Eu observ evoluția comparând ce văd acum, cu ce vedeam când eram mică. Acum, există Prințesa Sofia Întâi, precum cea de la Noriel, ca favorită printre păpuși. Pe vremea mea, în Cretacic, erau vrăjitoarele W.I.T.C.H ca favorite printre păpuși.
Acum sunt rochii ca ale Prințesei Sofia Întâi, oglinzi, evantaie, căsuțe de păpuși și pandantive pentru fete. Sau vestitele ghiozdane, poșetuțe și biciclete cu modele. Pe vremea mea, în Cretacic după cum de altfel am menționat și mai sus, erau aceleași lucruri, dar cu personaje diferite. În funcție de curentul vremii de atunci. Țin minte că eram înnebunită atunci după orice chestie care apărea cu personajul meu preferat. La fel cum sunt acum fetițele după lucrurile care apar cu Prințesa Sofia Întâi. E o întreagă nebunie. Iar eu le înțeleg, pentru că am trecut și eu prin asta și știu ce înseamnă să vrei să ai tot ce are legătură cu un anume personaj.
Da. Evoluăm de la o generație la alta. Evoluăm fără să ne dăm seama. Evoluăm, până la urmă, independent de voința naostră proprie căci, de cele mai multe ori, evoluția asta este cu multe semne de întrebare: bună sau rea. Evoluăm prin natura noastră. Genele noastre sunt evolutive și trec prin mai multe stadii, până la moarte. Evoluăm și, odată cu noi, evoluează și lumea din jurul nostru. Stă scris, acolo, undeva, să se întâmple asta. Nu e ceva ce depinde de noi pentru că nu putem ține evoluția în loc. Ea pur și simplu merge mai departe.
Iar evoluția ne prinde bine și e caracteristică fiecărei generații în parte care participă la procesul ăta evolutiv. Evoluția e ceea ce ne diferențiază de la o generație la alta. Evoluția ne schimbă și ne pune la picioare noi perspective și noi modalități de a aborda întâmplările din jurul nostru. Eboluția însăși e diferită de la o generație la alta. Noi evoluăm într-un fel, iar predecesorii noștri au evoluat într-un cu totul alt fel. Și sunt sigură că urmașii noștri vor evolua diferit de ambele generații la un loc.
Nu contează că vorbim de gadgeturi, jucării sau limba pe care o vorbim. Evoluția e pe toate planurile. Iar eu cred că ceea ce ar trebui să facem cu toți este să o îmbrățisăm și să o acceptăm așa cum este. Ceea ce avem acum nu este neapărat mai bun sau mai rău decât ceea ce am avut noi, sau părinții noștri. Jucării faine le-am considera și noi, dacă am avea vârsta lor. La fel cum propriile noastre jucării erau fascinante în ochii noștri și neinteresante în ochii părinților. Mereu ne vom gândi ce jucării faine erau pe vremea noastră. Generația părinților noștri face asta. Noi face asta și sunt sigură că și generația viitoare va face același lucru.
P.S.: Am început să mă uit la desenul cu Prințesa Sofia Întâi și e tare fain. Mi-au plăcut episoadele pe care le-am văzut. Multe dintre desenele din ziua de azi nu-mi mai dau starea aia pe care o aveam în copilărie. Îmi par așa, lipsite de substanță. Pe când Sofia Întâi mi-a plăcut tocmai pentru că are substanță și mă face să mă simt copil. Mă uit cu drag la desen.
