SUA nu-i centrul pământului. Și nici nu găsești aici minunăția absolută, democrația absolută și dreptatea absolută. Au multe lacune și multe lucruri care nu-s ok. Am scris două articole despre lucrurile care îmi plac până acum în SUA pe care le găsești aici și aici. Și cu siguranță poate o să mai scriu. Sunt și lucruri frumoase dar, vorba aia din bătrâni e adevărată: fiecare pădure are și uscăturile ei.
Să încep, zic, cu lucrurile nașpa din SUA.
Internetul în SUA
Internetul îmi mănâncă zilele aici. Merge extrem de prost.Infrastructura lor e proastă din punctul ăsta de vedere. Stau cu minutele să mi se încarce un link, să trimit o poză, sau să reușesc să trimit un mesaj părinților. Când eram seara, toți în căbănuțele noastre, ziceam că suntem prea mulți (în jur de 40-50) de oameni pe două-trei routere wifi. Dar nici când suntem câțiva aici, în zilele libere și restul sunt la serviciu, nu merge. Adică merge la fel de prost și de nasol.
În schimb, când am fost la MIT, în Boston, într-un campus imens, cu tot cu universitate, aveam net peste tot ca vizitatori și mergea perfect. Cât ne-am plimbat prin cartierul MIT-ului a mers netul perfect. Dar cred că ei aveau o multitudine de boostere în tot campusul ăla.
Cazarea în SUA
Nu mi-a plăcut faptul că atunci când am venit aici am găsit multă mizerie în căbănuța noastră. Și multe lucruri rupte. A trebuit să cumpărăm soluții de curățat și să facem curat. Iar când i-am spus tipei de la cazare de lucrurile rupte a zis că știe de ele. Și atât.
Apoi nu-mi place faptul că toți plătim aceeași chirie, dar alte căbănuțe sunt mult mai bine dotate (au aragaz, noi nu), frigider nou (noi nu), baie mai modernă (noi nu) și alte din astea. Nu-mi place dezinteresul ăsta care e pornit de la agenție (nu trebuia să ne trimită într-un astfel de loc), până la sponsor și chiar angajator.
În plus, deși plătim 90 de dolari pe săptămână pentru condiții destul de nașpa, spălatul ne mai costă și el 1.50 de dolari spălatul și 1.00 dolar uscatul (dacă vrem – dar cum clima e de așa natură încât uneori nu se usucă hainele nici dacă stau două zile pe sârmă, trebuie să vrem) . Doar să băgăm în mașina de spălat, că detergentul e al nostru.
Unii oameni
La serviciu, spre exemplu, dau de două tipuri de oameni: ăia super simpatici, de care îți e drag și simți că munca ta contează, care îți mulțumesc pentru orice și îți respectă regulile pe care le impui din partea angajatorilor și ăia care sunt nasoli și te tratează de sus, deși sunt studenți poate de 20 de mii de ori mai inteligenți decât ei.
Nu-mi plac oamenii ăia cărora le spui: bă, n-ai voie cu GoPro, că ăstea-s regulile, cu șapcă, ochelari și alte cele în caruselele în care te dai. Le lași în locurile astea special amenajate din fața ta. Pentru că s-ar putea să le pierzi și pentru că pur și simplu n-ai voie. Iar după, când le pierd, vin la tine supărați că le-au pierdut și că lor să le dai lucrurile alea înapoi imediat.
Nu știu geografie
Nu mă oftică asta, neapărat. Mă oftică că noi suntem obligați să învățăm despre ei, când ei nu știu nimic nu despre România, ci despre Europa în sine ca și continent, împreună cu majoritatea țărilor ei. Habar nu au unde se află Polonia, Germania, Ucraina, România și multe altă țări pe hartă. Unele nu știu dacă sunt în Asia sau Europa. Ori Asia Europa sau Africa. De la o colegă americancă am înțeles că în tot liceul, ea a învățat fugitiv o săptămâna despre Europa și că nu mare lucru.
Mereu am conversația asta la muncă:
-WOW, ești din România? Ce tare!
-WOW, știi de România și unde e? (foarte mirată după ce mulți habar nu aveau)
-Nu. N-am auzit de ea până acum. La fel cum nu auzisem de Ucraina, Macedonia și multe altele din Europa.
– … … … …
Și când vorbeam cu colega mea americancă despre asta, am întrebat-o puțin frustrată: „Dar voi chiar nu învățați geografie la școală?”. Răspunsul ei, puțin timp, a fost: „Ba da, dar nu învățăm despre Europa, Asia, Africa și Australia decât foarte puțin, spre deloc”.
Hainele de la muncă
Cea mai mică mărime, e imensă pentru mulți dintre noi. Au S pentru bărbați. ȘI S-ul ăla vine cu 5 numere mai mare pentru mine și mulți alții. Mă gândesc că, atunci când dai uniforme angajaților tăi, îi întrebi și tu ce mărime poartă și le dai pe măsura lor. Zic și eu, că până și în România de care nu au auzit e așa ceva.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1189801454404830&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1
Programul Work and Travel în SUA
Nu generalizez. Sunt locuri și locuri, oameni și oameni. Într-unele, însă, caută să te exploateze cât mai mult și să te plătească cât mai puțin. Nu tuturor le pasă de tine. Ceea ce nu îți face o impresia tocmai bună despre SUA și democrația ei cu respectarea individului.
Am spus că nu generalizez pentru că contează foarte mult locul în care te duci și prin cine te duci. Însă despre asta am să scriu un cu totul alt articol.
Mâncarea în SUA
Majoritatea chestiilor la ei se rezumă la mâncare semi-preparată, cu multe e-uri și nici foarte gustoasă. Spre exemplu, după ce am făcut o ciorbă de iaurt turcească, mi-am zis să iau și o ciorbă de a lor semi-preparată, să văd cum e, că ieșeam de zece ori mai ieftin decât dacă aș fi cumpărat eu toate ingredientele să o fac. Și când am desfăcut cutia, era numai zeamă. Fără pui (deși era cu pui) și fără legume (deși era cu legume). Era o zeamă colorată galben-maroniu.
Apoi, nu știu cum zice toată lumea că mâncarea e super ieftină în SUA, că ea e foarte scumpă. Da, aia semi-preparată e, dar să-ți cumperi tu ingrediente să o faci, e foarte scump.
Cam atât deocamdată. O să mai revin, probabil, cu multe alte lucruri nașpa, cât și faine.
