Tag:

monarhie

a christmas prince castelul peles transilvania romania

3 filme americane cu prinți și prințese care au fost filmate în România

by Daniela Bojincă septembrie 23, 2018

written by Daniela Bojincă

Ieri a fost sâmbătă. Iar la mine ziua de sâmbătă, de cele mai multe ori, e zi de făcut curat prin casă. Și de lenevit, după 5 zile de stat la birou între 4 pereți. Practic, de cele mai multe ori, stau tot între patru pereți, uitându-mă la seriale.

Ieri, după ce am terminat de făcut curat și băgat la spălat vreo două mașini, m-am proptit în fața PC-ului, am intrat pe HBO GO și am zis să mă pun pe căutat un serial, ceva, că astea la care mă uit acum, despre care și vreau să scriu un articol (Vanity Fair sau Bâlciul deșertăciunilor și Kiddin sau Glumeam pe românește), le apar episoadele abia luni. Și tot căutând eu, fără să mă hotărăsc la ceva anume, care să se plieze pe starea și gusturile mele de moment, am dat din întâmplare de A royal winter. Și am dat click pentru că poza de fundal îmi părea cumva că duce a peisaj de România. Și așa și era. Fapt pentru care m-am gândit să scriu articolul acesta despre filme americane modernet cu prinți și prințese care au fost filmate ăn România. Că mai știu două – unul disponibil pe Netlix și altul pe Hallmark. Iar dacă mai știi și tu altele, spune-mi.

A Royal Winter – filmat la Sighișoara, România

Cum ziceam, mi s-a părut că poza din fundal seamănă a peisaj din România și am zis hai că n-are ce să fie rău. Gata. La ăsta mă uit. A început cu câteva scene în New York, cu 2 fete care își plănuiesc vacanța prin Europa, în Calpurnia (ținutul Sighișoarei). Și, cum au ajuns în Calpurnia, casele mi s-au apărut mult prea asemănătoare cu casele transilvănene. Și m-am apucat să caut pe net să văd unde s-a filmat, că prea mare-i coincidența. Așa am descoperit că locația era Sighișoara și am și intrat rapid pe Google Maps, căutând după numele unei pensiuni care apărea în fundal și am văzut că e identic cu ceea ce tocmai văzusem în film și anume zona istorică a Sighișoarei care, apropo, este extraordinar de frumoasă.

A royal winter de pe HBO GO spune povestea a două prietene, Sarah și Maggie, care pleacă împreună într-o vacanță în Europa, într-un ținu de vis, Calpurnia. Sarah era plină de dorința de a avea parte de cât mai multe aventuri, în timp ce Maggie (Merrit Patterson) dorea liniște și pace ca să poată să se gândească pe îndelete ce va face cu viața ei odată ce se va întoarce în America. Fapt pentru care, într-o zi, Maggie explorează singură străzile Calpurniei (Sighișoarei) și se întâlnește cu Adrian (Jack Donnelly), un motociclist care trece în viteză peste pălăria ei și care, încetul cu încetul, reușește să o cucerească din postura de simplu cetățean.

E povestea aia clasică cu care deja ne-am obișnuit. Ea întânește prințul fermecător, dar fără să știe că el e un prinț. El o cucerește, ea se îndrăgostește și într-un final, dintr-o întâmplare, află că el nu e oricine, ci chiar viitorul rege care va avea încoronarea peste doar câteva zile.

Filmul e drăguț din perspectiva subiectului cu prinți, prințese și o iubire la castel. Iar locațiile în care au filmat sunt tare faine. Iar mie îmi place nespus de mult că sunt filme făcute în România și sunt promovate zonele respective ca ținuturi de vis, chiar daca numele locației e denaturat. Dacă vrei să vezi unde a fost filmat, găseși la tot pasul pe internet informații. Nu s-ar fi potrivit contextul, dacă păstrau numele advărat al locației.

Acum, ce mi s-a părut mie tare amuzant, e că în Calpurnia se vorbește limba engleză. Monarhii vorbesc între ei limba engleză. Discursul de învestire este în limba engleză. Cetățenii fără pic de accent (asta pentru că sunt actori americani) însă, peste tot scria în limba română (numele pensiunilor, hotelurilor și străzilor). Asta în timp ce numerele de la mașină aveau indicativul de țară CL și steagul Uniunii Europene. Măcar atât.

Și, un mic spoiler care mie mi s-a părut amuzant, este faptul că, la un moment dat, Sarah, prietena lui Maggie aruncă înfântănț cu un bănuț să-și pună o dorință, iar bănuțul e unul de-al nostru, de 50 de bani, cu stema României și pe care scrie România. Bine, asta apare doar câteva secunde și cred că doar dacă ești român recunoști instant, sau ești ceva pasionat de monede.

https://www.youtube.com/watch?v=1EuRKBMUdBQ

Sursă YouTube (user Movies 2017)

A Christmas Prince – filmat la Castelul Peleș, România

A Christmas Prince este disponibil pe Netflix și mi-am zis să-l văd acum ceva timp, după ce mi-a apărut pe YouTube o reclamă cu trailerul lui și am văzut că este ceva film filmat la Castelul Peleș. Mi-am zis din nou că n-are ce să fie rău și m-am uitat la el. Ce pot să zic e că peisajele sunt de vis. Dacă ai fost la Sinaia știi despre ce vorbesc, iar Castelul Peleș este absolut senzațional. Rămâne în topul castelelor pe care le-am văzut până acum.

Povestea din A Christmas Prince este puțin diferită de cea din A Royal Winter, în sensul că în cazul de față personajul feminin, Amber (Rose McIver), știe clar cine este Prințul Richard (Ben Lamb), viitorul rege din Aldovia (probabil de la Moldavia, sau ceva). Însă Prințul Richard habar nu avea că, de fapt, Amber era o jurnalistă din New York, infiltrată în castel ca profesoara surorii lui mai mici doar pentru a obține informații în exclusivitate despre viața monarhilor din Aldovia și a viitorului rege al acesteia.

Povestea de iubire dintre cei doi este una la fel de frumoasă ca restul poveștilor de iubire de la castel, povești cu care ne-am obișnuit încă din copilărie.

Și în Aldovia se vorbește tot engleza. Dar măcar aici nu apare nimic în română.

Mi-au plăcut mult de tot cadrele din acest film, atât cele din exteriorul castelului, cât și cele din interior. E ceva de vis, iar eu, sincer, nu mă satur de Sinaia, de Castelul Peleș și de curtea interioară a acestuia. De fiecare dată când am posibilitatea trec pe acolo și, desigur, chiar dacă l-am văzut de o grămadă de ori, vizitez și castelul. Activitatea asta face parte din micile plăceri ale vieții mele.

Sursă YouTube (user Netflix)

Royal Hearts – filmat la Castelul Corvinilor și Castelul Cantacuzino, România

Royal Hearts este filmat în două locații absolut superbe din România. La Castelul Corvinilor din Hunedoara (ceea ce ține de exteriorul castelului și curtea interioară, căci interiorul castelului este filmat în Castel Films Studio, ceea ce, dacă un străin vrea să vadă Castelul Corvinilor după ce a văzut acest film, s-ar putea să-l dezamăgească faptul că interioarele nu arată deloc așa cum se aștepta) și la Castelul Cantacuzino din Bușteni.

Povestea din Royal Hearts este despre Kelly (Cindy Busby) și Hank (James Brolin) care moștenesc un regat, regatul Meraniei (din nou, alt nume, pentru că nu se potrivește contextul de a se numi România). Ceea ce este interesant e că Merania chiar a existat prin 1248 AD, în timpul Imperiului Roman, fiind chiar în apropierea locațiilor în care s-a făcut filmul.

Din nou frumoasa noastră Transilvanie, cu peisajele ei de vis, rupte fix di poveștile cu prinți și prințese. Sigur o să-ți placă.

Filmul e și pe Youtube:

https://www.youtube.com/watch?v=3JFA17W8m0g

septembrie 23, 2018 2 comments

Cultură

Trenul Regal – palatul de pe șine

by Daniela Bojincă aprilie 20, 2016

written by Daniela Bojincă

Duminică am fost și am vizitat Trenul Regal. L-am ratat de multe ori. L-am ratat când a mai fost prin București, în Târgu-Jiu și în Craiova. Iar acum am primit un mesaj, din Albania, cum că Trenul Regal staționează la linia 14, în Gara de Nord, până vineri, 22 aprilie și poate fi vizitat zilnic între orele 09:00 și 18:00. Este o activitate adresată atât elevilor în cadrul săptămânii „Școala Altfel”, cât și celor care au terminat deja cu școlile și vor pur și simplu să-și îmbunătățească cunoștințele referitoare la căile ferate din România.

Pictură proprie în Pixlr

Pentru elevi, prețul este de 6 lei, iar în rest de 9 lei – pentru Trenul Regal, iar pentru Muzeul CFR este de 2 lei și respectiv 4 lei. Personal, mi se pare o sumă modică. Așa că, dacă vreți să vedeți trenul regal, mai aveți timp azi, mâine și vineri.

Am fost tare entuziasmată când am aflat că pot, în sfârșit, să vizitez Trenul Regal. Eram curioasă cât de luxos este și cum se lăfăiau marii noștri conducători în lux. Mă așteptam să mă orbească și să mă dea pe spate. În schimb, am fost orbită de modestie. Nu știu cum arată alte trenuri regale, dar al nostru este tare modest.

Ce găsești în interior?

După ce te minunezi de locomotiva veche, pe cărbuni, în stilul anilor respectivi, care te duce cu gândul la Hogwarts (pentru fanii Harry Potter) – care apropo, acum este înlocuită de o locomotivă electrică, intri în vagoane. Primul „compartiment” este dedicat unei săli de mese în care obișnuiau să ia micul dejun regele și regina, după care intri în dormitoarele celor doi, separate de către o baie comună, deloc luxoasă, ci mai degrabă extraordinar de simplă.

Apoi, mai găsești o serie de alte dormitoare și de bucătării. O sufragerie și o sală de mese mai mare, cât și o cameră cu fotolii, în care se retrăgeau pentru discuții sau ceva de genul ăsta. N-aș putea să vă spun exact, căci ghid nu am avut decât în camera unde se lua micul dejun și în dormitoarele regelui și al reginei, plus bucătăria acestora. Apoi ne-a lăsat în voia sorții, să admirăm ce avem chef.

În tren, predomină lemnul de mahon și pielea. Mobilierul de bucătărie este unul cât se poate de simplu, alb, (seamănă cu al bunică-mii de la țară), iar băile seamănă cu băile alea pe care începeau să le aibă oamenii prin 1970-80. Mai multe poze din tren, făcute așa cum trebuie, puteți găsi aici. Desigur, pentru anii 1920-1930, mobilierul de bucătărie respectiv și băile, putem spune că erau un lux. Dar nu sunt un lux acum, așa cum ne minunăm de interiorul luxos al Peleșului sau mai știu eu ce alt castel/palat regal.

Ce mi-a plăcut la Trenul Regal?

Mi-a plăcut modestia. Simplitatea. Mă bucur că nu am văzut un contrast mult prea mare.

Mi-a plăcut și locomotiva. Eu sunt pasionată de tot ceea ce are o amprentă a timpului.

Apoi, mi-a plăcut tare mult că ne-au lăsat să facem poze, gratuit. E ceva foarte rar în ziua de azi, când peste tot ți se cer bani să faci poze.

Și mi-a plăcut tare mult sufrageria. Tare frumoasă mai era, așa, nici foarte simplă, nici foarte luxoasă.

Pe spatele biletului, mi-a plăcut că sunt informații despre Trenul Regal. Cum a fost el comandat și așa mai departe. Informații utile, zic eu. E fain să-ți dea și ceva scris, cu care să rămâi efectiv. Și mi-a mai plăcut că avea un pliant pe mese, prin sufragerie și prin diferite compartimente, cu informații în engleză. Era același, ceea ce era și mai interesant, că după ce îl vedeai de câteva ori, te stresa și-l deschideai să vezi ce scrie :)).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1145789375472705&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Ce nu mi-a plăcut la Trenul Regal?

Ei bine, da, sunt și lucruri care nu mi-au plăcut. Spre exemplu, una dintre bucătăriile din capătul trenului, era murdară. Pe pereți erau pete de ulei. Mi s-a părut aiurea.

Apoi, am înțeles că e închiriat pe la tot felul de evenimente. Și părea, oarecum, ca o haină din aia ponosită, de care nu prea ai grijă. Cred că ar trebui mult mai bine întreținut. Până la urmă, este una dintre valorile noastre naționale.

Și, nu în ultimul rând, nu mi-a plăcut că nu am avut un ghid dintr-un capăt în altul al trenului. Am avut în primul vagon, cel cu dormitoarele regelui și reginei, iar apoi pauză. Era mult mai interesant să se intre pe grupuri, că nu erau nici mulți oameni și să se povestească despre fiecare compartiment în parte, ale cui sunt camerele, pentru cine erau și celelalte bucătării din celelalte vagoane, când obișnuiau să se întâlnească în sufragerie, ce era cu mini-camera aia cu fotolii, puțin întunecată și așa mai departe. Cred că era și mai interesant decât frumusețea în sine a trenului regal.

Chestii interesante despre Trenul Regal

Trenul Regal a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand, pentru a se putea deplasa mult mai ușor alături de Regina Maria atât pe teritoriul României Mari cât și în străinătate, în țările vecine, fiind considerat ca o punte de legătură între Coroană și comunitățile locale, cât și un simbol al statului român.. A fost fabricat în Italia și, din păcate, a ajuns în București abia după un an de la moartea lui Ferdinand, fiind inaugurat în anul 1928.

În 1940, Regele Mihai a folosit trenul în foarte multe ocazii, în călătoriile sale prin comunitățile românești.

aprilie 20, 2016 3 comments

Cultură

Prea multă vâlvă pentru o monarhie care nu există

by Daniela Bojincă august 14, 2015

written by Daniela Bojincă

M-am gândit mult la titlul pe care să-l pun acestui articol. Orice găseam, era suficient de bun încât să mă facă să mă răzgândesc. Voiam ceva scurt și la obiect. Și, din câte se pare, tot n-am reușit. Sau cel puțin mie mi se pare prea lung.

M-am gândit mult și la cum să-mi încep articolul, cât și cum să-l continui astfel încât să mă fac înțeleasă pe deplin, nu pe sfert sau pe jumătate.

Mi-a plăcut dintotdeauna istoria. Însă nu istoria aia predată la școală, în care proful venea mai mult sau mai puțin plictisit și începea, fix ca o moară stricată, să vorbească fără încetare despre o anumită perioadă și să aibă pretenția ca tu să scrii efectiv tot ceea ce spune el. Adică să fii atent și la ce spune și la ce scrii. Tu, practic, nu pricepeai mai nimic din clasă, pentru că nu puteai fi atent în două locuri. Așa că deveneai un robot care pur și simplu scria ce auzea, nu întotdeauna tot, pentru că el vorbea repede și mai pierdeai idei. Dintr-un astfel de text pe caiet, nu puteai să spui că înveți istoria. Poate o învățai dacă erai efectiv atent la ce vorbea și se purta o discuție pe o anumită temă istorică, dată de manual.

Mie mi-a plăcut istoria pe care am studiat-o singură, din cărți. Asupra căreia am putut să fiu atentă. Istoria aia care îți era explicată, nu doar prezentați niște ani în care s-au întâmplat niște lucruri și cam atât, cum se întâmpla spre exemplu să întâlnești în manualele de istorie.

La început, eram pasionată de antichitate și de faraoni. Îi puneam pe ai mei să investească o grămadă de bani în cărți și în reviste. Apoi, a început să mă fascineze perioada monarhiilor și a războaielor ăstora care porneau de la intrigi fără nicio importanță. Însă, doar pentru că le-am studiat, n-aș putea spune că sunt de acord cu ele. Fiecare regim are și părțile lui bune și părțile lui rele. Importantă este echilibrarea balanței acestora și evitarea înclinării talerului spre părțile negative.

Cred că poți afirma cum a fost cu exactitate un regim doar în perioada în care ai trăit în el. Așa, din afară, de cele mai multe ori îți poți face o părere greșită. De cele mai multe ori, nu întotdeauna.

Dar zic să revin asupra titlului acestui articol. Nu știu dacă ați fost atenți la ce s-a mediatizat excesiv în ultima perioadă, deși nu cred, dar s-a făcut o vâlvă imensă asupra monarhiei și cum Regele Mihai i-a luat titlul de Principe nepotului său, Nicolae.

Iar eu vin și vă întreb acum, care REGE și care PRINCIPE? Noi nu mai avem monarhie, oficial, de la 3 ianuarie 1948. În regimul actual, cel de republică semi-prezidențială, nu există regi, regine, prinți și prințese. Așa că, în momentul de față, că i-a luat un titlu inexistent în țara noastră, pe noi, cei din popor, nu ne afectează cu absolut nimic. Pe noi ne afectează genunchiul lui Ponta și plimbările aproape fără rost ale lui Iohannis. Practic, ne afectează că niciunul nu face nimic pentru țară, pentru popor. Salariile sunt tot acolo, pensiile la fel, sistemul sanitar la fel, sistemul învățământului la fel. Și la fel sunt și dacă-i Nicolae Principe ori ba.

Chestia asta ne-ar afecta, într-adevăr, dacă am fi monarhie. Da, ar fi nașpa ca, singurul om din cadrul Casei Regale care-i mai aproape de oameni și de problemele lor, care se implică în activitățile societății și care încearcă să contribuie nu doar prin prezență, ci și prin fapte la ceva, este înlăturat de la tron. Practic, omul ăla de care chiar am avea nevoie în cazul în care AM FI o monarhie este înlăturat din motive politice, logic: pentru că, așa cum au spus ulterior într-un comunicat de presă, nu se adaptează la strictețile și răceala regală. El e acolo, printre oameni și pare bucuros de asta. Iar poporul asta vrea: un conducător care să fie printre ei, să le asculte problemele și să le rezolve, nu să se plimbe toată ziua ca și când ar fi într-una în concediu.

Și, deși monarhia nu există iar pe noi ne afectează prea puțin, ca popor, în momentul de față, ce se întâmplă în cadrul familiei lor, oamenilor le pasă de asta mai mult decât de ce face Iohannis, Ponta și guvernul actual. Ceea ce, pentru o republică semi-prezidențială, treaba asta-i destul de gravă. Asta înseamnă că oamenii, într-un număr destul de mare, își doresc un alt regim și, din câte se pare și se poate observa cu ochiul liber, se cam dorește trecerea la monarhie.

N-am trăit vreodată-n monarhie. Nici măcar în comunism. M-am născut la patru ani după terminarea lui. Părinții mei au trăit în comunism, iar bunicii mei au prins și monarhia, doar că, atunci, erau mult prea mici. Erau copii, iar un copil nu poate înțelege prea multe dintr-un sistem. În schimb, străbunicii mei au trăit în monarhie și povesteau cum, viile regale le culegeau cu botniță la gură. Străbunicul meu a fost și santinelă la tren, când Mihai a părăsit țara cu vagoanele încărcate de bunuri. Bunuri despre care lumea spune că au fost ale lui, iar alții că au fost ale statului. Străbunicului meu nu i-a prea convenit situația, căci el știa cum este cu adevărat viața oamenilor de rând și cum este viața bogătașilor din vremurile alea. Și era dureros să vadă averea cu care Mihai pleca și sărăcia în care ei au trăit și urmau să trăiască. Nu erau săraci lipiți pământului, dar nu trăiau nici în luxul de la Peleș, ce-i drept.

În schimb, tot ei povestesc că Mihai a fost doar o unealtă în mâna guvernului. A fost o victimă. Era un copil sub 10 ani când s-a trezit rege. Habar nu avea cu ce se mănâncă toate astea. Iar cei care au putut să se folosească de el, s-au folosit până l-au scos în exil. Am urmărit un documentar despre viața lui, în care el a fost educat să fie printre oameni – singurul lucru bun pe care consideră că l-a făcut tatăl lui pentru el. Să-i cunoască pe toți și să vadă cum trăiesc oamenii, care le sunt nevoile astfel încât el să demareze proiecte în soluționarea lor. Avea colegi din toate categoriile sociale, din toate colțurile țării, tocmai ca să poată să ajungă să-i înțeleagă pe fiecare, iar la sfârșit de trimestru plecau cu toții prin țară ca să vadă cum trăiește poporul.

Și totuși, monarhia nu mai există. Însă, noi, facem o paralelă între monarhiile actuale și regimul din țara noastră. Cu toții au un trai decent. iar atunci când vezi ce se întâmplă în afară, vrei și tu binele lor. Vrei și tu bogăția lor, viața lor, sistemul lor. De asta, oamenii, facă vâlvă când vine vorba despre monarhie, pentru că, pentru ei, Nicolae reprezenta un simbol. Un simbol al faptului că cineva îi poate asculta, înțelege și ajuta.

Însă, problemele noastre din prezent sunt legate de o democrație inexistentă și de o republică semi-prezidențială. Problemele noastre sunt create de conducerea actuală și, cred eu, ar trebui să ne preocupăm mai mult de prezent și să facem mai multă vâlvă și presiuni asupra lui, decât asupra a ce ar putea fi în viitor, fie el apropiat sau îndepărtat. Prezentul e mai important decât orice viitor. Iar prezentul nostru-i negru.

august 14, 2015 10 comments