La începutul lunii Mai m-am dus la ANAF să depun declarația 200, pentru venituri obținute în anul 2014. Am întrebat la primul ghișeu cum am intrat pe ușă, unde găsesc declarațiile și unde trebuie să ajung. Atunci a fost simplu. O luam de la o doamnă, o completam și o duceam la ghișeul unu. Apoi plecam frumos acasă și așteptam să-mi vină peste vreo trei luni și ceva o adeverință cu suma pe care o am de plătit la ANAF.
Am primit adeverința prin August. Și, cum aveam vreo 60 de zile timp să-mi plătesc impozitele, am ajuns în septembrie la sediul ANAF din Gorj, loc în care am dat peste niște angajați incompetenți. Sau, mai bine spus, peste un sistem incompetent care creează angajați incompetenți.
Ca să faci o singură plată, e nevoie de TREI ANGAJAȚI ANAF! Trei, fraților! TREI!
1. Angajata de la ghișeul numărul 8
La ea te duci prima dată cu adeverința pe care ai primit-o prin poștă. I-o dai, ea bagă niște date în calculator și îți scoate la imprimantă o hârtie cu un cod QR. Îți dă hârtia și te trimite frumos la ghișeul cu numărul 5, chipurile, să plătești. Ea și-a terminat treaba, cu o mișcare mai lentă decât înaintarea melcului.
2. Angajata de la ghișeul numărul 5
Aici te duci cu hârtia scoasă la imprimantă de către angajata de la ghișeul cu numărul 8. Ea, cu mișcări întârziate, în vreo 5 minute se sinchisește să-ți scaneze hârtia aia. Și, să vă explic toată procedura din cele 5 minute: îi întind hârtia, o ia,ridică aparatul de scanat, îl pune pe codul QR, apasă pe buton, dă un enter pe calculator și, TADAAAM, te trimite la ghișeul cu numărul 6. Asta a durat CINCI MINUTE, frate! CINCI MINUTE! În astea 5 minute am avut timp să vorbesc cu cineva despre munte, schi, vacanțe, ce-am mai făcut și alte din astea. Jur, tipa respectivă cred că avea boala oaselor de sticlă de se mișca așa de tacticos, suav și încet.
3. Angajata de la ghișeul cu numărul 6
Ea primește prin calculator suma pe care o am de plată și-mi ia, în sfârșit, banii ăia pe care îi aveam de dat. Și tipa asta se mișcă încet. Ia banii ăia cu atâta migală, hârtie cu hârtie și monedă cu monedă. Apoi a dat printare unei hârtii, dovada că eu am făcut plata.
TREI ANGAJAȚI puși să facă munca unuia singur. Asta doar așa, ca să ocupe și ei câte un post că, ce-i drept, să scoți o hârtie, să o scanezi și să încasezi banii, chiar nu poți face asta de unul singur. Trebuie să fie acolo trei oameni ținuți pe banii tăi și ai celorlalți, care să facă treaba asta. Adevărul e că-i o muncă titanică să faci, singur, trei chestii minimale: imprimat, scanat, încasat. E pfffaaaai, epuizant. Eu am obosit numai cât am scris cele trei operațiuni, dar să le mai și fac? Aș fi leșinat de la atâta muncă epuizantă. Pe bune!
Sau, poate nu e greu. Poate sunt doar ei incompetenți și nu pot face mai multe lucruri, așa că se împart sarcinile către mai mulți oameni. Poate că TREI sarcini chiar nu pot să fie duse până la capăt de un singur om, dată fiindu-le incompetența și, pentru a fi siguri că treaba e dusă la capăt cu succes, au pus câte un om să-și folosească un sfert de neuron. Altfel poate chiar nu se poate.
Să vă fie rușine, incompetenților!