Rudele ți le dă al de sus. Sau Universul. Te naști cu ele și, oricât ți-ar plăcea sau nu, nu le poți schimba. Sub nicio formă. Rămâi cu ele până mori. Și dincolo de moarte.
Noroc că s-au inventat prieteniile. De prieteni mai poți scăpa, dacă prietenia dintre voi nu-i una benefică pentru dezvoltarea ta și pentru tine, ca persoană. Ori pentru prietenul respectiv. Sau mă rog, cert e că majoritatea prietenilor vin și pleacă din viața ta. Prea puțini sunt cei care rămân acolo o viață întreagă. Poate chiar unul singur.
Să revenim la rude. La rudele mele. Alea simpatice și atotștiutoare.
Am o grămadă de rude. Și dacă aș sta acum să le număr pe cele mai apropiate, astea de gradul I și II, cu care pot să spun că vorbesc destul de des, ajung pe la vreo 56. Și majoritatea sunt simpatice, atotștiutoare și au un hobby înnăscut de a se băga în viața ta.
Iar din cele 56 pe care le-am adunat eu, cu mici scăpări pe drum, aș putea număra pe degetele de la o mână rudele alea care nu se cred atotștiutoare și care nu încearcă să își bage nasul în viața ta, în curtea ta și în tot ceea ce faci tu.
În rest, am rude din alea care vin cu teorii din paleolitic despre cum ar trebui să-ți aranjezi viața, casa, curtea și grădina. Și pe bune că nu am să înțeleg niciodată motivul pentru care vine la tine în curte și te întreabă de ce nu ai tăiat smochinul de acolo (pentru că îmi place să am smochinul meu și să mă duc să mănânc smochine din curte, nu de la piață cu zeci de lei kilu, mă-nțelegi?), de ce ți-ai pus cătină că-i o prostie și bla bla, mulți țepi (da când e să fie coaptă, ori gata procesată în siropuri, aoleu ce bună e, nu?).
Apoi, de ce nu pavezi partea aia, dar de ce nu betonezi?, dar de ce nu-ți faci casa roz bombon cu picățele?, dar de ce nu pui gazon?, dar de ce pui grădină? Și alte din astea stupide de-a dreptul.
Băi nene, n-ai și tu o viață de care să-ți vezi liniștit? Adică chiar trebuie să te frece pe tine pe creieraș ce face altul în curtea și-n viața lui? N-ai și tu o curte de care să te ocupi? Pe bune acum.
Le mulțumesc în schimb tuturor rudelor mele care-și văd de viața lor și care se pot așeza cu tine la masă fără să discute despre schimbările pe care musai trebuie să le faci în viața ta, că așa zic ei că-i bine. Că mai multă experiență. Și că mai multă băgare în seamă.
Și da, articolul ăsta e unul real, scris din frustrare și din dorința de a mă elibera de starea asta încordată. Și de a le transmite un mesaj cât se poate de politicos rudelor mele care îmi citesc blogul. Și de a vă sfătui să nu vă băgați în viața rudelor voastre, în cum ar trebui să-și amenajeze grădina sau mai știu eu ce altceva.
Mulțumesc!