Ador vara pentru rochițe

În general, m-aș declara o fană a iernii, pentru că îmi plac tare mult sporturile de iarnă la munte. Dar pot spune că iubesc și vara pentru că pot să port rochițe, fără să iau ștrampi și maieu pe dedesubt. Și că scap de geci și pullovere și mai știu eu ce altceva (apropo, voi știți de unde a fost împrumutat cuvântul pullover, că americanii mei nu prea știu ce înseamnă decât dacă-l descriu cum arată…).

Din punctul meu de vedere, fetele sunt mult mai drăgălașe în rochițe colorate, vii, care să emane o stare de bine. Când sunt pe la câte un carusel prin parc, atât de drag îmi e de fetițele alea micuțe în toto felul de rochițe, încât aș întreba părinții unde pot să găsesc și eu rochițe de fete ca ale fetelor lor, dar cu câteva mărimi mai mari.

În parc, trebuie să mă îmbrac în uniformă (pantaloni scurți maronii și tricou albastru cu insigna parcului). Nu-i neapărat cea mai frumoasă uniformă de pe pământ în care să-mi fie drag să mă îmbrac, dar e acceptabilă. Așa că atunci când prind câte o zi liberă în care să pun pe mine una dintre rochiile mele viu colorate, sunt cea mai fericită. Mă simt bine să nu mă strângă cureaua sau să nu-mi mai fie incomod materialul tricoului.

Rochițele, în funcție de croială și de culori, parcă pun în evidență tot ce e mai frumos la o fetiță, fată sau femeie. Îi fac fața mai luminoasă și mai drăgălașă. Sau cel puțin asta mi se întâmplă mie când văd fetițele prin parc îmbrăcate în tot felul de rochițe drăgălașe, că le scot în evidență frumusețea.

Și cam atât am avut de spus de aici din America, pe ziua de azi. Că sunt fericită când pot să port rochii în singura zi liberă din săptămână pe care o am, după 12 și 13 ore pe zi de lucru de marți până duminică.