Pe la voi e 18 și ceva, în momentul în care scriu eu acest articol, în timp ce la mine, aicișa în America, este foarte de dimineață. Probabil, când o să se publice acest articol o să fie seară pe la voi.
Ieri seară (azi de dimineață în România), am ajuns aici, în America, undeva lângă Boston. Și, din Boston până aici am mers cu autobuzul și, de la autogară ne-aluat cineva cu mașina. Cât am mers cu astea două mașini am observat mai multe chestii.
În primul rând, ei respectă regulile în trafic. Adică, dacă pe autostradă scria că limita e de 35 km/h în anumite zone, ei mergeau cu 35. Dacă era de 70, mergeau cu 70. Mi s-a părut foarte tare treaba asta. La noi nu se prea întâmplă asta.
Apoi, am văzut o grămadă de mașini cu scaun auto de copii. Care merg și mai prudent decât ceilalți oameni care oricum merg prudent. Ciudat lucru. Foarte ciudat.
Când am urcat în autobuz, în Boston, către Portland, n-am plătit. Și n-am plătit nici la coborâre. În schimb, am dat pașapoartele. Pe care, atunci când am coborât, le-a dus la recepția companiei respective (Concord) și am plătit acolo, pe rând. Ceea ce iar mi s-a părut un sistem interesant și ciudat. Ciudat pentru că nu-i întâlnit pe la noi. Și prin ciudat vreau să spun interesant.
Și, cea mai amuzantă chestie posibilă în America, la ei, sunt semafoarele. Stai frumos la trecere, apeși pe buton, aștepți ca din DONT WALK să se transforme în WALK. Apare acolo WALK, apuci să faci doi pași și, imediat, pâlpâie iar DONT WALK-ul ăla de, prima dată, te panichezi, rămâi în mijlocul străzii și nu înțelegi ce se întâmplă cu tine acolo. Dar e ok. Când pâlpâie DONT WALK, înseamnă că poți trece în continuare dacă te-ai înscris să traversezi, dar nu mai ai voie să pui piciorul pe trecere dacă încă ești pe trotuar și nu ai apucat să pui piciorul pe trecere. Și oamenii de aici chiar respectă treaba asta, indiferent că ar avea timp să treacă sau nu.
E interesant aici. Dificil în prima zi. În schimb, nu am simțit deloc schimbarea fusului orar. Pe mine nu mă afectează. Cum am venit am adormit. M-am trezit la ora 7 ca și în România, dar ora 7 dimineața a lor. A fost ok.
4 comments
Te asteptam cu mai multe curiozitati ale respectarii regulilor. Poate, prin tine, vom invata si noi.
Da, da, o să mai vin aici cu articole „americane” :))
Poveste reala. In Cluj. Anul 2014. Eram pentru prima oara acolo.
Si vad semaforul rosu. O gloata de oameni asteapta. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nicio masina. Asa ca trec. Imi fac loc ostentativ si trec. Dupa mine se iau inca 2. Si inca 2. Si tot asa. Pana mai raman 3 sa astepte verde. M-am intors si m-am uitat cu un zambet in coltul gurii la cei 3. Apoi au trecut ei, pe verde, si s-au uitat urat la mine. Urat de tot.
Unii zic ca-s nesimtit. Eu zic ca-s trend-setter. Diferenta de unghi.
E bine să fii trend-setter de lucruri bune, nu de chestii nașpa, Emil dragă.