Cum o fo la Prislop mănăstire

Nu m-am dat pe ardelenisme, da îmi place mie tare mult cum sună „cum o fo” (adică, în traducere liberă și pur oltenească „cum fu„=cum a fost).

Știu, de cele mai multe ori am tendința să mă prostesc. Să mi se taie capul!

Am fost ieri la Prislop, la mănăstire. Și, dacă mă întrebați motivul pentru care am fost, ei bine am vrut să văd locul ăla. Pur și simplu am vrut să merg acolo căci, indiferent de ce spun necredincioșii, cât și credincioșii, zona mănăstirii Prislop este una tare frumoasă. Ca de altfel și mănăstirea în sine te face să te simți bine acolo, în locul ăla. E poziționată pe-un deal mai mic, între multe dealuri mari, iar în perioada asta vezi nuanțe de verde cât cuprinde.

Cât am stat acolo și m-am plimbat prin interiorul mănăstirii, până la mormântul lui Arsenie Boca și peștera Sfântului Ioan, m-am îndrăgostit efectiv de loc și de clădirile vechi care, din punct de vedere istoric și arhitectural, alături de zona în care au fost amplasate, sunt o adevărată comoară a țării noastre.

Și ar trebui să știm să le vindem turiștilor pentru beneficiul întregului popor, nu doar pentru buzunarele preoților. Dar asta este o cu totul altă poveste în detaliile căreia nu vreau să intru. Articolul acesta este un articol despre un loc frumos în care merită să te duci să-ți încarci bateriile.

Totuși, n-aș putea să nu vă povestesc măcar așa, puțin, despre afacerea cu mănăstirea. Până la mănăstire sunt sute, dar sute de florării unde oamenii, care-s mulți, foarte mulți, se opresc să cumpere câte un ghiveci, sau câte două, și să ducă la mormântul lui Arsenie Boca, ca mai apoi o maică de pe acolo să le ia și să le arunce pe toate într-un sac, păstrând în jurul mormântului doar Crini Imperiali. Chestia asta m-a cam amărât, așa, căci unii oameni poate dau din puținul lor ca să ducă acolo o floare, crezând în ceva, sperând.

Iar apoi, pentru că știți cum e românul, aruncă bani în orice pârâiaș și-n orice fântână, preoții s-au gândit să facă plăcuțe cu mesajul: „Nu aruncați bani pe pârâu! Darurile se primesc la biserică.”. Mi s-a părut amuzant. Tare amuzant. Scârbitor de amuzant :D.

Revenind la locul ăla superb, în care este amplasată mănăstirea, să știți că merită să-l vizitați. Fără să aruncați bani pe undeva, să cumpărați flori și mai știu eu ce. Pe față, nu vă cere nimeni. Te poți duce frumos să vizitezi, să te plimbi, să te bucuri de ceea ce vezi, iar apoi să pleci cu toată frumusețea aia,în minte, acasă.

Și, ca să vedeți că nu vă mint pe cuvânt, vă las și niște poze.