• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
the circle
Filme

The Circle – un film care te lasă cu foarte multe întrebări

by Daniela Bojincă mai 3, 2017
written by Daniela Bojincă

The Circle este tipul ăsta de film care te lasă cu o grămadă de întrebări la care nu poți să găsești un răspuns mulțumitor. Practic, pentru fiecare întrebare ai câte două răspunsuri: și da și nu. Și pentru fiecare ai putea găsi argumente valabile. Iar în mintea ta se va da o bătălie între propriile argumente pro și contra astfel încât nici nu știi ce să mai crezi.

Uite aici un caz concret. Ce părere ai despre transparența indivizilor, fie ei persoane publice sau nu? Dar nu chiar așa, în orice context. Ci în contextul de a crea o lume transparentă. La nivel mondial. Eradicând, astfel, o mare parte din rău. Pentru că, atunci când ești transparent și toată lumea poate să știe ce, cum, unde și când faci un anumit lucru, ai cu siguranță grijă cum îl faci. Ca să nu existe posibilitatea de a fi judecat în vreun fel pentru ceva rău și, eventual, condamnat. Corect? Corect!

Și, ca să te fixez și mai bine în context, am să-ți mai dau un exemplu și mai concret. Imaginează-ți că transparența asta, a tuturor, prin intermediul internetului, poate să găsească oamenii dați în urmărire în, să zicem, mai puțin de 20 de minute prin recunoaștere facială. Prin faptul că cei care dețin un cont pe o anumită platformă împărtășesc informații publice la nivel global, în timp real. Și prin faptul că există camere care ne urmăresc tot timpul. Sună tare, nu? O lume mai puțin periculoasă în care poți, poate, să previi un atentat pentru că vezi mereu ce se întâmplă, când se întâmplă și unde se întâmplă.

Dar ce te faci atunci când toată povestea asta poate să omoare, de fapt, oamenii? Pentru că, da, există și cazuri nefericite. Cazuri în care oamenii vor să-și păstreze intimitatea și să nu fie pe deplin transparenți. Cazuri în care oamenii vor să iasă, liniștiți, la pădure fără să mai știe și alte milioane de oameni despre lucrul ăsta. Și să poți, astfel, să fii doar tu cu tine. Și natura. Ai nevoie și de astfel de momente în viață. De intimitate.

Deci, ce faci cu transparența asta? Ce faci cu internetul? Ce faci cu direcția asta în care merge social media? Ce faci cu toată nebunia asta pe care o creează? Cum manageriezi toate argumentele pro și contra? E bine? E rău? Dacă da, cum e mai bine, sau cum e mai rău? Fix despre asta este filmul ăsta, privind toată nebunia asta a internetului și a unei lumi perfecte, condusă de companii de succes.

the circle

Povestea filmului The Circle

Un gigant precum Facebook, doar că se numește The Circle în film, este o platformă ce oferă o experiență completă din toate punctele de vedere tuturor utilizatorilor: de la experiența asta social media prin postări și așa mai departe, până la cumpărături online prin intermediul platformei și identități transparente. Practic, având cont pe platforma respectivă, The Circle, toată lumea știe totul despre tine și tu știi totul despre toată lumea. Asta, desigur, dacă îți completezi toate câmpurile pe care ți le pune la dispoziție platforma (exact cum este și pe Facebook).

Doar că cei de la The Circle inovează mereu pe principiul: „Knowing is good. Kowing everything is better.”. Așa se face că, prin transparența asta pe care o adoptă utilizatorii, cei care controlează platforma pot știi mereu cine ești, ce faci și unde ești în momentele respective,iar toate informațiile astea sunt stocate și pot fi accesate oricând. Lucru care are și avantajele și dezavantajele lui.

Mae (Ema Watson) se angajează în cadrul acestei companii, The Cirlce. Și de la o simplă angajată a departamentului de suport clienți ajunge să aibă un cuvânt de spus în compania pe care Bailey (Tom Hanks) o conduce. Asta până în punctul când transparența asta totală la care se supune ajunge și lipsa de intimitate ajunge să o extenueze și să fugă, la propriu, de toată tehnologia asta nebună.

De ce să vezi acest film

Am să îți argumentez treaba asta foarte pe scurt și la obiect. Pentru că subliniază niște chestii actuale înspre care tinde lumea și pe care (unele dintre ele), poate deja le-a bifat. E despre activitatea utilizatorilor pe internet și cum pot fi ei predispuși urmăririi și lipsei de intimitate. E un film care îți ridică multe semne de întrebare și te face, măcar puțin, să te gândești de două ori înainte să postezi ceva pe Facebook sau oriunde altundeva pe net: despre lucrurile care îți plac, locurile care îți plac, activitățile pe care le faci și, astfel, să poți să fii previzibil oricărei mișcări și situații. Sunt lucruri pe care trebuie să învățăm să le păstrăm pentru noi și să nu le afișăm chiar public, dacă vrem să avem intimitate. Pentru că e o lume periculoasă.

Filmul, ca atare, nu poți spune că e o capodoperă. Dar este un film foarte bun. E o realitate mult prea izbitoare, ca să zic așa. E actualitatea. Și viitorul în același timp. Care pare să fie crunt cu argumentele potrivite.

The Circle o să intre în cinematografe din data de 5 mai 2017 și este distribuit de Ro Image 2000.

Sursă YouTube (user STX Entertainment)

mai 3, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
obsesia trecutului
Filme

Obsesia trecutului – un film care să îți traumatizeze partenerul

by Daniela Bojincă aprilie 26, 2017
written by Daniela Bojincă

Filmul Obsesia trecutului – Unforgettable este exact genul ăla de film la care să-ți duci prietenul întreg la minte și să-l scoți traumatizat. De-a binelea, nu așa oricum. Și poate că ți se pare ciudat ce spun eu acum. Până la urmă e doar un film. Un film a cărei nebunie poate să fie, la un moment dat, reală.

obsesia trecutului

Despre filmul Obsesia trecutului – Unforgettable

Avem un trio amoros foarte interesant aici. În care două femei iubesc același bărbat. Una nebunește de frumos și alta nebunește la propriu. Prima în calitate de viitoare soție și cea de-a doua în calitate de fostă soție și mamă a copilului pe care l-au avut împreună.

În povestea noastră vorbim despre David Connover (Geoff Stults), Julia Banks (Rosario Dawson) femeia care avea să-i devină soție lui David și Tessa Connover (Katherine Heigl de care eu m-am îndrăgostit de când juca în Grey`s Anatomy) fosta soție și mama copilului său.

Tessa, deși încearcă să treacă mai departe și să-și continue viața și fără fostul ei soț, nu reușește să aibă o viață liniștită așa că îți dedică tot timpul liber să-i facă viața imposibilă viitoarei soții a fostului ei soț pe care nu o acceptă în viața familiei ei și mai ales a fetiței ei, Lilly. Și nu oricum, ci folosindu-se de una dintre obsesiile trecutului Jessicăi. Acest fapt se datorează însă unei obsesii a propriului trecut al Tessei pe care vă invit să o descoperiți din film.

Planul pe care Tessa îl pune la cale este de-a dreptul nebunesc. Fiecare mic detaliu este acolo unde trebuie să fie și nimic nu-i scapă de sub control, ceea ce-l face să fie un film nemaipomenit. Un film pe care să i-l prezinți soțului/prietenului tău drept: uite ce pățești dacă ne despărțim. Bine, glumesc. Lucrurile, în povestea filmului, dau într-o extremă pe care nu ți-ai dori să o experimentezi.

Ce mi-a plăcut la filmul Obsesia trecutului – Unforgettable

Oricât de traumatizant ar fi el, mie mi-a plăcut mult ca poveste. Are niște subtilități care te scot din minți. Iar sfârșitul, apăi sfârșitul filmului poți spune că face toți banii, dacă te duci să-l vezi la cinema. Este absolut genial și neașteptat. Chiar dacă citești acest articol și, eventual, alte recenzii pe internet, iar când îl vezi ai tendința să crezi că știi care o să fie finalul, sunt sigură că nu-l poți ghici. Atât de imprevizibil e.

Am spus deja că o iubesc pe Katherine Heigl încă de când mă uitam la Grey`s Anatomy și, drept urmare, nu cred că ar mai fi necesar să vă spun că, deși a avut un rol oribil din punct de vedere al caracterului și al nebuniei ei, mie mi-a plăcut la nebunie cum l-a jucat. 

Revenind la poveste, mi-a plăcut cursul pe care l-a urmat aceasta: dintr-o trauma într-alta. Apoi, pe alocuri, să știi că poate să fie și amuzant. Așa cum, de altfel, a fost în special sfârșitul filmului.

Mi-au plăcut momentele alea în care trecutul se intersecta cu prezentul și în care își punea amprenta foarte pronunțat în prezent. Practic, ca-n viața reală. Prezentul tău, fie că vrei sau nu, este influențat de trecutul tău. Și ar trebui să trecem peste faza aia cu „trecutul rămâne în trecut” că nu-i chiar așa. Până la urmă trecutul te-a făcut pe tine ceea ce ești astăzi, fie că te-ai transformat în bine sau în rău. Ești aici tocmai prin prisma trecutului tău. – Moment filosofic, mă scuzați.

Hai și tu la film

Filmul are o poveste atrăgătoare. E altceva. Iar acțiunea din el este demențială. Sau cel puțin mie mi-a plăcut. Și pentru că mi-a plăcut, am zis să ți-l recomand și ție. Poate o să-ți placă. Sau poate nu. Filmul o să intre în cinematografe din data de 28 aprilie 2017 și este distribuit de cei de la Freeman Entertainment. Mai jos am să las un trailer,poate o să te convingă el că filmu-i fain, dacă eu n-am reușit.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

aprilie 26, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Blogging

Bloggers Lan Party și East European Comic-Con. În același loc. În același timp

by Daniela Bojincă aprilie 25, 2017
written by Daniela Bojincă

Dacă ai mai ajuns pe blogul acesta, tot ce-i posibil să fi dat și peste articolele legate de Bloggers Lan Party și ce se întâmplă pe la evenimentul acesta. Dacă nu, am să-ți explic puțin în rândurile de mai jos, ca să te conving că e unul dintre acele evenimente cu și pentru bloggeri de la care n-ar trebui să lipsești: că se lasă cu foarte multă distracție, cât și ce legătură are el cu East European Comic-Con.

Ce este Bloggers Lan Party

Pe scurt, pe foarte pe scurt, Bloggers Lan Party este un eveniment cu și pentru bloggeri și mai nou și vloggeri unde ne întâlnim cu toții și ne jucăm tot felul de jocuri. Ediția trecută, spre exemplu, la #BLP13 ne-am jucat împreună jocuri VR, FIFA și am participat la campionate de Orange Express, Guitar Hero, HearthStone, NBA 2k17 și Battlefield (n-am participat aici și nici nu m-am jucat,că-s praf – nu-i pur și simplu de mine jocul ăsta). Pe lângă asta, te distrezi alături de prieteni și de oamenii noi cu care sigur o să te împrietenești pe acolo.

Practic, Bloggers Lan Party e o zi întreagă cu și despre jocuri.

Bloggers Lan Party la East European Comic-Con

De la o ediție la alta jocurile se mai schimbă și evenimentul se reinventează și inovează. Așa cum se întâmplă cu ediția #BLP14 care va avea loc timp de trei zile, nu doar una ca până acum și nu oriunde, ci tocmai în cadrul celui mai mare eveniment de pop culture din România, un festival de profil recunoscut la nivel internațional care se va ține la Romexpo între 5 și 7 mai: East European Comic-Con. Pam Pam.

bloggers lan party 14 east european comic-con

Sinceră să fiu, nu pot să-mi imaginez exact cum o să fie. Dar sunt convinsă că, oricum o să fie, o să fie foarte tare. Poate unul dintre cele mai reușite evenimente din cadrul Bloggers Lan Party de până acum.

Mă bucur tare mult pentru Toma, care a inventat evenimentul ăsta. A pornit de la pasiunea de a petrece timpul liber la un joc cu câțiva prieteni, ajungând cu pasiunea lui tocmai la unul dintre cele mai faine festivaluri de profil. Asta înseamnă să faci ceva din pasiune și cu drag. Cine știe unde o să mai ajungă cu evenimentul ăsta. Poate ne trezim cu el, peste alți cinci ani că o să-l transforme într-un soi de eveniment internațional la care o să vină bloggeri și vloggeri din toată lumea să se joace unele dintre cele mai noi jocuri proaspăt apărute. Ayeee! Fix asta-i doresc eu acestui eveniment.

Cum poți să vii și tu la Bloggers Lan Party din festivalului East European Comic-Con

Dacă ești blogger, sau vlogger, îți place să te joci și vrei să vii și la East European Comic-Con pentru că iubești tot ce ține de Comic books, movies, TV series, Sci-Fi și fantasy, Japanese culture, anime, manga, boardgames, trading card și tehnologie, te invit să te înscrii aici și să primești acces și la Bloggers Lan Party și la East European Comic-Con pe toată durata festivalului. Hai că sună foarte tare toată treaba asta și sunt sigură că te tentează și pe tine.

Te asigur că o să ne distrăm pe cinste.

Anul trecut a fost cam așa:

aprilie 25, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fashion
Personal

Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Aprilie

by Daniela Bojincă aprilie 21, 2017
written by Daniela Bojincă

Am ajuns și la rochia lunii aprilie. A trecut mai mult de jumătate din luna aprilie. Au trecut și Floriile. A trecut și sărbătoarea asta a Paștelui. Au trecut și zilele libere aferente și, în curând, trece și vacanța mea minunată (haaaaa! Asta înseamnă să fii student: ai liber și marți și miercuri și joi și vineri).

Și când mă gândesc că toate zilele alea până la Paște a fost cald și frumos, scosesem rochițele din fundul dulapului și băgasem acolo fulare și pulovere. Iar acum se pare că trebuie să repet din nou manevra, că afară ninge. Ce-i drept, am și eu o vină. Mi-am dorit să ningă de Paște. A nins după. E ok. Nu aruncați cu pietre.

fashion

Când am început colaborarea cu cei de la JRV, chiar așteptam să vină căldura. Primăvara. Vara. Sărbătorile astea de primăvară. Si să recomand rochițe drăgălașe pentru vacanțe. Dar m-am luat cu toate pregătirile alea de dinainte și-am zis că scriu eu după. Și o să fie numai bine, că o să se facă din ce în ce mai cald. Mi-am luat țeapă. În loc de o trecere spre vară, s-a făcut o trecere înapoi spre iarnă.

Dar nu mă las. După ce am stat și m-am gândit vreo două zile alături de prorpiul meu gust ce să recomandăm luna aceasta în materie fashion, am zis să venim tot cu o rochiță care să invoce la loc temperaturile alea peste 20 de grade celsius. Adică, dacă tot am invocat eu ninsoarea prin dorința mea, de ce să nu invoc la loc și temperaturile ridicate, nu?

Propriul meu gust a ales rochia retro drept rochia lunii aprilie

După ce în februarie am ales o rochie din gama cu rochii de seară, iar în martie o rochie office, m-am gândit ca rochia lunii aprilie să ți-o prezint împreună cu propriul meu gust, din multitudinea de rochii elegante o rochie retro, cu floricele.

Din categoria cu rochii retro mi-au plăcut foarte multe rochițe. Și cred că o să mai prezint aici, pe blog, chiar și alte rochii retro. Le ador. Însă, am zis să primeze cea care mi-a atras prima dată atenția și anume aceasta:

rochia lunii aprilie

De ce am ales rochia retro pentru rochia lunii aprilie

Îmi plac la nebunie rochiile retro. Când eram mică îmi plăcea să mă îmbrac în rochiile maică-mii de când era tânără, cât și în ale bunicii care erau și mai de demult. Cel mai mult mă fascina frumusețea prin care stăteau așezate pe mine. Nu știu exact cum o numeam atunci, dar am învățat mai târziu că aia înseamnă eleganța. Să porți o ținută care să cadă bine pe tine și pe formele corpului tău, cât și să-ți dea o aliură misterioasă și plăcută. Doar că atunci, fiind doar un copil, mă fascina cromatica.

Când eram mică mi se părea că rochiile retro te fac să radiezi. Și așa mi se pare și acum. Cred că de asta îmi și plac atât de mult și tot de asta îmi și place să port o rochie retro care a fost a maică-mii. Care se aseamănă foarte mult cu modelul pe care l-am prezentat mai sus. Cred că și datorită acestui fapt mi-a atras din prima atenția această rochie elegantă Kimy Blue.

De ce scriu despre asta

Dacă n-ai apucat să vezi cele două articole precedente despre fashion, am să-ți las explicația aici. Nu mă pricep la fashion. Nu știu ce cu ce merge și ce cu ce nu merge. În materie de teorie, zic. Nu știu să analizez ori să creez o ținută complexă. Dar îmi pot da părerea legat de ținute simple, din perspectiva propriului meu gust. Practic, o să găsești aici ținute care mi-ar face mie plăcere să le port într-un context sau altul. Pam Pam.

aprilie 21, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
jaf cu stil
Filme

Jaf cu stil – sau cum am învățat să sparg o bancă

by Daniela Bojincă aprilie 12, 2017
written by Daniela Bojincă

Am văzut aseară filmul Jaf cu stil cu Morgan Freeman, Michael Caine pe numele său real  Maurice Joseph Micklewhite, Alan Arkin și Joey King. Un film pe care îl așteptam de când i-am văzut prima dată trailer-ul. Speram să aibă umorul ăla specific actorilor vechi în branșa asta, în special umorul cu care ne-a obișnuit deja Morgan Freeman în filmele în care a jucat. Apoi, pe lângă umorul ăsta specific lor cu care deja ne-au obișnuit prin toate filmele în care au jucat, așteptam filmul ăsta și pentru Michael Caine care, de fiecare dată, mi-a adus aminte de bunicul meu din partea tatălui. Seamănă așa puțin. Are ceva ce aduce a bunică-miu. Și care mie-mi place, căci bunicul a fost întotdeauna feblețea mea.

jaf cu stil

Povestea filmului Jaf cu stil

Willie (Morgan Freeman), Joe (Michael Cane) și Albert (Alan Arkin) locuiesc unul lângă altul în același cartier și sunt prieteni buni de mai bine despre 30 de ani. Trecuți de vârsta de 70 de ani, după ce au luat mai bine de o viață de om într-o companie, află că din cauza unor probleme firma se va externaliza tocmai în Vietnam. Și din cauza asta pensiile lor nu or să mai fie plătite, pentru că fondul ăla de pensii o să se folosească pentru o cu totul altă treabă.

Faliți. Cu rate la bancă. Cu Joe în ipostaza de a rămâne pe drumuri împreună cu fiica și nepoata sa pentru că nu-și poate plăti rata creditului pentru casă, cei trei deci să spargă propria bancă care-i păcălise prin contract. Pe principiul: niciodată nu ești prea bătrân să te răzbuni, oamenii ăștia chiar ajung să spargă banca într-un jaf cu stil. Mare stil.

Însă o serie de aventuri îi așteaptă până să jefuiască banca, cât și după aceea. Aventuri pe care te invit să le trăiești alături de cei trei bătrânei simpatici.

Ce mi-a plăcut la filmul Jaf cu stil

Mi-a plăcut povestea, desigur. Tot șirul poveștii mi s-a părut extrem de logic. Când îți dai seama, după 70 de ani de viață, 30-40 de muncă, că s-ar putea să rămâi fără nimic, cam vrei să-ți bagi picioarele în ea de viață. Și să te răzbuni, așa cum simți că sistemul se răzbună pe tine și, după o grămadă de ani de muncă, în care ai făcut parte din masa aia care a susținut statul, să vezi că el nu te mai ajută cu nimic. Își ia mâna de pe tine și rămâi al nimănui. Ceea ce e fain în povestea asta e că, oricât de dramatic sună ce-am spus eu aici, cei trei se răzbună într-un mod foarte comic și amuzant. E un fel de comedie a dramei. Și e foarte interesantă faza asta.

Mi-a plăcut partea asta de trista comedie a vieții. Că despre asta e vorba până la urmă. De cum viața îți dă niște șuturi în fund și tu faci haz de necaz încercând să mergi mai departe și să faci să fie bine în ultimii ani pe care îi mai ai de trăit pe acest pământ. Întotdeauna mi-au plăcut filmele astea care preia o posibilă parte din viața unui om și merg mai departe cu povestea.

Apoi, mi-a plăcut că uneori s-ar putea să te regăsești și tu în film. Și să ți se facă dor de cei de-acasă. De bunici. De părinți. Sau poate de creditele de la bancă. De viața asta care te pune să muncești 30-40 de ani ca să spui și tu într-un final că ai o casă. Pe care o lași la suprafață când tu intri la 2 m sub pământ.

Mi-a plăcut la nebunie și umorul. Morgan Freeman, Michael Caine și Alan Arkin fac o treabă minunată în privința umorului, alături de Joey King. Am râs chiar cu lacrimi uneori. Și e unul dintre puținele filme care chiar mi-a plăcea să-l mai revăd. În general nu-mi place să văd un film de două ori.

Cum am învățat să sparg o bancă?

Dacă așa am zis în titlu, am zis să și scriu despre asta. Ei bine, să știi că am învățat din filmul ăsta că sunt niște reguli stricte pe care trebuie să le respecți. De exemplu, un jaf e precum un dans. Trebuie să fie mereu în sincron cu timpul în care poliția ar putea ajunge cel mai repede în locul în care tocmai ai dat spargerea. Cât și multe alte reguli. Dar astea o să te las pe tine să le afli din timp.

De ce să mergi și tu la film

Eu ți-l recomand în perioada asta, cu zile libere. E un film pe care cred că ar trebui să-l vezi cu familia. Să râdeți împreună. Și să reflectați asupra vieții voastre tot împreună. 

Filmul Jaf cu stil o să apară în cinematografe din data de 14 aprilie 2017, fiind distribuit de Freeman Entertainment. Fix înainte de sărbătoarea asta a Paștelui. Așa că fă-ți timp împreună cu familia și bucurați-vă de ceva timp împreună, la cinema.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

aprilie 12, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
elizabeth bathory the cage escape room bucuresti
Blogging

Am evadat din Castelul Contesei Elizabeth Bathory al celor de la The Cage

by Daniela Bojincă aprilie 11, 2017
written by Daniela Bojincă

În weekend am fost închisă într-un castel, Castelul Contesei Elizabeth Bathory, cu încă trei bloggeri. Și e la propriu castel, fapt pentru care mi-a și plăcut la nebunie. Până și ușa de la intrarea e ca într-un castel. Și pereții, și geamurile, și interiorul și tot. Din punctul ăsta de vedere are un mare plus. M-aș oferi drept obiect decorativ în camera aia, că atât de mult mi-a plăcut.

elizabeth bathory the cage escape room bucuresti

Povestea Contesei Elizabeth Bathory și a castelului ei

Elizabeth Bathory a trăit undeva pe la 1600, odată cu Matia al doilea, fiul cel mic al lui iancu de Hunedoara. Povestea contesei, cât și a camerei, ne duce înapoi în timp tocmai pe la anul 1600, în castelul Cachtice.

Elizabeth Bathory se spune că a fost o femeie suficient de frumoasă, astfel încât în procesul ei de îmbătrânire să fie geloasă pe frumusețea tinerelor fete care serveau la curtea în care se întâmpla să locuiască ea. Din cauza geloziei nebune a fost suspectate de atrocități inimaginabile precum uciderea a peste 600 de femei virgine doar pentru a face baie în sângele lor ca să-și păstreze frumusețea.

Iar ceea ce trebuie să faci tu și echipa ta în camera asta este să descifrați o serie de puzzle-uri care mai de care mai interesante. Să descoperiți povestea Contesei Elizabeth Bathory și să evadați din cameră. Simplu și ușor, nu? Asta până dați de puzzle-uri. Că alea nu mai par, uneori, chiar atât de simple.
elizabeth bathory the cage escape room

Ce mi-a plăcut la camera Contesei Elizabeth Bathory

Camera are o dificultate de 9/10 și un record de 33 de minute. Noi am evadat în 56 de minute, asta și pentru că la început ne-am confruntat cu mici dificultăți tehnice, că altfel poate am fi evadat chiar și mai repede – dar măcar am evadat. Iar mie mi-au plăcut mult de tot puzzle-urile ei dificile și foarte interesante. Însă, mai mult decât puzzle-urile în sine, mi-a plăcut că a fost într-adevăr un joc de echipă. Nu prea puteai rezolva un puzzle într-o parte fără ca altul să te ajute fix din partea opusă a camerei pentru același puzzle. Ceea ce a fost tare fain, spre deosebire de alte camere în care poți rezolva un puzzle singur în timp ce colegii tăi rezolvă un altul sau chiar mai multe.

După cum ți-am spus și la început, mi-a plăcut la nebunie decorul și atmosfera camerei de 1600. Totul e gândit pentru era respectivă. Și trebuie să-ți dai seama de cum se făceau anumite activități pe la 1600 ca să poți rezolva și alte puzzle-uri. Dar o să înțelegi despre ce vorbesc eu aici abia când o să pășești în camera respectivă a celor de la The Cage.

Mi-a plăcut faptul că este o cameră intuitivă. Practic, trebuie să ai ceva intuiție ca să rezolvi anumite puzzle-uri, asta pe lângă logică. 

Mi-a plăcut mult și staff-ul celor de la The Cage. Niște fete tare drăguțe care, mai întâi de toate, au stat cu noi la palavre. Dar pe lângă palavrele alea, au și ele ceva drăguț, care te fac să te simți bine și nu ca și când ai vorbi pentru prima dată cu niște străine. Gazde bune, ca să zic așa. Merită să le treci pragul.

elizabeth bathory escape room

De ce să intri în Castelul Contesei Elizabeth Bathory

Pentru că e o experiență minunată, într-un decor al anilor 1600. Și pentru că dai peste o multitudine de puzzle-uri care mai de care mai interesante, pe care sigur nu le-ai mai întâlnit și la alte escape-uri și care, de altfel, îți vor pune creativitatea la încercare. O să fie un el de test: cât de creativ sunt eu ca să-mi dau seama de anumite lucruri?

Și pentru că fetele de acolo sunt chiar drăguțe. Și pentru că povestea, așa cum a fost ea scrijelită de timp și de echipa de la The Cage, e foarte faină. Și-mi pare rău că nu pot să îți dau măcar un exemplu de puzzle care mi-a plăcut mie la nebunie. Aș strica tot farmecul.

Dacă vrei să le faci o vizită, te invit la ei pe Facebook și pe site.

aprilie 11, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
power rangers
Filme

Power Rangers – noua generație de super-eroi

by Daniela Bojincă aprilie 9, 2017
written by Daniela Bojincă

Zilele trecute am văzut filmul Power Rangers care, sinceră să fiu, nu mi-a plăcut în mod special. E posibil să nu fie pentru mine neapărat. Să nu mă încadrez în targetul pe care acest film îl vizează, deși îmi plac la nebunie filmele cu super-eroi că doar, într-un anumit moment al vieții noastre, fiecare dintre noi ne-am dorit să fim un super-erou.

Filmul Power Rangers de anul acesta mai are vreo patru filme înainte lui (unul în 1995, altul în 1997 și încă două prin 2005 și 2006), cu alți Power Rangers de obicei tot adolescenți (ideea e că nu în toate filmele super-eroii au fost niște adolescenți). Și toate cu aceeași poveste: de a apăra Pământul de forțele malefice extraterestre, desigur, în circumstanțe puțin diferite unele de altele.

power rangers

Povestea filmului Power Rangers 2017

Asemeni tuturor celorlalte povești, cei cinci Power Rangers trebuie să salveze Pământul de Rita Repulsa (un fost Power Rangers galben din echipa lui Zordon) care vrea să termine cu viața de pe Pământ și să se poată juca cu toată viața Universului după bunul ei plac cu ajutorul lui Goldar, un imens monstru din aur (care-i chiar tare).

Cei cinci Power Rangers sunt aleși la întâmplare de, să zicem, destin, dintr-o școală de corecție. Toți se află, la un moment dat, într-un loc care-i transformă peste noapte în niște super-eroi pe care nu și i-au dorit niciodată să facă parte din viața lor. Dar care, într-un fel sau altul, le schimbă viața. Și din delincvenții orașului se transformă în eroii acestuia, ajutați de Alpha 5 (un roboțel drăgălaș care e veteran al poveștii). Iar părinții îi privesc din nou cu alți ochi. Știi tu, momentul ăla când o dai în bară și ești privit ca și când ai  distrus Universul întreg, până ajungi să faci ceva ca să le crești din nou în ochi. Exact așa se întâmplă și în cazul de față.

Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la filmul Power Rangers

Dacă e să-l comparăm cu filmele predecesoare acestuia, grafica este clar mult mai bune, iar efectele speciale sunt mult superioare. Deci, din punctul ăsta de vedere are un plus. Pe lângă asta, pot spune că mi-au plăcut și efectele. Faine. Și cred că ar fi fain de văzut în 4DX, căci rulează și în acest format, nu doar în 2D. Probabil că, în 4DX și povestea ar părea altfel.

Acum, să zic și ceva ce nu mi-a plăcut. Nu neapărat povestea nu mi-a plăcut, ci faptul că prea multe scene erau mult prea lungi și pe alocuri plictisitoare. Altfel, puțin mai condensată, cred că și povestea ar fi fost mult mai interesantă și ar fi prins altfel la public. Acuma, majoritatea filmelor cu super-eroi sunt despre: a salva Pământul, a salva viața, a salva universul sau ceva. Deci e deja un clișeu. Dar, practic, e cel mai de preț bun de care trebuie să avem grijă: viața. Și, practic, toate luptele astea, chiar și în realitatea zilelor noastre, se dau pentru putere și viață: ca prima să o controleze pe a doua. Așa că mai toate filmele cu super-eroi sunt despre asta, ideea e cum profiți să scoți o poveste bună de la o idee ultra folosită și refolosită.

Și zic să închei cu un alt lucru care mi-a plăcut. Ideea că și niște rebeli, dintr-o generație cu probleme (cauzate de droguri, comportamentale sau mai știu eu ce altceva), pot lupta pentru o cauză nobilă. Pot fi buni, inteligenți și curajoși în ciuda stereotipurilor create de oamenii din jurul lor. Practic, e un film mai mult pentru adolescenți, care să le transmită un mesaj că, deși au luat-o pe căi greșite, există un drum care să le ofere o motivație și să-i scoată la liman.

Hai și tu la film

Dacă îți plac filmele cu super-eroi, ești adolescent, ori ai fost pasionat de Power Rangers când erai mic, zic să te duci să vezi filmul. S-ar putea să-ți placă. Filmul a intrat în cinematografe din 7 aprilie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Lionsgate Movie)

aprilie 9, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
get out
Filme

Get out – un film horror care chiar mi-a plăcut

by Daniela Bojincă aprilie 4, 2017
written by Daniela Bojincă

Am să încep să îți spun faptul că mie nu îmi plac filmele horror. Deloc. Absolut deloc. Și nu pentru că nu ar fi ele bune, ci pentru că nu sunt eu făcută pentru ele. Mă sperii foarte ușor. Mult prea ușor. Adică, să ne înțelegem, eu m-am speriat și la un desen animat unde s-a aruncat cu un bulgăre de zăpadă. Adică, despre ce vorbim noi aici, nu?

Dar nici nu spun nu atunci când vine vorba să văd un film horror. Pe deoparte pentru că vreau cumva să-mi înving frica, că-i doar un film și pe de altă parte pentru că cei din jurul meu văd și un film de comedie și unul horror în același timp. Da, te-ai prins. Filmul de comedie mă are pe mine ca personaj principal. 

Filmul Get Out este mai mult decât un simplu horror care vine cu o poveste oarecum SF și te sperie. Asta pentur că povestea din Get Out ar putea să fie oricând o poveste adevărată, că doar psihopați care se dau drept oameni normali sunt destui.

get out

Povestea filmului Get Out

Chris (Daniel Kaluuya) este personajul principal din povestea asta și, împreună cu iubita sa, Rose (Allison Williams) pentru că ajunseseră în punctul ăla din relație în care acesta trebuia să-i cunoască familia, pleacă undeva la țară, la reședința acestora, pentru un weekend aparent minunat alături de posibilii lui viitori socri.

Chris este întâmpinat cu multă curtoazie și aparent bucurie de către familia acesteia și, indiferent de faptul că e o relație între un alb și un negru nu par neapărat deranjați de treaba asta și încearcă să-l facă să se simtă cât mai confortabil. Doar că, pentru Chris, nimic nu-i confortabil când începe să pună cap la cap niște lucruri și ajunge să-și pună niște întrebări și să-și dea seama că familia minunată nu-i chiar atât de minunată pe cât pare și ascund niște atrocități greu de imaginat. 

Ce mi-a plăcut la filmul Get Out

Povestea mi s-a părut foarte bine conturată. De la cap la coadă. Te ține în suspans și, până la sfârșit, ești indus în eroare cu un anume aspect. E, practic, una dintre loviturile alea de grație pe care ți le dă filmul.

Get Out este un film care se joacă cu mintea ta. Dar se joacă într-un mod cât se poate de interesant și de captivant. Am putea spune că, deși horror, l-am putea încadra și ca film psihologic, căci sunt acolo niște momente de psihologie pură în care se joacă cu mintea personajelor. Și mi-a plăcut că se joacă cu mintea ta până la sfârșit. Până în ultima clipă când apare ecranul ăla negru și se sfârșește filmul. Și asta-l face să fie de-a dreptul genial.

Apoi mi-a plăcut faptul că nu m-am speriat chiar foarte tare. Și în momentele în care prietenul meu și cu Emil erau de-a dreptul oripilați de ceea ce se întâmpla, eu ziceam ceva de genul: „WOOOOW, CE TARE!”, fiind de-a dreptul fascinată. Asta pentru că mie chiar mi-a plăcut foarte tare cum a fost gândit tot scenariul și punctul culminant al acestuia. 

Ultimul lucru pe care vreau să îl spun despre ce mi-a plăcut că mereu îți ridica niște semne de întrebare. Adică, actorii erau minunați în interpretare. Stătai acolo și te întrebai ce naiba nu e ok în povestea asta, că familia pare super drăguță, dar servitorii ăia par total săriți de pe fix. Și stăteam, alături de Chris, să încerc să dezleg misterul ăla care era între familia lui Rose și servitori. Dar vine la sfârșit, la pachet cu toate celelalte lovituri de grație ale acestui film.

Du-te și tu la film

E un film care ar putea să te sperie sau care ar putea să te antreneze, așa cum a făcut cu mine, în psihologia poveștii și a personajelor. E unul dintre puținele filme horror care nu e doar despre: „Aoleeeu, m-am speriat, cineva să mă scoată din sală că eu nu mai pot!”. Nu. E despre ceva mult mai intens. Și tocmai asta l-a făcut să fie plăcut de către gusturile mele care nu prea digeră ele filmele horror.

Filmul Get Out apare în cinematografe din 7 aprilie 2017 și este distribuit de RO Image.

Sursă YouTube (user Universal Pictures)

aprilie 4, 2017 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
pr forum 2017
Uncategorized

13 lucruri pe care le-am aflat la PR Forum 2017

by Daniela Bojincă aprilie 3, 2017
written by Daniela Bojincă

Joia care tocmai a trecut am fost la PR Forum 2017 și m-am gândit să scriu un articol în care să îți povestesc și ție cele mei interesante lucruri pe care le-am aflat, ori discuții care au avut loc între speakeri și așa mai departe. Te-ai prins tu.

Am să le iau pe rând, începând cu lucrurile aflate la primul panel, până la ultimul care mi-a plăcut la nebunie și o să vezi tu de ce. Așa că să începem:

pr forum 2017

Primul panel de la PR Forum 2017: Fake News VS Real News

1. S-a vorbit foarte mult despre faptul că știrile false sunt multe peste cele adevărate și că ar trebui să se facă ceva ca ele ca balanța să se încline într-un sens pozitiv și anume în favoarea știrilor reale/adevărate. Așa că am pus și eu două întrebări care sunau cam așa:

Cum educăm publicul din social media sau de oriunde să recunoască din prima fake newsurile și să le evite ori să le raporteze astfel încât să dispară și să nu mai ajungă și la alții pentru că pe lângă faptul că există, problema este că fake newsurile sunt citite și distribuite. Și cum facem ca real news să fie peste fake news în preferințele publicului?

Iar răspunsurile pe care le-am primit au fost care mai de care mai diferite.

I. Alex Păiuș de la Image PR zice că nu există adevărul absolut, iar lumea din ziua de azi ar trebui să conteste orice până la proba contrarie și să caute „adevărul” în mai multe surse.

II. Cristian Pantazi de la HotNews zice că nu poți educa o masă largă în subiectul ăsta pentru că noi nu suntem în stare ca popor să ne educăm pe subiecte și mai sensibile și îl susține pe Claudiu Pândaru care zice următoarele

III. Claudiu Pândaru de la republica.ro zice că educația pornește de la sursa fake newsurilor și să eradicăm reclamele prin care fac bani siteurile de fake news sau unde apar canale de fake news: exemplu fiind The Guardian și alții care au retras de pe YouTube reclamele pentru că nu puteau controla în vreun fel pe ce conturi apar reclamele lor și prin urmare puteau apărea pe diverse canale propagandiste, YouTube înregistrând pierderi de vreo 2 miliarde de euro (nesemnificativă sumă pentru ei, dar totuși cred că le stătea mai bine cu suma în buzunare decât în afara lor)

IV. Ana Maria Caia de la Șapte Seri împreună cu Monica Botez de la Golin susțin în schimb faptul că educația ar trebui să pornească din școli încă din clasele primare.

Privind a doua întrebare răspunsul în mare este următorul: real news va învinge fake news prin câștigarea credibilității, încrederii și consistenței informațiilor oferite din partea jurnaliștilor în fața publicului.

Mi s-a părut tare interesantă faza cu The Guardian care și-au retras reclamele de pe YouTube pentru că nu le puteau controla în vreun fel unde apar și nu voiau să se asocieze cu anumite cauze propagandiste și așa mai departe. Tare faza. Poate că mulți ar trebui să facă la fel ca să educăm cumva nu doar publicul, ci și pe cei care postează pentru că, deși avem dreptul la libera exprimare, eu cred că o înțelegem cam prost.

Al doilea panel de la PR Forum 2017: What happens next in public relations?

Cel mai mult mi-a plăcut prezentarea lui Doris Christina Steiner care este Senios Consultant la Ketchum Vienna. A fost extrem de captivantă și a furnizat scurt și la obiect câteva informații pe care vreau să le împărtășesc cu tine.

2. Există 7 principii ale unui bun influencer: fă-ți singur researchul, cunoașteți audiența, fii autentic, urmărește co-crearea, investește în rleații, ieși în viața reală și  fii transparent în asocierea cu un brand.

3. Legat de cele 7 principii de mai sus, ideal ar fi ca un influencer să lucreze cu companii cu care se identifică pentru a putea fi transparent, pentru a furniza informații în care crede și pe care chiar le-ar împărtăși cu cei care îl urmăresc, nu doar pentru bani. Iar ca exemplu a dat-o pe Selena Gomez care iubește Coca-Cola și este o imagine perfectă pentru brandul pentru că atunci când îl promovează există o pasiune vizibilă în atitudinea ei pentru brandul respectiv.

Tot ea a subliniat faptul că este foarte importantă relația reală dintre blogger-vlogger și ce promovează un anumit brand pentru a crea un impact real de care publicul să fie atras ca să nu mai existe materiale în care se vede clar că nu există vreo urmă de pasiune reală în promovarea unul brand sau a unei idei a acestuia (și ne-a dat niște exemplu de pe Instagram cu diferși influenceri care promovau produse și aveau fețe din alea foarte plictisite și nu se simțeau deloc conectați și încântați de ceea ce promovau).

Ioana Mănoiu de la GMP PR  a adus în discuție câteva aspecte importante ale societății din ziua de azi și anume:

4. Guvernele nu pot rezolva singure problemele societății, ci companiile care încearcă să schimbe ceva prin campanii. Dar asta doar pentru că guvernele se dovedesc a fi incapabile și nepăsătoare căci, altfel, cred că ar putea face foarte multe.

5. Retragerea reclamelor companiilor din panelurile controversate în opinia publicului sunt un never ending stories  pentru că „dacă nu mă implic, voi dezamăgi anumiți consumatori; dacă mă implic, iar voi dezamăgi niște consumatori.”. Astfel se creează o luptă între brand-societate-guvern/conducători/politicieni, iar când te implici ca brand într-o acțiune civică (cum au fost orange, vodafone și toate acele companii de pe lângă piața victoria care ofereau câte ceva protestatarilor, ori brandurile care și-au retras reclamele de pe Antena 3 în perioada respectivă) trebuie să te asiguri că ai suficienți oameni care să-ți susțină partea astfel încât să reziști tuturor presiunilor.

Tereza Tranakas de la Oxygen PR a adus și ea în discuție anumite aspecte precum:

6. Trebuie să existe mai multă concentrare pe zona analitică a insighturilor pentru a veni cu soluții de business pentru consumatori.

Exemplu: Olympus. Mulți oameni căutau pe site-ul acestora lapte de capră care nu prea era adus de Olympus pentru că nu era considerat ca fiind în target (deși oamenii îl căutau). Dar pentru că au început să fie atenți și au văzut că mulți îl căutau, l-au băgat pe piață în cantități mult mai mari și așa a apărut și Căprița Rița pentru iaurtul de capră. Lecția? Să fim atenți mai mult la cerere pentru a putea face o ofertă pe placul consumatorilor.

Al treilea panel de la PR Forum 2017: What is next? – The Power of Visual Communication

7. Am aflat de musical.ly. O platformă care naște vedete prin videouri de 15 secunde în care doar se dansează și se face playback. Nu mi s-a părut nimic de lăudat. Adică unul care se scălămbăie și se prostește ajunge bogat la 13 ani de nu știe ce face cu banii, iar alții stau și învață ca să ajute societatea asta să se dezvolte, sunt olimpici și nu-i bagă nimeni în seamă. Ceva merge prost în lumea asta. Dar asta-i o frustrare personală a faptului că lumea asta nu emrge tocmai într-o direcție bună privind aprecierea adevăratelor valori. Că puștiulică ăla care se prostește nu-i deloc o valoare. Nu totul în lumea asta ar trebui să fie despre entertainment.

8. Diana Papuc a prezentat câteva aspecte ale prezentărilor:

  • Prezentare VS Entertainment ar trebui să fie cu semnul egal și nicidecum în antiteză
  • Într-o prezentare ar trebui să se folosească cât mai puțin text, un singur font, maxim două culori și gifuri captivante care să facă ele prezentarea în locul tău.
  • O prezentare trebuie să transmită o stare.

9. Mugur Pătrașcu ne-a spus câteva lucruri despre ce poți face cu bloggerii și vloggerii:

  • Din 30 de canale de vlog: 5 sunt educaționale, 13 entertainment, 11 de gaming și 8 personale – primează entertainmentul și nicidecum informarea
  • Diferențele dintre vloggeri și blogger sunt: targetul, relația cu urmăritorii, așteptările publicului (vloggerii sunt pe entertainment și nu pe informare/educare și oferă doar hlizeală majoritatea), costurile sunt diferite în colaborări.
  • Astfel agențiile ar trebui să știe cum să-și aleagă locul unde promoează un produs/o idee în funcție de diferențele de mai sus

Al patrula panel de la PR Forum 2017: Best practices from the peers

10. Există mai multe conturi de Facebook decât televizoare.

11. Renaul România a făcut o serie de tricouri cu o inimă drept motor care e poziționată chiar în dreptul inimii, desigur.

12. MAPN a făcut un clip cântând versurile melodiei „Cele 2 cuvinte” de la Taxi pentru a încerca să ajungă și la generația tânără pe care o pierduseră. Și a fost foarte greu să-și convingă șefii să intre în online (în 2012 au făcut pasul cel mare și acum au 76 de pagini de Facebook, un blog, un site și o platformă care preia cu hashtag toate postările de pe toate paginile).Au o aplicație care monitorizează zilnic impactul pe care îl au în online. Și au și o pagină a femeilor din Armata României pentru că pe Instagram au observat că sunt peste 80% numai femei. 

13. Au program pentru școala altfel, o zi să fii militar, internshipuri militare și o grămadă de alte activități offline, online (campanii captivante care să te atragă înspre ceea ce se întâmplă în armată), un program de rezervist voluntar care va începe în toamnă și o grămadă de activități prin școli.

Ohh, și cei de la MAPN au avut cea mai interesantă prezentare, cu cele mai multe aplauze și cele mai multe întrebări. Au fost geniali băieții.

Cam atât am avut să îți spun despre PR Forum 2017 și poate la anul o să fii și tu prezent.

aprilie 3, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
ghost in the shell
Filme

Ghost in the shell – inteligența artificială la un alt nivel

by Daniela Bojincă aprilie 1, 2017
written by Daniela Bojincă

Salutare! Aici Daniela, cea care a văzut acest film, Ghost in the shell, știind că este făcut după un anime japonez, dar fără să vadă acest anime în schimb. De asemenea, aceeași Daniela, după ce a văzut o grămadă de filme cu și despre inteligența artificială, îl găsește chiar diferit față de majoritatea oamenilor care-l consideră un clișeu (acuma, fiind vorba între noi, despre orice film din orice domeniu am putea spune că e clișeic, pentru că a mai fost cel puțin unul înaintea lui pe aceeași temă). Ce cred eu că ar conta cu adevărat este cum s-a expus de fapt o altă poveste din lumea asta a inteligenței artificiale. Și mie mi s-a părut că ar fi fost expusă deloc clișeic și chiar într-un mod foarte captivant.

ghost in the shell

Povestea filmului Ghost in the shell

La fel ca în anime (ăla pe care nu l-am văzut și pe care nici nu l-aș vedea, că nu-s anime-urile genul meu, nu-s în target după cum zic unii), într-o Japonie în care omenirea ajunge la o tehnologie atât de avansată încât oamenii au creiere cibernetice și în aproape orice există un cod în spate, Major (Scarlett Johansson) este un hibrid unic de om-cyber, experimentul unei companii cibernetice, Hanka robotics. Ea este arma companiei în lupta împotriva hackerilor și a atacurilor cibernetice, o armă care ajunge să fie folosită chiar împotriva celor care au creat-o, din cauza minciunilor care stau la baza existenței lui Major.

Povestea filmului  Ghost in the shell se complică atunci când Major află un adevăr cumplit, pe care poate să-l perceapă la un nivel cât se poate de uman, cât și cu ieșirea la suprafață a unui personaj misterios care punea bețe în roate firmei Hanka robotics.

Ce mi-a plăcut în filmul Ghost in the shell

Mi-a plăcut enorm de mult povestea. Nu mi s-a părut neapărat clișeică. Mi s-a părut chiar că îmbină perfect știința existenței noastre (creată de, habar n-am, Univers) și știința existenței roboticilor, a ciberneticii și a tehnologiei în general (creată de omenirea asta super inventivă). E un film care, dacă ar fi să o dăm în partea ai serioasă, chiar foarte serioasă, la modul cum evoluează în ziua de azi tehnologia, ar trebui să ne ridicăm niște semne de întrebare în privința direcției în care ne îndreptăm. Poate că nu-ți vine să crezi că am ajunge acolo, dar nici Ștefan cel Mare n-ar fi crezut că noi o să zburăm vreodată cu avioane în 12 ore de pe un continent pe altul, ori că o să ajungem să comunicăm instant prin niște cutii cu oameni aflați la mii de kilometri.

Mi-au plăcut mult și efectele. Și pentru efecte chiar îți recomand să te duci să vezi filmul în IMAX. O să dea un mare plus filmului tot spectacolul ăla de efecte. Uneori efectele au fost cele care m-au făcut să fiu cu sufletul la gură și nu povestea. Nu toate, dar unele au fost chiar foarte bune.

Mi-au plăcut și așa numitele clișee. Mie nu mi s-au părut ca fiind ca nuca în perete ci, ba din contră, completând povestea cibernetică, în care alți roboți creează un robot umanizat, cu un creier uman încorporat într-o celulă. Clișeele alea erau o doză de umanitate într-un film cu metale și oameni răi.

ghost in the shell inteligenta artificiala

De ce să mergi și tu la film?

Dacă ești pasionat de inteligența artificială, de cibernetică, roboți, oameni combinați cu roboți, tot ce ține de coduri informatice și așa mai departe, eu cred că filmul Ghost in the shell este pentru tine. O să-ți placă într-un fel sau altul, depinde și de așteptările tale, dar nu cred că o să-ți displacă. Așa că dacă n-ai ce să faci în weekend-ul ăsta, sau într-o seară după muncă, zic să te duci să-l vezi.

Și zic să te duci să-l vezi și dacă nu ești pasionat de roboți. Poate că și pe tine te frământă întrebarea despre unde naiba ne îndreptăm cu toată tehnologia asta.

Ghost in the shell a intrat în cinematografe din data de 31 martie 2017 și este distribuit de RO Image.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

aprilie 1, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home