Nu am să-ți povestesc aici cum am învățat, de unde și așa mai departe. Referitor la subiectul învățatului pentru examenul teoretic am scris două articole. Unul despre cum am învățat și de unde. Și altul despre importanța orelor de legislație care pe mine m-au ajutat mult să înțeleg mult mai ușor ceea ce citeam ulterior din cărți și alte surse.
În acest articol am să-ți povestesc efectiv experiența de care am avut parte în cadrul examenului teoretic pe care l-am avut acum o lună de zile, pe 28 august 2017. Și pe care l-am luat din prima. Cu 24 de puncte.
Am avut parte de 3 etape de stres.
Etapa de stres birocratică
După ce termini cu orele de condus trebuie să-ți închei dosarul. Ca să-ți închei dosarul trebuie să te duci să-ți plătești taxa de permis (vreo 68 de lei, dacă nu mă înșel). Problema nu e asta, problema e că stai la o coadă interminabilă, la două ghișee, pentru că o doamnă te bagă în calculator iar alta îți ia banii. Că nu pot face amândouă același lucru. Am făcut și-un filmuleț atunci. De nervi. Că mi se părea ireal să nu poată să bage amândouă în calculator și să ia și banii, ca să se miște mai repede, când coada era de zeci de oameni și era exagerat de cald afară (se întindea atât în clădire, cât și în curtea instituției până aproape de poartă).
Treci de partea asta, într-un final. Pui chitanța la dosar. Te duci acasă și te înscrii pe net pentru programare. Pentru Gorj, programările se fac aici. Pentru orice alt județ, cauți pe Google: programări probă teoretică județul X. Că așa am găsit și eu site-ul. Am căutat programări online probă teoretică județul Gorj.
Și ajungi la partea a doua de stres.
Etapa de stres dinainte de examenul teoretic
Alea câteva zile în care tot ce faci e să răspunzi la întrebările din testele de pe DRPCIV.ro. Și cum greșești câte una, te impacientezi și te întrebi: dacă o să nimeresc un test în care o să-mi pice fix numai întrebările pe care le-am greșit și le mai greșesc de obicei? Că așa funcționează creierul meu. Se gândește la toate posibilitățile negative care ar putea exista în orice situație. Ca să fie pregătit să le depășească, nu de alta.
Mi-am petrecut câteva zile bând apă, făcând teste, bând apă, făcând teste, mâncând, bând apă, făcând teste, bând apă și așa mai departe. Ai prins ideea. Mai greșeam rar una sau două întrebări, dar mie îmi era foarte frică că nimeresc un test cu peste 4 întrebări pe care să le greșesc. Și efectiv nu mă opream din făcut teste și citit din regulament. Cred totuși că mi-a prins bine că nu m-am culcat pe o ureche (cum fac de obicei) că știu legislația și nu trebuie să-mi mai bat capul. Mi-au prins bine zilele alea de făcut teste într-una. Deși au fost niște zile exagerat de stresante. Și au dus la punctul culminant al stresului din etapa a treia
Etapa de stres de la examenul teoretic
Când am ajuns pe 28 august la examenul teoretic, prima dată a trebuit să stau la coadă să-mi facă poză pentru permis. Aveam un bon de ordine în urma programării mele online. Eram numărul 34 (parcă) din peste 70 de oameni Apoi, când să ne bage în sală, nu știu ce vrăji au făcut ei pe acolo, dar dosarul meu era printre ultimii la intrat în sală. Și a trebuit să aștept afară, să pierd niște ore, ca să pot intra. La ce naiba ne-am mai înscris online? Care le e logica? Că doar m-am enervat și m-am stresat mai tare.
Până să-mi dea dosaru, pentru că eram foarte stresată și îmi era frică să nu-mi pice peste 4 întrebări pe care să nu le știu, eu m-am logat de pe telefon pe DRPCIV și am mai făcut teste. Practic, am făcut teste până în ultimul moment când să intru în sală. Atât de disperată și stresată eram. Iar acum mă amuz copios că-i foarte ușor examenul și nu prea ai de ce să te panichezi dacă citești cărțile și faci teste în mod constant.
Înainte să intru în sală, am început efectiv să tremur. În creierul meu era o harababură totală și când m-am așezat în fața calculatorului nu prea mă mai puteam controla. Simțeam efectiv că-mi sare inima din piept. Am închis ochii. Am respirat adânc de câteva ori și mi-am zis: e doar un examen banal, nu-mi influențează cu nimic viața, ce fac aia fac.
Și am început să răspund la întrebări. Iar după fiecare întrebare mai trăgeam o gură de aer. Când am trecut de 22, am simțit un gol în stomac și m-am relaxat brusc. Am trecut și de 23. Și de 24. Iar pe 25 și 26 le-am greșit. Dar nici că mi-a mai păsat. Eu eram fericită că am trecut de 22. Desigur. Am avut ambiția să le fac pe toate 26. Sau să fac cât mai multe. Și sunt extrem de mulțumită și cu 24. Felicitări mie!
Dar vine și etapa a patra de stres: examenul practic
Am ieșit super fericită. Luasem examenul teoretic. Dar a durat vreo câteva minute, că apoi mi-am îndreptat gândurile mele negative către examenul practic. De care îmi e și mai teamă. Dacă la examenul teoretic, unde doar răspundeam la niște întrebări am fost maxim de stresată, mă întreb cum o să fiu cu polițistul în mașină?
Mai am câteva zile până luni, 2 octombrie. Sper să-mi ridic moralul și să nu ma panichez prea tare măcar până atunci.
Click pe mașinuță pentru alte articole despre școala de șoferi
