Am scris patru articole (pe care le găsiți aici) despre cum a fost la Untold Festival. Patru. Și, în timp ce le scriam, îmi dădeam seama că nu reproșez nimic nimănui. Pentru că, sinceră să fiu, organizatorilor nu prea am ce să le reproșez. Din punctul meu de vedere partea organizatorică a fost cât se poate de ok. Nu stăteai la cozi pe niciunde. Sau cel puțin eu n-am stat. Chiar și la toaletă am intrat imediat.
Totuși, Untold a avut o problemă imensă. Oamenii.
Oamenii, în marea majoritate a cazurilor, nu știu să respecte. Nu știu să se respecte nici pe ei și nici pe ceilalți. Iar când spun ceilalți mă refer atât la organizatorii care au depus un efort să le ofere un astfel de festival, cât și la ceilalți participanți, la fel ca și ei, în cadrul festivalului.
În prima dimineață, după ce s-a terminat prima zi de Untold, marea de oameni care a început ușor ușor să părăsească stadionul, a lăsat în urma ei o mare de gunoaie: sticle, doze, șervețele, cartoane și alte cele. Mi s-a părut dezgustător. Frate. Îți e lene să-ți iei gunoiul să ți-l arunci la coș? E așa greu să fii civilizat și să nu-ți lași gunoiul pe unde apuci? Adică sunt sigură că și tu îți dorești o lume curată și să nu fii nevoit să vezi în jurul tău gunoaie. Sunt sigură că-ți displace treaba asta. Nimănui nu-i place să fie înconjurat de gunoaie. Așa că, dacă nu-ți place, nu o face nici tu. Știi cum vine treaba aia, totul pleacă de la noi.
Problema asta a fost peste tot. În băi, unde au fost scenele și pe unde treceau oamenii ca să ajungă la ele. Era un coș la 100 de m în fața lor, iar ei preferau să arunce înainte. Sau după, undeva pe jos, numai la coș nu. Și, când plecai spre dimineață de la Untold, trebuia să faci slalom printre gunoaie. Și nu, nu cred că organizatorii trebuiau să pună pe cineva care să-ți ia ție gunoiul de pe jos, când erau atâtea locuri amenajate în care puteai să le arunci și care, mai tot timpul, erau goale. Asta ține de simțirea ta. Sau de nesimțirea ta.
În Cluj-Napoca, am mai fost. Și este un oraș tare curat, cu oameni cât se poate de civilizați. Problema au fost ăia din afară, care se credeau la ei acasă și care mergeau pe principiul: „A, uite, și ăla a aruncat! Un muc de țigară în plus pe jos nici nu mai contează!”. Însă, fără să-ți dai seama, un gunoi în plus contează. Dacă aduni unu cu unu și cu unu, îți dai seama cât de mult contează.
În grupul meu, a fost cineva care a mers pe principiul ăla de mai sus și și-a aruncat mucul de țigară. Și i-am zis așa: „Îl iei, sau îl iau?”. Nu l-a luat. Așa că, după ce i-am spus ce cred, m-am dus și l-am ridicat ca să-l arunc în coș. Dacă e ceva ce nu suport și ajung să spun în față fără niciun menajament, este aruncatul gunoiului la întâmplare. Am eu mai mulți pitici pe creier.
Apoi, că-mi amintii, nu mi-a plăcut o chestie din punct de vedere al organizării la Untold. Faptul că nu puteam cumpăra și cu cardul meu care era contactless. Trebuia să mă duc la bancă, să scot bani, apoi să mă întorc la ei și să-i pun pe cardul lor. Pierdere de timp. Da, chestia asta trebuia făcută cu cei care nu aveau card contactless. Cu al meu, de la ING, se poate plăti așa. Așa plătesc peste tot pe unde mă duc, mai nou, fără să mai stau să pierd timp să bag pinul, ori să îmi numere cash-ul și să-mi dea rest la el.
Sau cel puțin unde am întrebat eu mi s-a spus că nu pot decât cu card de la ei, deși alți amici mi-au spus că a mers și cu cardul lor care este deja contactless.
Astea două sunt chestiile care nu mi-au plăcut. Prima nu ținea de organizatori, iar a doua a fost o primă experiență care, cu siguranță, va fi îmbunătățită de-a lungul edițiilor viitoare. Însă, per ansamblu, a fost foarte tare la Untold.