Tag:

romania

targul de craciun din sibiu vedere turnul cu ceas cover târgurile de crăciun

HaiHui pe la Târgurile de Crăciun din țară

by Daniela Bojincă decembrie 27, 2019

written by Daniela Bojincă

Perioada asta dintre Crăciun și Revelion e numai bună de plimbat pe la Târgurile de Crăciun. Nu de alta, dar după mesele copioase de Crăciun, trebuie să facem ceva mișcare și să ne pregătim pentru masa copioasă și distracția de Revelion.

Iar dacă n-ai apucat să-ți cumperi bilet pentru vreunul dintre Târgurile de Crăciun din străinătate, precum cel de la Viena de care am auzit că e minunat și la care n-am ajuns, merge o vizită și pe la Târgurile de Crăciun de pe plaiurile noastre mioritice precum București, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca și chiar și cel de la Craiova.

Eu n-am ajuns decât pe la Târgurile de Crăciun din Craiova, Brașov și Sibiu. Și tare mi-ar fi plăcut să ajung și pe la cel din Cluj-Napoca. Am auzit că anul acesta concurează cu cel din Sibiu care la rândul său concurează cu cele de prin străinătate. Și, tot din păcate, deși locuiesc în București, nu foarte departe de unde este amplasat Târgul de Crăciun din București, pe acolo n-am ajuns anul acesta. Poate la anul, căci 26 decembrie este ultima zi in care este deschis.

Din fericire însă, Târgurile de Crăciun din Craiova, Sibiu și Brașov o să fie deschise până pe 5 ianuarie 2020 (Craiova), 3 ianuarie 2020 (Sibiu) și respectiv până pe 31 decembrie 2019 (Brașov). Cel din Cluj-Napoca, la care nu am mai ajuns, o să fie deschis și el până pe 30 decembrie. Păcat de București că-l închid așa devreme.

Târgul de Crăciun din Craiova

Târgul de Crăciun din Craiov este primul în care am poposit. Am ajuns destul de târziu și n-am mai prins decât luminițele aprinse. Tarabele erau toate închise. Dar păreau să fie suficiente încât să ai varietate în jurul tău. Nu știu cum a fost Craiova în alți ani, dar îmi place ce-am văzut în 2019. Îmi place chiar mai mult decât ce am văzut în Brașov. Iar asta nu cred că am mai zis vreodată. Să nu-mi placă Brașovul și să-mi placă Craiova. Pentru că de obicei e fix invers. Craiova nu-mi place deloc, iar Brașovul îl ador. Dar ca Târg de Crăciun, mi se pare mai frumos în Craiova decât în Brașov.

Sub pânza aia cu luminițe mi se pare că ești fix ca într-o poveste. Nu mă așteptam la asta, sincer. Însă Târgul de Crăciun din Craiova m-a cucerit pe deplin. Uite și câteva poze. Iar dacă vrei să dai o fugă până-n sudul Olteniei, la Craiova, să știi că e deschis până pe 5 ianuarie 2020.

*De data asta am zis să nu mai fur poze de la Marian. Așa că i le-am cerut, direct. De Crăciun devin un om mai bun. Aparent.

Târgul de Crăciun din Brașov

Din Craiova am mers tocmai în Brașov. Și am ales să nu mergem pe Valea Prahovei, ci din Pitești am luat-o către Câmpulung și apoi Râșnov și Brașov. Iar drumul dintre Pitești și Câmpulung este de-a dreptul horror. Totuși, a fost mult mai bine decât blocați ore în șir pe Valea Prahovei.

Brașovul este orașul sufletului meu. Am fost de atât de multe ori și i-am bătut străzile vechi, încât le știu pe de rost pe fiecare în parte. E un oraș de poveste, rupt parcă dintr-un basm cu prinți și prințese.

Târgul de Crăciun nu mi-a plăcut. E ceva micuț și parcă nu se ridică deloc la înâlțimea orașului. Sau poate am eu așteptări prea mari, iubind atât de mult orașul. Însă nu-mi inspiră spiritul acela de Crăciun, cu luminițe și o lume de basm. Singurul lucru care mi-a plăcut de la Târgul de Crăciun din Brașov este bradul. Pe care sigur l-ai văzut în foarte multe poze. La cât este de spectaculos Brașovul, merită însă ceva mai mult.

Totuși, merită să dai o fugă și pe acolo. Târgul de Crăciun este deschis până pe 31 decembrie iar Brașovul este el însuși de poveste. Noi ne-am bucurat să-l vizităm pe timp de zi și pe timp de seară.

Târgul de Crăciun din Sibiu

Sibiu este un alt oraș de suflet. Străzile sale au ceva aparte. Alcătuiesc un alt loc fermecător de poveste. Iar Târgul de Crăciun din Sibiu este cu adevărat încântător. De la jocurile de lumini de pe clădiri, până la brad, luminițe și roată.

Singura problemă a Târgului de Crăciun de la Sibiu este aglomerația. Când am ajuns noi, era o înghesuială foarte mare. Oamenii mergeau efectiv unii lipiți de alții și nu prea puteai să te bucuri de tarabe și produsele lor. Iar de urcat în roată, ei bine cred că aș fi ajuns mai repede de la București la Brașov pe Valea Prahovei decât să termin toată coada aia imensă care era la roată.

Dar hei! Am fentat coada. Și am văzut Târgul de Crăciun din Sibiu de la o și mai mare înălțime, din Turnul Ceasului din Sibiu.

Însă, cu toată aglomerația, Târgul de Crăciun din Sibiu este de poveste. Simți spiritul Crăciunului. Magia specifică sărbătorii. Bucuria de copil. Dacă n-ar fi fost oameni și aș fi avut loc, aș fi țopăit puțin pe acolo să mă bucur de toate luminițele.

Rămâne printre preferatele mele. Și cred că și Cluj Napoca ar fi fost la înălțime, dacă aș fi ajuns pe acolo. Deci da, dacă ai timp zilele astea, zic să dai o fugă pe la Târgul De Crăciun din Sibiu. Mai e deschis până pe 3 ianuarie.

Cazarea pentru Târgurile de Crăciun

Pentru cazare, am combinat un Booking cu Airbnb. Pentru Brașov am găsit ceva pe Booking, iar pentru Sibiu am găsit pe Airbnb. Iar dacă în Brașov am găsit chiar în Centrul Istoric, ei bine pentru Sibiu a fost o adevărată aventură, căci am găsit abia la Sighișoara. Ambele cazări au avut plusurile și minusurile lor. Spre exemplu cea de la Brașov nu a fost cea mai cea cazare, deși aproape de Târgul de Crăciun, însă cea de la Sighișoara, deși departe, a fost de-a dreptul fascinantă. Dacă ai drum prin zonă, chiar recomand cazarea asta sau asta (e în aceeași casă, cu intrări separate).

Cea mai bună mâncare

Am făcut o aroganță și, în Sighișoara, la restauranul La Perla am mâncat niște carne de iepure în sos de Tarhon pfaaaai, absolut genială. Fapt pentru care, dacă treci pe acolo, e musai de încercat. Iar locația este foarte faină, cozy asa. Mi-a plăcut acolo. Iar mâncarea. Pffff. Mâncarea. Abia aștept să ajung din din nou cândva. Uite o poză.

decembrie 27, 2019 0 comment

bicicleta electrica traseu montan dunare mehedinti jamp ro bg bike app proiect european daniela bojinca

Calatorii

Cu bicicleta electrică prin munții patriei

by Daniela Bojincă noiembrie 17, 2019

written by Daniela Bojincă

Acum trei săptămâni și respectiv acum două săptămâni am părăsit în weekenduri Bucureștiul pentru niște locuri absolut minunate din România, prin munții patriei. Am hoinărit cu bicicleta electrică pe trasee montane și m-am bucurat de peisajele de toamnă din munți, liniște, miros de copaci, frunze uscate, ciripit de păsări, Dunărea și… liniște. Am zis liniște, nu?

După cinci zile prinsă în agitația din București, aglomerație cât cuprinde peste tot, de la mașini bară la bară, sardine în tramvai, trolee, autobuze și metrou, până la claxoane și oameni grăbiți și nervoși în orice perioadă a zilei, un weekend cu foșnete de frunze sub roțile bicicletei e ca o mană cerească.

Așa că, deși n-am mai biciclit de destulă vreme, mai ales pe trasee dificile cum sunt traseele montane, n-am refuzat invitația de a mă alătura unui grup de bloggeri și jurnaliști + vecini din Bulgaria, ca să biciclim împreună prin munții României.

În primul weekend am fost în vecinătatea Gorjului, în Isverna – Mehedinți. Un loc tare frumos, înconjurat de munți și dealuri și unde când răsare soarele parcă ești pe meleaguri din povești.

rasarit isverna mehedinti pensiunea steaua muntilor

Răsărit în paradis

Și, sincer, nici cu apusul nu-mi e rușine.

Apus la Podul lui Dumnezeu

În al doilea weekend am fost la Dunăre, în Svinița, un alt loc al României noastre de poveste. Ambele merită vizitate fie că mergi la o tură cu bicicleta, fie la pas, fie chiar și cu mașina. Dar cred că sunt mai frumoase primele două variante.

Dar să-ți povestesc cum a fost cu bicicleta electrică prin munții din Mehedinți și mai pe la nord, dar și mai pe la sud.

Cum sunt bicicletele electrice

daniela bojinca bicicleta electrica trasee montane mehedinti isverna jamp ro bg bike app romania bulgaria

Daniela și noua ei iubire

Îmi zicea cineva că bicicletele electrice sunt o prostie. Că ce biciclit mai e ăla, dacă tu ai o forță electrică care pedalează pentru tine? Ce biciclit e ăla dacă nu schimbi vitezele și foile și pinioanele și dacă nu știi să le combini și alternezi în special atunci când urci diferite pante, mai ușoare sau mai dificile?

Ei bine, treaba nu stă chiar așa. Nu ai o pedală sau o clapetă undeva la ghidon care să facă bicicleta să vrum vrum ca un scuter sau o motocicletă. Nu. Ai pedale la care pedalezi în mod normal. Și pinioane. Și foi. Pe care trebuie să știi să le schimbi chiar dacă ai bicicleta setată pe modul electric. Asta pentru că poți și decupla bateria aia, ca să o folosești ca pe o bicicletă normală. Ceea ce este recomandat, mai ales când faci trasee lungi și ai nevoie de partea electrică pe pante, sau când obosești.

Bicicleta electrică de la E-Twow pe care am pedalat eu are 5 trepte de viteză pe partea electrică, 8 trepte pe partea mecanică și 3 foi. Indicat este să folosești treptele 1 și 2. Pe pantă, spre exemplu, uneori este suficient treapta electrică 1. Bicicleta urcă super ușor. Desigur, e nevoie să știi și cum să pedalezi o bicicletă normală și anume ca să poți folosi treapta 1 electrică trebuie să ai fie foaia din mijloc fie cea mică și o treaptă de viteză pe pinion de 5-6. Sau mă rog, asta e în funcție și de forța picioarelor tale.

Cert e că bicicleta electrică nu te scutește de pedalat. Și nici de efort. Și trebuie să știi să o folosești astfel încât să nu obosești și să pedalezi de drag și nu cu chin.

bicicleta electrica traseu montan dunare mehedinti jamp ro bg bike app proiect european

Bicicletă electrică în toată splendoarea ei

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Isverna

În primul weekend am fost la Isverna. Cum eu am venit tocmai de la București, nu m-am putut de bucura de biciclit și vineri. Și din păcate nici duminică, pentru că a trebuit să plecăm destul de devreme ca să prind trenul de Craiova-București.

Dar hei! Sâmbătă m-am bucurat din plin de biciclit prin munții patriei, pe un traseu ales de către organizatori și pe care poți să îl vezi și în aplicația creată specială pentru acest proiect, despre care o să-ți vorbesc puțin mai jos.

Traseul mi s-a părut unul mediu pentru un om care merge cu bicicleta când și când și ușor pentru cineva care le are cu biciclitul prin munți și nu numai. În plus, bicicleta electrică chiar te ajută, în special când ai porțiuni mai dificile de urcat și tu nu ești tocmai în formă. Deci, oricum ar fi, că te dai ca lumea cu bicicleta sau nu, că ai forță în picioare sau nu, poți să te bucuri de traseul respectiv cu o bicicletă electrică care te ajută foarte mult. DACĂ ȘTII SĂ O FOLOSEȘTI!!! Și o să scriu un articol separat despre cum e să pedalezi cu o bicicletă electrică și diferența față de una normală/mecanică, unde pedalezi fără pic de ajutor. Ceva mai detaliat față de ce am scris mai sus.

Am plecat de la pensiunea unde am stat, Steaua Munților din Isverna, spre căminul cultural al comunei, unde erau la încărcat bicicletele electrice. Iar de acolo a început aventura. Pentru început, ceea ce a ajutat la încălzire, am mers pe un drum de țară asfaltat, iar apoi, după câțiva kilometri, am trecut pe un drum neasfaltat și am început să urcăm prin munți, printre copaci cu frunze de toamnă și să ne bucurăm de un peisaj de toamnă de poveste.

in_padure_pe_carare_marian_buzarnescu bicicleta electrica isverna traseu montan mehedinti proiect european

Poză furată cu nerușinare de la Marian

Dacă ajungi prin părțile alea, recomand traseul. Cea mai frumoasă parte, recunosc, mi s-a părut și cea mai dificilă. Dar peisajul ăla… pfff, merita orice efort și orice febră musculară.

Finalul traseului s-a lăsat cu poza asta, cu cei care au reușit să ajungă până acolo, căci asta a fost, într-adevăr, cea mai dificilă parte. Frunzele erau ude și sub erau o mulțime de pietre care făceau roata să derapeze și să aluneci.

bicicleta electrica trasee montate bicicleta mejedinti proiect european romania bulgaria jamp ro bg bike app

Pauză de poză cu bicicletele electrice

Și coborârea a fost senzațională, ce pot să spun. Mai ales când mi-a sărit un țap în față, dintr-o curbă, din boscheți și am făcut un slide de toată frumusețea, cu bicicleta, pe o parte, printre pietre. Încă mai am julituri și vânătăi. Dar heeeeeei, cine s-a dat cu bicicleta prin locurile alea superbe? Cine, cine, cine?

Și, pentru că îmi place să-mi testez limitele, deși lovită și accidentată, atunci când am avut de ales să prelungesc traseul sau să mă întorc cu cei obosiți la căminul cultural, să las bicicleta și să merg la pensiune, desigur că eu am ales să prelungesc traseul. Păi cum altfel? Să fi ratat eu alte peisaje minunate? Nici vorbă.

Dar să trecem mai departe și să vă povestesc puțin și despre ieșirea cu bicicleta electrică de la Dunărea.

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Svinița, la Dunăre

Am acceptat provocarea și din weekendul următor de a merge cu bicicleta electrică prin munții patriei. Tot în Mehedinți, dar mai la Sud. Acolo unde Dunărea face spectacol printre munți.

Am fost cazați într-un alt loc superb, în care ne trezeam cu Dunărea la picioare și cu munții deoparte și de alta.

Splendida Dunăre și miracolele ei

Sâmbătă am plecat din nou să luăm bicicletele electrice care, surpriză, de data asta n-au fost încărcate toate. Eu am avut, ce-i drept, norocul de a pune mână pe o bicicletă încărcată full. Dar alții n-au fost chiar atât de norocoși și li s-a descărcat bateria fix când le-a fost lumea mai dragă. De asta și cred că este important să înveți înainte cum să folosești bicicleta electrică ca să conservi cât mai bine cele 2-3 linii pe care le ai. Spre exemplu, eu din 5 linii m-am întors cu 3 linii. Ceea ce înseamnă că și cei care aveau 2-3 linii puteau folosi bicicleta electrică pe electric pe tot traseul. Dar da, asta depinde foarte mult și de treptele pe care folosești bicicleta electrică ca bicicletă electrică.

Am pornit pe un traseu cu Dunărea la dreapta noastră și satele sârbești pe malul opus. Am mers așa o bună bucată de vreme, pe asfalt, iar apoi am părăsit Dunărea și am urcat prin munți, spre un sat cehesc de poveste. Spre exemplu, acolo, oamenii își lasă plasa cu bani în cui, la poartă, iar cineva vine și le pune pâinea în plasă, ia banii, lasă rest dacă e nevoi și așa mai departe. Mi s-a părut tare interesant.

Daniela și noua ei iubire

Și acest traseu mi s-a părut un traseu mediu pentru cei care nu merg cu bicicleta foarte des, dar totuși puțin mai dificil decât cel de la Isverna. Era mult mai accidentat și chiar mi-a fugit roata de la bicicletă de câteva ori. Trebuia să alternezi și ceva mai bine bicicleta electrică cu cea mecanică, ca să reziste bateria, pentru că efortul era ceva mai ridicat și se consuma mai repede bateria.

Cel mai mult mi-a plăcut când am coborât din satul cehesc, înapoi, spre Dunăre. Pe drumul șerpuit printre copacii cu frunze multicolore ale toamnei și cu Dunărea în față. Tare rău îmi pare că nu m-am oprit să fac niște poze.

Ultima parte a traseului a fost, din nou, pe malul românesc al Dunării, înapoi spre locul în care trebuia să lăsăm bicicletele, mi s-a părut ceva mai dificilă decât urcatul pe munte. Așa că am făcut o aroganță și, pentru că mai aveam 3 linii la baterie, am dat bicicleta electrică de pe treapta 1 pe treapta 3. Și i-am prins din spate pe toți ceilalți care m-au depășit la coborâre căci, de data asta, rămasă cu sechele de data trecută de când mi-a sărit țapul în față, nu mi-am mai dat drumul foarte tare pe pantă în jos. Ceea ce mi-a permis să mă și bucur de peisaj.

Care e treaba cu traseele cu biciclete electrice

Așa cum ziceam mai sus, toată treaba asta este un proiect cu bicicletele electrice și trasee montane medii, care se numește Aventura comună pe cărările montane și este un proiect european transfrontalier România-Bulgaria (au și ei niște trasee pe la Vidin și Montana – și sper să ajung într-o zi și pe acolo ca să pot să compar cu traseele de pe la noi, din Mehedinți). Poți afla mai multe de la ei de pe site, despre proiect, evenimente viitoare, toate traseele disponibile și o mulțime de alte chestii. Apoi, cei de la JAMP au și o aplicație cu traseele montane, dificultatea lor, timpul estimat și harta traseului efectiv, ca tu să știi pe unde să o iei. O găsești în Google Play și App Store sub denumirea de JAMProbg Bike App. Este super utilă și ușor de folosit.

Așa că dacă vrei să mergi, îți recomand să arunci un ochi pe site și să-ți instalezi aplicația.

jamp ro bg bike app trasee bicicleta proiect european romania bulgaria

Aplicația de mobile JampRoBg Bike app

noiembrie 17, 2019 1 comment

a christmas prince castelul peles transilvania romania

Filme

3 filme americane cu prinți și prințese care au fost filmate în România

by Daniela Bojincă septembrie 23, 2018

written by Daniela Bojincă

Ieri a fost sâmbătă. Iar la mine ziua de sâmbătă, de cele mai multe ori, e zi de făcut curat prin casă. Și de lenevit, după 5 zile de stat la birou între 4 pereți. Practic, de cele mai multe ori, stau tot între patru pereți, uitându-mă la seriale.

Ieri, după ce am terminat de făcut curat și băgat la spălat vreo două mașini, m-am proptit în fața PC-ului, am intrat pe HBO GO și am zis să mă pun pe căutat un serial, ceva, că astea la care mă uit acum, despre care și vreau să scriu un articol (Vanity Fair sau Bâlciul deșertăciunilor și Kiddin sau Glumeam pe românește), le apar episoadele abia luni. Și tot căutând eu, fără să mă hotărăsc la ceva anume, care să se plieze pe starea și gusturile mele de moment, am dat din întâmplare de A royal winter. Și am dat click pentru că poza de fundal îmi părea cumva că duce a peisaj de România. Și așa și era. Fapt pentru care m-am gândit să scriu articolul acesta despre filme americane modernet cu prinți și prințese care au fost filmate ăn România. Că mai știu două – unul disponibil pe Netlix și altul pe Hallmark. Iar dacă mai știi și tu altele, spune-mi.

A Royal Winter – filmat la Sighișoara, România

Cum ziceam, mi s-a părut că poza din fundal seamănă a peisaj din România și am zis hai că n-are ce să fie rău. Gata. La ăsta mă uit. A început cu câteva scene în New York, cu 2 fete care își plănuiesc vacanța prin Europa, în Calpurnia (ținutul Sighișoarei). Și, cum au ajuns în Calpurnia, casele mi s-au apărut mult prea asemănătoare cu casele transilvănene. Și m-am apucat să caut pe net să văd unde s-a filmat, că prea mare-i coincidența. Așa am descoperit că locația era Sighișoara și am și intrat rapid pe Google Maps, căutând după numele unei pensiuni care apărea în fundal și am văzut că e identic cu ceea ce tocmai văzusem în film și anume zona istorică a Sighișoarei care, apropo, este extraordinar de frumoasă.

A royal winter de pe HBO GO spune povestea a două prietene, Sarah și Maggie, care pleacă împreună într-o vacanță în Europa, într-un ținu de vis, Calpurnia. Sarah era plină de dorința de a avea parte de cât mai multe aventuri, în timp ce Maggie (Merrit Patterson) dorea liniște și pace ca să poată să se gândească pe îndelete ce va face cu viața ei odată ce se va întoarce în America. Fapt pentru care, într-o zi, Maggie explorează singură străzile Calpurniei (Sighișoarei) și se întâlnește cu Adrian (Jack Donnelly), un motociclist care trece în viteză peste pălăria ei și care, încetul cu încetul, reușește să o cucerească din postura de simplu cetățean.

E povestea aia clasică cu care deja ne-am obișnuit. Ea întânește prințul fermecător, dar fără să știe că el e un prinț. El o cucerește, ea se îndrăgostește și într-un final, dintr-o întâmplare, află că el nu e oricine, ci chiar viitorul rege care va avea încoronarea peste doar câteva zile.

Filmul e drăguț din perspectiva subiectului cu prinți, prințese și o iubire la castel. Iar locațiile în care au filmat sunt tare faine. Iar mie îmi place nespus de mult că sunt filme făcute în România și sunt promovate zonele respective ca ținuturi de vis, chiar daca numele locației e denaturat. Dacă vrei să vezi unde a fost filmat, găseși la tot pasul pe internet informații. Nu s-ar fi potrivit contextul, dacă păstrau numele advărat al locației.

Acum, ce mi s-a părut mie tare amuzant, e că în Calpurnia se vorbește limba engleză. Monarhii vorbesc între ei limba engleză. Discursul de învestire este în limba engleză. Cetățenii fără pic de accent (asta pentru că sunt actori americani) însă, peste tot scria în limba română (numele pensiunilor, hotelurilor și străzilor). Asta în timp ce numerele de la mașină aveau indicativul de țară CL și steagul Uniunii Europene. Măcar atât.

Și, un mic spoiler care mie mi s-a părut amuzant, este faptul că, la un moment dat, Sarah, prietena lui Maggie aruncă înfântănț cu un bănuț să-și pună o dorință, iar bănuțul e unul de-al nostru, de 50 de bani, cu stema României și pe care scrie România. Bine, asta apare doar câteva secunde și cred că doar dacă ești român recunoști instant, sau ești ceva pasionat de monede.

https://www.youtube.com/watch?v=1EuRKBMUdBQ

Sursă YouTube (user Movies 2017)

A Christmas Prince – filmat la Castelul Peleș, România

A Christmas Prince este disponibil pe Netflix și mi-am zis să-l văd acum ceva timp, după ce mi-a apărut pe YouTube o reclamă cu trailerul lui și am văzut că este ceva film filmat la Castelul Peleș. Mi-am zis din nou că n-are ce să fie rău și m-am uitat la el. Ce pot să zic e că peisajele sunt de vis. Dacă ai fost la Sinaia știi despre ce vorbesc, iar Castelul Peleș este absolut senzațional. Rămâne în topul castelelor pe care le-am văzut până acum.

Povestea din A Christmas Prince este puțin diferită de cea din A Royal Winter, în sensul că în cazul de față personajul feminin, Amber (Rose McIver), știe clar cine este Prințul Richard (Ben Lamb), viitorul rege din Aldovia (probabil de la Moldavia, sau ceva). Însă Prințul Richard habar nu avea că, de fapt, Amber era o jurnalistă din New York, infiltrată în castel ca profesoara surorii lui mai mici doar pentru a obține informații în exclusivitate despre viața monarhilor din Aldovia și a viitorului rege al acesteia.

Povestea de iubire dintre cei doi este una la fel de frumoasă ca restul poveștilor de iubire de la castel, povești cu care ne-am obișnuit încă din copilărie.

Și în Aldovia se vorbește tot engleza. Dar măcar aici nu apare nimic în română.

Mi-au plăcut mult de tot cadrele din acest film, atât cele din exteriorul castelului, cât și cele din interior. E ceva de vis, iar eu, sincer, nu mă satur de Sinaia, de Castelul Peleș și de curtea interioară a acestuia. De fiecare dată când am posibilitatea trec pe acolo și, desigur, chiar dacă l-am văzut de o grămadă de ori, vizitez și castelul. Activitatea asta face parte din micile plăceri ale vieții mele.

Sursă YouTube (user Netflix)

Royal Hearts – filmat la Castelul Corvinilor și Castelul Cantacuzino, România

Royal Hearts este filmat în două locații absolut superbe din România. La Castelul Corvinilor din Hunedoara (ceea ce ține de exteriorul castelului și curtea interioară, căci interiorul castelului este filmat în Castel Films Studio, ceea ce, dacă un străin vrea să vadă Castelul Corvinilor după ce a văzut acest film, s-ar putea să-l dezamăgească faptul că interioarele nu arată deloc așa cum se aștepta) și la Castelul Cantacuzino din Bușteni.

Povestea din Royal Hearts este despre Kelly (Cindy Busby) și Hank (James Brolin) care moștenesc un regat, regatul Meraniei (din nou, alt nume, pentru că nu se potrivește contextul de a se numi România). Ceea ce este interesant e că Merania chiar a existat prin 1248 AD, în timpul Imperiului Roman, fiind chiar în apropierea locațiilor în care s-a făcut filmul.

Din nou frumoasa noastră Transilvanie, cu peisajele ei de vis, rupte fix di poveștile cu prinți și prințese. Sigur o să-ți placă.

Filmul e și pe Youtube:

https://www.youtube.com/watch?v=3JFA17W8m0g

septembrie 23, 2018 2 comments

1 milion Let`s Do It, Romania daniela bojinca blog 15 septembrie 2018 world cleanup day world waste platform

Cultură

Hai să ne strângem 1 milion la făcut curat în țară

by Daniela Bojincă septembrie 4, 2018

written by Daniela Bojincă

Hai să ne strângem 1 milion și la făcut curat în țară. Nu pentru ceilalți. Pentru noi în primul rând. Ca să trăim într-un mediu ceva mai sănătos.

Tot aud: vreau aia, vreau ailaltă. Nu-mi place aia, nu-mi place ailaltă. Aia e nasoală, ailaltă e și mai și. Da dincolo e mai bine. Vreau. Vreau. Vreau. Vreau. Ce-ar fi doar să nu mai vrei și să și faci ceva? Fă să fim 1 milion!

Unde? Cum? Când pentru 1 milion?

Pe 15 septembrie are loc la cea mai mare mișcare civică de pe Glob care își propune să curețe România de gunoaie. Sau măcar să o împuțineze. Iar ca această acțiune să își atingă obiectul e nevoie de 1 milion de români care pe 15 septembrie să strângă gunoaie de peste tot din țară.

E vorba de Let`s Do It, Romania! unde participă în jur de 150 de țări din întreaga lumea. Ca să avem o planetă mai sănătoasă. Că doar și planeta asta e fix ca un corp omenesc. Are nevoie să fie îngrijită ca să fie sănătoasă. Pentru noi. Și cred că ar trebui să ne pese mai mult de noi :).

Obiectivul World Cleanup Day este de a mobiliza 5% din populația Globului pentru a produce o schimbare reală de comportament față de resurse și față de deșeurile generate. Voluntarii mobilizați pe 15 septembrie vor curăța deșeuri a căror cartare sau identificare a mormanelor de deșeuri se realizează cu aplicația de mobil World Cleanup. Toate zonele cu deșeuri sunt încărcate în World Waste Platform, prima bază de date despre deșeuri dezvoltată la scală internațională. Aceasta cuprinde informații despre loc, tipuri, originea deșeurilor pentru analiză și pentru a arăta progresul realizat.

Cum a început totul?

A început prin 2008. când Estonia a organizat prima Zi de Curățenie Națională. reușind să mobilizeze vreo 50 de mii de voluntari într-o singură zi. Bine, asta și pentru că estonieii au o altfel de cultură și sunt mult mai implcați civic decât restul oamenilor pe care i-am cunoscut personal. Estonienii, pentru mine cel puțin, sunt un exemplu de AȘA DA!

Și, în caz că nu știai, România este prezentă în acțiunea asta încă de la început, fiind a patra țară care a organizat o acțiune națională de curățenie. Iar în ultimii 10 ani s-au alăturat vreo 150 de țări care organizează o Zi de Curățenie Națională.

Uite de ce trebuie să ne strângem 1 milion:

Pentru că situația privind deșeurile în lume este una destul de îngrijorătoare. Spre exemplu

Aproximativ jumătate din cantitatea de plastic care xistă azi e produsă în ultimii 15 ani (National Geographic, iunie 2018)
Deșeurile din plastic tind să se acumuleze în mijlocul oceanelor. “Insula” din Oceanul Pacific este estimată că ar fi de aproximativ 3 ori dimensiunea Franței (între 700,000 și 1,6 million km2). Aproximativ 4 și 12 milioane de tone de plastic ajung în oceane.
Din tot plasticul produs vreodată, doar 9% a fost reciclat (Jemma Jambeck, National Geographic, 2018)
Un român produce anual 254 kg de deșeuri menajere pe an și mai puțin de 10% sunt reciclate, în vreme ce media UE este de 28%, potrivit celor mai recente date ale organismului Uniunii Europene pentru statistică, Eurostat
România întârzie să adopte instrumente relevante privind gestionarea deșeurilor, iar din 2020, dacă nu va putea atinge o rată a reciclării de 50%, țara va fi pasibilă de sancțiuni de până la 200.000 de euro pe zi și chiar tăierea fondurilor UE pentru protecția mediului.

Sursa informațiilor de mai sus – aici.

Așa că dacă te îngrijorează informațiile astea de mai sus. Hai să contribui la o lume mai frumoasă pentru tine. Și pentru cei dragi ție. Dar în primul rând pentru tine.

Cum poți ajuta până pe 15 septembrie?

Contribuie la Harta Deșeurilor – descarcă gratuit aplicația World Cleanup de pe AppStore sau GooglePlay si pune online, printr-un singur click, deseurile pe care le gasesti în natura! Cei care au contribuit la Harta Deșeurilor pot câștiga premii în valoare de 17.250 de RON, precum laptop-uri, smartphone-uri și o excursie pentru 2 persoane în România. Cartarea s-a încheiat pe 2 septembrie și sunt peste 1600 de mormane de deșeuri semnalizate.

Susține o echipă de 5 voluntari printr-un sms în valoare de 5 euro la 7473

Cumpără-ți tricoul de Doer sau alte obiecte personalizate de pe magazinul online de pe site

Dă mesajul mai departe în social media, ca să afle și prietenii tăi și să fim cât mai mulți!

Deci da, pe 15 septembrie particip la Ziua de Curățenie Națională. Și mai am nevoie de 999.999 de români care să-mi fie alături. Hai și tu! Înscrie-te pe www.letsdoitromania.ro! Poți să îți alegi și zona pe care să o cureți prin intermediul aplicației World Cleanup.

Sursă YouTube (user LetsDoItRo)

septembrie 4, 2018 0 comment

Cultură

Vlăduț`s Story – sau cum să promovezi România frumos

by Daniela Bojincă noiembrie 10, 2016

written by Daniela Bojincă

Aseară am ajuns la un eveniment organizat de cei de la Romanian Art&Craft, în parteneriat cu TravelBadgers, despre Vlăduț`s Story. Am intrat într-o încăpere plină cu oameni pe care nu-i cunoșteam și, ce-i drept, m-am panicat puțin. Stau cam prost la capitolul „primele interacțiuni cu oameni necunoscuți”. Asta până când l-am văzut pe Vlăduț. Și m-am îndrăgostit. Și nu mi-a mai păsat de nimic altceva.

Vlăduț`s Story – Cine este Vlăduț și cu ce se ocupă el?

Simpaticul de Vlăduț, pe care îl puteți vedea în toate obiectele din poza de mai sus, este urmașul temutului Conte Dracula. Este copilul familiei Romanian Art&Craft și conte peste biscuiții lilieci, turtă dulce, caramele, prune în ciocolată, agende, pixuri și o grămadă de alte produse pentru copii și oameni mari. Întreaga poveste a lui Vlăduț o găsiți aici (e chiar interesant cum a ajuns Vlăduț să renunțe la sânge pentru dulciuri).

Chestii interesante despre biscuiții lui Vlăduț

Aseară, la eveniment, vedetele principale au fost micii prieteni ai lui Vlăduț, liliecii. Dar nu orice fel de lilieci, ci liliecii biscuiți care, de altfel, sunt foarte gustoși. Am mâncat vreo 2-3 și mi-am zis: „Daniela, pleacă de lângă ei, că mai sunt și alți oameni aici care vor să guste”.

Dar să vă zic chestiile interesante despre biscuiții ăștia, pe care le-am aflat în cadrul workshopului în care am învățat cum se fac ei de fapt:

sunt făcuți foarte ușor din unt, faină, două ouă, niște cacao și esență de rom/vanilie; se frământă, se lasă la frigider câteva ore și apoi se întinde coca aia și se taie cu forma, după care se bagă într-un cuptor cu ventilație scăzută; – știu, n-am dat rețeta completă, cu gramaje și toate etapele prezentate pentru că, cred eu, n-ar fi frumos;
au doar două forme de lilieci, lucrate manual, puțin diferite (ca orice lucru făcut manual); mi se pare super tare chestia asta, căci fiecare liliac în parte e făcut manual și, după ce m-am jucat și eu cu formele, am văzut că ia ceva timp și necesită puțină migală să scoți liliacul din formă fără să-i deteriorezi forma;
doamna care-i face e foarte dedicată întregului proces de creație al liliecilor; și e fain când vezi că cineva face lucruri din inimă;
Vlăduț și biscuiții săi sunt ambasadori ai României în străinătate; și cred că fac o treabă foarte bună.

Cum a ajuns Vlăduț ambasador în lumea întreagă?

E simplu. Magazinul celor de la Art&Craft se găsește pe aeroporturi în București, Sibiu și Târgu-Mureș. După ce treci de check-in, înainte să intri în avion, în zona aia cu magazine, îi găsești și pe cei de la Art&Craft cu multitudinea lor de produse cu și despre România. Și fie că ești străin, sau român și pleci peste hotare, iei ceva pentru afară, drept suvenir, să le arăți și altora câte ceva despre România. E un mod tare fain de a promova țara și cultura ei.

Unde îl mai găsiți pe Vlăduț?

Pe Vlăduț, dacă n-aveți drum prin alte țări și, implicit prin vreun aeroport, îl găsiți și pe site. El vă așteaptă acolo, cu toate cele, alături de cei de la Romanian Art&Craft și toate colecțiile lor.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la evenimet?

Deși cu timiditatea mea prostească, am reușit să mai cunosc oameni și să socializez cât de cât. Apoi, m-am distrat creând forme de ursuleți și inimioare în coca de biscuiți. A fost foarte tare partea asta a workshopului, după ce ni s-a explicat și arătat cum se fac biscuiții. M-a distrat cel mai tare parte asta. Ulterior i-au pus la cuptor și a ieșit ceva și din mânuțele noastre.

noiembrie 10, 2016 2 comments

Blogging

TransferGo – trimite bani rapid și ieftin

by Daniela Bojincă noiembrie 2, 2016

written by Daniela Bojincă

Acum vreo câteva zile am ajuns la un eveniment despre ce înseamnă TransferGo și vreau să scriu puțin și despre asta.

Știai că România este pe locul patru în UE după numărul de emigranți (peste 3 milioane)? Adică al oamenilor care se duc să muncească în altă țară ca să-și ajute familia pe care o lasă, cu greu, în urmă? Ei bine e adevărat. E un fapt care se află în statisticile Organizației Națiunilor Unite.

Deși emigrat, cu o poziție socială mult mai bună decât cea pe care o aveai în țară, tot nu-ți permiți să arunci cu banii pe fereastră, când există soluții mai ieftine. Fiecare bănuț contează, atunci când muncești din greu pentru ei să-i ajuți pe ceilalți. Am emigrat parțial, ca să am parte de o experiență – cu Work and Travel. N-am știut ce înseamnă cu adevărat muncile necalificate până vara ce tocmai a trecut. Dar după ce-am aflat, am învățat să am grijă mai mult de banii pe care i-am câștigat cu greu, sau pe care îi primesc de la alții care au muncit cu greu pentru ei. Am învățat să-i drămuiesc mai bine, cum s-ar zice. Dar am și rude care au emigrat de tot și de la care am învățat că fiecare bănuț contează.

Drept urmare, când vrei să trimiți bani acasă, rudelor, sau chiar prietenilor, cauți să o faci printr-un serviciu cu comisioane cât mai mici. Băncile, spre exemplu, au un comision mediu de transfer de 10£ (care depinde de sumă, de fluctuațiile valutare și mai știu eu ce alte criterii bancare). În schimb, oamenii de la TranferGo au o taxă fixă de transfer, indiferent de sumă și de fluctuațiile valutare, astfel încât cel căruia îi trimiți banii să primească exact suma respectivă. Nu folosesc niciun algoritm de calculare a comisionului, ci au un comision fix, indiferent că trimiți 100 de lire, sau 1000 de lire.

Ce este TransferGo?

TransferGo a fost pusă pe picioare de un vecin de-al nostru, un ucrainean, Daumantas Dvilinskas care, după ce a trimis bani în Ucraina și aceștia au ajuns de fapt în Latvia, a vrut să pună bazele unei companii care să ofere servicii mult mai accesibile, eficiente și mai ieftine imigranților (cu 90% mai ieftin și mai rapid decât o bancă).

Cât de ieftin și de rapid este TransferGo?

TransferGo îți oferă trei modalități prin care să trimiți banii ieftin și rapid:

Livrezi bani în următoarea zi lucrătoare, dacă nu-i grabă mare, cu 0.99£ comision pentru banii livrați;
Livrezi bani în aceeași zi, dacă graba-i puțin mai mare, cu 1.99£ comision pentru banii livrați;
Livrezi banii în 30 de minute, dacă treaba-i urgentă rău, cu 4.99£ comision pentru banii livrați.

Desigur, cel mai avantajos este să trimiți banii de pe o zi pe alta, unde comisionul este cel mai mic, căci, până la urmă, 5£ pentru unii, în banii noștri, chiar înseamnă ceva. Cu 25 de lei poți lua destule chestii (mâncare, spre exemplu: 25 de pâini; da, la mine acolo, în provincie, la Târgu-Jiu, e și pâine cu 1 leu). Însă, dacă treaba-i urgentă rău, după cum am mai spus, lași naiba și alea 5£ și ajuți omul atunci când are nevoie, dacă nu poate fi amânat nimic.

#casăștiți despre TransferGo

este prezent în peste 44 de țări;
în patru ani au fost trimiși peste 280 de milioane de euro;
în România este disponibil din iunie 2015;
15000 de români au trimis bani într-un an folosind serviciile TransferGo;
cei de la TransferGo sprijină comunitatea de români din Marea Britanie printr-o platforma educațională
Country Manager pentru România este Marius Nedelcu (din trupa Akcent – mi s-a părut foarte tare că omul ăsta se descurcă și cu muzica și cu industria de fitness în care a activat ca manager timp de 15 ani și mai nou și cu domeniul financiar);

noiembrie 2, 2016 2 comments

Calatorii

România frumoasă – Defileul Jiului

by Daniela Bojincă septembrie 6, 2015

written by Daniela Bojincă

Am fost, weekendul trecut, duminică, la o ieșire la iarbă verde, undeva pe Defileul Jiului, cu al meu prieten, părinții mei și părinții lui.

Când eram mică, obișnuiam să merg cu ai mei și prietenii lor în fiecare weekend la iarbă verde. Apoi, ei au mai îmbătrânit, s-au mai ramolit, iar ieșirile nu au mai fost atât de dese pe cât erau pe vremea aia (mă simt de parcă aș avea suta de ani și aș vorbi despre acum hă hă hăăă).

Nu mai ieșisem de nu știu când la iarbă verde și, într-un fel, parcă și uitasem cât de frumos e să petreci o zi întreagă numai în natură, departe de tehnologie și alte tipuri din astea de civilizație și evoluționism. În natură e superb. Să stai așa, doar tu cu pomii, cerul, pietrele, muntele și susurul râului.

În plus, zona Defileul Jiului, deși foarte intens circulată, este o zonă extraordinar de frumoasă căci, până la urmă, ea nu este formată doar de zona prin care se face trecerea prin munți, ci este un întreg Parc Național.

Unde am stat noi, era o zonă tare liniștită, aproape de Jiu, unde efectiv nu prea auzeai mașini, ci doar sunetul naturii. Și da, natura are sunetele ei specifice: păsări, râu, frunzele copacilor în bătaia vântului. Și se creează așa, o melodia armonioasă specifică locului respectiv. Ceea ce îți dă o stare de bine. Te liniștește. Îți încarcă bateriile, ca să zic așa.

Pe scurt, Defileul Jiului este unul dintre locurile alea pe care merită să le vizitezi măcar o dată în viață. E frumos, liniștit și verde. Mult verde. Și parcă nici nu îți trebuie mai mult. E suficient ca să te simți bine cel puțin o săptămână întreagă de acum înainte.

Mai jos am să las și niște poze, făcute săptămâna trecută, ca să vezi cât de faină este zona aia.

Fain pe Defileul Jiului, nu-i așa? Adică ai da și tu o tură pe acolo? E frumos. E liniștit. E parcă fix ceea ce-ți dorești după o săptămână întreagă de muncă ca să te mai relaxezi și tu puțin. Și ca să ai chef să începi o săptămână nouă. Și alte din astea.

septembrie 6, 2015 4 comments

Cultură

Prea multă vâlvă pentru o monarhie care nu există

by Daniela Bojincă august 14, 2015

written by Daniela Bojincă

M-am gândit mult la titlul pe care să-l pun acestui articol. Orice găseam, era suficient de bun încât să mă facă să mă răzgândesc. Voiam ceva scurt și la obiect. Și, din câte se pare, tot n-am reușit. Sau cel puțin mie mi se pare prea lung.

M-am gândit mult și la cum să-mi încep articolul, cât și cum să-l continui astfel încât să mă fac înțeleasă pe deplin, nu pe sfert sau pe jumătate.

Mi-a plăcut dintotdeauna istoria. Însă nu istoria aia predată la școală, în care proful venea mai mult sau mai puțin plictisit și începea, fix ca o moară stricată, să vorbească fără încetare despre o anumită perioadă și să aibă pretenția ca tu să scrii efectiv tot ceea ce spune el. Adică să fii atent și la ce spune și la ce scrii. Tu, practic, nu pricepeai mai nimic din clasă, pentru că nu puteai fi atent în două locuri. Așa că deveneai un robot care pur și simplu scria ce auzea, nu întotdeauna tot, pentru că el vorbea repede și mai pierdeai idei. Dintr-un astfel de text pe caiet, nu puteai să spui că înveți istoria. Poate o învățai dacă erai efectiv atent la ce vorbea și se purta o discuție pe o anumită temă istorică, dată de manual.

Mie mi-a plăcut istoria pe care am studiat-o singură, din cărți. Asupra căreia am putut să fiu atentă. Istoria aia care îți era explicată, nu doar prezentați niște ani în care s-au întâmplat niște lucruri și cam atât, cum se întâmpla spre exemplu să întâlnești în manualele de istorie.

La început, eram pasionată de antichitate și de faraoni. Îi puneam pe ai mei să investească o grămadă de bani în cărți și în reviste. Apoi, a început să mă fascineze perioada monarhiilor și a războaielor ăstora care porneau de la intrigi fără nicio importanță. Însă, doar pentru că le-am studiat, n-aș putea spune că sunt de acord cu ele. Fiecare regim are și părțile lui bune și părțile lui rele. Importantă este echilibrarea balanței acestora și evitarea înclinării talerului spre părțile negative.

Cred că poți afirma cum a fost cu exactitate un regim doar în perioada în care ai trăit în el. Așa, din afară, de cele mai multe ori îți poți face o părere greșită. De cele mai multe ori, nu întotdeauna.

Dar zic să revin asupra titlului acestui articol. Nu știu dacă ați fost atenți la ce s-a mediatizat excesiv în ultima perioadă, deși nu cred, dar s-a făcut o vâlvă imensă asupra monarhiei și cum Regele Mihai i-a luat titlul de Principe nepotului său, Nicolae.

Iar eu vin și vă întreb acum, care REGE și care PRINCIPE? Noi nu mai avem monarhie, oficial, de la 3 ianuarie 1948. În regimul actual, cel de republică semi-prezidențială, nu există regi, regine, prinți și prințese. Așa că, în momentul de față, că i-a luat un titlu inexistent în țara noastră, pe noi, cei din popor, nu ne afectează cu absolut nimic. Pe noi ne afectează genunchiul lui Ponta și plimbările aproape fără rost ale lui Iohannis. Practic, ne afectează că niciunul nu face nimic pentru țară, pentru popor. Salariile sunt tot acolo, pensiile la fel, sistemul sanitar la fel, sistemul învățământului la fel. Și la fel sunt și dacă-i Nicolae Principe ori ba.

Chestia asta ne-ar afecta, într-adevăr, dacă am fi monarhie. Da, ar fi nașpa ca, singurul om din cadrul Casei Regale care-i mai aproape de oameni și de problemele lor, care se implică în activitățile societății și care încearcă să contribuie nu doar prin prezență, ci și prin fapte la ceva, este înlăturat de la tron. Practic, omul ăla de care chiar am avea nevoie în cazul în care AM FI o monarhie este înlăturat din motive politice, logic: pentru că, așa cum au spus ulterior într-un comunicat de presă, nu se adaptează la strictețile și răceala regală. El e acolo, printre oameni și pare bucuros de asta. Iar poporul asta vrea: un conducător care să fie printre ei, să le asculte problemele și să le rezolve, nu să se plimbe toată ziua ca și când ar fi într-una în concediu.

Și, deși monarhia nu există iar pe noi ne afectează prea puțin, ca popor, în momentul de față, ce se întâmplă în cadrul familiei lor, oamenilor le pasă de asta mai mult decât de ce face Iohannis, Ponta și guvernul actual. Ceea ce, pentru o republică semi-prezidențială, treaba asta-i destul de gravă. Asta înseamnă că oamenii, într-un număr destul de mare, își doresc un alt regim și, din câte se pare și se poate observa cu ochiul liber, se cam dorește trecerea la monarhie.

N-am trăit vreodată-n monarhie. Nici măcar în comunism. M-am născut la patru ani după terminarea lui. Părinții mei au trăit în comunism, iar bunicii mei au prins și monarhia, doar că, atunci, erau mult prea mici. Erau copii, iar un copil nu poate înțelege prea multe dintr-un sistem. În schimb, străbunicii mei au trăit în monarhie și povesteau cum, viile regale le culegeau cu botniță la gură. Străbunicul meu a fost și santinelă la tren, când Mihai a părăsit țara cu vagoanele încărcate de bunuri. Bunuri despre care lumea spune că au fost ale lui, iar alții că au fost ale statului. Străbunicului meu nu i-a prea convenit situația, căci el știa cum este cu adevărat viața oamenilor de rând și cum este viața bogătașilor din vremurile alea. Și era dureros să vadă averea cu care Mihai pleca și sărăcia în care ei au trăit și urmau să trăiască. Nu erau săraci lipiți pământului, dar nu trăiau nici în luxul de la Peleș, ce-i drept.

În schimb, tot ei povestesc că Mihai a fost doar o unealtă în mâna guvernului. A fost o victimă. Era un copil sub 10 ani când s-a trezit rege. Habar nu avea cu ce se mănâncă toate astea. Iar cei care au putut să se folosească de el, s-au folosit până l-au scos în exil. Am urmărit un documentar despre viața lui, în care el a fost educat să fie printre oameni – singurul lucru bun pe care consideră că l-a făcut tatăl lui pentru el. Să-i cunoască pe toți și să vadă cum trăiesc oamenii, care le sunt nevoile astfel încât el să demareze proiecte în soluționarea lor. Avea colegi din toate categoriile sociale, din toate colțurile țării, tocmai ca să poată să ajungă să-i înțeleagă pe fiecare, iar la sfârșit de trimestru plecau cu toții prin țară ca să vadă cum trăiește poporul.

Și totuși, monarhia nu mai există. Însă, noi, facem o paralelă între monarhiile actuale și regimul din țara noastră. Cu toții au un trai decent. iar atunci când vezi ce se întâmplă în afară, vrei și tu binele lor. Vrei și tu bogăția lor, viața lor, sistemul lor. De asta, oamenii, facă vâlvă când vine vorba despre monarhie, pentru că, pentru ei, Nicolae reprezenta un simbol. Un simbol al faptului că cineva îi poate asculta, înțelege și ajuta.

Însă, problemele noastre din prezent sunt legate de o democrație inexistentă și de o republică semi-prezidențială. Problemele noastre sunt create de conducerea actuală și, cred eu, ar trebui să ne preocupăm mai mult de prezent și să facem mai multă vâlvă și presiuni asupra lui, decât asupra a ce ar putea fi în viitor, fie el apropiat sau îndepărtat. Prezentul e mai important decât orice viitor. Iar prezentul nostru-i negru.

august 14, 2015 10 comments

Calatorii

Locuri frumoase prin țară

by Daniela Bojincă mai 16, 2015

written by Daniela Bojincă

N-am mai apucat, iar, să scriu de câteva zile. Vreo cinci, dacă am stat eu să le număr bine. Am avut ceva probleme cu timpul astfel încât plecam la 7 dimineața și mă întorceam pe la 23, sau deloc. Poate, într-o zi cu soare, când o să treacă stresul posteveniment nasol, am să vă povestesc eu câte ceva și despre toată treaba asta.

Acum vreau să vă arăt însă câteva imagini din plimbarea mea din weekendul trecut.

Weekendul trecut m-am plimbat pe meleaguri Gorjenești. N-am plecat prea departe. Am fost într-o zonă de munte, un loc în care mie îmi place să merg de fiecare dată când am ocazia. Îmi place zona tare mult. E frumoasă. Iar în perioada asta, când totul a înverzit, e numai bine de mers pe-acolo, de plimbat și de respirat puțintel aer curat.

În zona respectivă, undeva pe o stâncă, acum sute de ani (prin 1400 și ceva) a fost ridicată și o mănăstire care, măcar din punct de vedere istoric, este importantă (acolo a pornit revoluția de la 1848 Tudo Vladimirescu – de acolo a plecat). Și da, deși nu le am cu bisericile, mănăstirile și alte cele, acestea îmi plac totuși din punct de vedere arhitectural și le apreciez din punct de vedere istoric. Reprezintă o istorie a neamului de care, că ne place ori nu, nu ne putem descotorosi. Nu-i drept să o facem. E drept să trăim asumându-ne lucrurile, indiferent de care este natura lor.

Ultimul articol pe care l-am scris aici a fost despre biserică, BOR și despre cum au reușit ei să șteargă o pictură destul de faină care, de altfel, ne reprezintă chiar propria religie și propriile basme biblice în care noi credem. Însă lumea, din câte se pare, nu a înțeles că eu, de fapt, n-am absolut nimic cu biserica. Am cu oamenii ăia care se cred trimișii lui Dumnezeu pe Pământ, ăia care cred că pot să facă ce și cum vor mușchii lor, prostind lumea în ultimul hal.

Drept urmare, că-mi place să merg la biserică și să o admir din punct de vedere arhitectural, cultural și istoric, precum admir și peisajele superbe (de cele mai multe ori) din jurul lor, vă las pozele astea de mai jos.

Și un călduros noapte bună. Sau ce vreți voi, când citiți acest articol.

mai 16, 2015 2 comments