vodafone iphone 6s
Blogging

Vodafone a lansat în România Iphone 6S și Iphone 6S Plus iar noi am petrecut

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Vodafone a lansat în România Iphone 6S și Iphone 6S Plus, cele mai așteptate terminale ale momentului, iar eu am fost aseară la Vodafone-ul de pe Lipscani, de la numărul 27, la lansare. Așadar, sunt disponibile din 9 octombrie în întreaga rețea de magazine Vodafone și ale partenerilor. Iar până la ora actuală s-au vândut ca pâinea caldă, astfel încât au mai rămas doar 5 bucăți.  Așa că dacă vrei să-ți iei printre primii un Iphone 6S de la Vodafone, cea mai rapidă rețea 4G, la unul dintre abonamente, RED 89, ce include convorbiri și SMS-uri nelimitate în orice rețea națională, 10 GB trafic de date, 2000 de minute internaționale, 400 minute roaming/lună și 1.5 GB/ lună trafic de date în roaming, precum și acces pe întreaga perioadă contractuală la filme și seriale prin HBO GO și muzică prin Zonga powered by Vodafone, grăbește-te! Desigur, dacă vrei un alt plan tarifar, lucrurile se rezolvă (ai mai multe detalii aici).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1033275973390713&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Lansarea, oficială, începea în jurul orelor 23. Eu, însă, punctuală cum încerc să fiu de obicei, am ajuns cu vreo 40 de minute mai devreme. Și bine am făcut, căci am putut asista în față la Vodafone la concertul celor de la Breeze care, apropo, cântă demențial!

vodafone iphone 6s

Cei de la Vodafone, lansând un Iphone rozaliu, s-au gândit să facă o tombolă pentru toți cei care aveau ceva roz la ei. Nu conta ce, îmbrăcăminte, accesorii, maimuțoaie, roz să fi fost și era suficient. În schimb, la extragere, dădeau un Iphone 6S. N-am fost norocoasă. Nu l-am câștigat. Mi-a luat Iphone-ul 6S, Silviu, tipul cu șosete flaușate roz. Pe bune. Chiar avea niște șosete flaușate cu dungi roz. I-au purtat noroc, șosetele. Mie, bluza, nu. Nu s-au aliniat planetele în favoarea mea, din nefericire pentru mine. Și, Silviu, dacă ajungi să citești acest articol, să știi că-ți doresc 6 ani de ghinion. Să-i stăpânești sănătos, că noroc tocmai ai  avut din plin.

După lansarea oficială a Iphone 6S și Iphone 6S Plus, a urmat o petrecere a bloggerilor în Old City Pub din Centrul Vechi, de pe strada Șelarilor. Acolo, am primit un ghiozdănel tare drăguț de la Vodafone, pentru tabletă. Și-am băut un Caramel Pepsi cu apă. O gură de Caramel Pepsi, o gură de apă. Vezi, tata, îți urmez exemplul de a bea corect chestii cu alcool! 

Asta ca mai apoi să fiu iar spărgătoare de gașcă și, la ora 1, să mă retrag. Mă bucur că n-am făcut singură asta, ci cu Raluca. Ea a plecat împreună cu mine că na, ambele trebuia să fim la 7-8 în picioare. Și da, sunt babă. Nu rezist să petrec o noapte ca apoi să fiu fresh dimineața și să-mi fac treaba. Iar ca să vedeți cât de fain a fost la petrecere, vă las pozele pe care le-a pus Cristi Manafu azi pe Facebook.

Iar dacă de la petrecere nu am poze, măcar am de la panou.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1033496250035352&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
mulaj
Personal

Cum ar fi să-ți faci propriul mulaj al feței?

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Îmi place să cumpăr orice nu mi se potrivește ca vârstă. Spre exemplu, acum câteva zile, eram prin Noriel cu al meu prieten și am văzut la raftul de produse pentru bebeluși o chestie tare interesantă și anume o amprentă baby memory – un material în care își pune copilul mâna, sau piciorul și rămâne acolo ca un mulaj. Știți voi, cum au la Hollywood actorii amprentele. Doar că e un material special, nicidecum beton, pentru a putea păstra ca amintire, într-o ramă, amprenta copilului tău.

amprenta baby memory

Știu. Sună ciudat. Dar nu-i chiar atât de ciudat faptul că și mie mi-ar plăcea să-mi las amprenta într-un astfel de material și apoi să o înrămez. Problema, la mine, este că sunt mult prea egoistă. Sau cel puțin ăsta este diagnosticul pe care mi-l pun cei din jurul meu.

Bine, eu nu mi-aș pune mâna, sau piciorul. Astea, la mine, acum, nu se mai schimbă. În schimb, mi-aș pune acolo fața. Și da, știu că există poze și alte din astea. Dar parcă treaba asta cu mulajul, sună mult mai interesant. Mult, mult, mai interesant. E ceva atipic în ziua de azi să-ți faci mulajul feței și să-l păstrezi drept amintire. Însă tocmai asta mi se pare că face ca amintirea să fie mult mai frumoasă, peste ani, când oi ajunge eu la bătrânețe.

Mă întreb, ca pe lângă poze, oare cum ar fi să le arăți propriilor tăi copii și, eventual, nepoților, un mulaj cu fața ta, înrămat. Poate atunci o să fie treaba asta ceva mai la modă decât fotografiile în ziua de azi. Mă gândesc că li s-ar părea faină ideea. La fel de mult cum îmi plac mie pozele alb-negru ale părinților și bunicilor mei. Sau poate o să creadă că mama și bunica lor era o ciudată încă din tinerețe (poate cea mai plauzibilă variantă).

În fine, eu mă gândesc serios șă-mi iau o drăcie din asta de la Noriel și să o păstrez ca amintire și, peste ani, să o arăt celor dragi. Știu că poate sună a idee de oameni nebuni (categoria aia de oameni în care mă încadrez eu 99,9% din timp).

Iar dacă îți place și ție ideea, dă-mi de veste să nu mă consider singura nebună căreia i-a trecut o astfel de trăsnaie prin cap. Mai știi, poate ajungem să inspirăm chiar și alți oameni să-și amprenteze chipurile. Adică, de ce doar bebelușii să facă asta? Zic doar să nu fie nimeni discriminat, nu de alta.

4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
credit bancar
Guest Post

Credite de nevoi personale, cum să nu rămâi în urmă cu ratele

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

credit bancar

Creditele îți dau dureri de cap în fiecare lună? Indiferent ce tip de credit ai contractat: credite de nevoi personale sau credite ipotecare, dacă simți că nu mai faci față datoriilor, înseamnă că trebuie să iei măsuri. Pe românește, poate că ar fi mai bine să strângi puțin cureaua cheltuielilor pentru a-ți restabili fluxul banilor. În momentul în care contractezi un credit bancar pentru a face o achiziție importantă, cum ar fi cumpărarea unei locuințe sau achiziționarea unui automobil, trebuie să faci anumite sacrificii, dacă le pot numi așa. Aceste sacrificii te vor ajuta să achiți creditul fără să intri pe lista neagră a biroului de credite și în același timp, fără ca nivelul tău de trai să aibă prea mult de suferit. Este important ca după contractarea unui credit bancar, stilul tău de viață să nu sufere prea multe modificări, ci din contră, să păstrezi același standard. Însă, când datoria bancară este mare, este firesc să faci câteva modificări. De fapt, ceea ce îți propun este să aplici câteva sfaturi ce țin de educația financiară.

Atunci când achiziționăm sau investim, mulți dintre noi ignorăm educația financiară. Ei bine, cu cât o ignorăm mai mult, cu atât ne afundăm mai mult în datorii. Problemele financiare nu trec de la sine, este important să învățăm să le gestionăm astfel încât să restabilizăm pulsul banilor. În cazul în care simți că nu mai faci față datoriilor, specialiștii din domeniul financiar-bancar îți recomandă să iei câteva măsuri. Aceste măsuri nu sunt deloc ieșite din comun, nu sunt drastice și nu presupun renunțarea la prea multe lucruri.

Iată cum să nu rămâi în urmă cu ratele la creditele de nevoi personale:  

1. Cheltuieli reduse

Dacă ai o rată bancară uriașă, o mulțime de cheltuieli obligatorii și tu continui să cheltui bani pe picior mare, atunci situația ta financiară se va degrada din ce în ce mai mult. Fă o listă cu cheltuielile tale lunare și renunță la unele dintre ele. Poate că nu e musai să mai mergi la sală, poți face exerciții acasă sau din contră, poți economisi banii de benzină mergând de 2-3 ori pe săptămână pe jos la serviciu. În acest fel reduci și cheltuielile și-ți menții și sănătatea. Încearcă să nu-ți mai cumperi lunar cele mai scumpe haine, nu te mai lăsa tentat de ultimul smartphone apărut pe piață, dă-l încolo de club de fițe. Cu siguranță ai și cheltuieli care nu sunt atât de importante, renunță la ele și situația ta financiară se va îmbunătăți. Renunță la obiceiurile prin care îți cheltui mulți bani inutil.

2. Suplimentarea veniturilor

Ai o pasiune? Știi să faci ceva foarte bine? Atunci găsește oameni care să te plătească pentru acea muncă pe care o poți presta în afara orelor obișnuite de serviciu. Astfel îți poți suplimenta veniturile și poți scăpa mai repede de datorii. Poți lucra independent fără probleme și poți dezvolta chiar un business, nu știi niciodată unde te duce viitorul. Important este să încerci, să te străduiești și rezultatele nu vor întârzia să apară.

3. Evidența cheltuielilor

Nu-ți ignora cheltuielile. Nu mai cheltui fără să ai un plan stabilit. Atunci când ai datorii, este ideal să îți faci un plan pentru a cheltui doar atât cât îți permite plapuma. Pune pe hârtie cheltuielile obligatorii, alocă-ți un buget pentru cheltuielile neprevăzute și încearcă să nu intri în restul banilor rămași (dacă rămân) pentru nimic în lume. Aceștia vor fi banii economisiți pentru zile negre sau pentru a plăti în avans ratele la creditul bancar.

4. Plata facturilor

Plătește-ți întotdeauna facturile la timp. Nu le uita într-un sertar și nu amâna plata lor voit. De ce să plătești penalizări pentru întârziere, când le poate achita banca pentru tine?! Printr-un simplu serviciu bancar, instituția bancară unde ești client îți plătește lunar în mod automat din contul curent fiecare factură. Nu arunca banii pe fereastră din comoditate.

Ai pus vreodată bani la saltea? Dacă până acum nu ai învățat să economisești bani, poate că ar fi timpul să o faci. Conform unui studiu, ca și tine procedează 70%-80% dintre oameni. Nici ei nu dețin economii pentru situații de urgență, pentru o investiție pe viitor, pentru pensie, pentru plata ratelor bancare sau pentru orice altceva. Oricât de mică ar fi suma economisită lunar, ea contează. Peste câțiva ani, banii economisiți îți pot salva sănătatea, îi poți transforma într-un business sau de ce nu, îi poți folosi drept avans pentru un credit prima casă. Alegerea este a ta, însă important este să economisești. Economisești apoi investești!

5. Atenție la mărunțișuri

Cu toții avem acea atitudine gen: „dă-i încolo de 10 lei, nu mă îmbogățesc, nu sărăcesc”. Este adevărat, dar 10 lei cheltuiți aiurea azi, cu 10 lei mâine și 10 lei poimâine, se adună și-ți fac gaură în buget. Dintr-o dată rămâi fără bani și te întrebi pe ce i-ai cheltuit pentru că nu se vede absolut nimic. Înainte de a cheltui mărunțișul, întreabă-te dacă chiar ai nevoie de ceea ce vrei să-ți cumperi. Nu mai cheltui bani pe lucruri fără valoare. Economiile aduc plus valoare situației tale financiare și te ajută să-ți achiți ratele la creditele bancare mult mai repede.

6. Investește în educație

Conform educației financiare, activele sunt acele investiții aducătoare de profit. Dintre toate investițiile existente pe lume, cel mai important activ este studiul. Investește în educația ta pentru a-ți crește valoarea pe piața forței de muncă. Pregătirea profesională este foarte importantă, iar studiul îți crește capacitatea de a-ți spori veniturile.

Așadar, pentru a nu te îngropa în datorii și pentru a-ți plăti la timp ratele pentru creditul bancar contractat, trebuie să reduci cheltuielile, să cheltui doar atât cât trebuie, să-ți gestionezi timpul astfel încât să-ți poți suplimenta veniturile, să economisești bani și să investești necontenit în educația ta. Cumpără măcar o carte pe lună cu banii pe care îi dădeai pe nimicuri și vei aduce plus valoare pregătirii tale profesionale! Poți începe prin a citi cărțile de educație financiară a lui Robert Kiyosaki.

În timp situația ta financiară se va îmbunătăți considerabil! Nu băncile sunt o problemă, nu creditele îți dau de furcă, ci felul în care îți gestionezi banii și îi cheltui. Schimbarea trebuie să înceapă de la tine!

 ***Acest articol a fost scris de bloggerița Alina Gheorghe, de la alinagheorghe.ro

9 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
vegeta romania
Bucătărie

Croații gătesc excepțional!

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

vegeta romania

Da, croații gătesc excepțional! Și nici măcar nu a trebuit să merg în Croația ca să aflu asta. Ne-au gătit doi bucătari chef croați, chiar aici, în România, enșpe mii de feluri de mâncare care mai de care mai gustoase și mai savuroase. Erau două mese pline cu bunătăți. Le-am încercat pe toate. Câte o lingură din fiecare fel. Iar la dulciuri, ei bine când a venit vorba de dulciuri nu m-am încurcat cu sferturi de măsură. Am luat o porție întreagă căci, când e să mănânc dulciuri, nu mă joc. Dacă am dulciuri, nici nu îmi mai trebuie mâncare.

Cei doi au venit în România cu ocazia lansării unor noi produse marca Podravka și au gătit atât în spatele camerelor, cât și în fața lor și a noastră, într-o sesiune de live cooking, la evenimentul de lansare care a avut loc la Metropolis Center.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1032077143510596&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Și, nu doar că ne-am bucurat de rețetele pe care le-au împărtășit cu noi în timp ce găteau și de gustul fiecăreia în parte, ci am avut parte și de un concurs tare drăgălaș, unde a trebuit să răspundem la șapte întrebări legate de tipurile de Vegeta care au fost folosite pentru fiecare rețetă în parte. În mare, le-am nimerit. Deci aș putea spune că mă pricep la testat mirodenii, ca să zic așa. Ceea ce, sinceră să fiu, nu mă așteptam. Absolut deloc. Mă gândeam că nu o să nimeresc absolut nimic din ce era pe acolo.

N-am câștigat nimic, în cadrul concursului, căci numărul biletului meu nu a fost extras. în schimb, am primit o plasă cu bunătăți de la Vegeta, o carte de bucate, o tunică de bucătar, o bonetă, o mănușă și un magnet de frigider (oficial frigiderul meu de la București nu mai e gol). Cred că cei de la Podravka au știut că m-am mutat la casă nouă și au vrut să-mi dea un impuls să mă apuc să gătesc aici (și lui taică-miu să-mi monteze mobila de bucătărie – nu, n-am bucătărie încă; e work în progress).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1032109526840691&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Dacă găsiți pe undeva cartea de bucate Gătind din inimă de la Podravka, să nu ezitați să o cumpărați. E ediție limitată și are niște rețete în ea de mamă, mamă. În plus, cartea de bucate are o copertă groasă și hârtie de calitate. Dar nu asta contează neapărat, ci rețetele din interiorul ei. Eu abia aștept să le încerc și să le gătesc pe toate, după ce mi se montează mobila de bucătărie.

Și nu, n-am poze cu felurile de mâncare. M-a sabotat tehnica. De fapt, cred că telefonul meu mi-a pus frână la răutate și n-a vrut să vă arăt și vouă mâncărurile alea excepționale gătite de bucătarii croați. Nu de alta, dar vi se făcea poftă grav de tot. Sunt sigură de asta.

Totuși, las aici pozele de la Bogdan Dărădan. A, că era să uit! Mersi, Bogdan, de invitația la eveniment.

https://www.facebook.com/bogdan.daradan/posts/10206475501739301

0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
webstock
Blogging

6 lucruri pe care le-am aflat la Webstock

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

webstock

Am zis să vă spun 6 lucruri pe care le-am aflat la Webstock, vineri – întâlnirea anuală a bloggerilor în cadrul unei conferințe organizate de Evensys. Se întâlnesc bloggerii cu bloggerii și bloggerii cu companiile. Se leagă prietenii, se află chestii noi și te distrezi cât cuprinde la standurile companiilor, după cum urmează: poze la HP, poze la Coke Stream, poze pentru cană și biscuiți, poză la Bitdefender, poze la Mc Donald`s, poze la prăjiturele și poze în timpul conferinței. Noi ne distrăm făcându-ne amintiri frumoase și durabile. Ohhh, și socializăm o grămadă.

Dar să trecem la lucrurile pe care le-am aflat de la Webstock și care, cel puțin mie, mi s-au părut interesante și demne de a fi date mai departe, spre cititorii mei.

1. Trupa Vunk a avut 4 ani un manager fictiv

Ne-a povestit asta Cornel Ilie, la Webstock. Paul Filip se numea. Un nume fictiv. Un rol jucat chiar de solistul trupei Vunk, Cornel Ilie. El răspunde ala telefon drept Paul Filip și rezolva toate problemele de neseriozitate care apăreau, contractele și restul treburilor unui manager, într-ul alt stil față de cum ar fi făcut-o în mod normal Cornel. Și-a luat o altă față. O mască. Și așa a reușit să o scoată mereu la capăt cu problemele care apăreau.

2. Un nevăzător pedalează 2000 de kilometri

Da. Ai citit bine. 2000 de kilometri. Din România până la Londra. Nu singur, desigur, ci în tandem, el fiind cel din spate. Dar nu contează asta. Contează că, Florin, căci așa îl cheamă, pedalează 2000 de kilometri până la Londra, fără să îi pese de problema pe care o are. Asta înseamnă să ai ambiție și să demonstrezi că, în orice situație, se poate doar dacă vrei și te lupți cu tine însuți să reușești să faci ceva. E un exemplu bun de urmat. Pe mine, personal, m-a impresionat prezența lui la Webstock.

3. Vloggingul poți să-l faci cum vrei tu, unde vrei tu

Exact. Am auzit o grămadă de teorii, că-ți trebuie nu știu cum, că-ți trebuie nu știu ce, cum ar fi luminatoarele, panourile alea verzi din spate, nu știu ce microfoane și altele de genul. Alții, însă, îți zic că trebuie să fii natural și că, vloggingul, îl poți face oriunde: în mașină, pe stradă și oriunde în casă, fără iluminatoare, fără microfoane și fără alte cele. E important să fii natural. Să ai gesturi naturale. Să-i arăți celui din fața monitorului propria ta persoană și nicidecum o mască. 

Iar eu, personal, am văzut vloggeri de succes care așa fac. Se filmează pe oriunde, pur și simplu, cu camera și cu microfonul de la cameră. Și nu, nu le pasă că, uneori, se aude ciudat. Au urmăritori. Desigur, uneori, mai filmează și profi, ca să zic așa. Vezi Joe Sugg, Alfie Deyes, Zoe Sugg, Marcus și alții. 

4. Articolele au modă și tendințe

Da. Din punct de vedere SEO, articolele au moda lor și tendințele lor. Iar moda și tendințele sunt date de Sfântul Google, în funcție de căutările pe care le fac oamenii pe internet. Spre exemplu, cea mai căutată sintagmă în România este funny baby. Așa că, dacă vrei să ajungă lumea la tine pe blog, scrie ceva legat de funny baby. Apoi, mai sunt articolele alea scrise cu 10 modalități, cum să faci nu știu ce și tot așa. Sunt căutate x chestii și cum să faci anumite lucruri. Practic, asta-i moda și tendința.

5. Articolele, dacă vrei să fii mare, nu se scriu după ureche

E ca și cu rețetele de mâncăruri, în bucătărie. Nu pui nimic după ochi și în ce ordine vrei tu, dacă vrei ca mâncarea să iasă bine și să fie comestibilă. E o rețetă în tot și în toate, ca lucrurile să iasă cum trebuie. Desigur, se adaptează totul după propriile tale gusturi.

Ca să ai un articol bine scris, trebuie să ai următoarele elemente: propriile tale idei expuse în propriul tău fel, paragrafe, subtitluri, poză de început, cuvinte cheie în titlu, cuvinte cheie în articol, cuvinte cheie pe imagini, titlu relevant și link-uri interne (în articol, pe anumite cuvinte cheie, sau link-uri de recomandare către alte articole, cum am eu, sub fiecare articol în parte) și externe, relevante. Toate astea îmbinate cu ideile tale despre un anumit lucru sau întâmplare.

6. Trebuie să ieși din casă pentru beneficii

Dacă stai acasă, nu vine nimeni la tine pentru nimic. Trebuie să ieși. Să te faci cunoscut. Să cunoști la rândul tău lume care, ulterior, să te caute pentru diverse colaborări. Așa, dacă tu nu ieși, nu participi la evenimente, precum Webstock, cum să te cunoască lumea? Nu e nevoie să te găsească doar online. Trebuie să te cunoască și offline. Și, să știi, offline convingi mai repede decât online. Te faci plăcut altfel, printr-o conversație față în față. 

2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Personal

De ce să ne încadrăm în tiparele societății?

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Jur, sunt de-a dreptul frustrată și mă simt discriminată, oarecum, de gândirea societății. Adică, de ce trebuie să avem limite de vârstă pentru a purta ceva, sau pentru a ne decora într-un fel sau altul camera, fie prin picturi pe pereți, fie prin mobilier și alte obiecte decorative? De ce, spre exemplu, nu pot să am și eu, în camera mea un mobilier de cameră pentru copii? Și, de ce, peste tot, fie că te duci fizic într-un magazin, fie virtual, în online și cauți mobilier, găsești două tipuri: mobilier cameră adulți și mobilier cameră copii.

De ce există diferențierea asta, la nivel de societate? Adică, de ce eu, dacă am chef, nu mă pot îmbracă în haine cu modele pentru copii, dar pe mărimea mea. Bine, la mărime nu-i o problemă pentru mine. Încap lejer în haine pentru copii între 10 și 14 ani. Însă, cei care îmi cunosc prea bine vârsta, sunt sigură că s-ar uita câș la mine dacă m-ar vedea îmbrăcată în haine pentru copii și nu pentru adulți.

În plus, sunt sigură că, o parte dintre cei care citesc acest articol, în momentul ăsta, se uită câș la monitor și nu înțeleg ce are nebuna asta de scrie. Însă eu, în momentul de față, chiar am o mare problemă care, cred că ajunge până la nivelul de frustrare în legătură cu tiparele și legile nescrise impuse de societate.

N-am înțeles niciodată de ce trebuie să faci ceva doar pentru că aia ți se potrivește ție ca vârstă, sau de ce trebuie să te îmbraci în vreun fel în funcție de vârstă.  Atâta timp cât ești o persoană cu discernământ și nu-l deranjezi pe ăla de lângă tine, nu văd de ce ar trebui să te încadrezi în tiparele societății și de să nu fii tu? De ce să nu faci ce-ți place și cum îți place? În limita bunului simț, desigur. Trebuie să avem un oarecare respect față de persoanele din jurul nostru, însă sunt sigură că asta nu înseamnă că trebuie să ne încadrăm în tiparele lor. Susțin cu tărie că trebuie să fim noi.

Ideea e că, eu, căutându-mi tot felul de chestii pentru locul în care mă mut, am găsit comoda asta drăguță de la Noriel.

mobilier noriel

Îmi place tare mult modelul și iepurașul ăla. Adică, e tare drăgălașă. Tare, tare drăgălașă. M-am îndrăgostit de-a dreptul de comoda asta, doar că, în cască, mi se șoptește că-i PENTRU COPII, nu pentru mine. Și nu înțeleg de ce. Adică, de ce nu mi se potrivește și mie iepurașul ăla drăgălaș? Dacă mie îmi place comoda de la Noriel, îmi place și pace! Așa că nu văd de ce m-aș încadra în tiparele de vârstă ale societății și de ce nu mi-aș achiziționa și eu o așa comodă drăguță.

Voi ce părăre aveți? Nu-i așa că-i drăguță și că, pe deasupra, mi s-ar potrivi?

12 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
credit bancar
Personal

Când nu ești copil de bani gata

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Nu știu despre tine, dragă cititorule, dar eu nu sunt copil de bani gata. Și nici n-am fost vreodată. Sunt un copil simplu, din clasa mijlocie, ca să spun așa. Părinții mei n-au fost niciodată miliardari, ori milionari. Totuși, eu am trăit în puf. Iar când spun „în puf” mă refer la faptul că nu mi-a lipsit niciodată nimic. Am avut mereu haine noi și curate, mâncare proaspătă și gătită, jucării, rechizite școlare, laptop-uri, telefoane și, oricând mi-aș fi dorit ceva, în limita posibilităților părinților mei, întotdeauna îmi cumpărau. Uneori pe moment, dacă dispuneau de bani, alteori în timp.

Ca să ai o viață frumoasă, nu trebuie să fii nici milionar și nici miliardar. Știi cum e, lucrurile mici sunt cele care îți aduc întotdeauna fericirea de durată. Iar mie, de multe ori, mi s-a dovedit că nu banii îți aduc fericirea, ci chiar tu. Tu ești singurul responsabil de fericirea ta și modul în care îți trăiești viața.

Însă, dacă vreau să renovez un apartament de la A la Z (dat pereți jos, tencuit, dat cu lavabilă, mobilat cameră/bucătărie/baie), după ce doi chiriași anteriori l-au distrus, cum de altfel a și fost cazul recent pentru că, efectiv, nu se putea sta acolo, n-aș putea face asta cu totul. Îți trebuie o anumită sumă cash ca să poți să faci asta. Iar suma aia, dacă nu ești milionar, sau miliardar și lucrezi cinstit, nu prea poți să o ai din propriile venituri. E destuld e greu, la ora actuală, în România, ca din două-trei salarii decente să dispui de o sumă de bani necesară pentru renovarea completă a unui apartament.

Banii ăștia se strâng din timp, eventual, sau, dacă nu, renovarea se face treptat. Dar, ce te faci dacă treaba-i urgentă și renovările trebuie să fie gata în mai puțin de o lună?

credit bancar

Te împrumuți:

  1. La prieteni
  2. La bancă – credit bancar

La prieteni, e mai complicat puțin pentru că, s-ar putea, nici ei să nu dispună de cine știe ce sume. Așa că, în astfel de situații, cea mai bună modalitate pe care eu o văd  este să-ți faci un buget estimativ de care ai nevoie (inspectezi piața și vezi cam cât costă mobilă de care ai nevoie, gresia, faianța, lavabila și alte din astea), iar apoi îți cauți o bancă care să-ți ofere un credit pentru nevoile tale și de ale cărei condiții să fii mulțumit, desigur.

Cum îți alegi banca?

  1. În funcție de nevoile pe care le ai. Dacă ai nevoie de un microcredit, pentru reparații urgente, așa ca mine, îți recomand Ferratum Romania. Oferă credite rapide pentru nevoile tale și, cel mai fain este că o fac fără garanții, folosind telefonul mobil.
  2. În funcție de ceea ce ei îți oferă. Așa cum am spus și mai sus, Ferratum România oferă credite rapide, fiind unul dintre principalii furnizori de microcredite și credite rapide, are un portofoliu extins de servicii și deține o poziție solidă în lumea bancară. Și, cred eu, e vital să știi ceea ce banca îți oferă și cum îți oferă, astfel ca ulterior, să nu-ți pui lațul de gât.

Însă, ce mi se pare cel mai fain la ei, este faptul că sunt inițiatori și adepți ai tehnologiei financiare, încercând să-ți ușureze ție modalitatea prin care faci rost de un credit, la momentul actual pregătindu-se să devină o bancă mondială de top în era digitală și să intre astfel în era Fintech și în România, cu servicii cât mai comode, complete și complexe, precum băncile Ferratum din Polonia, Slovacia, Estonia, care își desfășoară deja activitatea sub licența de bancă obținută în 2012 în Malta.

Pe mine, personal, m-a încântat la ei faptul că sunt adepți ai tehnologiei și ușurează munca atât pentru tine, cât și pentru ei. Totul e rapid, fără prea multe bătăi de cap și pierdere de timp. Iar asta mi se pare extraordinar.

Acum, dacă aveți alte păreri, ori sugestii, le aștept cu drag în comentarii.

2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
vacanta cu peripetii
Filme

Vacanță cu peripeții

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Nu. Eu nu am avut parte de o vacanță cu peripeții. Sau, cel puțin, nu ca vacanța pe care au avut-o Rusty Griswold (Ed Helms) și Debbie Griswold (Christina Applegate) în Vacanță cu peripeții, filmul.

Eu am avut o vară liniștită, cu destule plecări ba încolo, ba încoace și cu alte chestii de genul de care un om normal are parte, de obicei.

Vreau să vă vorbesc despre filmul Vacanță cu peripeții, film care, pe bune, mi-a displăcut maxim și, pe o scară de la 1 la 10,eu l-aș nota cu -∞. Da. -∞.

Nu sunt eu mare cinefilă și nici nu mă pot da expertă într-ale cinematografiei însă, pot totuși să-mi dau cu părerea pe acest blog și să spun ce-mi place și ce nu-mi place. Desigur, nu aștept ca nimeni să-mi aprobe cele spuse, ori să se identifice într-un fel cu gusturile mele abstracte. Drept urmare, poate să fie și cea mai mare capodoperă cinematografică, pentru mine tot o catastrofă va rămâne. Un fel de: AȘA NU TREBUIE făcute filmele de comedie!

De obicei mă uit la un film pentru că mi-a plăcut trailer-ul, povestea, sau ceva de genul. De data asta, deși nu mi-a plăcut nimic, la insistențele prietenului meu, am sfârșit prin a-l viziona, rugându-mă să se sfârșească odată tentativa aia de comedie la care mai mult am strâmbat din nas decât am zâmbit. Și nu, n-am râs. Probabil am eu un simț al umorului mai slab de la o vreme încoace.

Scenele, toate, mi s-au părut slabe. Parcă fără pic de esență și fără pic de mister. Și, culmea, fără pic de comic în ele. un dram acolo, măcar. Nu. Nimic. Era totul fad și previzibil. Îți dădeai seama, din firul poveștii, ce avea să se întâmple în următoarele 20 de secunde în filmul ăla și, logic, fără pic de mister, știind deja, nu mai era absolut nimic amuzant.

În plus, filmul mi s-a părut puțin cam tras de păr. Adică, dintr-un pilot inteligent, să-l transformi într-o vacanță într-un dobitoc cu diplomă de excelență, mi se pare puțin aiurea și parcă mult prea exagerat pentru un film de comedie. Desigur, chiar și oamenii inteligenți pot să fie comici, dar la un alt nivel, nu transformându-i în dobitoci amuzanți.

Mie nu mi-a plăcut. Vouă însă, dacă nu empatizați cu gusturile mele, s-ar putea să vă placă acolo, cât de cât. Așa că vă las mai jos trailer-ul și vă invit la cinema să vizionați Vacanță cu peripeții.

Sursă Youtube (user FilmSi Channel)

4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
a picat facebook
Personal

A picat Facebook – lumea se isterizează!

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

A picat acum două zile. Doar că eu am găsit abia azi momentul potrivit în care să scriu despre asta.

Joi, începuse, la un moment dat, să se încarce tare greu. L-am lăsat în pace, mi-am zis că iar îmi face probleme netul și m-am dus în pat. După vreun sfert de oră în care am moțăit, mi-am adus aminte că am ceva treabă pe calculator. Așa că m-am ridicat frumos din pat și, instinctiv, am intrat și pe Facebook, chiar dacă nu cu el aveam eu treabă.

M-a întâmpinat mesajul ăsta:

a picat facebook

L-am închis din nou și mi-am văzut liniștită de treabă. Mi-am trimis mail-urile pe care le aveam de trimis, mi-am scris un articol, m-am jucat puțin niște Sims 3 și, uite așa, am făcut să mai treacă încă o zi din vacanța asta care mi-a mai rămas.

Seara, instinctiv, am intrat iar pe Facebook. Și, cum am intrat eu așa, frumos, pe timeline îmi apăreau poze ca cea de mai sus, prin care oamenii erau isterizați și șocați că le-a picat Facebook-ul. Am dat scroll, scroll, scroll și iarăși scroll și tot ceea ce vedeam erau niște capturi de ecran ale mesajului cu care Facebook își întâmpina utilizatorii și îi înștiința că are câteva probleme tehnice pe care încearcă să le rezolve și el cât de repede poate.

Ce m-a șocat pe mine, a fost isteria oamenilor din lista mea. Adică, pe bune? Nu mai merge Facebook-ul și gata. Mare chestie! E chiar un bun motiv pentru care să-ți suni părinții, să-i auzi, ori un prieten, ori să ieși prin oraș, să mai respiri și tu o gură de aer curat. Ceva de genul ăsta.

Dar să dai într-un refresh și, cum revine Facebook-ul, să te plângi de treaba asta, mi se pare tare ciudat. Parcă ar fi fost toți în sevraj că le-a picat Facebook-ul și n-au de unde să facă rost de o doză de socializare, ori ceva de genul ăsta.

Acuma, e și el un site. Mai pică. La el cum și tu te mai îmbolnăvești, la fel și el mai pică. Mai prinde câte un virus.  Mai o eroare de cod. Sunt lucruri normale și, ghici ce, nu se sfârșește lumea că a picat Facebook-ul o perioadă de timp. Lumea rămâne acolo. Important e ca tu să nu te scapi din ea și să te prinzi într-o lume virtuală fără de care nu mai poți să mai trăiești. Asta-i o boală rea.

4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
noriel
Personal

Hai să ne jucăm cu Noriel!

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Încă îmi mai place să mă joc, iar asta deoarece copilul din mine este încă acolo. E viu. Iar când are puțin timp liber, pe care să-l dedice unor cu totul alte activități, el se joacă cu cine prinde pe acasă în momentul respectiv. Se joacă aceleași jocuri educative pe care le are de la 12 ani, din magazinul de la subsolul spitalului județean din Târgu-Mureș.

noriel

Am făcut parte întotdeauna dintre copiii care, din fericire, au avut cam tot ce și-au dorit: jocuri, plimbări, distracții potrivite vârstei lor. Desigur, ca orice alt copil îmi doream, de fiecare dată, cam tot ce vedeam prin vitrinele magazinelor. Cred că e ceva specific vârstei, oricât de mult sau de puțin ai avea.

Părinții mei nu mi-au luat niciodată tot. N-au fost și nici nu sunt bancheri. Îmi cumpărau în funcție de posibilitățile lor. Însă, cadourile lor, rezonau întotdeauna cu dorințele mele. Mă ascultau și, când aveau posibilitatea, cumpărau câte ceva.

Atunci, la 12 ani, dorințele mele erau inexistente. Eram impasibilă. Nu-mi doream decât să plec acasă. Să scap de doctori, de investigațiile lor și de tot. Nu-mi doream jocuri, dulciuri și alte cele pe care, de obicei, mi le-aș fi dorit.

Țin minte că mă cobora mama la subsol, unde erau diferite chioșcuri cu reviste, magazine cu jocuri și un bufet plin cu bunătăți. Mă uitam la toate impasibilă. Nu mi le doream, deși nu pot să spun că nu-mi plăceau. Pur și simplu dădeam din umeri cam la tot ce-mi arăta maică-mea, în speranța că o să văd ceva care o să mă înveselească.

Până la urmă, mi-a luat trei jocuri de la Noriel: „Cine știe Câștigă?”, „Nu te supăra frate!” și „Piticot 3D”. Practic, după operația pe inimă pe care tocmai o avusesem, jocurile educative de la Noriel au fost singurele care mi-au adus puțină culoare între patru pereți albi ai unui salon de spital, în toate săptămânile alea post-operatorii pe care a trebuit să le stau acolo.

Mă jucam mereu cu colegii mei de salon și, surpsinzător, nu ne plictiseam. De obicei mă plictiseam de jocuri imediat. De jocurile astea nu m-am plictisit nici până în ziua de azi. Cel mai mult mi-a plăcut „Piticot 3D”. Și încă îmi place, din moment ce îmi stresez pritenul, din an în paște, să se joace cu mine jocul ăsta. Lui nu-i place. El se oftică când dă cu zarul și vede că o ia de la început. Are ghinion. Și, când are ghinion, nu-i place jocul respectiv. Dar îmi face pe plac.

Apoi, jocul „Cine știe câștigă?”, nu l-am mai jucat de foarte mult timp. A devenit, pentru mine, banal. Îl păstrez, însă, drept amintire. Mă mai uit, așa, din când în când, la câte o curățenie, peste el. E tare interesant, cu tot felul de curiozități despre animale, plante, istorie și alte din astea. E bun pentru copii. Eu, spre exemplu, am învățat o grămadă de lucruri interesante prin intermediul acestui joc. Și aș putea spune că jocul acesta m-a stimulat ulterior să descopăr cât mai multe lucruri interesante despre lumea care mă înconjoară. M-a determinat să citesc și să caut diferite curiozități.

„Nu te supăra frate” a fost jocul pe care l-am jucat cel mai des în spital. El aducea cele mai multe zâmbete pe fețele noastre, ale copiilor, cât și ale mămicilor. Dar și cei mai mulți nervi. Toată lumea ajungea, la un moment dat, să se enerveze la jocul ăsta, când vedea că nu mai apucă să bage pionii în casă, deși jocul avea doar o singură rundă. Era cel mai distractiv. Totuși, nu l-am mai jucat la fel de des precum am jucat Piticotul.

Așa că, dacă vreodată vei dori să îți iei vreun joc de la Noriel, indiferent de vârsta pe care o ai, îți recomand jocul „Nu te supara frate!”. O să vezi că o să-ți placă tare mult. E unul dintre cel mai faine și mai drăguțe jocuri pe care le-am jucat vreodată. Și e educativ. Te învață să ai răbdare și, surprinzător, să numeri corect din x în x (unde x este orice număr de la 1 la 6)!

6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts