Eu mă simt încă un copil. Și cred că o să mă simt așa toată viața mea. E important să ne simțim copii și, din când în când, să ne comportăm ca atare. Buletinul meu însă, îmi spune clar că, deși îmi place să mă comport ca un copil, nu mai sunt unul. Am crescut. Și, drept urmare, în marea majoritate a timpului trebuie să mă comport precum un adult și să am activități specifice vârstei mele. Să mă îmbrac specific vârstei mele. Și să cumpăr chestii specifice vârstei mele.
Dar, cum pe interior eu sunt un copilaș mic și drăgălaș, mie îmi place să cumpăr și să primesc chestii cât mai copilărești. Bine,nu neapărat întotdeauna, desigur. Știu, oarecum, să le delimitez.
Mi-ar plăcea, spre exemplu, să mai fiu copil doar ca să mă bucur și eu de mobila de copii care e acum, cu iepurași, fluturași și alte din astea. Când eram eu mică, erau chestii simple, fără nicio formă anume. Astea de acum sunt, în schimb, drăgălașe și fac camera copilului mai frumoasă. Sau cel puțin mie îmi plac. Așa cum îmi place și dulapul ăsta cu iepurași, de la Noriel, de mai jos.
Ui la el ce drăgălaș e. Cum să nu înfrumusețeze așa ceva camera? Cum să nu te simți bine în propria cameră? Cred că și părinții s-ar simți mai bine în camera copilului lor decât în a lor. Cel puțin eu aș face asta. Știu, știu… din punctul ăsta de vedere aș fi o mamă denaturată. Aș sta în camera copilului mai mult de dragul de a mă simți eu un copil.
Cred că, să fii copil, e cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla în viața asta. E perioada aia lipsită de griji. Perioada aia în care faci ce vrei și ai toată lumea la picioarele tale. perioada aia în care nu-ți pasă și ți se pare că totul se învârte în jurul tău.
Ca mai apoi să crești și norișorul ăla pe care pluteai să se micească încet, încet, până ce dispare de tot și pici în cruda aia realitate.