Ca să vezi și să nu crezi. Există viață după Game of Thrones. La nici două zile după ce s-a terminat și cel de-al 5-lea sezon, eu încă trăiesc. Bine, nici c-am simțit vreo clipă că mor că se termină sezonul. Ori că a murit Jon Snow. Și așa el nu știa nimic. În plus, simpaticul de Kit Harington încă trăiește. De ce m-aș stresa?
Zilele astea, lumea s-a isterizat pe Facebook. Unii care au văzut filmul înainte altora, au început să-i oftice pe respectivii cu spoilere cum că Jon Snow a murit. Ceea ce, să fim serioși, a anunțat cartea acum mult timp, când a fost scrisă și publicată. Apoi au început să se isterizeze și ceilalți că, într-adevăr, murise Jon Snow. Și uite așa s-au isterizat unii pe alții. Un fel de lanț al slăbiciunilor.
Pe mine m-au amuzat ambele tabere în egală măsură. Adoram să-i văd cum se oftică unii pe alții ba că a murit Jon Snow, ba că se fac spoilere. Spoiler pe care l-a făcut cum mult timp înainte cartea. Duceți-vă și certați-vă cu Martin, că a publicat scenariul Game Of Thrones cu mult timp înainte să apară filmele.
Dar acum, să fim serioși. Voi chiar credeați că o să-l lase ăștia în viață după ce le-a adus sălbaticii pe cap? Felul cum era construit firul întâmplărilor prezicea de mult moartea lui Jon Snow. Îl doreau toți mort de mult, iar asta a fost picătura care a umplut paharul. Era un fapt ce avea să se întâmple cât de curând. Și s-a întâmplat.
Dar mie tot îmi place cum se agită lumea. Poate, dacă nu s-ar fi agitat, eu nu aș mai fi avut astăzi despre ce scrie. Și aș fi sărit așa, pur și simplu peste ziua de azi și mi-aș fi lăsat blogul fără articol. Așa că doresc să le mulțumesc tuturor agitaților de pe Facebook.
Și stați, nu aruncați încă cu pietre. Nu-i vorba că nu-s fanul acestui serial. Ba din contră, ador Game of Thrones. Și-mi place fix așa cum e el. Cu toți morții lui și cu toți cei lăsați în viață care, la un moment dat, vor muri și ei. Nu, nu eu fac spoilere, cartea le face. Pe cuvântul meu de nu.
Totuși, mă bucur că reușesc încă să trăiesc după terminarea sezonului și după moartea lui Jon Snow care, ce-i drept, îmi era cel mai simpatic. Așa, pentru că nu știa nimic și în același timp pentru că le știa pe toate.