• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
cancer pulmonar
Personal

Cancer pulmonar – prea mulți morți ca să nu-ți pese

by Daniela Bojincă decembrie 22, 2016
written by Daniela Bojincă

Există niște statistici ale celor de la Institutul Național de Statistică din România ce spun că, la noi în țară, numărul deceselor cauzate de cancer pulmonar continuă să crească în fiecare an, din 2012 încoace. Este cancerul cu cele mai multe decese atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Și am să las și un tabel cu această creștere a numărului de morți la nivel național:

An 2012 2013 2014 2015
Numar total decese 8790* 9979** 10174** 10335**

Iar asta este, în principal, pentru că oamenii nu se tratează la timp. Nu se informează.  Nu-și descoperă boala la timp și nu fac investigațiile la timp. Pentru că suntem educați pe principiul: „Lasă, mă, că merge așa… mă duc eu altă dată la doctor, pentru probleme mai serioase!”

Drept urmare, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), în parteneriat cu Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF),  demarează o campanie de informare desfășurată în sălile de așteptare în cabinetele medicilor de familie.

Cum se va desfășura campania?

Ei bine, în sălile de așteptare ale cabinetelor vor fi lipise afișe vizuale care le vor prezenta persoanelor din sala de așteptare informații clare despre simptomele bolii, fiind îndemnați să discute cu medicul lor de familie în cazul în care una sau mai multe simptome le-a resimțit chiar pacientul, dar de care nu și-ar fi dat seama că ar putea fi o cauză a cancerului pulmonar.

Afișul arată cam așa:

 cancer pulmonar Afis RespiraSanatate 2016

De asemenea, medicii vor putea downloada, tipări și afișa o grămadă de alte sfaturi realizate special pentru ei și pacienții lor, de pe http://invingemcancerul.ro. Apoi, tot pe site-ul aceste e și un calculator al factorilor de risc pentru cancer pulmonar. Mie mi-a ieșit un factor de risc de 0%. Ce-i drept, cu fumatul n-am nicio treabă din punct de vedere activ, iar pe ăla pasiv încerc să-l evit cât de mult posibil, asta și din cauza faptului că, în spații închise, sunt alergică la fumul de țigară. Ce mi-a plăcut cel mai mult în testul ăsta a fost faptul că, după fiecare întrebare, îți explică de ce au pus acea întrebare și care e relevanța ei în identificarea gradului de risc.

De ce toată treaba asta cu campania cu cancer pulmonar?

Campania asta face parte din a treia ediție anuală a campaniei #RespirăSănătate. Iar specialiștii spun că, cel mai bine, respirăm sănătate dacă renunțăm la fumat pentru că este elementul primordial în prevenția acestui cancer pulmonar.. Și la ăla activ, pentru cine-i cazul, cât și la ăla pasiv (la ăsta nu prea poți renunța, că nu ține de tine treaba cu renunțatul; de ăsta cel mult te poți feri, așa cum fac eu).

Fumatul fiind factorul principal, 80% dintre bolnavii de cancer pulmonar fiind fumători, se pune accent pe educarea populației să renunțe la tutun. Cică oamenii care se lasă de fumat înainte de 50 de ani își reduc la jumătate riscul de a muri în următorii 15 ani, spre deosebire de cei care continuă să fumeze. Desigur, asta nu-i general valabil.

Iar dacă-i spui asta unui fumător, o să te trimită unde ai tu treabă și să-l lași pe el cu ale lui, că nu crede în balivernele tale. Ceea ce și eu cred că aș gândi, dacă aș fi fumătoare activă. E greu să crezi că, ceva care ție îți place, care te relaxează, ți-ar putea face vreodată rău.

Nu cred că-i greu să te lași de fumat. Cred că-i imposibil.

Și vreau să vă spun o poveste

Pe care, mulți dintre voi, care mai citiți pe aici, sau care mă cunoașteți, s-ar putea să o știți cât de cât.

Taică-miu a fumat. Mult timp. De când era el tânăr fecior. Și eu îi sunt recunoscătoare că a făcut asta. A avut mai bine de 20 de ani de fumat la activ. Prin 2016, a răcit. Răcea frecvent. Dar atunci a răcit atât de rău, încât a stricat termometrele din casă. Am ajuns toți la doctor. S-au făcut raze. Lui i s-a recomandat să se lase de tutun pentru el în primul rând (deși plămânii lui arătau curați din punctul ăsta de vedere) și apoi pentru mine. Pentru că, aparent, în momentul ăla s-a descoperit că eu aveam probleme grave cu inima. Motiv pentru care am suferit o intervenție chirurgicală.

Eh. După ce m-au operat, pentru că am avut nevoie de timp îndelungat de refacere, ca să mă ajute și ai mei, doctorii le-au recomandat: „Dacă aveți fumători în casă, desfințații!”. Iar tata a zis așa: „Dacă, pot să nu fumez nicio țigară azi, mă las!”. Și lăsat a fost, că doar ce nu faci pentru pruncul tău moștenitor, nu?

De aia zic că nu-i greu să te lași de fumat, ci imposibil. Pentru că ai nevoie de un motiv suficient de convingător și plauzibil pentru tine că activitatea asta face rău. Ție, celor dragi ție, nu contează. Trebuie să fie suficient de important pentru tine ca să te lași.

Du-te la doctor!

N-am nimic cu fumătorii. Pe mine unul m-a ajutat să trăiesc.  Dacă n-ar fi fumat și n-ar afi avut problemele alea, poate că nu mi s-ar fi descoperit boala decât la morgă. Dar dacă prezinți unul dintre simptomele alea, du-te la doctor. Fă-ți controale! Asigură-te că ești bine. Și dacă e să nu fii și te iubești suficient de mult pe tine și apoi pe cei dragi, lasă-te și de fumat.

decembrie 22, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
sing movie
Filme

SING – cea mai frumoasă animație văzută până acum

by Daniela Bojincă decembrie 16, 2016
written by Daniela Bojincă

Zilele trecute am văzut animația asta, SING, la Grand Cinema&More. Și mi-a plăcut la nebunie de la organizarea evenimentului, până la 3D (cu care, în general, eu am o problemă – nu reușesc să observ efectele într-un mod spectaculos, care să mă dea pe spate, fie pentru că nu sunt, fie pentru că s-ar putea să am eu o problemă) și ultima scenă din film.

Din punct de vedere organizatoric, m-a fascinat covorul roșu de la intrarea în sală. Și confeti-ul de la final, cu toate reflectoarele alea. Apoi, am avut loc pe scaunele alea care se bâțâie spate-față, ca să stai cât mai confortabil. Ohhh, doamne. Cum m-am văzut pe scaunul ăla mi-am zis: „filmul ăsta n-are cum să nu-mi placă!!!”. Mulțumesc, Mirela! Ai făcut un copil fericit cu locul ăla!

grand cinema more

Povestea animației SING

Are o poveste interesantă care, mie, mi-a plăcut la nebunie cum este construită. Îl avem în centrul atenției pe domnul Moon. Buster Moon. Un koala foarte stilat și cu ambiții foarte mari. Ah… și drăgălaș din cale-afară. Te topești după el de drăgălaș ce îi.

Domnul ăsta, Buster Moon, când e el mic copilandru, îl duce tatăl koala la un spectacol de teatru. Iar Buster Moon se îndrăgostește de scenă, de decor, de spectacolul tehnic, de spectacol în sine, de loje, de sală și de tot ceea ce însemna teatrul respectiv. Așa că, atunci când s-a făcut el koala mare și frumușel, cu ajutorul tatălui său, l-a cumpărat. Doar că ursulețul nostru drăgălaș, domnul Buster Moon, n-a prea reușit să vină cu spectacole glorioase, așa cum se întâmpla odinioară.

Banca îi bătea la ușă. Oamenii voiau să-și primească banii și așa mai departe. O grămadă de probleme avea drăguțul nostru ursuleț koala, domnul Buster Moon. Doar că, așa cum se întâmplă în orice animație care se respectă, un beculeț se aprinde și o idee spectaculoasă e gata să fie pusă în practică pentru a readuce faima și gloria teatrului său: o competiție de cântat, cu premiu, din care fac parte în finală cinci animăluțe simpatice: o elefănțică, o purcelușă, un șoricel nesuferit, o gorilă, o aricioaică și un porc puțin atipic.

Toți speră să-și schimbe viața prin acest concurs. Însă viața ia o grămadă de întorsături. Unele bune, altele mai puțin bune. După cum crede ea și după cum o taie capul. În animația SING toate întorsăturile astea au avut un rezultat excepțional la final.

sing movie

Ce mi-a plăcut la animația SING

Mi-a plăcut tare mult povestea. Etapele ei. Faptul că într-o singură poveste, lumea lui Buster Moon, au fost itnegrate toate cele cinci povești ale concurenților. Și au creat o lume mai mare, mai complexă, cu probleme și bucurii, exact așa cum este viața de zi cu zi.

Apoi, mi-au plăcut nespus de mult efectele 3D pe care, de obicei, eu nu le prea observ. Pentru că nu sunt suficient de 3D pentru mine, ori suficient de spectaculoase, ca să zic așa.

N-am avut o problemă cu faptul că a fost dublat. În general, prefer animațiile așa cum au venit de la mama lor. Dar, dat fiind faptul că ele sunt dedicate și celor mici, trebuie să fie și dublate. La animația asta mi-a plăcut și dublajul prin intonație, tonalitate și așa mai departe. N-am mai putut spune de vreo replică cum că ar suna „ca din topor” și, drept urmare, am fost fascinată și de dublaj. Pentru că m-am transpus în pilea unui copil și mai mic decât sunt eu și m-am bucurat de ea cu totul.

Mi-au plăcut foarte mult unele personaje și povestea lor, separată de povestea de ansamblu a animației. Spre exemplu, mi-a plăcut de mama purcelușă, cu o grămadă de copii purceluși pe cap, fără niciun ajutor din partea soțului, dar care se descurca exemplar – modelul mamei de toate zilele, ca să zic așa.

Melodiile din film, de la audițiile personajelor cât și din spectacol, mi s-au părut foarte bine alese și că rezonează cu povestea fiecărui personaj în parte, cât și cu povestea de ansamblu a animației. Ăsta cred că-i un mare plus, pentru că ești introdus și mai mult în tot ceea ce se întâmplă dincolo de ecran.

Ohh, că era să uit. M-a cucerit frumosul ăsta albastru:

faith sing

Hai și tu la film

Dacă vrei să vezi o animație super super super super extra mega drăgălașă, zic să te duci și să vizionezi animația SING. Intră în cinematografe din data de 16 decembrie 2016, fiind distribuită de RO Image 2000. O să râzi, o să fii ținut în suspans și o să-ți smulgă și o lacrimă.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

decembrie 16, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
expo tvr60
Cultură

Televiziunea Română inaugurează EXPO TVR60

by Daniela Bojincă decembrie 14, 2016
written by Daniela Bojincă

Televiziunea Română inaugurează 60 de ani de la prima transmisiune și, cu ocazia asta, sâmbătă, pe 17 decembrie, de Ziua porților deschise, inaugurează EXPO TVR60.

EXPO TVR60 va ține aproape o lună de zile, de pe 19 decembrie până pe 13 ianuarie și este un eveniment interactiv dedicat publicului de toate vârstele.

expo tvr60

Ce este EXPO TVR60?

EXPO TVR60 este o expoziție în cadrul TVR, ce conturează un tablou al ultimilor șase decenii din istoria României. Expoziția asta se axează, în principal, pe evoluția conținutului programelor, cât și a tehnologiei de televiziune, cum ar fi tranziția de la alb/negru la color, aparatură, materiale foto și video, costume, un spațiu dedicat Revoluției din 1989 și studiouri interactive.

Partea și mai interesantă, pe lângă istoria asta frumoasă prezentată în cadrul expoziției, cei de la TVR te integrează în atmosfera studiourilor de producție moderne, în două spații interactive, unde se vor putea realiza flash interviuri, jocuri de lumini, fotografii în decorurile emisiunilor, cât și să se interacționeze cu unele dintre vedetele TVR.

tvr istorie

Ce cuprinde turul EXPO TVR60?

În cadrul turului EXPO TVR60 o să vedem spațiul destinat Revoluției de la 1989, prima transmisiune transmisă în direct la televizor, studiouri moderne, aparatură, tranziția de la alb/negru la color, cât și un cinematograf în care se vor proiecta producții care au scris istorie pe micile ecrane, precum Toate pânzele sus, Gloria nu cântă sau Pistruiatul și multe, multe altele.

istorie tvr

Ce trebuie să faci ca să ajungi la EXPO TVR60 pe 17 decembrie?

Pe 17 decembrie trebuie să vii la una dintre orele astea, în intervalul orar 10:00-17:00: 10.00, 10.30, 11.00, 11.30, 12.00, 12.30, 13.00, 13.30, 14.00, 14.30, 15.00, 15.30, 16.00 şi 16.30. Grupurile de vizitatori se formează din jumătate în jumătate de oră și tot ce trebuie să aibă la ei este un act de identitate și să țină minte că accesul în Televiziunea Română se face pe la intrarea din strada Emil Pangrati numărul 8-10.

Ce trebuie să faci ca să ajungi la EXPO TVR60 între 19 decembrie – 13 ianuarie?

În principiu, cam același lucru de mai sus. Îți alegi una dintre orele de mai sus, de luni până vineri, cu programare la telefon în prealabil la numărul 021.3199111 – sau online, la adresa de e-mail [email protected].

Eu o să mă duc sâmbătă, la una dintre orele de mai sus. Mi se pare interesant să văd cum se filma acum 60 de ani și așa mai departe. Așa că dacă și ție ți se pare interesantă treaba asta, zic că ar fi fain să vii și tu. Sigur ți-ar plăcea.

Iar dacă eu nu te-am convins, îți las mai multe informații oficiale aici.

decembrie 14, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
snowtime
Filme

Snowtime – Marea Bulgăreală

by Daniela Bojincă decembrie 7, 2016
written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul Snowtime – Marea Bulgăreală acum ceva timp. Și tare-mi pare rău că n-am găsit deloc timp să-mi public părerea despre el, până acum.

snowtime

Snowtime este un film pentru toate categoriile de vârstă, de la cel mai mic, la cel mai mare. Așa că dacă ai sau nu ai un copil, profită și vezi filmul ăsta, acum, în perioada sărbătorilor. Am și două motive pentru care să faci asta:

  1. Dacă n-ai copii, vezi filmul ăsta ca pur și simplu să-ți amintești cât de frumoasă era copilăria aia fără griji, în care ieșeai iarna afară cu ceilalți copii și vă băteați cu zăpadă, pe echipe, până când una ceda.
  2. Dacă ai copii, duceți-vă să vedeți filmul ăsta ca să le arăți cât de frumoasă e copilăria aia trăită afară din casă, departe de tehnologia asta care ne mănâncă tot timpul. S-ar putea să-i dai niște idei de petrecut timpul afară și să primească și o doză de morală asupra importanței prieteniei, onestității și a stăpânirii mândriei și orgoliului.

Mie întotdeauna mi-au plăcut animațiile care au un mesaj. Pentru că influențează copiii spre bine, spre a trăi și prețui lucrurile frumoase pe care viața ți le ofer, dar de care mai uităm câteodată. Iar Snowtime este o astfel de animație, cu morală. Asemeni poveștilor pe care mi le citea mama când eram mică.

Povestea filmului Snowtime – Marea Bulgăreală

Snowtime spune povestea unor copii dintr-un orășel micuț, din timpul vacanței de iarnă. Ca să nu se plictisească, copii pun de-o mare bulgăreală, undeva la marginea orașului, pe un deal, unde una dintre tabere își construiește un fort de toată frumusețea și încearcă să reziste atacurilor echipei adverse. O numesc ei: marea bulgăreală din timpul războiului. Un război ce se dovedește a fi plin de învățături pe viitor și care-i unește pe protagoniști într-o și mai strânsă frumoasă prieteni.

Personajele sunt tare drgălașe. Și poznașe. Și aduc așa un zâmbet pe buze prin felul lor de a fi și prin replicile lor. Personajul meu favorit, cu care m-am identificat eu în animația asta, este Lucie. Adică drăgălașa în albastru de mai jos. Poate că o să înțelegeți și de ce chiar din trailerul de mai jos.

snowtime lucie

Filmul a apărut din data de 2 decembrie 2016 în cinematografe, fiind distribuit de Ro Image 2000. Așa că dacă vreți să vedeți o animație drăgălașă în ton cu anotimpul, zic să mergeți să vă bucurați de ea. E chiar faină!

Sursă YouTube (user Movieclips Film Festivals & Indie Films)

decembrie 7, 2016 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
virtual reality
Blogging

Cum a fost la Bloggers Lan Party 12

by Daniela Bojincă decembrie 5, 2016
written by Daniela Bojincă

Am fost săptămâna trecută la Bloggers Lan Party 12. Și am descoperit că n-am uitat să mă joc Guitar Hero și încă am îndemânare, plus că am învățat să joc două jocuri noi și am descoperit care-i treaba cu Virtual Reality și jocurile de genul.

virtual reality

Paparzzi: OVERHEAT

De data asta, Bloggers Lan Party 12 a ocupat două etaje la Impact Hub, cu tot felul de jocuri: FIFA 17, Call of Duty: Infinite Warfare, Guitar Hero, Catan, Fussball, Activity.

Anul trecut am încercat să cochetez cu FIFA. Am văzut că n-am nicio șansă, așa că anul ăsta m-am uitat din depărtare cum se joacă alții și aia a fost. Dacă ești anti-talent, ești anti-talent și pace.

Iar Call of Duty am zis că nu-i de mine și m-am tirat de acolo.

În schimb, am învățat să joc Activity și Catan. Ca mai apoi, pe seară, să-i învăț și pe alții cum se joacă Catan. Se pare că Emil e profesor bun, că el m-a învățat rapid toate regulile. Iar el se poate mândri cu un elev care-și depășește rapid profesorul.

Catan mi s-a părut un joc interesant. Nu mi se părea cine știe ce până să-l joc. Dar acum, că l-am jucat de câteva ori, îl recomand și eu altora. Sigur o să te prindă și pe tine jocul ăsta. E interesant să-ți faci propriile tale așezări, poduri și orașe, să primești resurse cu care să le construiești și așa mai departe. Dar cel mai interesant în jocul ăsta mi s-a părut că poți să furi, legal, de la adversari, resurse (muhahahahahaha) – și cum se făcea că eu ajungeam să fur mereu ce-mi trebuia și ce le trebuia și lor.

Apoi, mi-am dat seama că am talent la Activity. Știu să explic, să mimez și să desenez astfel încât coechipierii mei să se prindă despre ce cuvânt este vorba. Și mi-a plăcut și jocul ăsta. Îl jucasem cum se juca el, pe timpuri, ca joc de cabană, când echipa ta alegea un cuvânt și te punea să-l explici coechipierilor din echipa adversă fie prin mimă, vorbit sau desenat. Dar niciodată cu o tablă și cărți cu cuvinte. Lumea evoluează.

Cum a stat treaba cu Virtual Reality la Bloggers Lan Party

Așa cum am spus și mai sus, cel mai mult mi-a plăcut să descopăr cum stă treaba cu Virtual Reality. Am mai încercat eu niște astfel de ochelari, dar cu niște filmulețe scurte, fără să fiu implicată direct și să fac ceva acolo.

De data aceasta, m-am implicat cu totul în Virtual Reality. Și mi-a plăcut tare mult. Să povestesc. Am urcat cu liftul la etajul unei clădiri și am fost convinsă să mă arunc în gol. Și mi-a fost frică, după cum bine se poate vedea în filmarea de mai jos. Pentru că te simți ca fiind acolo și totul pare atât de real…

Apoi, îl auziți pe Silviu pe fundal cum făcea mișto de mine? El a pățit-o și mai și. În sensul că lui chiar îi tremurau picioarele. Râdea ciob de oală spartă…

După, m-am dus la un etaj mai jos, de unde puteam „decola” și zburam așa deasupra clădirilor. Și era atât de faină senzația asta, că nu mă mai săturam. Și uitasem unde sunt, că mai vor și alții să încerce ochelarii ăia și jocurile.

Dar nu m-am lăsat. M-am pus la coadă pentru a treia oară. Și m-am jucat și Fruit Ninja. Atât de tare mi-a plăcut.

bloggers lan party virtual reality

Paparazzi: Bogdan Pană

E fascinant cum te introduc într-o altă lumea din care simți că faci parte. Și înfiorător în același timp. E înfiorător cum realitatea se transpune virtual, dar se pare că spre asta tinde omenirea întreagă.

Și cam atât despre Blogger Lan Party 12. Să vedem cum o fi 13-le, numărul meu norocos.

O să las și un video care surprinde integral atmosfera de sâmbăta trecută.

decembrie 5, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Personal

Cum își bate Mega Mall joc de mine, clientul

by Daniela Bojincă noiembrie 25, 2016
written by Daniela Bojincă

UPDATE (28.11.2016): Mega Mall mi-a dat într-un final un mesaj în care și-a cerut scuze că nu au publicat la timp (fără să zică de ce, însă). În mesajul lor mi-au dat link și către nota postată luni, după vreo 6 zile de când trebuia să apară, cu câștigătorul și cele 3 rezerve, promițând să fie mai vigilenți pe viitor.

mega mall scuze

Nu mă enervez chiar foarte ușor, pe orice mărunțiș cum, de altfel, poate fi catalogat și acesta, dar Mega Mall a reușit să mă scoată din sărite. Dar atunci când încerci să mă iei de proastă, tu, ca mare brand, când eu îți pun niște întrebări ale căror răspunsuri mă vizează chiar direct, lucrurile încep să stea altfel. Și mă enervez. Nu în sensul în care să mă apuc să fac ca toate cele, ci în sensul că mă ambiționez și mai tare să aflu de ce mi se ascunde un răspuns în urma unei întrebări privind nerespectarea regulamentului scris chiar de ei pentru un concurs.

Dar ca să se înțeleagă despre ce vorbesc eu aici, am să spun povestea de la început.

Vinerea trecută, undeva pe seară, citeam la Chinezu pe blog despre faptul că pe 19 noiembrie este Ziua Bărbatului, iar Mega Mall dă un premiu cu adrenalină unui bărbat norocos – o experiență la Academia Titi Aur. Un concurs care mi s-a părut și mi se pare genial, de altfel. Super tare. Tot ce trebuia să facă bărbatul respectiv era să se ducă în Mega Mall, să cumpere ceva de acolo și să înscrie bonul la Info Desk, urmând ca pe 21.11.2016 să se facă extragerea, iar CEL TÂRZIU PÂNĂ PE 22.11.2016 să se AFIȘEZE CÂȘTIGĂTORUL LA INFO DESK ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK MEGA MALL, precum scrie în regulament:

regulament mega mall

Așa că, pe 19, mi-am luat prietenul frumos de mânuță și i-am spus frumos despre ce e vorba cu concursul pe care l-am menționat anterior. L-am scos din casă, l-am urcat în RATB, am făcut o oră până la Mega Mall, am stat vreo trei ore să-și găsească băiatul căciulă (măcar s-a ales cu una frumoasă, dacă cu respect din partea Mega Mall… nu), am înscris bonul la Info Desk (iar când am ajuns acolo și i-am zis tipei: „Bună, am venit să înscriem bonul pentru concursul organizat de Ziua Bărbatului, cel cu Academia Titi Aur”, ea a fost ceva de genu: „Ăăă.. concurs? 19? Ziua bărbatului? Huh? Ăăăă… da.. da… pe aici pe undeva… da… imediat.. stați așa” și a început să caute pe acolo, spunându-i și colegei de lângă, care părea tare dezorientată.. dar până la urmă au găsit ele despre ce era vorba și s-a înscris băiatul în concurs).

Apoi am așteptat cuminți data de 22.11.2016 să se afișeze câștigătorul ȘI PE pagina de Facebook Mega Mall. Ne este chiar peste mână în timpul săptămânii să mergem o oră până în capătul celălalt al Bucureștiului, eventual degeaba (în eventualitatea în care nu este câștigător), când putem afla simplu de pe pagina de Facebook. Și am așteptat. Și am dat refresh. Și am așteptat iar. Și iar am dat refresh. Și iar am așteptat. Apoi s-a făcut 23.11.2016, seara. Și le-am dat mesaj și mi-au răspuns:

prima parte

Păi bine măi fraților. Dacă nu știți ce concurs a fost de Ziua Bărbatului pe 19 noiembrie, cine să știe? Sau măcar uitați-vă, interesați-vă pe la colegi, șefi, ceva de genul, până să răspundeți clientului. Nu mă întreba pe mine ce concurs ați organizat voi pe 19 noiembrie, că eu îs client, nu organizator, la naiba. Ca mai apoi, deși nu știe despre ce concurs vorbește, îmi zice că sunt câștigătorii afișați într-un comentariu pe pagina de Facebook ( și când câștigătorul e UNUL SINGUR!).

Dar eu sunt fată bună. Și îi dau print screen cu postarea de pe Facebook care are un singur comentariu despre „ce s-a întâmplat cu câștigătorii?”:

a-doua-parte

După ce că nu știu despre ce concurs vorbesc eu. Îmi zic că e comentariu la postare cu câștigătorii (care e UNUL SINGUR!!!) și bla bla bla, gen tu ai afișat și pe Facebook, dar sunt eu proastă. Însă conversația asta fantastică a continuat. Pentru că le-am zis că nu sunt afișați niciunde online: nu pe site (deși nu aveau de ce să fie acolo, pentru că nu era în regulament), nu pe Facebook (deși era în regulament), iar despre Info Desk nu mă pot pronunța, că nu pot efectiv ajunge până acolo dacă nu-i musai și dacă există alte căi de a afla informația în secolul vitezei. Ei zic că au afișat la Info Desk, fapt ce nu-l pot contesta, atâta timp cât nu am fost acolo să verific din cauza timpului ăstuia care nu mi-a dat 2 ore să pot ajunge și să mă întorc unde am treabă.

După ce le-am zis că nu apare niciunde, că s-a făcut 24.11.2015, le-am citat și din regulament, au cam schimbat strategia de răspuns. Cu una și mai proastă, evident, care nu e menționată în regulament:

a-treia-parte

Băi, nene!!!! Tocmai ți-am citat din regulament ce trebuia să faci, ce te-ai obligat să faci chiar prin semnarea cu tine a regulamentului și contractului la Info Desk, iar tu zici că ai făcut cu totul altceva? Nu știu cine se ocupă de pagina asta, dar nu face o treabă bună. Nu menționează nici măcar dacă a fost afișat numele la Info Desk, ori ba. Apoi, putea să răspundă în alt fel. Cred că se scoteau mai bine dacă ziceau: „Daniela, ne pare rău, am uitat. Ne-a scăpat.”. Și mai puteau și să dea, oficial, în mesaj, numele câștigătorului. Dar poate că e ceva de nu-l dau și se tot eschivează.

Și mai pun aici un print screen cu o secțiune din cel de mai sus, cu regulamentul, cu niște evidențieri.

a-cincea-parte

 

Oricum, când vreau să aflu un răspuns, precum ăsta: „De ce nu ați postat ȘI PE FACEBOOK, așa cum AȚI SCRIS ÎN REGULAMENT?”, insist. Întrebare la care se evită răspunsul în continuare.

a-patra-parte

Dacă n-aveți chef să citiți tot ce e mai sus, vă zic mai scurt. Le-am zic că atâta timp cât evită să publice și să spună numele câștigătorului și pe Facebook, așa cum au scris în regulament, nu sunt transparenți. Deloc. Și îi pun într-o postură proastă și pe ăia care promovează concursuri de genul. Și că întrebarea mea a fost: „De ce nu a fost anunțat ȘI pe pagina de Facebook, precum scrie în regulament?”, nu cum l-au anunțat, nu altceva. Eu întreb ceva, iar ei răspund cu totul altceva. Iar la sfârșit, când văd că nu mai au nicio cale cu nebuna și că ea insistă să primească un răspuns pe care ei nu vor să-l dea, pentru că, evident, au un motiv, îmi dau cu Seen. Și nu acuz un motiv anume. Pentru că nu știu care e și nu sunt sigură de el. Dar nu văd de ce ai evita să-mi răspunzi întrebării, dacă nu ai avea un motiv. De ce nu ai fi deschis față de clienții tăi, pe Facebook, așa cum de altfel ai zis. Dacă nu ești în stare să respecți anumite condiții pe care chiar tu le impui, NU LE MAI FACE!!!

ȘI-ul acela din regulamentul vostru, conform limbii române, reprezintă o obligativitate (calitatea de a fi obligatoriu – conform dexului), nu ceva facultativ, neobligatoriu. Dacă voiați să vă puteți eschiva de la postarea de pe Facebook, în locul acelui ȘI trebuia să fie un SAU!!!

La sfârșit, când am menționat eu de Info Desk, au zis: „OPAAA, hai să ne scăpăm de asta și să-i zicem că da, am anunțat la Info Desk și telefonic apoi, deși inițial i-am zis fraierei că am anunțat doar telefonic”…

Nu înțeleg motivul pentru care evită să-mi spună de ce nu au postat și pe Facebook și de ce nu fac public numele câștigătorului. Pot înțelege că mie mi-au răspuns evaziv, pentru că n-am participat în campanie că nu aveam voie, conform regulamentului (era doar pentru bărbați de ziua bărbatului), la fel cum nu aveau voie să participe angajații unităților comerciale din Mega Mall, angajații organizatorului, angajații colaboratorilor cu care există relații contractuale, precum și rudele de gradul I sau soții și soțiile celor menționați anterior. Dar DE CE nu i s-a răspuns nici prietenului meu?

a-sasea-parte 

A cerut date de contact într-un final și i s-a dat și lui cu SEEN, pentru că ce naiba să-i zicem și fraierului ăstuia? Oricum nu scăpăm de el și nu vrem să-l lămurim. Pentru că… de ce… nu se știe. El chiar avea dreptul la un răspuns la întrebarea: „De ce nu ați afișat ȘI pe Facebook?”, când voi înșivă v-ați obligat să faceți asta prin regulament. Nu v-a obligat nimeni.

Eu încă rămân cu întrebarea. Și sunt de o insistență ce nu s-a mai văzut, când vine vorba de corectitudine, de omenie, de bătaie de joc, de ascundere de motive și fără să le explice. Așa că, dacă ajunge articolul ăsta la cineva mai sus de omul care se ocupă în ultimul hal de pagina lor de Facebook și comunicarea cu clienții,  poate mă lămurește și pe mine cineva de ce nu s-a afișat câștigătorul și cele trei rezerve ȘI pe Pagina de Facebook Mega Mall, conform regulamentului făcut de voi, cât și de ce nu vreți să spuneți de ce nu ați făcut asta și dați răspunsuri evazive, în care vă încurcați și se vede că nu aveți habar ce să mai ziceți?

Apoi, măcar nu discreditați prin atitudinea voastră persoanele care vă promovează. Eu știu cât de cât omul de mai sus, la care am citit articolul. Nu-mi scade încrederea în el așa, cu una, cu două. Dar alții. Alții care îl citesc, participă și se trezesc cu o atitudine de genul din partea voastră, îl înjură și nu or să se mai uite veci pururi în gura lui și a altora că gen: „Iar promovează mă ăștia concursuri fantomă la care cine știe cine oricum trebuie să câștige? Mai ia și ei niște bani că citesc fraierii.”. Urât din partea voastră. Foarte urât. Îi faceți de râs și pe alții și îi băgați în aceeași oală nevinovați.

Închei repetându-mă. Aștept un răspuns la întrebarea aia îngroșată mai sus. E un ȘI în regulamentul vostru nu un SAU. Și, dacă mi-l poate da cineva, am să fiu foarte fericită. Cea mai fericită.

P.S. Las aici regulamentul concursului, ca să nu existe dubii cu acel ȘI, cu obligativitatea la care s-au supus și pe care o evită.

noiembrie 25, 2016 5 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
D'Ardennen
Filme

D’Ardennen – Iubire în șapte crime

by Daniela Bojincă noiembrie 23, 2016
written by Daniela Bojincă

D’Ardennen este un film belgian criminal de interesant. La propriu. Povestea filmului este în sine una criminală, dar veți înțelege mai bine din cele ce urmează să vi le povestesc aici, pe blog.

D'Ardennen

Am ajuns în sala de cinema de la Elvire Popesco, cu jumătate de oră mai devreme (ceva absolut neobișnuit pentru mine) și am așteptat cuminte să înceapă filmul. Mi-a plăcut că, până la începerea filmului au pus melodii franțuzești. Tare faine. Atât de bine m-am relaxat, ca apoi să mă agite filmul D’Ardennen cu toată povestea aia halucinantă.

Povestea filmului D’Ardennen

Filmul spune povestea unui triunghi al iubirii care implică doi frați și o foarte bună prietenă a celor doi. Filmul începe cu jaful de proporții pus la cale de cei doi frați, Dave (Jeroen Perceval) și Kenneth (Kevin Janssens), care se sfârșește cu capturarea și condamnarea lui Kenneth în închisoare, timp de 4 ani, în timp ce Dave reușește să se facă nevăzut. În timpul celor patru ani, Dave se schimbă radical și își reface viața alături de Sylvie (Veerle Baetens), fosta iubită a lui Kenneth. Ieșit din închisoare, schimbat și călit, Kenneth dorește să-și refacă viața alături de fosta iubită și să o ia de la capăt într-un alt stil, diferit de cel al jafurilor. Doar că,viața nu-ți oferă mereu ce-ți dorești. Uneori te întâmpină cu multe dezamăgiri, așa cum l-a întâmpinat și pe Kenneth: cu fosta iubită într-o relație cu fratele său. Fapt ce îl face să-și dorească răzbunarea într-un mod nu tocmai pașnic și plăcut.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut mult cum e construită povestea și cum sunt construite personajele de către actori. Nu are tentă hollywoodiană absolut deloc. Iar asta îl face să pară cumva mult mai aproape de realitatea din zilele noastre. Doar sunt atâtea cazuri de răzbunare pe la TV și o groază de crime din iubire.

Apoi, mi-a plăcut cum sunt înlănțuite cele 7 crime, oricât de macabru și grosolan ar suna asta. Dar e o poveste construită tare bine. Încă de  la prima crimă, mi-a propus să le număr să văd dacă sunt 7. Și am ajuns la crima cu numărul 6. Și nu o găseam pe a 7-a. Și opaaaa, că a apărut chiar la final. E cu schepsis crima aia.

Nu mă dau în vânt după filme de genul, ce-i drept. Nu-mi place absolut deloc brutalitatea. Și, dacă nu aș fi văzut filmul ăsta undeva dimineața, ca să scap de gândurile lui până seara, probabil aș fi avut ceva coșmaruri. Dar are o poveste bună. Care m-a făcut să tresar când stăteam la semafor și am văzut o cutie pe stradă cu un cuțit și-un nene.

Hai și tu la film

Filmul intră în cinematograf din date de 25 noiembrie 2016, fiind distribuit de Freealize. Iar dacă vrei să vezi și tu o poveste fără tentă hollywoodiană, dar construită foarte bine, eu zic să te duci și să-l vezi. Și să numeri crimele, până ajungi la 6, ca apoi să te gândești care-i a 7-a. Că ea există, acolo, undeva.

Sursă YouTube (TIFF Trailers)

noiembrie 23, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
black friday
Cărți

Black Friday – cărți faine de la 2 lei!

by Daniela Bojincă noiembrie 18, 2016
written by Daniela Bojincă

Azi e Black Friday. Și toată lumea să plânge că peste tot dai numai de SOLD OUT-uri, ori se laudă cu noile lor achiziții din categoria de IT, electrocasnice și alte din astea.

Și cum eu n-am prins un City Break în Roma, cu 10 euro, mi-am zis să încerc să călătoresc cu ajutorul imaginației, printre rândurile cărților. Am avut parte de fiecare dată de călătorii excepționale. Cu cazare la mine în pat. Mic dejun, prânz și cină pe noptiera de lângă. Și plimbări interminabile prin ochii personajelor din cărți.

Așa că, dacă nu apucați vreun City Break ieftinache rău de tot de Black Friday, eu zic să vă apucați să vă cumpărați cărți. O să aveți parte de călătorii mult mai lungi, poate chiar mai relaxante, la prețuri și mai mici.

Dacă tot n-am apucat să dau 10 euro pe un City Break la Roma, cu toate cele incluse, am zis să arunc un ochi pe Libris că sigur găsesc eu ceva interesant, la prețuri ok. Și am găsit cărți de la 2 lei și ceva plus transport gratuit.

De ce Libris de Black Friday

Întotdeauna îi prefer pe cei de la Libris când vine vorba de cărți. Pentru că mereu au transportul gratuit. Uneori au prețuri ceva mai mari decât ceilalți, cu 1-2-3 lei. Sau poate chiar 5. Dar mă scot cu transportul ăla de peste 15 lei gratuit. Și merită. Prefer să dau 25 de lei pe o carte, decât 20 plus 15-20 transportul (35-40 în total). Dar au și cărți cu prețuri mai mici decât alții. Depinde. În viața asta totul e relativ.

Cărțile alea la 2 lei și ceva, au reducere de vreo 93%. Au mai mult categorii de reduceri. De la 25%, până la 93%. Și au reduceri și pentru muzică, filme, jocuri. Și cam tot ce au ei pe site. Dar pe mine mă interesează prea puțin astea. Pe mine mă interesează cărțile. 

black friday

Așa că, dacă vreți să vă plimbați prin lumea întreagă, ori chiar prin Univers, cumpărați o carte. Azi nu costă deloc mult. Și apoi, nu puteți spune că n-ați profitat și voi de Black Friday și nu v-ați luat și voi ceva, orice acolo.

  

noiembrie 18, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bloggers lan party
Blogging

Bloggers Lan Party – hai și tu să te joci toată ziua cu noi

by Daniela Bojincă noiembrie 17, 2016
written by Daniela Bojincă

Bună! Eu sunt Daniela! Dar dacă ai mai intrat pe acest blog până acum, probabil că știai asta deja. Mă caracterizez ca făcând parte din rangul ștrumfilor și, cum ștrumfii sunt mereu niște copii, le place să se joace într-una. Și mie-mi place să mă joc, că doar așchia nu sare departe de trunchi. Tocmai de aia mă și duc la Bloggers Lan Party. Să mă joc o zi întreagă. De dimineața până seara. O grămadă de jocuri.

Partea faină e că pot să vină și cititorii cu noi.

bloggers lan party

Aruncăm cu credite în Silviu Pal

Unde are loc Bloggers Lan Party

Așa cum deja ne-au obișnuit organizatorii, Bloggers Lan Party o să aibă loc tot la Impact Hub din Centrul Istoric, de pe Strada Halelor numărul 5, pe 26 noiembrie, începând cu ora 11 și neștiind exact când se termină.

Cum poți să vii și tu la Bloggers Lan Party

Nu-i complicată  treaba. Se face după câțiva pași simpli:

  1. Asigură-te că ai 18 ani în buletin.
  2. Al doilea pas e să dai click aici.
  3. Al treilea e să îți alegi unul dintre bloggerii din lista aia. Gen, pe mine.
  4. Apoi apeși pe butonul ăla cu fundal roz/magenta/ce vrei tu (nu știu cum se numește boala asta, dar eu nu prea disting nuanțele culorilor; la mine orice nuanță de roz e…. tot roz)
  5. Completezi formularul ăla cu nume, prenume, număr de telefon, e-mail șia dresa contului de Facebook și trimiți formularul. Și aia e. Evrika! Te-ai înscris.

Până când te poți înscrie?

Te poți înscrie la Bloggers Lan Party până pe 23 noiembrie. Apoi, pe data de 23, cică aruncă cu toate numele într-o pălărie de magician și extrag câștigătorii. Nu. Nu vă mai alegem noi, vă aleg organizatorii. 

Dacă mă înscriu la mai mulți bloggeri, am mai multe șanse?

Nope. N-ai. Câștigătorii o să fie aleși prin Random.org. Și, citez din spusele măreților organizatori: „Degeaba vă înscrieți la mai mulți bloggeri, Sfântul Random nu vă duplică numele.”. Ne pare rău. Asta e. Oameni răi. Asigură o singură șansă tuturor celor înscriși.

Acuma să lăsăm pălăvrăgeala și să trecem la fapte. Dă click pe link-ul ăla de mai sus. Încrede-te cu toată ființa ta în Sfântul Random. Și hai să te joci cu noi toată ziua FIFA 17, Call of Duty: Infinite Warfare, Guitar Hero, Catan, Fussball. Și să socializăm. Și să facem poze. Și să mâncăm.

noiembrie 17, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
nocturnal animals
Filme

Nocturnal Animals – când iubești pe cineva nu-l respingi

by Daniela Bojincă noiembrie 16, 2016
written by Daniela Bojincă

Ieri am văzut la Grand Cinema&More din Băneasa filmul Nocturnal Animals. Imediat după ce a început filmul, după primele cadre, credeam că o să fie un dezastru total. Pentru mine (ce să-i faci – nu înțeleg arta modernă, sunt pe stil vechi eu). Mă gândeam că o să fie un coșmar tot filmul și care o să continue toată noaptea și eventual încă câteva.

Apoi, tot așteptând să se termine secvențele respective și toate WTF-urile din jurul meu, mi-am amintit de maică-mea care mereu îmi spunea, în încercările ei de a-mi pune cărțile sub nas și a mă face să le citesc, iar eu după primele paragrafe din prima pagină o dădeam pe aia cu „Nu-mi place. E proastă pentru mine. Nu citesc!”: „Hai mă, mamă! Citește și tu mai mult de o pagină. S-ar putea să-ți placă cartea asta, mai încolo. S-ar putea să găsești chiar ceva interesant în ea. Nu mai judeca lucrurile și oamenii după aparențe, din prima. Dă-ți timp să le/îi cunoști și s-ar putea să-ți placă”.

Până la urmă m-a convins. Nu mai renunț la cărți după prima pagină citită care nu-mi place, ori după primul capitol, ci le citesc până la capăt și caut lucruri care să-mi placă și să mă cucerească.

Așa a fost și cu filmul Nocturnal Animals. Am așteptat să treacă primele cadre și să descopăr povestea filmului. Și n-am regretat. M-a cucerit până la final. Au fost unele scene în care am stat cu sufletul la gură să văd ce, cum și de ce se întâmplă. Mi-au plăcut mult trecerile de la acțiunea din carte, la cititoarea ei (o să explic treaba asta ceva mai jos). Legăturile făcute între cele două planuri sunt foarte tari, iar filmul ăsta te lasă cu o groază de semne de întrebare. 

nocturnal animals

Povestea filmului Nocturnal Animals

Filmul Nocturnal Animals, regiszat de Tom Ford, spune povestea unei cărți – Nocturnal Animals, dintr-o altă carte – Tony and Susan. Iar treaba asta este năucitoare. Practic, filmul este ecranizarea cărții lui Austin Wright, Tony and Susan. În cartea asta, Edward (Jake Gyllenhaal) scrie o carte, Nocturnal Animals, al cărei manuscris îl trimite fostei sale soții, Susan (Amy Adams),  să-l citească și să-i spună o părere despre el. Citind cartea, Susan își aduce aminte de trecutul ei alături de fostul soț, Edward, pe care îl părăsise în urmă cu vreo 20 de ani.

Cartea pe care o citește o bulversează foarte tare prin prisma amintirilor pe care le trăiește și pare să se redescopere prin Tony (jucat de același Jake Gyllenhaal – mie mi s-a părut tare fină chestia de ce personajul lui Tony este jucat de același actor care-l joacă și pe Edward și se face simțită prezența lui Austin Wright), personajul principal al cărții.

Cartea din interiorul cărții spune povestea lui Tony, un bărbat ce pleacă în vacanță alături de soție și fiică. Vacanța lor este însă ruinată de un grup de băieți răi ce le schimbă destinația de vacanță și întregul curs al vieții. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult în film

Am adorat de-a dreptul trecerile dintre amintirile lui Susan asupra vieții alături de Edward, în timp ce citea cartea, și evenimentele în sine ce aveau loc în cartea fostului său soț. La un moment dat, spre sfârșitul filmului, una dintre treceri și asocierea dintre cele două mi s-a părut de-a dreptul fantastică și m-a ținut acolo cu sufletul la gură. Punțile pe care le-au construit între cele două planuri te fac să tresari și fac din filmul ăsta unul foarte fain.

Apoi, actorii care interpretează rolurile personajelor din carte, cu grimase, cu sentimente, cu trăiri, par ca rupți din acțiunea respectivă. Cred că dacă aș fi citit cartea lui Austin Wright înainte să văd acest film, mi-aș fi făcut propriul meu film în imaginația mea exact așa cum și l-a făcut și Susan citind cartea fostului ei soț. Aș fi construit personaje cu aceleași grimase și răbufniri de sentimente întocmai cum au fost construite în film.

Hai și tu la film

Filmul Nocturnal Animals, Animale de noapte după cum e el tradus în limba română, distribuit de RO Image 2000, intră în cinematografe din data de 18 noiembrie 2016. E o poveste într-o poveste, interesantă, plină de suspans și de intrigi. Mi-a plăcut și-l recomand mai departe. La fel cum îmi recomand mie să citesc și cartea. Sunt sigură că e demențială.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

noiembrie 16, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home