De când m-am mutat în București, am aflat de tipul de la Arhiva de geografie (aka Andrei Ionel) și de excursiile lui organizate prin București, ba pe la Lacul Morii, ba pe Dealurile Bucureștilor, ba pe nu mai știu unde. Știți voi, Facebook îți arată evenimentele din apropiere pe care le crede el ca fiind relevante pentru tine. Iar pe mine, din câte se pare, m-a nimerit.
Din septembrie tot încerc să ajung și eu la un tur de-al lui prin București. Doar că, nu știu cum se făcea, dar de fiecare dată rămâneam doar cu going-ul dat și cu prezența lipsă. Până ieri când, fie ploaie, fie vânt, mi-am zis că merg orice ar fi. Așa că pe la 9:45 eram în față la metrou Politehnica. Noroc că stau aproape și, deși m-am trezit la 9:24, am reușit să ajung la ora stabilită. Nici dacă mi-aș fi pus în gând să fiu atât de punctuală, nu aș fi fost.
Tunelul Feroviar Lujerului este paralel cu Pasajul Lujerului și a fost construit ca să fluidizeze traficul, într-una dintre intersecțiile principale, băgând șinele de cale ferată pe sub șosea, către depoul de la granița dintre Lujerului și Crângași. Doar că, fiind un popor foarte delăsător și uneori bătut în cap, am lăsat tunelul ăla să se degradeze în ultimul hal și, din câte am observat cu proprii mei ochi, l-am lăsat să devină o groapă de gunoi și un focar de infecții (atât de nesimțiți suntem – și cică aspirăm la titlul de Capitală Culturală Europeană; pardon, civilizați… voiam să spun că suntem foarte civilizați). Nici nu vă închipuiți câte gunoaie sunt acolo. La ieșire am escaladat un munte efectiv.
Înăuntru, dacă vreți să mergeți și voi, să știți că-i nămol. Mult nămol și… multe gunoaie. Iar la ieșire, pe linia de cale ferată sunt bălării. Foarte multe bălării pe care nu s-a îngrijit nimeni să le taie de pe acolo și, eventual să le smulgă. De ce să avem o capitală frumoasă, când putem trăi într-o junglă, la propriu?
În final, am ajuns la depou pe care, însă, l-am văzut doar de la distanță. Și i-am făcut și o poză, că n-am mai fost niciodată atât de aproape de intrarea într-un depou și n-am văzut niciodată o ușă anti-atomică.
https://www.instagram.com/p/BCS-0V5HvJ8/?taken-by=danielabojinca
Personal, cred că astfel de trasee ar avea potențial turistic. E interesant să vezi așa ceva, dat fiind faptul că nu le vezi zilnic. E interesant să ți se povestească despre ideile geniale ale unora, care au fost lăsate baltă de alții mai deștepți decât ei.
Iar dacă vreți să vedeți poze faine, calitative, făcute cu aparatul, puteți intra aici. Sunt postate de alți participanți pe pagina evenimentului.
6 comments
Iertată să-mi fie intervenția, dar acel tunel pornește de nicăieri pentru a duce niciunde. El a fost gândit să ducă din stația de cale ferată Cotroceni, care azi aproape că nu mai are activitate, către uzinele „Semănătoarea” Și în extensie către uzinele „Pumac”, aflate cândva vis-a-vis de vestita „APACA”. Dar astăzi aceste uzine nu mai există, așa că și calea ferată de sub pasajul Lujerului și-a pierdut utilitatea. În ce privește depoul, accesul acolo a fost utilizat doar în momentul construirii traseelor de metrou, pentru ducerea primelor garnituri de tren, căci în acea vreme pe acolo era singurul tronson circulabil. Azi nici nu știu în ce măsură mai este folosit acel depou, dar cert nu se mai folosește accesul către exterior, căci interconexarea liniilor a ușurat inclusiv transportul noilor garnituri de tren.
În concluzie, acel tunel nu se mai folosește, nemaifiind necesar, de la începutul anilor ’90, nu pentru că noi, românii am fi delăsători și nu ne-ar păsa. Întrebarea firească ar fi: cine și de ce a lăsat să dispară „Semănătoarea”?
N-ai înțeles la ce mă refeream cu delăsarea noastră. Eu mă refeream la faptul că i s-ar putea da o altă utilitate. Spre exemplu, aia turistică :). Multe chestii nu se mai folosesc. Unele se duc în muzee, altele se transformă în obiective turistice. Înțelegi? Poate fi transformat inclusiv într-un pasaj pietonal :D.
Delăsarea poate fi înțeleasă în foarte multe feluri, funcție de modul de gândire al fiecăruia, aș spune eu. Sigur că eu gândesc diferit de tine. Pe mine, spre exemplu, mă macină gândul nu la acel tunel (care nici măcar nu este unic, ba aș spune ca există unele mult mai incitante pentru turism), ci mai degrabă la lipsa unei economii reale în țara aceasta. Să nu ne iluzionăm cu o economie bazată exclusiv pe comerț. Nici turismul, de unul singur, nu ne poate aduce suficiente fonduri pentru supraviețuirea unui stat ca al nostru. În sloganuri totul arată roz, dar oare așa stau lucrurile?
Este un punct de vedere. Al meu. Dar eu sunt unul dintre oamenii „depășiți”, căci am depășit vârsta de 60 de ani. Nu sunt însă și ancorat într-un vis utopic al socialismului dintr-o anumită perioadă, deși trebuie să-i recunosc anumite merite. Pe atunci se producea. Încă se mai produceau lucruri, nu iluzii.
Dar nu neapărat de turism. poate să fie făcut pasaj. Pot să fie făcute atâtea lucruri, numai să nu fie lăsate în paragină. Și împărtășesc punctul de vedere. Sunt de acord cu faptul că ar trebui să se producă lucruri, nu iluzii, cât și cu faptul că dezvoltarea unei industrii, sau a alteia, singulare, nu ar rezolva mare lucru. Ele trebuie făcute împreună :D.
Într-un joc al întâmplării, mi-ai amintit de alte tuneluri abandonate ca funcție de bază, dar care au fost transformate în… depozite de brânză. Și nu este o glumă, un astfel de tunel existând chiar în Bușteni, alături de șoseaua ce duce către Azuga. Mai știu și altele, dar mai ascunse privirilor.
Utilizări s-ar putea găsi, dacă ar exista interes din partea autorităților locale, dar… acolo găsim o mare doză de dezinteres față de cetățean și față de aspectul sectorului.
Mulțumesc pentru îngăduință!
Mulțumesc și eu! 🙂