Acum vreo săptămână, dacă nu mă înșel, am povestit aici pe blog prima mea aventură cu o spălătorie. Și deoarece colegei mele de cameră care doarme în patul de dedesubt i-a plăcut tare mult povestea, a făcut în așa fel încât să mai avem parte de una pentru că Mădălina mea consideră că sunt cam inactivă pe blog. Drept urmare a zis să fie ea fată bună și să-mi dea material.

În timp ce eram la muncă, marți, am discutat toate trei să mergem după-masa să băgăm la spălat, la aceeași spălătorie ca data trecută. Și cum spălătoria nu-i lângă noi, trebuie să facem vreo trei drumuri: să băgăm hainele la spălat, peste 45 de minute să mergem să le băgăm la uscat și peste 70 de minute să mergem să le luăm acasă. Și-am zis să facem noi niște combinări de personal, astfel încât să mergem de două ori fiecare: Mădă cu Iza bagă la spălat, eu cu Mădă mergem și la băgăm la uscat, iar eu cu Iza mergem și le luăm acasă. Toate bune.

Primul drum la spălătorie

Merg Mădă și Iza. Bagă hainele la spălat. Se întorc acasă. Toate bune.

Al doilea drum la spălătorie

Merg eu cu Mădă. Ajungem la spălătorie. Mașina încă mergea. Băgaseră hainele într-o mașină medie, nu în cea mare (suficiente haine pentru spălat încât să ne coste mai ieftin). Asta nu mai avea afișaj electronic, dar știam că la ei spălatul nu durează mai mult de 45-50 de minute. Așa că am mai așteptat 10 minute. Și încă 10. Și încă 10. Și încă 10. Și mașina aia tot nu și-a mai terminat programul.

Între timp, cu ochii mei de vultur, am observat că hainele alea păreau la fel de uscate ca atunci când le-am pus în plase. Și i-am spus Mădălinei:

– Mădălina, hainele astea nu primesc apă. Și nici nu cred că au primit în timpul spălări. Uite, hanoracul meu albastru e tot albastru deschis, ca și când nu a primit apă.
– Eh, le-o fi și uscând asta. Poate de aia. Hai să mai așteptăm puțin. (zice ea încercând să salveze situația și văzând că m-am enervat foarte tare după ce stătusem acolo mai bine de 40 de minute în plus, să aștept să-și termine programul)
– Mădălina, mașina asta nu primește apă. Hainele nu sunt spălate. Oh, uite niște șosete care se învârt. Sunt murdare pe talpă.
– Bă și după ce le-am băgat la spălat i-am și zis Izabelei că nu bagă apă, dar mi-a zis că: „Eh, lasă că bagă mai târziu”. Și am venit acasă.

Mi se părea amuzant, dar în sinea mea eram foarte nervoasă pentru că nu înțelegeam de ce n-au băgat în mașina care sigur știau că merge, pentru că am mai spălat în ea și pentru că asta de acum fusese stricată săptămâna trecută. Știam că e un număr de telefon pe acolo. L-am memorat. Ne-am întors acasă. Am mers la benzinărie și am sunat.

Primul telefon

– Bună seara. Am băgat niște haine într-una din mașinile de spălat, acum vreo două ore și jumătate. După 40 de minute ne-am întors să le scoatem. Doar că mașina încă mergea. Și-am mai așteptat încă 40 de minute. Și mașina tot mergea. Și am descoperit că nu bagă apă și că, implicit, nu spală nici hainele. Și am vrea să știm cum ne putem scoate hainele din mașina de spălat și cum le putem spăla din nou, căci banii i-am plătit.
– Ăăă, da. Puteți să săriți pe mașina de spălat și apoi în spatele ei să o scoateți din priză și să încercați să deschideți apoi ușa. O să trimit și pe cineva acolo.

Al treilea drum la spălătorie și al doilea telefon

Ajungem toate trei la spălătorie de data aceasta. Și, la spălătorie nici țipenie de om. Mergem la un market. Cerem telefonul și sunăm iar. Nu răspunde. Încercăm de pe unul dintre numerele noastre de România și răspunde. Îi explicăm că nu-i nimeni acolo și că vrem hainele alea din mașină, care, ghici ce, încă mergea.

– Dar a coborât cineva jos și mașina mergea. E totul ok.
– DA, FEMEIE! Fix asta e problema. Că mașina tot merge de vreo 3 ore, fără să bage apă și toate cele. Vrem să ne scoatem hainele din mașina pe care, apropo, am scos-o din priză, am lăsat-o două minute și ușa asta tot nu se deschide.
– Da, da, înțeleg. O să coboare din nou cineva.

Și a coborât o tanti de 2 pe 2, într-un halat pufos și roz, cu ochelari din ăia de somn pe frunte, cu o falcă în cer și una în pământ, alături de soțul ei piele și os care ținea o țigară în gură.

– Am coborât acum ceva timp și mașina mergea.

Mi-am reluat discursul de mai devreme cu: „fix asta e problema, femeie!”. Părea că a priceput. Doar că rezultatul final a fost cu totul altul.

Bărba-su, fire atletică, a sărit peste mașinile de spălat. A băgat-o în priză din nou (mașina a pornit și și-a reintrat în program). A făcut două trei rotații. A scos-o din priză și s-a oprit iar. A așteptat două minute și a încercat să deschidă ușa. Cu toți mușchii ținuți la borcanul din debaraua de sus, s-a chinuit de două trei ori să deschidă și el ușa. A văzut că nu merge și a abandonat frontul de luptă.

Nevastă-sa, „foarte dornică să ne ajute”, a sunat proprietara, i-a explicat situația și ne-a zis sec:

– Ăla care trebuie să repare mașinile nu răspunde. Nu avem ce să facem. Le scoateți mâine.
Mno, măcar eram sigure că sunt la loc sigur, blocate ca într-un „seif” pe care nu-l poate deschide nimeni.
– Dar noi ne vrem hainele spălate mâine. Eventual și uscate.
– Da, da, sigur că da. Am să mă ocup. Dimineață le băgăm la spălat, le uscăm și le aducem vis-a-vis de pompieri, acolo la benzinărie. Noapte bună!

Ne întoarcem înjurând acasă, făcându-ne un catralion de filme despre cum a doua zi nu o să mai găsim hainele și așa mai departe și eventual despre cum să facem o plângere (apropo, ei nu au ca noi lipiți pe toți pereții un număr unde să suni la protecția consumatorului sau orice altceva).

Ziua doi

Mergem la muncă. Și ne gândim noi pe drum să trecem pe la spălătorie să ne asigurăm că hainele sunt încă acolo. Dar ne răzgândim pe motiv că n-avem timp.

Când ne întoarcem de la muncă, avem iar o tentativă de a trece pe la spălătorie. Dar zicem că nu, că sigur ne-au dus hainele la benzinărie și nu avem de ce să mergem până acolo. Așa că mergem direct la benzinărie.

– Bună ziua! Știți, ar fi trebuit să avem niște plase cu haine, de la spălătorie, căci bla bla bla, asta-i povestea.
– Nu. Nu-i nicio plasă cu haine. Nimic. N-au venit.
– Bine. Putem suna din nou?
– Sigur.

Al treilea telefon

– Bună ziua! Tot fata cu problema de aseară. Știți, doamna de aseară ne-a spus că o să avem hainele spălate și uscate, azi, aici unde stăm. Și n-au ajuns.
– Ăă, nu știu. Nu mi-a zis. Dacă-mi zicea, le spălam chiar eu de dimineață când le-am scos din mașină. Ele sunt scoase din mașină acum.
– Da, dar nu sunt spălate. Pentru că mașina nu a băgat apă. Doar le-a învârtit.

Face conferință cu tipa de aseară. Îi zice și ea că nu băga apă, dar zice că n-a zis că ni le aduce, ci doar dacă are Ricki asta cu spălătoria timp. Doar că Ricki nu știa nimic. În fine.

– Nu știam că n-a băgat apă și nu le-a spălat. Credeam că doar le vreți scoase. Credeam că e mai important să le aveți, decât să fie spălate (față de popândău).
– Nu mă interesează. Îmi vreau hainele spălate. Și uscate. Am plătit. Și am consumat și detergent.
– Da, da. Bine. Acum le băgăm la spălat. Puteți veni în 40 de minute după ele.

Al patrulea drum la spălătorie

Și tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm, mergem la spălătorie. Când ajungem, hainele noastre erau deja în uscător. Mai aveau 10 minute (ăla era cu afișaj electronic). Așteptăm. Mădă mă plimbă cu căruciorul prin spălătorie. Ne prostim. Apoi ne mai prostim puțin. Le scoatem și observăm că da, sunt spălate – măcar atât.
Și tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm, ne întoarcem acasă. Cu hainele spălate. Uscate. Și cu încă o aventură din programul work and travel de povestit copiilor, nepoților și strănepoților dacă o să mai apucăm. Toate bune și frumoase.

Am intrat pentru prima dată într-o spălătorie de haine. Și am zis să povestesc despre asta. Că prima dată e mereu o aventură.

Ne-am mutat în sfârșit din cocina în care am stat inițial și pe care oricât ne-am chinuit să o curățim, n-am prea reușit cu fetele. Acum suntem fericite că stăm într-o casă cu pereți proaspăt vopsiți. Fără pânze de păianjeni pe ei. Parchet nou pe jos. Frigider curat. Cuptor cu microunde curat, aragaz (doamne, cât ne-am bucurat când am văzut aragaz cu patru ochiuri și cu cuptor, după ce ne-am chinuit două luni jumate cu o plită pe care trebuia să ne rugăm de apă să fiarbă în 45 de minute…). Și o baie cu o cabină de duș pe care învățăm să o folosim. Dar să vă spun povestea.

Aventuri cu o spălătorie

Început

Și na, înainte să plecăm de acolo, am zis că nu-i mai dăm proprietare de acolo $1.50 pe mașină, care ni le scoate mai murdare decât le-am băgat noi, spălăm aici unde ne mutăm. Când, ce să vezi, în locul ăsta nu avem mașini de spălat. Trebuie să mergem câteva străzi mai jos, la o spălătorie. Vreo 10 minute dus. Vreo 10 minute întors de mers lejer. Și 4 minute de alergat. Pentru ei e mai comod să spele într-o spălătorie, decât la ei acasă. Pentru mine e mai comod să am mașina de spălat la 2 pași și să nu pierd zeci de minute aiurea, pe drum.

Cuprins – Partea I

În fine. Ni s-a arătat ieri spălătoria cea mai apropiată și am zis să mergem azi să băgăm la spălat. Am luat noi plasele cu haine, am ajuns la spălătorie și dă-i să băgăm la spălat, când, am constatat câteva lucruri:

Nu aveam detergentul cu noi, așa că du-te și mai fă 20 de minute dus-întors ca să iei detergentul.
Spălatul nu mai e $1.50. Ieeeei. E $3.75 pe o mașină mică în care abia dacă intră câteva haine. $4.75 pe o mașină medie în care intră puțin mai multe haine, dar tot puține. Și $6.00 pe o mașină mare, din aia foarte mare. Așa că ne-am zis că no, asta e, s-a dus vremea în care dădeam 50 de cenți fiecare, acum dăm $2.00.
În timp ce să bagi apă peste hainele tale cu detergent, te costă $6.00, să le usuci e doar 25 de cenți. Adică e mai scumpă să bagi 44 de minute apă și să le învârți, decât să bagi 72 de minute aer cald și să le învârți. Practic, apa care curge într-un interval de 44 de minute, e mai scumpă decât aerul pe care îl încălzești 72 de minute. Și da, știu că ultimele 2 fraze sunt fix același lucru, dar eu chiar am vrut să subliniez că apa e mai scumpă cu mult decât aerul.
Apoi, stai așa, că ce ne facem, că noi nu avem 24 de monede de 25 de cenți să băgăm la spălat. Du-te și te milogește la magazinele din jur să-ți schimbe. Pentru că și aici se plâng că n-au și trebuie să cumperi ceva să-ți dea.

Cuprins – Partea II

Când am băgat la spălat, fericite, un program care la cealaltă mașină, de unde stăteam înainte, dura 15 minute, aici ne-a arătat că durează 44 de minute. Așa că am zis să ne întoarcem acasă, mai facem câte ceva. Și ne ducem apoi iar să le scoatem să le băgăm la uscat 6 minute, cât zicea pe foaia aia cu prețurile că durează uscatul.
Am venit acasă, am făcut treabă, ne-am întors la spălătorie, le-am scos din mașină, le-am băgat la uscat. Și, ce să vezi, ne-a arătat că durează 72 de minute. Așa că ne-am întors pentru a treia oară acasă, urmând să le luăm peste 72 de minute din uscător.
Să le scoți din uscător nu e chiar așa ușor. Îți trebuie ceva facultate și, evident, să mai fi fost în spălătorii unde să fi trebuit să te descurci tot pe cont propriu. Uscătorul terminase, dar ușa nu se deschidea. Așa că dă-i și apasă pe butoane. Și, fără să bagi bani în ea, cine s-ar fi gândit că dacă apeși butonul ăla pe care ți-l indica, să scoți hainele, uscătorul de fapt pornește din nou? Nimeni, vă zic eu. Așa că dă și așteaptă alte vreo 30 de minute. Dar Mădălina mea, voinică, a ripostat în fața uscătorului. Așa că a tras de ușa aia până s-a deschis și a scos hainele. Ce să mai, e o adevărată comoară la casa omului. În special când e obosită, nervoasă, a stat aproape 3 ore după ele, a făcut 3 drumuri și nu mai are pic de răbdare să stea după toanele uscătorului.

Încheiere

Hainele le-am scos curate, nu ca dincolo. Am plătit $2.00, dar măcar am avut hainele spălate cu adevărat. Iar în uscător, am dat 25 de cenți, spre deosebire de $1.50 ca dincolo (că era la fel ca spălatul). Și ni le-a scos într-adevăr uscate, calde chiar și aproape călcate. Apoi, am și făcut mișcare în seara asta, cât n-am mai făcut de mult timp. În parc stăteam pe scaune cu orele și operam caruselele, sau ne mișcam între ride-uri. Și ne duceam la muncă cu mașina și ne întorceam tot cu mașina. Acum ne-am plimbat în seara asta cât nu ne-am plimbat toată șederea noastră în SUA (da, exagerez oarecum). Oricum, ne-a prins bine. De fiecare dată observam altceva pe străzile alea. Apoi, am învățat și cum se folosește o spălătorie.

E bine când totul se termină cu bine. Și când înveți lucruri noi. Și când te simți puțin mai deștept decât ieri. Sau decât credeai în general că ești.

spalatorie