film romanesc

Am văzut filmul MO, cu Dana Rogoz în rolul unei studente rebele. Deși, cuvântul „rebelă” pare prea mult spus. MO e pur și simplu o studentă care nu-și găsește locul în care se află.

Am văzut MO, am râs, mi-a plăcut și m-a șocat în același timp. Mi-a lăsat un gol în stomac, mi-a tăiat respirația și m-a blocat undeva în timp, printre neînțelegeri, debusolări și multe întrebări. E unul dintre puținele filme care mi-a rămas întipărit undeva în suflet și i-au crescut rădăcini cu fiecare secvență de intensitate crescută.

MO spune poveste MOnicăi, personajul pe care îl joacă Dana Rogoz, cât și pe a altor studente și, aș îndrăzni să spun, poate chiar suficiente fete de liceu. MO întruchipează o parte din studenție, reală și mai puțin vizibilă. Expusă sau mai puțin expusă văzului și auzului societății.

Prinsă pe ultima sută de metri în sesiunea de iarnă, MO ne trece de la o stare la alta a studentului și gândurilor acestuia: de la copiat, învățat cursurile dintr-un semestru în mai puțin de o noapte, până la domn profesor, ce să facem ca să trecem și noi?.

Doar că lucrurile au o intensitate mai mare decât cea pe care o cunoaște tot studentul. Iar lucrurile sar de la o extremă la alta și treci prin stări de la râs până la șoc intens în doar câteva secunde.

Personal, mi s-a părut că Dana Rogoz a fost de-a dreptul excepțională în rolul studentei, alături de Răzvan Vasilescu în rolul profesorului. Au făcut o echipă excepțională iar asta se datorează și faptului că scenariul a fost scris de către Radu Dragomir, special pentru ei doi, inspirat fiind de un caz real mediatizat al unei studente din Cluj care și-a filmat profesorul în timp ce acesta îi cerea să întrețină relații sexuale pentru promovarea unui examen pe care îl picase trei ani la rând. Practic chimia există încă de la început între actori, cu un scenariu scris chiar pentru Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, iar totul se mulează perfect pe fiecare actor în parte. Ceea ce îți creează o experiență senzațională în fața ecranului.

Filmul MO merită văzut și ca să vezi cât de multe se pot face cu o echipă mică și cu un buget la fel de mic, într-un timp scurt de filmare. E fascinant atunci când lucrurile se întâmplă din pasiune și dintr-o dorință mare de a face ceva frumos, cu un puternic impact emoțional și cu un mesaj care să-ți rămână întipărit undeva în suflet și pe creier. Și e și mai fascinant când asta se întâmplă chiar cu un debut regizoral.

Iar dacă nu ți-am stârnit încă suficient de mult curiozitatea, să știi că filmul MO a fost selectat în competiția oficială de la Sarajevo iar în România a rulat în avanpremieră la TIFF. MO intră în cinematografe de vineri, 4 octombrie în cinematografele din București și din întreaga țară.

Filmările pentru ”Mo” au avut loc în 2017 și 2018 la București. O producțuie Scharf Film
Production și Strada Film. Director de imagine: Liviu Mărghidan, montaj: Tudor Popescu, sunet:
Marius Stănescu, art director: Gabriel Bucur, costume: Adina Bucur. Film realizat cu sprijinul CNC,
finanțator: Media Investment și Optimum Media.

Am văzut filmul București Non Stop acum câteva zile. Și mi-a plăcut. E un film realist despre viață, tumult, moarte, femei ușoare și oameni fraieri. Spune poveștile unor categorii de oameni prezente în viața de zi cu zi a Bucureștiului, cât și a lumii întregi.

Într-un timp, nu-mi plăceau filmele realiste. Aveam o repulsie față de tot ceea ce însemna realism. Pentru mine era suficient realismul din viața de zi cu zi, iar în filme căutam să văd cu totul altceva. Știți voi, lumea aia în care să poți evada, nu lumea de care te izbești oricum zi de zi.

De ceva timp încoace însă, am zis să le acord o șansă și să le descopăr. Să privesc dincolo de realitatea crudă pe care ne-o aduc în fața ochilor. Și-mi dau seama că n-am făcut rău. Filmele astea aduc în fața ta povești care valorează de mii de ori mai mult decât niște povești inventate. Sau cel puțin în viziunea mea așa stă treaba. Pentru mine o poveste reală e mai valoroasă decât una inventată căci, povestea aia reală spune cu adevărat o poveste.

București Non Stop nu spune o singură poveste. El ne aduce pe micile și marile ecrane patru povești diferite, cu personaje diferite, care au loc în paralel și totuși în același loc. Un singur personaj se regăsește în toate poveștile și fare, oarecum, legătura între ele, fără să aibă vreo legătură cu poveștile în cauză, sau cu celelalte personaje. El e acolo, în mijlocul acțiunii și, totuși, n-are treabă cu nimeni și cu nimic. Iar treaba asta e tare interesantă.

Mi-a plăcut scenariul. Din punctul meu de vedere, al spectatorului, e foarte bine pus la punct. E complex și are tot ce-i trebuie. Te ține în priză cu trecerea de la o acțiune la alta, sau de la o poveste la alta, fără să te lase să pici în vreun punct mort.

Apoi, vreau să vă spun că mie mi-a plăcut rolul lui Papadopol. I se potrivește. Adică, tipurile astea de rol chiar i se potrivesc lui Papadopol. Le joacă bine și nu pare să se chinuie să-i dea viață personajului. O face natural.

Mi-a plăcut și rolul pe care l-a avut Olimpia Melinte. Părea un personaj real. Iar mie, machiajul de la sfârșit mi s-a părut ok, chiar dacă Emil zice că era ciudat.

În schimb, nu mi-a plăcut scena scurtă pe care a avut-o Dan Bordeianu cu Lili Sandu. Pentru mine, ca spectator, a fost prea scurtă. Habar n-am, mi-ar fi plăcut să mai fie ceva acolo. Interpretarea rolurilor mi-a plăcut, în schimb. Și ei, ca toți ceilalți, au fost cât se poate de reali.

Acum, deși toate au fost bine conturate, cel mai mult mi-au plăcut rolurile celor doi bătrâni, interpretate de Ion Besoiu și Dorina Lazăr. Povestea lor tumultuoasă, povestea lor de-o viață era ceva aparte. Ceva care mie mi-a plăcut. Povestea, iubirea și reacțiile lor sunt ceva care te mișcă. Și, cred eu, e important ca într-un film să existe elemente din asta care să te miște. Să-ți ajungă undeva, acolo, în suflet.

București Non Stop e un film fain. Și, zic eu, ar merita să-i dați o șansă acestui film românesc care s-a lansat pe 13 noiembrie. Cine știe, poate chiar o să vă placă sau, de ce nu, o să vă facă să priviți cu alți ochi lumea din jurul vostru și să o analizați mai mult.

Sursă Youtube (user DaKINO Production)

București Non Stop este distribuit și produs de DaKino, dintr-o finanțare privată.

P.S.: Cică la Non Stop-ul amplasat special pentru film, în timpul filmărilor, veneau foarte mulți oameni să ceară câte ceva. Treaba asta mi s-a părut tare amuzantă. Oameni buni, faceți un Non Stop acolo :)).

Mo Filmul – de la emoție, la râs și plâns

București Non Stop – din viață