Iar ne-am divizat în societate și ne războim unii cu alții într-o perioadă când ar trebui să fim uniți. Unii sunt atei. Alții știu faptul că, credința și Dumnezeu nu sunt la Biserică. Și alții cărora pare că li se termină aerul dacă nu primesc lumina sfântă și pâinicile cu vin din seara de Paște.
Eu fac parte, probabil ți-ai dat seama deja din titlu, dintre cei care cred că da, credința și Dumnezeu nu sunt la Biserică. Și știi de ce? PENTRU CĂ SUNT PESTE TOT!
Sunt oriunde ești și tu.
Credința o porți cu tine în suflet. Dacă o ai. Iar Dumnezeu e și el cu tine acolo. Dacă crezi în el.
Nu era Dumnezeu omniprezent? Nu era el peste tot? Nu ne vede el în fiecare milisecundă a vieții noastre?
Sau Dumnezeu „te vede maică dacă faci rele, dacă înjuri, dacă furi, dacă duci în deșert numele Domnului, dacă bârfești, dacă păcătuiești cu gândul și nu doar cu fapta, dacă faci sex, dacă te uiți la nu știu ce filme, dacă, dacă, dacă…”? Numai atunci te vede Dumnezeu? În rest doarme? Se uită în altă parte? Ce credeți că face?
Nu. Dumnezeu prin omniprezența lui sunt sigură că ne vede și când ne gândim la el, când facem o faptă bună, când îi ajutăm pe ceilalți. Ne vede bunătatea în egală măsură în care ne vedere și răutatea și aprtea aia malefică care se ascunde în fiecare dintre el. Căci, așa cum se zice, nu-i nimeni fără de păcat.
Ne vede când ne rugăm. Când medităm, când orice. E acolo. Ne ascultă. Și poate ne și îndrumă.
Nu moare nimeni dacă stăm în casă. N-avem nevoie nici de lumină, nici de paști (pâinea aia cu vin). Avem nevoie să fim mai buni. Să ne pese mai mult de ceilalți. Nici lumina, nici mersul la biserică și nici paștile nu ne aduc asta. Ci propriul nostru sine. Doar el are puterea să facă asta.
Știți cum e vorba aia: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă. Ei bine Dumnezeu sunt sigură că ne-a înzestrat cu puterea de a ne purta credința și implicit pe el, peste tot.
Nu moare nimeni dacă stăm în casă. Din contră. O să moară eventual mai mulți dacă ieșim. Sunt sigură că Dumnezeu ne vede că-l sărbătorim în perioada asta și fără să mergem la biserică să luăm paști, sau lumină.
Credința e în sufletul nostru, iar Dumnezeu ar trebui să-l purtăm cu noi în gând, dacă tot suntem atât de credincioși. Nu mersu la biserică te face credincios și bun. Și nici respectarea unei tradiții, în mod mecanic, an de an. Nu. Faptele față de semeni te fac.
Sunt sigură că poți să trăiești cu asta, fără să mergi la biserică. Și catolicii au supraviețuit weekendul trecut. Sau ce, sunt catolicii mai breji ca ortodocșii? :))
Așa ceva…. ntz, ntz, ntz.
Eu o să stau în casă. Cu credința și Dumnezeu în suflet. Acolo unde, de fapt, le e locul în fiecare moment, nu doar în perioada asta.