Tag:

film istoric

Film: Bajirao Mastani

by Daniela Bojincă martie 14, 2016

Am văzut filmul Bajirao Mastani, vineri seara. Sau Glorie și Iubire, după cum l-au tradus în română. Traducere cu care eu, trebuie să recunosc, am o mare problemă. N-am găsit pe niciunde că Bajirao și Mastani ar însemna glorie și respectiv iubire. Sunt două nume istorice. Și de două zile tot caut semnificația lor, și n-am găsit-o ca fiind glorie și iubire. Ce-i drept, n-am găsit-o deloc.

Fiind un film istoric, cu două nume mari chiar în istoria Indiei și, dacă am studia mai mult la școală, ar putea fi chiar în istoria Universală, căci sunt două personaje ce nu ne-ar influența cu nimic istoria, dar ne-ar da un exemplu despre un adevărat luptător, cuceritor și unificator.

Până să văd filmul, habar nu aveam că Bajirao și Mastani sunt două personaje istorice destul de controversate în India. După ce-am văzut filmul, pentru că a fost atât de bun și de fain, imediat ce am ajuns acasă m-am apucat și am căutat pe net tot ce am putut despre Bajirao, Mastani și Kashibai. Iar asta m-a făcut să apreciez și mai tare filmul, căci este în conformitate cu evenimentele istorice. Sau aproape în conformitate cu evenimentele istorice. Diferențele sunt foarte mici, iar asta doar ca filmul să aibă un impact emoțional mai mare asupra spectatorului.

Bajirao a fost prin 1700 și ceva prim-ministrul (Peshwa) Imperiului Maratha și este vestit prin simplul fapt că în 20 de ani de carieră, în care a încercat să unifice India și a și reușit în proporție de 80%, nu a pierdut nicio luptă. Absolut niciuna. Era un foarte bun strateg și avea o inteligență sclipitoare în domeniul armatei. Tocmai datorită inteligenței sale ajunge și prim-ministru, după moartea tatălui său (nu era prin succesiune, ci și-a câștigat acest merit prin dovedirea abilităților în fața regelui).

Mastani a trăit și ea pe la 1700 și a fost cea de-a două soție a lui Bajirao. Relația dintre cei doi a fost una atipică și cu multe obstacole, căci Mastani nu a fost niciodată acceptată de prima soție, de soacră și nici de curte. Era o intrusă. Însă era femeia care se îndrăgostise iremediabil de Bajirao și care îl făcea fericit. Era, după cum spune chiar ea într-o conversație cu prima soție, inspirația lui: „Poate că eu sunt inspirația lui, dar tu îi ești puterea! Nu a încetat niciodată să te iubească. Ne iubește pe amândouă.”

Filmul Bajirao Mastani aduce în prim plan povestea de dragoste dintre Bajirao și Kashibai și povestea de dragoste dintre Bajirao și Mastani, cât și evenimentele istorice în care a fost implicat atât Bajirao, cât și Mastani, în ordine cronologică și foarte bine punctate. În plus, se concentrează și pe relațiile inter-familiale.

Pe lângă faptul că este un film istoric care înglobează o sumedenie de chestii, mie mi-a plăcut tare mult și calitatea imaginii, precum și momentele artistice tipic bollywoodiene (muzică, dans – tradițiile lor, practic).

Rezultatul final este un tot unitar complex. O poveste de istorie, de onoare și de dragoste. Vă invit și pe voi să vizionați filmul Bajirao Mastani distribuit de BML Movie Entertainment, căci a intrat în cinematografe de pe 11 martie 2016. Sunt sigură că o să vă placă povestea.

https://youtu.be/CVh7WOszas0

Sursă YouTube (user Cinema HD)

martie 14, 2016 4 comments

Filme

O cronică de film privită din perspectiva cuiva care doar a auzit reacțiile de după

by Daniela Bojincă decembrie 24, 2015

written by Daniela Bojincă

N-am fost la filmul The Danish Girl. A fost Iulia Matache în locul meu, dat fiind faptul că eu am plecat acasă, la Târgu-Jiu. Articolul ei despre cum a fost filmul o să apară cât de curând pe blogul meu. Până atunci, haideți să vă fac eu o cronică de film, la doar câteva ore după vizionare, din perspectiva cuiva care doar a auzit reacțiile de după.

După cum spuneam, n-am fost la film. Dar jur că mă simt ca și când aș fi fost în sală. Amicii ăștia ai mei, dragii de ei, Malaezu și cu minunatul Emil, mi-au spus suficiente chestii încât mă simt de parcă aș fi fost acolo, cu ei pe un scaun (Malaezu zice că replica asta, în contextul actual, nu sună deloc bine – lvl of trauma: 9999999), la cinematograf, la Sun Plaza, la vizionare.

Filmul The Danish Girl i-a traumatizat. Iar eu, biata de mine, trebuia să mă împart la doi și să le ascult traumele. Unul mai traumatizat ca altul, nu alta (*cu dublu sens în contextul actual). Pe cuvântul meu, n-am văzut așa ceva până acum. Am fost cu ei la multe filme. I-am auzit povestindu-mi despre multe filme. Dar să-mi povestească în halul ăsta, niciodată. Cred că de acum înainte, amândoi, o să se uite de 20 de mii de ori înainte la o fată, să se asigure că-i fată. În halul ăsta de traumatizați sunt. :))

Povestea filmului The Danish Girl este următoarea. Anul 1910. Un el – Einar Wegener (Eddie Redmayne) și o ea -Gerda Wegener (Alicia Vikander), soț și soție – pictori. Ea, pentru că îi întârzie un model la pozat pentru pictură, își roagă soțul să se îmbrace în haine de damă și să pozeze în locul modelului respectiv, pentru tabloul Lili. Însă asta avea să le schimbe definitiv viața soților Wegener, căci Einar descoperă că personalitatea lui are mai multe în comun cu Lili și, încet-încet se transformă într-o femeie. Merge la petrecere, în calitate de prietenă a propriei lui neveste (doamne, cum sună asta – devine traumatizant și pentru mine care NU am fost acolo). Încet, încet devine Lili. Lili Elbe. Iar peste 20 de ani devine primul bărbat din lume care va suporta o operație de schimbare a sexului.

Povestea filmului, inspirată din realitate – ecranizarea jurnalului lui Lili din care s-a inspirat mișcarea transexuală din întreaga lume -, mie mi se pare una tare interesantă. E un subiect controversat care atrage. E o poveste care, oricât de bună sau de rea ar fi, se vrea și se cere ecranizată. Se caută. Se caută asta pentru că se dorește înțelegerea fenomenului sau pur și simplu pentru a consolida o bază și mai mare de argumente contra acestui fenomen.

De asemenea, o astfel de poveste nici nu are cum să nu fie traumatizantă. Transformarea unui bărbat, în femeie, pentru cei care au cu totul alte orientări, este traumatizantă. E șocantă. E ceva ce tu, în mod normal, n-ai face. La fel cum pentru persoana respectivă ar fi traumatizant să mai fie o clipă „normală”. Cred că de asta sunt băieții așa traumatizați. Îi doare numai gândul că un bărbat și-ar putea face o operație de schimbare de sex. Știți voi, e ca o lovitură – doare (hai că mai explicită de atât nici că pot să fiu).

Deși nu am văzut filmul, ci doar din ce mi-au povestit ei și felul în care mi-au povestit despre film, mi se pare a fi unul foarte bun. Actorii și felul în care și-au jucat rolurile l-au făcut să fie bun. N-are cum să nu fie bun, să nu fie rolurile jucate excepțional, dacă spectatorii ies din sală traumatizați de poveste. O poveste care se vrea a fi traumatizantă. Un film care te răscolește, care te dă peste cap, care te face să-ți pui întrebări, care te lasă neliniștit nu are cum să nu fie bun.

Eu una, când o să termin și cu vacanța mea prin Turcia și am să ajung în București, primul lucru pe care am să-l fac o să fie să mă duc să-l văd. Sunt curioasă de cum își joacă actorii rolurile, căci Eddie Redmayne pare să fie de-a dreptul genial.

Și, ca să închei cât se poate de pozitiv, am să vă spun un lucru care pe mine m-a impresionat în povestirile despre filmul The Danish Girl: iubirea necondiționată. Este impresionant cum o femeie își poate iubi soțul indiferent de situație, fiindu-i alături necondiționat. Chestia asta te lasă fără cuvinte. Nu cred că sunt multe cele care și-ar susține soțul în transformarea lui în femeie. Cred că, sincer, asta înseamnă să iubești cu adevărat: să susții o persoană indiferent de consecințe, de fapte, de prejudecăți și de normalitate.

Filmul este distribuit de Ro Image ș va intra în cinematografe din data de 08/01/2016. Eu, deși n-am văzut filmul, dar mi se pare interesant prin simplul fapt că i-a traumatizat pe ceilalți, vă sfătuiesc să mergeți și să-l vizionați. E ecranizarea unei povești care a făcut istorie, până la urmă.

P.S.: „Eddie Redmayne va lua două Oscaruri: cel mai bun actor și cea mai bună actriță! #amzis” – Emil Călinsescu, 24 decembrie 2015. Sunt curioasă dacă se va adeveri prezicerea lui Emil.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

decembrie 24, 2015 3 comments

Filme

În inima mării – curaj, devotament, perseverență

by Daniela Bojincă decembrie 8, 2015

written by Daniela Bojincă

De când am început să merg la avanpremierele filmelor, pe lângă faptul că scriu aici, pe blog, recomandându-vă vouă, cititorilor, diferite filme, am început să le recomand și colegilor de la facultate, prietenilor și cunoscuților, prin prisma oricărei conversații, fie că are sau nu legătură cu subiectul, câte un film.

Ei bine, după ce am văzut filmul în În inima mării m-am întrebat cum aș putea să-l recomand celorlalți, astfel încât să-i fac să și meargă să-l vadă. Ce ar trebui să le spun și cum? Am observat că, modalitatea în care îți creezi și transmiți mesajul, contează foarte mult ca el să fie ascultat și urmat.

Nu-mi venea nimic în minte în afara faptului că: „Băi, filmul e chiar fain, are o poveste interesantă și actorii joacă bine.” Filmul ăsta e mai mult decât atât. E mai mult decât un film fain, cu o poveste interesantă. E mai mult decât o simplă poveste pescărească.

Povestea filmului pleacă de la o întâmplare pescărească adevărată și anume naufragiul balenierului Essex ce a avut loc din cauza unui cașalot înfuriat în timpul expediției de vânătoare a balenelor pentru ulei, fiind unul dintre cele mai mari și cunoscute dezastre ale secolului al XIX-lea. Totodată, acest incident i-a inspirat lui Herman Melville punctul culminant din Moby Dick.

În inima mării surprinde povestea naufragiului balenierului Essex din perspectiva lui Thomas Nickerson, care se afla la bordul balenierului, relatată autorului Herman Melville pentru viitoarea sa carte. Filmul surprinde povestea de la un capăt la altul, de la plecarea echipajului din Nantucket, planul de vânătoare a balenelor, problemele și neînțelegerile echipajului, până la cum se produce dezastrul și determină astfel echipajul să plutească în derivă mai bine de 90 de zile și cum ajung într-un final acasă ultimii supraviețuitori.

În plus, în cadrul filmului În inima mării sunt prezentate detalii vii ale tradiției vânătorii de balene pentru a evidenția aspectele terifiante ale acestui dezastru maritim și fixează detaliile tragediei în istoria nord-americană. Ceea ce îl face să capteze atenția spectatorilor și să prindă la public.

Mi-a plăcut tare mult filmul. M-a captivat povestea. Și, desigur, mi-a plăcut cum au jucat actorii. Chris Hemsworth, în rolul lui Owen Chase, e de senzație. Își joacă foarte bine rolul. Sau cel puțin mie mi se pare așa. Iar pe locul doi, în viziunea mea, se află Tom Holland, în rolul lui Thomas Nickerson în varianta sa tânără (povestitorul fiind Thomas Nickerson cel vârstnic, jucat de Brendan Gleeson). Mi-a plăcut tare mult copilul în special în scenele când pluteau ei în derivă. Atunci aș putea spune că m-am îndrăgostit la propriu de el, indiferent de cât de macabru ar suna asta după ce veți vedea filmul.

În inima mării este fix despre asta: curaj, devotament, perseverență. O lecție de viață care îți dă curajul de a merge unde nimeni nu vrea să meargă.

Filmul În inima mării, distribuit de Freeman Entertainment, a intrat în cinematografe din 4 decembrie 2015 și vă recomand să mergeți să-l vedeți. Și să citiți și cartea pe care eu n-am câștigat-o la vizionare, dar pe care am primit-o ulterior cadou. E o istorie relatată interesant în film și, se spune, e povestea cea mai aproape de adevăr, cea mai bine documentată.

Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)

decembrie 8, 2015 0 comment

Filme

Podul Spionilor – un film despre umanitate

by Daniela Bojincă noiembrie 22, 2015

written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul Podul Spionilor / Bridge of spies acum patru zile și, se pare, am avut nevoie de acest interval de zile ca să pot să asimilez cu totul filmul ăsta și, ulterior, să scriu ceva despre el.

La început, mi s-a părut plictisitor și, pe parcurs, cu multe puncte de legătură moarte. Nu mă mai vedeam odată în mijlocul acțiunii. Însă, ulterior, după ce l-am asimilat așa cum cred eu că trebuie, mi-am dat seama că fără punctele alea de legătură și fără introducerea de început în povestea acțiunii, filmul nu ar mai fi fost la fel de clar și nici la fel de bun. Ca să înțelegi cum trebuie povestea în sine, o poveste istorică, reală de altfel, e musai să existe niște puncte intermediare, aparent moarte.

Să zicem că, la mine, ar trebui să dispară judecata prin aparență, la prima vedere. Se pare că, de cele mai multe ori, nu-mi formez o părere corectă din prima.

Podul spionilor / Bridge of Spies este, după cum am spus și mai sus, un film istoric, cu întâmplări și personaje cât se poate de reale. Acțiunea are loc în timpul Războiului Rece dintre SUA și URSS, punându-i în prim plan pe cei doi spioni ale celor două tabere, capturați în timpul misiunii.

James Donovan (Tom Hanks), ca bun avocat, primește misiunea de a-l apăra pe spionul rus Rudolf Abel (Mark Rylance), astfel încât să se dovedească faptul că americanii respectă drepturile omului și oferă dreptul la judecată oricui, fie că este cetățean al Statelor Unite ale Americii, fie că nu. James Donovan nu doar că reușește să-i faciliteze lui Rudolf un proces cât se poate de just ci, împins de la spate de propriile-i principii și sentimente, el reușește să obțină mai mult decât un proces corect al cărui rezultat să fie sentința cu moartea. El reușește să obțină viață și să dea viață. Schimb pe schimb.

Într-o lume în care fiecare stat în parte consideră că doar el este capabil de a gândi și de a acționa corect, James Donovan conștientizează că, de fapt, ambele state, atât URSS cât și SUA, acționează după aceleași principii și în același mod. Ambele au spioni de-o parte și de alta, încercând să obțină informații, fără ca ei să-și trădeze într-un fel țara. Ba din contră, o apără. Astfel, nu poate nimeni să fie acuzat de trădare în vreun fel.

James Donovan se lasă condus de sentimente în cazul pe care îl primește, ajungând să convingă și CIA că singura soluție nu este nicidecum moartea, ci viața. Iar viața nu se poate obține decât prin viață. Astfel, James încearcă să facă pentru Rudolf tot ceea ce i-ar plăcea ca avocatul din partea URSS să facă pentru spionul Francis Gary Powers (capturat după ce avionul care fotografia punctele strategice ale Rusiei s-a prăbușit). Și-ar dori ca spionii să fie tratați în mod egal și să se înțeleagă faptul că ei nu trădează pe nimeni, ci își fac pur și simplu datoria față de țară și față de propria persoană, conștiință și bunăstare.

Podul spionilor / Bridge of spies se transformă dintr-un film pur și simplu istoric, într-un film care spune cu adevărat o poveste, un mesaj care vizează generațiile viitoare. În urma întâmplărilor am putea spune că James Donovan este un erou care a salvat vieți și poate chiar o lume întreagă. Nu se știe ce-ar fi fost dacă nu s-ar fi luptat până în pânzele albe ca ideea lui să fie pusă în aplicare, să se schimbe o viață pentru o altă viață pe podul Glienicke ce face legătura între periferia fostului Berlin de Vest şi Postdam.

Aș putea spune că filmul Podul Spionilor este o frumoasă lecție de istorie, de integritate și de viață, pe înțelesul tuturor. Și noi, în zilele noastre, am avea nevoie de un James Donovan. Moralitatea, integritatea și principiile lui sunt elementele cheie care societății din ziua de azi îi lipsesc la fel cum, de altfel, îi cam lipseau și atunci fără un om care să și le impună, indiferent de consecințe.

Filmul ăsta merită vizionat. Chiar merită să vă rupeți din timpul vostru 135 de minute și să vă bucurați de o frumoasă poveste de istorie, viață și moralitate. În plus, are o notă de 8.2 pe Cinemagia și de 8.1 pe IMDB. Cred că și treaba asta spune multe despre film.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

Filmul Podul Spionilor / Bridge of Spies este distribuit în România de către Odeon Film și intră în cinematografe din data de 27.11.2015.

noiembrie 22, 2015 0 comment