• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
secret santa
Blogging

Bloggerii organizează Secret Santa! Participă și tu!

by Daniela Bojincă noiembrie 9, 2014
written by Daniela Bojincă

Secret  Santa – Pentru că de Crăciun ești mai bun

Ești blogger? Perfect! Participă și tu alături de noi, ceilalți bloggeri, la Secret Santa, înscriindu-te ori printr-un comentariu la acest articol de pe blogul Alexandrei, ori direct în acest formular. 

secret santa

Nu eşti blogger? Nu-i problemă. Alexandra s-a gândit și la asta, așa că se pot implica în acest proiect frumos, de Crăciun, chiar și cititorii noștri. Noi suntem fericiți de fiecare dată când putem interacționa direct cu cititorii noștri, mai ales când este vorba despre un eveniment care se lasă cu cadouri și multă voie bună. Și voi, dragi cititori, dacă vreți să vă înscrieți, o puteți face folosind trimiterile din paragraful de mai sus.

Ce este Secret Santa și ce se propune în cadrul acestui eveniment de Crăciun? Secret Santa, pe românește Moș Crăciun Secret, suntem noi toți. Tu, eu și voi.Cu toții ne facem unii altora bucurii de Crăciun, iar treaba funcționează cam așa: tu faci ceva hand-made și-l trimiți unei persoane (poate fi cusut, împletit, croșetat, pictat, sau cum vrei tu, dar să fie făcut de mânuțele tale două). Ideea e că tu știi cui trimiți, dar respectivul nu știe de la cine primește, cum nici tu nu știi de la cine primești (adică cel care trimite știe unde trimite, dar nu știe de la cine primește). Și uite așa facem un cerc de dat și de primit cadouri unii de la alții. E frumos să fii surprins de oameni poate pe care nici măcar nu îi cunoști. Surprizele sunt frumoase. participă și tu la crearea surprizelor de Crăciun.

Înscrierile, ar fi cât mai ok să se facă până la 15 noiembrie (așa că eu îmi cer scuze dacă v-am anunțat prea târziu :D, fiind deja 9 noiembrie seara). De ce până atunci? Ca pe 15 noiembrie să se tragă la sorți cine cui dă cadou, fiecare știind doar cui dă cadou nu și cui trimite, nu uita asta. iar mai apoi, până pe la începutul lui decembrie să ai timp să meșterești la cadou și să-l trimiți către persoana respectivă.

Eu, spre exemplu, m-am gândit să fac ceva personalizat, pe care să-l asorteze cu spiritul de Crăciun. Desigur, lucrul va fi diferit în funcție de cui voi afla că-l voi trimite. Nu pot trimite ceva pentru o fată unui băiat, cum nu pot face asta nici invers. Și tare m-aș bucura ca toate aceste cadouri să crească. Să fim cât mai mulți și să ne bucurăm cât mai mulți de spiritul de Crăciun.

Deci, ce zici, te bagi alături de noi? Vrei să fii și tu un Secret Santa pentru altcineva și să-i bucuri și mai mult zilele de Crăciun? Eu zic că nu ai nimic de pierdut, ci numai de câștigat. Îi bucuri pe alții și alții te bucură pe tine. Ce ar putea fi mai frumos?

Apropo, dacă mai vrei un cadou în perioada Crăciunului și își place să citești, participă și la concursul meu cu cărți, concurs care se desfășoară până pe 25 noiembrie (dă-i click pe poză).

concurs carti danielabojinca.ro 2

noiembrie 9, 2014 17 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
concurs carti
Concurs

Concurs cu cărți – fii tu cel care câștigă!

by Daniela Bojincă noiembrie 5, 2014
written by Daniela Bojincă

Concursul s-a încheiat!!!

Hei dragilor! Vreau să vă anunț că am primit cel mai frumos cadou pentru noul blog și anume sponsorizarea unui concurs pentru voi, cititorii mei, așa ca de început de noiembrie. Un început de noiembrie frumos.
Pentru asta trebuie să le mulțumesc din suflet prietenilor de la bibliocarti.com. Dacă nu ar fi fost ei, în special cu ajutorul lui Roberto Kuzmanovic, cu siguranță acest concurs nu s-ar putea desfășura.

Știu un lucru. Cititorii blogurilor mele adoră să citească. Eu încurajez oamenii să citească. Bibliocarti.com la fel. Așadar, ne-am gândit să organizăm un concurs prin care să vă aflăm părerile despre cum ați încuraja voi pe oameni să citească o carte. Premiile sunt, desigur, cuantificate în cărți.

Concursul, așa cum veți vedea din cerințe, nu este nicidecum unul complicat.

Tot ce trebuie să faceți este să lăsați un comentariu la întrebarea de aici în care să le spuneți celor de la bibliocarti.com cum ați încuraja pe cineva să citească. Și opțional dați share la acest concurs. Pentru înscriere trebuie să lăsați la această pagină un comentariu care include numele / nickname-ul vostru cu care aţi răspuns la întrebarea de la Bibliocarti și link-ul unde a fost distribuit concursul.

Cel mai bine structurat răspuns și cel mai bine argumentat, va câștiga marele premiu. Nu vă descurajați însă, vor exista premii aproape pentru toată lumea, căci nu avem doar un singur premiu, iar câștigătorii vor fi desemnați de un juriu, nicidecum de random.org. Cel mai bun să câștige!

Juriu:

  • Daniela Bojincă, blogger danielabojinca.ro
  • Roberto Kuzmanovic, administrator bibliocarti.ro și blogger la betoicial.info
  • Georgiana, editor și redactor șef bibliocarti.com

Desfășurarea concursului: 5 noiembrie 2014 – 25 noiembrie 2014 (inclusiv) până la ora 23:59.

Vom oferi premii surpriză, anume:

  • Locul I: 4 cărți
  • Locul II: 3 cărți
  • Locul III: 2 cărți
  • Premiu surpriză

Așadar, dragilor, sunt convinsă că vă place acest concurs și vă așteptăm să participați, cât și să dați vestea mai departe. Abia așteptăm să vă citim comentariile și încurajările voastre. Cine știe, poate chiar vom putea mobiliza împreună cât mai mulți adepți ai cititului, iar voi ne puteți ajuta să facem asta!

noiembrie 5, 2014 63 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
singur cook
Bucătărie

Singur Cook – cea mai tare emisiune online… gustoasă

by Daniela Bojincă noiembrie 3, 2014
written by Daniela Bojincă

Știu. N-am folosit poate cele mai bune cuvinte în titlu. Cuvintele alea care să vă facă pe voi să înțelegeți exact ce și cum vreau să vă transmit. Tocmai asta mi-a fost și intenția (și da, o puteți lua ca pe o scuză). N-am vrut să vă spun mare lucru și totuși am vrut să vă spun tot.

Cum poate fi o emisiune gustoasă? Nu prea știu exact să vă explic că, sinceră să fiu, n-am gustat-o. Dar să știți că ea așa pare… gustoasă.

Probabil m-ați crede dacă v-aș spune că Singur Cook este o emisiune culinară, online, extrem de amuzantă și de… gustoasă. Ahhh, preparatele alea pe care le face Andrei, pentru prima dată și fără să știe măcar ce mama naibii face acolo sau ce gust ar trebui să aibă la final preparatele lui, sunt de-a dreptul apetisante și mă fac să-mi doresc să trec prin monitorul ăsta de laptop, să-i fur preparatul ăla de pe masă!

singur cook

Sursă poză: singurcook.ro

Am descoperit emisiunea asta navigând pe Facebook. Îi dăduse cineva like și-am zis să văd și eu ce trăsnăi mai face Andrei Aradis, sau Orodici, deși, sincer vă spun, pe mine nu mă duce niciodată bibilica să-i pronunț numele Orodici, când eu citesc pe litere, pe silabe și întregul cuvânt… Aradis. Dar asta e o problemă intelectuală și de percepție, de natură personală. Încerc să o depășesc. Și oricât mă străduiesc, pe cuvântul meu că nu reușesc. Să trecem peste.

Cum vă spuneam, am descoperit Singur Cook pe Facebok. Și-am devenit curioasă. Și drept urmare m-am uitat la primul episod, din cele trei. Rezultatul? Mi-a făcut poftă, am învățat chestii gen: „dacă n-ai ce-ți trebuie, inventezi” și am râs cu lacrimi când era să-și dea foc la bucătărie la propriu. Și, nu știu cum s-a făcut, dar am ajuns să văd toate cele trei episoade. Surprinzător, chiar și pentru mine, din cauza faptului că el recunoaște mereu că nu are habar de ceea ce face, n-a murit nimeni din cei care i-au gustat preparatele. Dar nu înțeleg de ce să vă mai povestesc eu detalii piperate din emisiune, când vă puteți uita chiar voi la cele trei episoade marca Singur Cook, aici. Eu am să vă las mai jos un spot publicitar al emisiunii. E fain. Și amuzant. Și gustos. Precum emisiunea în sine.

noiembrie 3, 2014 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
biblioteci
Cultură

Te-ai întrebat vreodată câte biblioteci se află în România?

by Daniela Bojincă noiembrie 1, 2014
written by Daniela Bojincă

Biblioteci – bune pentru cultură

În ciuda faptului că bibliotecile online au invadat Internetul și sunt foarte multe persoane care citesc cărți prin intermediul dispozitivelor mobile cu o dorință parcă macabră de a devora cât mai multe pagini, mai sunt și persoane care adoră să viziteze bibliotecile orășene, județene sau chiar naționale. Bineînțeles că bibliotecile naționale, universitare, inclusiv biblioteca Metropolitană sunt foarte des frecventate datorită nevoii de documentație, a evenimentelor care se desfășoară în aceste instituții, dar și pentru a lectura.

biblioteci

Te-ai întrebat vreodată câte biblioteci se află în România? Bibliocarti.com și-a pus această întrebare și au început să facă diferite cercetări pentru a construi o listă cu toate aceste biblioteci din România. Aici găsești o listă de biblioteci care cuprinde aproximativ toate bibliotecile din țară și nu numai. Lista cuprinde mii de biblioteci comunale, orășene, județene, inclusiv din Iași și Chișinău. După ore în șir de muncă în care sudoarea își făcuse apariția pe fruntea fierbinte de la oboseală, a fost realizată cea mai mare listă de biblioteci care cuprinde și adresele unde se situează acestea, devenind astfel cea mai importantă sursă de orientare și ghidare a persoanelor pasionate de lectură și care au nevoie de o sursă de documentare. Lista poate fi de un real ajutor inclusiv bibliotecarilor, profesorilor, editurilor și librăriilor.

Având în vedere că lista de biblioteci este într-o continuă dezvoltare, avem nevoie de ajutorul tău pentru a ne ajuta să completăm lista cu biblioteci care nu sunt menționate, să oferim mai multe informații despre bibliotecile menționate deja și de ce nu, cu o prezentare a fiecărei biblioteci. Așadar, invităm persoanele care frecventează biblioteci, bibliotecarii și cititorii să contribuie la completarea listei.

Deși unora persoane li se pare probabil demodat să frecventeze aceste instituții sau inutil, sunt totuși persoane care au nevoie de ele, iar Internetul nu le vine în ajutor mereu. Avem nevoie de biblioteci cu oameni în ele, avem nevoie de un echilibru între bibliotecile online și cele din orașul fiecăruia.

Despre bibliocarti.com

Bibliocărți este o bibliotecă online care are la bază o comunitate pasionată de lectură care scriu despre cărțile citite și împărtășesc între ei experiențe plăcute. Prin intermediul site-ului sunt oferite cărți gratuite, iar utilizatorii pot vinde, dona, cumpăra sau face schimb de cărți utilizând platforma pieței online a site-ului.

noiembrie 1, 2014 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
otto witte
Cărți

Otto Witte – personajul de care musai te îndrăgostești

by Daniela Bojincă octombrie 28, 2014
written by Daniela Bojincă

Otto Witte m-a făcut să mă îndrăgostesc la prima vedere!

Cine este Otto Witte, am să spun puțin mai încolo. Până atunci însă, vă reamintesc că am primit de la Editura All cele două cărți ale lui Andrew Nicoll: „Dacă citești asta înseamnă că am murit” și „A fost odată ca niciodată”. Neștiind însă pe care să mă apuc să o citesc prima dată, am cerut ajutorul prietenilor mei de pe Facebook și, în urma voturilor acestora, am început să citesc „Dacă citești asta înseamnă că am murit”. Și nici nu știți cât de tare m-am bucurat.

daca citesti asta inseamna ca am murit

N-am să mă apuc să vă spun povestea, ori să vă introduc în acțiune. Dar am să încerc să vă sporesc interesul pentru scriitor, cât și pentru această carte. Iar detalii, detalii am să vă dau doar câteva, atât cât să vă stârnesc cu adevărat.

Sinceră să fiu, nu prea știu exact ce gen de tip de cărți vă plac. Mie spre exemplu îmi place să citesc orice, căci așa îmi pot lărgi orizonturile într-un mod mai alert, dar am o slăbiciune pentru ficțiune și SF. Ador să citesc astfel de cărți. Îmi place să mă tolănesc în pat, pe șezlong, sau pe unde apuc… și să mă cufund în lectură. Iar cartea asta, „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, m-a făcut să devin captivă printre cuvintele ei, împreună cu dragul de Otto Witte, desigur.

Spuneam mai sus că nu știu exact ce cărți vă plac vouă: comedie, SF, acțiunea, dramă. Însă de data asta nici nu trebuie căci, acrobatul de circ, Otto Witte, are talentul de a îmbina perfect câte ceva din fiecare gen în parte. Dai la tot pasul peste comic, dramatic, acțiune, toate astea fiind încastrate într-un Univers al ficțiunii, pe o stradă anume, Strada Ficțiunii.

Otto Witte, așa cum v-am spus și în rândurile de mai sus, este un fost acrobat de circ și fost rege al Albaniei, ajuns la vârsta bătrâneții, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, printre raidurile aeriene, stând în rulota sa și lăsându-și printre cuvinte povestea vieții sale. Otto Witte nu vrea să fie un simplu muritor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. El vrea să fie un muritor despre care să se vorbească: „Uite ce viață palpitantă!”, „Uite ce istorisiri și întâmplări grozave!” și alte d-astea printre generațiile care-i vor urma.

Povestea lui Otto Witte se vrea a fi despre minunățiile aventurii călătoriei către cucerirea tronului Albaniei. Inevitabil însă, Otto Witte surprinde și alte povestiri din viața sa. Năstrușnice întâmplări. Amuzante. Dramatice. Și, fiecare dintre acestea, te face să te îndrăgostești de personaj, să-l îndrăgești.

Andrew Nicoll, cel care se ascunde de fapt în spatele lui Otto Witte, reușește să te strecoare printre cuvinte, oricât de mare ai fi, direct în mijlocul acțiunii. Dar nu te face un personaj fantomă care urmărește ceea ce se întâmplă pe scenă din spatele ei, ci este mult mai bun de atât. Andrew Nicoll reușește să te strecoare printre cuvinte direct în mintea fiecărui personaj în parte. Treci de la unul la altul, atunci când fac schimb de replici și vezi totul în jur prin ochii lor. Le auzi parcă vocea. Te simți ca și când ai fi ei, fiecare în parte. E un sentiment tare ciudat, dar frumos și sper că m-am făcut înțeleasă în privința stării provocate de rândurile acestei cărți. E foarte bine scrisă. Are acel ceva uimitor dar, din păcate, nu știu să vă explic exact ce este. Oricum, sincer vă spun, este singurul autor care a reușit să-mi inducă o astfel de stare printre rândurile sale. Iar pentru asta, cu toată stima și considerația, mă înclin, sincer vă spun, în fața autorului Andrew Nicoll, care l-a creionat atât de frumos pe Otto Witte, restul personajelor, cât și întreaga poveste.

În plus, vreau să-mi exprim aprecierile către cel care a făcut design-ul coperții. Este una dintre acele coperți despre care v-am mai povestit eu că te face să-ți dorești cartea aia. Și nu doar atât. Coperta asta ilustrează perfect conținutul din spatele ei. De acest lucru îți vei da însă seama abia după ce vei citi și tu cartea.

Acum, după ce am încheiat cu rândurile acestei cărți, sper doar ca și cealaltă carte a lui Andrew Nicoll, „A fost odată ca niciodată”, să-și păstreze același stil fascinant și să-mi ofere aceeași stare despre care tocmai v-am vorbit mai sus.

Dacă după ce ai citit această recenzie ți se pare interesantă cartea, te invit să o comanzi de aici. În plus, ceea ce citesc în momentul de față vei găsi mereu în coloana din partea dreaptă a blogului, loc de unde poți să îți și comanzi cartea respectivă, dacă dai click, desigur. 

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:

octombrie 28, 2014 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
andrew nicoll
Cărți

Am primit cărțile lui Andrew Nicoll de la Editura All

by Daniela Bojincă octombrie 24, 2014
written by Daniela Bojincă

Andrew Nicoll – Scriitorul al cărui stil creează dependență!

Știți că vă spuneam în articolul ăsta că am primit o surpriză tare faină de la Editura All și anume o pagină umoristică cu și despre cele două cărți scrise de Andrew Nicoll: „Dacă citești asta înseamnă că am murit” și „A fost odată ca niciodată”.

Ei bine, la o zi după surpriza celor de la Editura All, am primit și cele două cărți ale lui Andrew Nicoll, mai sus menționate. Și, ca să mă credeți pe cuvânt, vă las o poză.

andrew nicoll

Coperțile, după cum bine cred că puteți remarca și observa, sunt de-a dreptul atrăgătoare și te provoacă să descoperi tot ceea ce se află în spatele lor, conținutul. Iar pentru mine acest aspect este un plus foarte mare. Cred că v-am mai spus eu și cu alte ocazii, în articolele de pe blogul vechi, ori pe Facebook, că atunci când mă aflu într-o librărie, vrând să cumpăr ceva dar fără să știu ce (și mi se întâmplă asta în 99.9% din cazuri), mă plimb printre rafturi, îmi arunc ochii în stânga și în dreapta, așteptând să mă cucerească vreo copertă, după care dau fuga la coperta din spate și citesc descrierea. Dacă m-au cucerit amândouă și m-au intrigat să descopăr ce se află dincolo de ele, apăi cartea-i ca și cumpărată. 

Imediat ce am primit cărțile și am terminat cu copilăriile (de obicei, atunci când primesc ceva, fac precum un copil de 2-3 ani căruia i-ai dat un maimuțoi… sau chiar mai rău), m-am întrebat pe care să pun prima dată mâna și în spatele cărei cortine să pătrund pentru prima dată. Și PAS. Că n-am reușit să mă hotărăsc. Și dacă eu n-am reușit să mă hotărăsc (ceea ce nu reușesc de fapt niciodată, că doar de-aia sunt născută sub semnul balanței), am apelat la prietenii mei de pe Facebook, prieteni cărora le mulțumesc pentru existența lor pe acest Pământ, pe Facebook, cât și în lista mea de prieteni. Ei mi-au dat o mână de ajutor, alegând în locul meu. Adică am făcut așa: spuneți-mi voi cu ce să încep prima dată și fie ca majoritatea să câștige. Și, tadadadaaam tadadadaaam tadadaaaam, fericita câștigătoare este cartea lui Andrew Nicoll ce poartă titlul… „Dacă citești asta înseamnă că am murit”. Pam Pam.

Așadar, prima recenzie care va apărea aici va fi cea a cărții „Dacă citești asta înseamnă că am murit” de Andrew Nicoll.

În plus, dragul meu cititor, dacă nu cumva ai văzut deja, în partea dreaptă a blogului vei găsi cartea pe care o citesc în momentul de față și pe care o recomand cu dragă inimă, cu tot cu trimitere către site-ul de unde aceasta poate să fie comandată. M-am gândit că te-ar ajuta. Momentan este cartea „Dacă citești asta înseamnă că am murit” de Andrew Nicoll. 

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:

octombrie 24, 2014 3 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
cinema city
Filme

Cum a fost la Gala de deschidere Cinema City Târgu-Jiu?

by Daniela Bojincă octombrie 23, 2014
written by Daniela Bojincă

Cinema City – Locul unde apar pentru prima dată filmele

Pe 16 octombrie, care a fost chiar săptămâna trecută dacă nu mă înșel, s-a deschis în Târgu-Jiu Mall-ul Shopping Center Târgu-Jiu, în cadrul căruia există și un cinematograf Cinema City, desigur, cu 6 săli dotate cu echipament de ultimă generație, astfel încât și locuitorii orașului Târgu-Jiu să se bucure de vizionarea filmelor la cea mai înaltă calitate.

Deschiderea oficială a Cinema City Târgu-Jiu, sau mai bine zis gala de deschidere, a avut loc marți, 21 octombrie 2014 și a început la orele 18:00, urmând un film de la orele 20:00. Dar le vom lua pe rând, în ordinea cronologică întâmplării lor.

Înainte de a vorbi despre eveniment, aș vrea să vă spun un lucru foarte interesant, pe care eu l-am aflat marți, despre Cinema City. Ei bine, Cinema City România face parte din rețeaua Cinema City Internațional. În România a apărut abia în 2007, însă Cinema City are o istorie lungă, povestea începând în 1930, la inițiativa familiei Greidinger care a deschis primul cinematograf în Haifa, Israel. Ulterior, compania s-a dezvoltat rapid, ajungând lider de piață în țară, cât și în lume, având peste 99 de multiplexuri Cinema City și 10 teatre IMAX, în 7 țări.

Revenind la gală și cum am ajuns acolo, vă spun că pe la orele prânzului, am primit pe mail o invitație dublă la Gala de deschidere Cinema City Târgu-Jiu și nici nu pot să vă descriu în cuvinte cât de tare m-am bucurat pentru acest fapt. Mai rău ca un copil ce primește din senin o jucărie. Așa că, am confirmat cât am putut de repede prezența mea și m-am dus cu mare bucurie la gală.

cinema city

Ora 17:50. Îmi făceam check-in-ul de la intrare și pășeam în interiorul Cinema City din Târgu-Jiu. În față, era o masă plină cu bunătăți și sucuri de toate felurile, în dreapta, o scenă pe care au urcat ceva mai târziu niște băieți tare simpatici care ne-au încântat cu melodiile lor. Până la orele 20:00, când era în program vizionarea filmului, ne-am înfruptat cu toții din bunătățile propuse de organizatorii evenimentului și i-am ascultat pe băieții de la Byron, pe care vă invit cu cea mai mare plăcere să-i ascultați, am asistat la tăierea panglicii, dar și ce îmi place mie cel mai mult, am socializat cu oamenii căci, bineînțeles, ca la fiecare eveniment la care sunt prezentă, mi-am făcut noi prieteni cu care am împărtășit opinii despre locul respectiv, organizarea evenimentului, care a fost foarte tare de altfel, cât și filmele pe care aveam de gând fiecare să le vedem. Da. Au fost mai multe filme. Mai multe avanpremiere, fiecare film putând fi vizionat într-o sală anume.

cinema city byron
Click pentru mărire
cinema city deschidere
Click pentru mărire
cinema city deschidere
Click pentru mărire

Dintre cele 5 filme care au fost puse spre vizionarea noastră și anume: „Umblând printre morminte”, Dracula: Povestea Nespusă”,  „Furia”, „Serena” și „Bărbați mișto”, eu am oscilat între „Dracula: Povestea Nespusă” și „Serena”, alegând într-un final „Serena”, film ce are premiera mâine, 24 octombrie 2014. Și nu regret nicio clipă alegerea pe care am făcut-o. Filmul este foarte fain, dar despre filmul „Serena” am să vorbesc într-un articol viitor, tot aici, pe blog. Acest articol îl dedic în exclusivitate galei de deschidere a Cinema City Târgu-Jiu.

Ahh, v-am spus oare că am primit și popcorn cu suc, înainte de film? Nu? Îmi cer scuze am uitat. Și nu, nu am făcut-o nicidecum ca să vă oftic, ci doar așa, informativ.

La evenimente asemănătoare, am mai fost și în București, tot la Cinema City. Și anume la vizionări de presă. Și-mi plăcea tare mult să merg la filme iar apoi să vorbesc despre ele. Și încă îmi mai place, tocmai de aceea îmi doresc să se organizeze și în Târgu-Jiu vizionări de presă, căci și noi, online, putem participa la promovarea filmelor în toate colțurile țării. Totuși, un singur lucru nu mi-a plăcut în Târgu-Jiu, dar l-am apreciat în București. Se spune că la astfel de vizionări apare lumea bună a orașului respectiv și, slavă domnului, am văzut numai lume bună la gală. După vizionarea filmului însă, în sala în care am fost, au rămas ca și data trecută, căci am mai fost și duminică la filmul „Labirintul: Evadarea”, sau altfel cunoscut „The Maze Runner”, o groază de cutii de popcorn, pahare de suc și floricele, lăsate pe scaune și sub scaune. Prea puțini i-am văzut făcându-și curat și ducând resturile la coșul de gunoi de lângă ușa de la ieșirea din sală. În București n-am văzut așa ceva. Am văzut doar oameni civilizați care-și aruncau acolo unde trebuie gunoiul, adică în coșurile de gunoi de la ieșirea din fiecare sală. Aș vrea ca pe viitor, să se înțeleagă că datoria femeilor de servici nu este de a strânge după fiecare gunoiul, ci doar de a menține curat cinematograful(adică să șteargă pe jos, să șteargă praful, să mențină scaunele curate în caz că se scămoșează și alte d-astea, în niciun caz nu sunt gunoieri).

Atât cu articolul meu despre gală, dar am să vă las niște poze cu Cinema City Târgu-Jiu mai jos. Am să revin cu părerea despre filmul „Serena”, cât și despre filmul „Labirintul:Evadarea”, cât de curând. Iar voi, dacă vreți să aflați ce filme vor rula de săptămâna viitoare, cât și ce alte filme vor mai aduce cei de la Cinema City, vă invit să o faceți aici, la ei pe site, consultând programul. Nu uitați că mâine este premiera filmului „Serena”, film pe care vi-l recomand.

cinema city
Click pentru mărire
cinema city bilete
Click pentru mărire
cinema city bar
Click pentru mărire

*Sursă poze: telefon mobil și Facebook Cinema City România.

octombrie 23, 2014 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
andrew nicoll
Cărți

Surpriză de la Editura All

by Daniela Bojincă octombrie 22, 2014
written by Daniela Bojincă

Astăzi, de la Editura All, pe care îi puteți găsi aici, am primit o surpriză umoristică, tare faină. Mie personal îmi plac tare mult surprizele, doar că nu prea știu cum să reacționez la ele… cât mai frumos. Iar Iulia, de la Editura All, tocmai a înțeles asta astăzi. Adică faptul că nu mă pricep la întâmpinarea surprizelor. Dar deloc. Iulia dragă, îmi cer încă o dată scuze că ți-am stricat surpriza.

Ideea este următoarea. Eu dacă nu știu de dinainte că urmează să primesc o surpriză, nu știu să o primesc. Adică o primesc ca și când aș fi cel mai dezamăgit om de pe Pământ. Adică cam așa: „Ăăă.. ce-i asta? Cred că-i o eroare pe undeva. Sigur trebuia să primesc asta? Adică de ce-am primit o pagină umoristică foarte tare???”. Pe când, dacă știu de dinainte sunt ceva de genul: „Mamăăă… am primit surpriza mea!!!”. Deși, în sufletul meu, bucuria este la fel de mare în ambele cazuri atunci când primesc ceva. Manifestările sunt însă diferite.

Să revenim însă la surpriza celor de la Editura All, surpriză care de altfel este tare frumoasă și… plină de umor. Dar să lăsăm pălăvrăgelile deoparte, deocamdată, prezentându-vă surpriza.

edutira all
Click pentru mărire
edutira all
Click pentru mărire

Intitulată: „Dacă citești asta înseamnă că ai umor”, cele două pagini umoristice au rolul de a prezenta într-un mod, desigur, umoristic, ca de altfel și stilul scriitorului Andrew Nicoll, lumea acestuia împreună cu lumea personajelor sale principale din cele două cărți și anume: „A fost odată ca niciodată” și „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, cărți care au apărut la Editura All pe Strada Ficțiunii și despre care vă voi povesti eu câte ceva cât de curând.

Cine este Andrew Nicoll? Ei bine, conform primei pagini umoristice, Andrew Nicoll este un scriitor care s-a săturat de cărțile acelea în care personajele stau și se uită pe pereți, torturate de lipsa de sens a vieții. Și pentru că el consideră că fix din cauza celor amintite anterior se vând numai romane polițiste – pentru că, din perspectiva lui, spun povești, s-a hotărât să scrie povești care să spună câte ceva despre condiția umană. Și i-a ieșit.

Totuși, poate vă întrebați ce vor să spună cele două cărți. Așa că eu, copil bun la suflet și tare cuminte(hapicu, hapciu, hapciu), am să vă spun cu cea mai mare plăcere. Nu de alta, dar sper să vă placă și vouă.

Prima, „A fost odată ca niciodată”, spune povestea unui primar care se pricepe să rezolve micile probleme și conflictele caraghioase. Îi place să fie primar, dar mai presus de toate îi place de secretara lui, Agathe Stopak.

„Of, Doamne, când mi-ai smuls atomii din țărână, de ce m-ai făcut bărbat, când ai fi putut să mă faci picătură de parfum, ca să mor fericit în decolteul doamnei Stopak?”

A doua, „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, spune povestea lui Otto Witte dinainte de a ocupa tronul Albaniei, acesta remarcându-se ca acrobat într-un circ ambulant. Și dacă a reușit să ajungă regele Albaniei cu ajutorul unor prieteni, o ladă de costume, o cămilă și o pereche de mustăți, de ce nu ar reuși să câștige și alegerile prezidențiale din România? Și da. După ce a fost 5 zile regele Albaniei vrea să fie 5 ani președintele României. Eu zic să-l votăm, că de ce nu?

Despre cărți însă, așa cum v-am amintit și mai sus, vă reamintesc din  nou că vă voi poveste în articolele viitoare, în amănunt. Până atunci însă vă mai spun doar atât.

De azi…
edutira all

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:

octombrie 22, 2014 5 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
calatorie tren
Calatorii

Călătorie în tren. Tu ai mers vreodată cu trenul?

by Daniela Bojincă septembrie 29, 2014
written by Daniela Bojincă

Mie îmi place să merg în tren. Să călătoresc cu trenul. Iubesc zgomotul pe care acesta îl face atunci când merge pe șine. Însă, atunci când călătoresc în tren, cel mai mult îmi place să analizez oamenii. Să-i urmăresc. Deseori le urmăresc privirea și grimasele și mă întreb ce gândesc chiar în acel moment. Lor unde li se duce gândul dincolo de geamul din tren? Unii sunt triști. Alții sunt veseli. Alții prea vorbăreți. Unii prea tăcuți. Câțiva se plimbă prin vagon. Unii bea ceai. Alții bea suc și mai sunt unii care nu bea nimic. Alții cască, alții chiar dorm, unii mănâncă. Fiecare face câte ceva și fiecare se gândește altundeva. Iar eu mă întreb mereu unde. Și, de când eram mică, mi-am dorit să pot intra în mintea oamenilor și să călătoresc alături de gândurile și imaginația lor. Doar că puterea asta nu mi-a fost încă atribuită. Așa că, tot ceea ce-mi rămâne de făcut, este să continui să urmăresc oamenii din tren. Și să mă bucur de această experiență.

Totuși, nu doar asta este pasiunea mea în tren. Uneori îmi place să-mi arunc privirea pe geam și să mi-o pierd prin fiecare loc. Să las, pe unde trec, o parte din sufletul și gândurile mele. Nu știu încă de ce, dar mi se pare interesant. Și îmi dă o stare de bine.

imagine tren

Arhivă proprie. Imagine surprinsă din tren cu telefonul mobil

De câte ori am mers cu trenul, pe aceeași rută Târgu-Jiu – București și retur, am descoperit de fiecare dată altceva. O altă frumusețe, ascunsă după copaci, dealuri, nori și stele. De fiecare dată mi se părea că trec pe acolo pentru prima dată.

Iar gările, căci despre ele încă nu v-am spus nimic, sun și am fost mereu e părere că ele răpesc părți din suflete, sentimente, trăiri, atunci când lumea se desparte, ori se întâlnește, când părăsesc locurile în care au crescut, ori când pășesc prima dată acolo. Sau chiar și când sunt în trecere, în călătoria lor în tren. Răpesc printr-o singură privire o parte din stare. Iar starea asta cred că face parte din suflet.

Mie-mi place să călătoresc cu trenul. Și sunt curioasă dacă îți place și ție. De fapt, eu sunt curioasă de fel. Așa că, dacă vrei să-mi răspunzi, nu ezita să o faci.

Și pentru că starea mea de somnolență persistă, am să-mi închei cuvintele aici. Și am să revin altădată. Atunci când poate voi avea ceva mai multe de spus. Dar, după cum deja v-am mai spus, nu am să revin pe aici zilnic. Ci din când în când, atunci când timpul îmi permite și când inspirație se îndură să-mi bată la ușă.

septembrie 29, 2014 20 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Blogging

Blog danielabojinca.ro – articol de prezentare

by Daniela Bojincă septembrie 23, 2014
written by Daniela Bojincă

Cine sunt eu? Da, cred că, mai întâi de toate, ar trebui să mă prezint. Să vă spun cine se ascunde în spatele acestor cuvinte, cât și în spatele celor care vor urma, în spatele acestui blog danielabojinca (punct) ro. Numele meu nu e complicat. Mie una, după 20 de ani de folosință, îmi pare uneori chiar banal. Mă numesc simplu, Daniela Bojincă, conform buletinului. Desigur, plus numele de Adriana. Dar din motive personale, nu-l folosesc. Am considerat mereu că prezența lui îmi este incomodă. Timp pierdut în semnarea lucrărilor oficiale și alte d-astea. Dacă numele meu nu vă sună însă cunoscut, poate ar trebui să vă spun că eu sunt autoarea blogului Pishky Blog. Tot eu sunt cea care se află în spatele lui, printre cuvinte și idei.

daniela bojinca

Cum a apărut acest blog? Blogul ăsta a apărut ca urmare a împlinirii unuia dintre visurile mele. Mi-am dorit dintotdeauna un blog pe domeniu, unde să-mi pot exprima liber trăirile, sentimentele, experiențele, fără a mă ascunde în spatele vreunui pseudonim. Mi-am dorit un loc în care să pot fi eu. Fără măști. Pur și simplu eu. Mi-am dorit ceva nou. Un alt start, chiar dacă voi păstra și blogul Pishky Blog. Locul acesta nu vreau să-l transform într-o mașinărie de bani. Locul ăsta vreau să aibă suflet, căci el este o parte vie a sufletului meu.

Ce voi scrie pe acest blog? Știți că încă sunt în dilemă cu acest fapt? Nu m-am hotărât însă cum voi separa postările de pe acest blog și celălalt. Cert este că vreau ca aici să nu apară niciun advertorial. Cel puțin deocamdată asta vreau. Sper să nu mă apuce bâzdâgăniile peste un timp. Aici vreau totuși să scriu articole de suflet. Să prezint călătorii și gândurile minții. Nu știu încă cum o să fac, dar o să văd eu pe viitor.

Când voi scrie? Nici asta nu știu cu exactitate. Dar cu siguranță nu voi scrie în fiecare zi, atât din lipsa timpului, cât și din pricina existenței celuilalt blog. Trebuie să mă ocup de amândouă, ambele fiind, în felul lor, câte o parte din mine și din sufletul meu.

Când a apărut acest blog? Mulți știu că acest blog a apărut acum aproape o săptămână. Mulți l-au vizitat și tot mulți m-au întrebat de ce nu postez încă nimic pe el. Ei bine, dragii mei, pentru că mi-a fost greu, pentru început, să-mi aleg tema. Apoi să mă documentez despre plugin-urile care sunt must-have unui blog pe domeniu pentru o indexare cât mai bună, cât și pentru a oferi o ședere plăcută cititorilor mei. M-am jucat prin el, să văd ce și cum, cum merge treaba și toate cele, iar acum, azi, m-am hotărât să scriu. Totuși, ca o scuză, aș putea spune că am scris în paginile din meniu: pagina „Despre”, pagina „Ia logo”, pagina „Advertorial”, și am creat pagina „Contact” și una către blogul meu Pishky. Cel mai mult însă m-am luptat cu tema și cu poziționarea chestiilor, astfel încât să arate cât mai bine. Ahhh, da și am pus bannere, către oamenii pe care îi citesc, în josul paginii.

Mulțumiri? Da, cu găleata. Ele se îndreaptă către Lotus, care m-a ajutat cu explicațiile privind plugin-urile și blogul în sine, cât și lui Dani(căte el nu punem link, căci n-are decât profil de Facebook și probabil m-ar omorî dacă aș trimite oameni acolo), pentru logo-ul meu. Și desigur, că doar mulți mă cunoașteți, nu în ultimul rând mie, pentru că m-am decis să-mi fac acest blog.

Așteptări? Da. Și de astea sunt o mulțime. În primul rând, vreau să fac o treabă frumoasă. Să aduc cuvintele potrivite în textele mele, astfel încât să mă mulțumească pe mine, cât și pe voi, cititorii mei.

septembrie 23, 2014 32 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home