Ce îmi place în SUA – II

by Daniela Bojincă
Published: Last Updated on
sua

Am mai scriu un articol despre asta, în care vorbeam despre ce îmi place la angajatorii mei din SUA. Și am promis atunci că voi veni cu un articol despre lucrurile mai puțin frumoase de pe aici pentru că, de ce să ne ascundem după deget, orice pădure are și uscăturile ei, nu? Însă am zis să mai aștept puțin și să mai scriu, până atunci, despre alte lucruri faine care îmi plac pe aici. Să continuăm cu frumosul, zic.

sua

La job

Nu v-am spus asta data trecută dar, atunci când intru în tura mea, am un cod pe legitimație pe care-l bag într-un aparat și-mi pun amprentele. Așa îmi încep tura. Și tot așa o și închid. Practic, aia e un fel de condică virtuală după care ei știu exact cât ai lucrat (la minut și la secundă). Ceea ce e foarte tare.

Ai pauze fixe și o sală cu jocuri și net în care să-ți iei pauzele și să mănânci.

La bancă

Aici, primim salariile sub formă de cecuri. Și cu cecurile alea ne ducem la bancă și le băgăm în ATM. Iar banca ne bagă automat suma de pe cec, în cont. Apoi, ATM-ul ăla, dacă vrei să bagi bani în cont, acceptă până la patru bancnote diferite. Adică dacă vrei să bagi 100 de dolari, poți băga două de 10, una de 20, una de 50 și două de 5.

Mi-a plăcut faptul că în 10 minute mi-am deschis un cont bancar. Am semnat o hârtie pe față și pe spate și mi-a dat și cardul pe loc. Asta cu tot cu explicațiile de rigoare și cu introdusul datelor în calculator. Totul se întâmplă foarte repede aici. 

Și îmi mai place și sistemul lor de homebanking. E cam ca ăla de la ING, doar că mult mai simplu.

Unde stau în SUA

Paragraful ăsta nu era plănuit în structura articolului meu. Doar că, în timp ce m-am pus să scriu articolul ăsta, au venit doi tipi cu o camionetă. Proprietarii nu-s acasă. Ei și-au scos uneltele și au început să tundă iarba și să facă curat. Cam așa-i de mare nivelul de încredere la ei.

În plus, eu stau cu ușa deschisă mai mereu. Și ceilalți vecini ai mei la fel. Oamenii sunt foarte deschiși aici. Și foarte încrezători unii în alții. Mult prea, aș spune eu. Desigur, dacă plec de acasă, închid ușa. Dar dacă sunt pe aici, părin vecini, sau în camera de recreere, nu.

Și îmi mai place la nebunie faptul că e foarte multă pădure aici. Practic, eu stau într-o pădure. Peste tot vezi numai copaci.

case sua

Magazinele din SUA

Îmi place în SUA, când te duci la magazin, că îți dau pungi gratis. Și că îți și pun ei cumpărăturile în pungi. Tu doar plătești. Și e interesant faptul că ei importă aproape orice (legume, brânzeturi, dulciuri, cosmetice, obiecte de igienă personală și așa mai departe – ceea ce le face să fie destul de scumpicele comparativ cu prețurile din România, dar foarte accesibile conform salariilor de aici). Asta nu e neapărat ceva ce-mi place, dacă e să compar cu România.

Orașele mici din SUA

Stau într-un orășel de pe lângă Boston, Saco, care e despărțit de Biddeford, un alt orășel mic, de un singur pod peste râul Saco. M-am plimbat prin ambele orășele, ieri. Și mi-a plăcut faptul că sunt foarte aerisite, cu clădiri micuțe și cochete, din cărămidă sau din lemn. Spre exemplu, unde stau eu, totul e din lemn. Clădirile astea mai importante, gen instituțiile și magazinele, sunt din cărămidă.

Oh, și toate casele lor din lemn sunt pe piloni și n-au fundație. Asta mă sperie și nu vreau să trăiesc o vijelie la malul oceanului, că-s tare aproape de el.

Și m-a lăsat mască faptul că ei au mașini de mașini, dar case super mici, gen garsonieră: cameră cu tot cu bucătărie și o baie. Și cam atât. Desigur, sunt și case mai mari, cu mai multe dormitoare, dar și alea tot micuțe și cochete sunt. E interesant. Ei nu investesc în locuințe și din astea, ci în plimbări și distracții.

Instituțiile din SUA

Am fost să-mi iau social security number, un card cu un număr pentru muncă (gen carte de muncă în România). Și m-am dus eu în instituția respectivă care, apropo, este o fostă fabrică industrială actualmente transformată în birouri pentru instituțiile publice. Am băgat datele într-un aparat, am primit un tichet cu un număr și cam în 10 minute m-au chemat la ghișeu să-mi ia datele și să-mi dea o hârtie care să dovedească că am fost la ei, în caz că există vreo problemă în astea 10 zile până când îmi ajunge la angajator cardul ăla.

social security number

Mi s-a părut interesant faptul că ei, deși nu mai au industrie pe aici în clădirea respectivă, nu au lăsat-o în paragină, ci i-au găsit o utilitate astfel încât ea să fie întreținută. Îmi place conceptul ăsta al lor de menținere al lucrurilor și nu de distrugere al lor, cum se întâmplă la noi. 

social security

You may also like

3 comments

Costy iulie 5, 2016 - 23:46

una scurta, duduie. Te miri de niste aspecte pentru ca, probabil, nu ai fost in campul muncii la noi sau, ai fost dar nu te-ai intalnit cu aspectele astea la noi. De ani buni in Romania se face „pontajul” electronic. Unele companii folosesc doar cartele electronice care inregistreaza ora de intrare in serviciu, ora de iesire la pauza, ora de intrare la munca dupa pauza si ora de incheierea programului iar unele institutii, mai importante, folosesc accesul si pontajul pe baza amprenta digitala si, ATENTIE, pe baza de scanare RETINA in zonele care necesita securitate sporita. Despre acel „social security number”, in Romania, ca cetatean roman nu te-ai intalnit cu situatia asta deci, nu o poti compara. Dar, asa, ca o experienta personala, in Italia, in nici 3 minute aveam toate actele depuse la oficiu si, in nici 3 zile lucratoare, cardul acasa, prin posta. Deci, nu-s ei buricul pamantului. Stai calm ca nu-i America mama civilizatiei :P Asa, ca chestie…

Reply
Daniela Bojincă - Pishky iulie 9, 2016 - 03:20

Nu în toate companiile și instituțiile din Romania se face pontajul electronic. Deci despre ce vorbim? Cât despre cartea ta de muncă și hârțogăria de peste tot, nu, nu m-am confruntat, sunt la facultate. Sunt în programul ăsta prin intermediul facultății, dar am rude care se confruntă cu birocrația care durează și-ți mănâncă timp prețios din viață. Nu vorbim de Italia. Nici n-am zis că-i America mama civilizației. Sunt o grămadă de chestii nasoale și aici despre care am zis că scriu chiar și în articolul ăsta la care ai comentat.

Reply
Ce nu-mi place în SUA | danielabojinca.ro iulie 9, 2016 - 04:55

[…] două articole despre lucrurile care îmi plac până acum în SUA pe care le găsești aici și aici. Și cu siguranță poate o să mai scriu. Sunt și lucruri frumoase dar, vorba aia din bătrâni […]

Reply

Leave a Comment

* By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More