0511, 2018

Am vrut să ajung la IKEA, dar am aterizat la JYSK

Daniela Bojincă/ noiembrie 5, 2018/ Personal/ 0 comments

Yep. Fix asta am făcut. Am vrut să mă duc până la IKEA, dar am ajuns din greșeală la JYSK. Ceea ce într-un final n-a fost rău absolut deloc. Atunci când m-am mutat în București mi-am luat o pernă din aia cu puf, care cred că e cea mai proastă pernă pe care am avut-o vreodată. În timp, adică în vreo 3 ani și ceva, s-a făcut toată numai cocoloașe de ajunsese să mă doară capul și să mă trezesc mai obosită decât înainte să mă pun efectiv la somn. Și nu știu cum naiba facă ăștia acum pernele cu

Read More

0111, 2018

Viața cu aparat dentar după o lună de zile

Daniela Bojincă/ noiembrie 1, 2018/ Personal/ 2 comments

A trecut o lună și puțin de zile de când mi-am pus aparat dentar. Fapt pentru care m-am decis să scriu un articol despre cum e viața cu aparat dentar în prima lună și să demontez toate preconcepțiile legate de purtarea lui, care pe mine m-au terorizat psihic până când am văzut efectiv cum stă treaba. Înainte să-mi pun aparat dentar am tot întrebat în stânga și în dreapta oamenii care deja  au o experiență într-ale purtării aparatului dentar, cum e viața după ce-ți pui aparat dentar, ca să știu la ce să mă aștept. Și n-a fost neapărat cea

Read More

1110, 2018

De ziua mea o să aibă loc un eveniment super fain la Brașov

Daniela Bojincă/ octombrie 11, 2018/ Personal/ 2 comments

Sâmbătă, pe 13 octombrie, e ziua mea. Fac 24 de ani. La mulți ani mie! Yay! Iar de ziua mea o să aibă loc un eveniment super fain la Brașov. Și anume Campionatul Național de Viteză în Coastă de la Brașov – Trofeul Opel. Însă de data aceasta este un eveniment cu totul special. Și nu doar pentru că eu sunt o pasionată a raliurilor, pentru că mă lua tata cu el mereu la campionatele de raliu din Râna, Gorj. Țin minte că încă din primii ani de viață urcam cu ai mei la Rânca și mergeam cu tata la

Read More

0910, 2018

Cum e la 1 an de la permisul auto

Daniela Bojincă/ octombrie 9, 2018/ Școala de Șoferi/ 0 comments

Pe 2 octombrie s-a făcut un an de când am luat permisul auto. Sau carnetul de conducere. Sau cum vrei tu să-i spui. Bine, practic s-a făcut anul pe 4 octombrie, că abia atunci mi-a ajuns permisul auto acasă. Și, deși eu am promovat examenul pe 2 octombrie și e trecută ca dată a eliberării, nu am putut conduce mașina până în data de 4, când l-am primit. Așa că după ce am primit prin poștă permisul (în doar două zile), m-am dus la Dedeman și am luat semne de începător (aka lămâi/mămăligi) și am trecut la volan. Cum e

Read More

0310, 2018

Mi-am făcut un calendar hand-made refolosibil

Daniela Bojincă/ octombrie 3, 2018/ Personal/ 0 comments

Pe la începutul lui septembrie, chiar în primul weekend din septembrie, aveam o stare accentuată de plictiseală. Iar ziua de 1 septembrie, sâmbăta, mi-am petrecut-o efectiv stând pe YouTube și uitându-mă la diverse: de la documentare, până la vloguri și, pe seară, am sfârșit cu un DIY despre cum să-ți faci tot felul de lucruri personalizate hand-made precum suport de pixuri, semne de carte și un calendar hand-made refolosibil lună de lună și an de an, până te plictisești de el și vrei să-l schimbi din diverse motive (culori, mărime etc.). O să vezi despre ce vorbesc. După ce m-am

Read More

2809, 2018

Am făcut un curs de Excel ca să devin un mic Ninja în domeniu

Daniela Bojincă/ septembrie 28, 2018/ Personal/ 0 comments

Săptămâna care tocmai a trecut, mai exact joi și vineri, am făcut un curs de Excel la muncă. La curs am învățat o grămadă de lucruri utile. Unele le știam, dar nu m-aș fi gândit să le folosesc pentru anumite lucruri, altele habar nu aveam că există. Așa că, după curs, am avut un fel revelație asupra Excelului și m-am simțit ca un mic Ninja în domeniu. Toate lucrurile alea noi pe care le-am învățat despre Excel parcă formau așa o nouă lume care așteaptă să fie descoperită și explorată dintr-un capăt în altul. Și stăteam și mă gândeam: ok,

Read More

3108, 2018

N-am dat 2 bani pe stomatolog, până când am început să dau sute

Daniela Bojincă/ august 31, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. N-am dat 2 bani pe stomatolog. Asta pentru că îi uram din tot suflețelul meu de copil și ulterior de adult. Și, decât să mă fi dus la un stomatolog, preferam să stau cu durerea. Sau să mă îndop cu Nurofen Forte. Asta pentru că, atunci când mergeam la Târgu Jiu, împinsă de la spate de maică-mea, ba pe la un stomatolog, ba pe la un altul, având ceva probleme cardiace pentru care nu voiau să-mi facă anestezie (că le era lor frică), nu-mi făceau niciodată treabă ok. Pentru că nu aveau cum fără anestezie. Așa că luau puțin

Read More

1906, 2018

Se dau acești pisici spre adopție. Și știu că vrei și tu unul

Daniela Bojincă/ iunie 19, 2018/ Personal/ 0 comments

Se dau doi pisici spre adopție – fetiță și băiat. Drăguței. Frumușei. Adorabilicioși. Dar să-ți spun povestea lor, zic. Colega mea, Mihaela, care e o super drăguță și sufletistă, într-o noapte, a auzit pe lângă casa ei niște câini lătrând când, de obicei, ar fi fost liniște. Așa că s-a dus să vadă ce se întâmplă și ce-i cu sunetele alea în miez de noapte. Ei bine, cineva aruncase la o margine de gard o cutie cu niște pisici în ea. Doar 2 mai rămăseseră în viață, restul muriseră. Iar Mihaela i-a luat în casă, să aibă grijă de ei

Read More

0406, 2018

Fericirea unei copilării trăite la țară

Daniela Bojincă/ iunie 4, 2018/ Personal/ 0 comments

Am fost o norocoasă. M-am născut la poale de munte, la Târgu-Jiu. Și am crescut la casă, pe o stradă principală, ceea ce, acum, închisă într-o cutie de chibrituri undeva într-un cartier din București, mi se pare cel mai minunat lucru de pe Pământ. De pe geamul din bucătărie, dimineața, îmi plăcea mereu să privesc munții. Sau din grădina din spatele casei, la apus. Alergam toată ziua prin curte și grădină. Îmi plăcea să explorez fiecare colțișor. Era Universul în care evadam după ce-mi terminam temele, în școala primară. Apoi, când am mai crescut și nu mai zburdam pe unde

Read More

2905, 2018

M-am apucat de grădinărit într-o garsonieră fără balcon

Daniela Bojincă/ mai 29, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. M-am apucat de grădinărit. Într-o garsonieră fără balcon. Ci pe pervaz, în bucătărie. Și nici măcar n-am făcut-o din propria mea voință, ci cumva mai mult împinsă de la spate. Și când mă gândesc că, atunci când eram acasă, la ai mei, pe unde pe la generală și chiar și pe la liceu, mă certam cu maică-mea an de an că mi se părea o prostie să bagi atâția bani într-o grădină, că na, chiar dacă păstrezi semințe de la un an la altul, ai diverse costuri de întreținere a grădinii. Și mereu îi spuneam că iese mult mai

Read More