bacalaureat
Personal

Cum să iei examenul de bacalaureat cu notă mare

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Eu am trecut deja prin experiența asta și, ca orice om care a trecut deja printr-o experiență, mă văd în măsura de a da sfaturi astfel încât lucrurile să se termine cu bine pentru toată lumea. Îmi place să încerc să ajut și să împărtășesc altora din experiențele mele.

Drept urmare m-am hotărât să scriu un articol despre cum poți să promovezi examenul de bacalaureat cu o notă destul de mare și fără prea multe griji, împărtășindu-ți din experiența mea.

Desigur, dacă tu vrei să iei bacul ăsta de mai jos, eu n-am nici cea mai mică problemă.

bac

În schimb, dacă vrei să iei examenul de bacalaureat de la sfârșitul celor 12 clase, te invit să-mi citești următoarele rânduri. Te asigur eu că nu-i complicat să faci ceea ce te sfătuiesc, deși te afli cam pe ultima sută de metri când scriu eu acest articol.

M-am gândit mult dacă să scriu un articol cu sfaturi pentru fiecare materie în parte, sau dacă să adun toate sfaturile, pentru toate materiile, sau cel puțin la cele care eu am eu examenul de bacalaureat, într-un singur articol. Iar decizia finală a fost, desigur, să scriu un singur articol. Știu că nu vreți să pierdeți prea mult timpul și că vă place să găsiți informația care vă interesează într-un singur loc. Așa că să începem.

Sfaturi pentru proba la Limba Română de la examenul de bacalaureat

Subiectul 1: Sincer, nu prea știu ce să zic aici. E înțelegerea textului. Trebuie să lucrezi pe text și să cunoști limba română. Să știi sinonime pentru cuvinte, antonime, omonime, să știi ce reprezintă semnele de punctuație în funcție de context și alte din astea. E un subiect ușor la care trebuie să știi câteva reguli de bază: definiția sinonimelor, antonimelor, omonimelor și definițiile semnelor de punctuație. Și să știi să-ți spui opinia despre o anumită sintagmă din text.

Subiectul 2: Personal, mi se pare cel mai ușor subiect. Ce naiba poate fi mai ușor decât să argumentezi ceva? Îți spui părerea ta, pertinentă desigur, despre ceva anume. Despre școală de exemplu și cu ce crezi tu că te ajută 12 ani de zile petrecuți în școală, mai departe în viață. Aici, teoretic vorbind, trebuie doar să știi elementele unei argumentări: introducerea (dacă ești de acord sau nu ești de acord cu propoziția pe care ei ți-o dau ca să pleci de la ea când scrii textul argumentativ), cuprinsul (în care îți expui părerile pro și contra privind subiectul respectiv – se folosesc conectori precum „în primul rând” „în al doilea rând”, „în plus” și alte din astea) și încheierea (cu vestitul „în concluzie”, unde rezumi într-o frază toate părerile tale pro și contra). Gândește-te că porți o discuție online cu cel mai bun prieten al tău și încerci să îi prezinți părerile tale într-un text amplu. Trebuie să fii sincer, ca să fii credibil. Și să nu bați câmpii.
Mai multe despre cum se scrie un text argumentativ, din punct de vedere teoretic, găsești în articolul special de aici. 

Subiectul 3: Deși poate te aștepți să te sfătuiesc să citești comentariile, ei bine nu te sfătuiesc să faci asta. Sfatul meu este să citești operele care-ți intră în programă la examenul de bacalaureat și să știi câteva noțiuni de bază despre autor (anul nașterii, locul, evoluția ca autor) și despre operă (anul când a fost scrisă, în principal). Iar apoi, dacă ai citit, nu ai cum să nu comentezi întâmplările cruciale, care au o importanță majoră în desfășurarea acțiunii, din operă. 
Eu nu sfătuiesc pe nimeni să învețe textele alea date în clasă, sau scrise prin cărți, ca papagalul. Mi se pare cea mai mare prostie și aberație. Trebuie să înveți să te dezvolți tu, să-ți formezi o părere și să ai o părere asupra semnificațiilor metaforelor, sintagmelor și întâmplărilor din opera respectivă.

Uite aici două cărți, una cu teste și una cu comentarii. Pe mine m-au ajutat la vremea lor, cât de cât. Ți le recomand pe cele de anul acesta, nu din anul în care am dat eu, căci nu mai sunt poate chiar de actualitate.

Așadar, cartea cu teste pentru bacalaureat la Limba Română o poți comanda de aici, sau de aici, sau aici (în funcție de prețul care te coafează).

Cartea cu comentarii și sinteze pentru bacalaureat, dar folositoare și în cauzl olimpiadelor (deci una dintre cele mai bune), o găsești aici.

Sfaturi pentru proba la Matematică de la examenul de bacalaureat

Indiferent de subiect, te sfătuiesc doar să știi formulele și cum să lucrezi pe ele. Subiectele la matematică și exercițiile aferente fiecărui subiect, se bazează pe formule. Fiecare exercițiu are rezolvarea la baza unei formule sau a unui principiu.
Deci învață formulele și să le aplici, ca să știi cum și când să lucrezi cu ele.

Poți comanda cartea de matematică, în funcție de profilul la care te afli:

Mate-Info – o poți comanda de aici, sau aici, sau aici, sau aici.

Științele Naturii sau Profil tehnologic – o poți comanda de aici, sau aici, sau aici.
(ți-am dat mai multe variante de preț ca să alegi varianta care te coafează pe tine, poate se mai ieftinesc ba într-o parte, ba în alta)

Sfaturi pentru proba la Biologie de la examenul de bacalaureat

Indiferent de subiect, sau de anii din care ți-ai ales să dai proba, fie că sunt anii IX-X, fie că sunt anii XI-XII, citește partea de teorie dintr-una din cărțile astea de mai jos, de la Corint. Te asigur eu că mai mult de jumătate de oră, hai o oră, nu-ți ia să citești partea de teorie și apoi să faci niște teste.

biologie-bacalaureat

Eu am dat examenul de bacalaureat la biologie din XI-XII. Mi s-a părut materia mult mai ușoară și mai digerabilă, învățând din ediția de 2014 a acestei cărți. Mi-a prins tare bine. Teoria este foarte bine schematizată și reții lucrurile foarte ușor. În plus, ai și teste pentru examenul de bacalaureat. O să te ajute și încă mai ai timp să o cumperi.

Uite mai jos niște recomandări de unde poți cumpăra cartea de biologie, ediția cea mai nouă, a anului în curs (updatez frecvent articolul):

Biologie clasele IX și X: o poți comanda de aici (este varianta din 2020 făcută de aceeași autori ca cea după care am învățat eu în 2014, dar îmbunătățită, conform prevederilor de acum).

Biologie clasele XI și XII: o poți comanda de aici, sau de aici (este varianta din 2019, făcută de aceeași autori ca cea după care am învățat eu în 2014, dar îmbunătățită, conform prevederilor de acum). Pentru anatomie nu am găsit deloc o variantă de 2020 de acești autori, pe niciunde. Deci cred că, cel mai probabil, a rămas cea din 2019.

Dacă îmi asculți sfaturile astea, fie că ești pe ultima sută de metri, fie că nu, te asigur că nu ai să regreți. Acum, după ce am trecut de examenul de bacalaureat, când privesc înapoi, îmi dau seama că a fost unul dintre cele mai ușoare examene posibile. E la fel ca o lucrare de control, ori ca o teză. Nu-i nimic greu. Nimic ceea ce să nu poți rezolva.

El este, într-adevăr, solicitant din cauza stresului. De aia se și numește, popular, „examen de maturitate”. Pentru că îți testează rezistența ta la stres de fapt și de drept, împreună cu câteva cunoștințe care, într-un procentaj foarte mare, nu te vor prea ajuta în viață. Poate doar noțiunile de la bio.

Important este să nu te stresezi. Bacul e ușor. O să dai apoi peste alte examene mult mai dificile, dar mult mai dificile. Și atunci o să îmi dai dreptate: bacul e la fel ca orice altă lucrare, doar că e mai stresant din punct de vedere psihologic. Orice lucru care se termină, orice etapă, devine un stres la nivel psihologic. Așa e făcut să fie în subconștient. Însă tu poți lucra la treaba asta și poți conștientiza că nu-i nimic greu și că n-ai de ce să te stresezi. E vorba de voință și de relaxare și detașare față de factorii stresanți.

Nu uita că orice etapă încheiată este de fapt începutul unei alte etape.

34 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
samsung galaxy tab 4
Blogging

Bloggerul are nevoie de gadgeturi ca de aer

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Dacă ești blogger, înțelegi cu siguranță despre ce vorbesc. Mereu ai nevoie de câte un gadget, fie el smartphone, laptop sau tabletă.

Dacă nu ești blogger, fie mă înțelegi, fie mă consideri nebună și te pregătești deja să-mi faci rost de un loc la un spital de nebuni pe motiv că-ți sunt simpatică și vrei să mă ajuți să-mi fie bine. Așa cum de cele mai multe ori se gândește propria mea familie și nu înțelege efectiv de ce am nevoie de toate astea.

Tocmai de aceea am zis să vă și explic.

De laptop am nevoie ca să scriu articole frumos, tolănită în fotoliu, sau stând liniștită în pat, seara când ajung acasă. Sau dimineața. Sau după-masa. Depinde de program. Apoi, mai citesc o știre. Mai văd ce au scris alții. Și mă mai uit la un film.

De telefon am nevoie, în mare parte, să vorbesc la el. Nu se știe niciodată când te sună cineva. Apoi, pentru mine e vital atunci când fac poze. Pe oriunde aș merge, îl scot repede din buzunar și mai imortalizez câte un cadru. Apoi urc poza pe Instagram. Sau pe Facebook. Sau fac un articol având-o ca suport. Cred că aș muri să dau peste un cadru care mie să-mi placă și să nu-l pot imortaliza. Nu neapărat pentru Facebook, Instagram și blog, cât pentru sufletul meu. Bine, n-aș muri. Dar m-ar chinui groaznic gândul.

Apoi, m-ai folosesc telefonul și ca să citesc mail-urile și rareori să răspund la ele. Mă enervează de-a dreptul să răspund la mail-uri de pe telefon. Ecranul ăla mi se pare prea mic și parcă nu mă simt eu bine să scriu mail-uri de pe telefon. La fel cum nu pot scrie nici articole. Pentru că pur și simplu nu pot.

Tocmai de aceea am decis că am nevoie de o tabletă. Are ecranul mult mai mare, astfel încât să pot oricând să răspund la mail-uri și să scriu articole căci, de ce să nu recunosc, de multe ori mi-am pierdut ideile pe care le-am avut în privința unui articol până să ajung la laptop și să mă apuc de scris. Pe lângă asta e și destul de ușoară încât să fie purtată în geantă mai peste tot, iar ăsta-i principalul avantaj pe care îl are în fața unui laptop: faptul că poate fi transportată oriunde. Cu un laptop e mai complicat, dat fiind faptul că este mult mai greu și mai voluminos decât o tabletă.

În plus, tableta n-ar fi bună doar la scris articole și la răspuns mail-uri, ci și la făcut poze cu ea. Sau să vezi filme, ori să citești cărți, atunci când pleci la un drum mai lung, înspre o conferință, sau într-o vacanță, fără să te mai cari cu laptopul după tine, tableta fiind mult mai practică.

Iar pentru ceea ce vreau eu, pentru că n-am una și-mi dau seama că am nevoie de una cât mai curând posibil, Samsung Galaxy Tab 4 este perfectă din toate punctele de vedere:

samsung galaxy tab 4

♠  ecran potrivit (de 7 inch), cu un raport de 16:10 al afişajului – bifat; e numai bun cât să nu mă chiorăsc să văd ce scrie pe acolo și să mă simt bine când mă uit la filme;

♠  sistem Multi Window pentru o experiență multitasking (așa ca mine), ca să pot să și scriu articol, să vorbesc și cu prietenii, să cumpăr și ceva online și eventual să urmăresc și activitatea de pe Facebook, totul pe un singur ecran – bifat;

♠  design elegant, ca să-mi fie drag de ea – bifat; partea din spate fiind din imitație de piele, ceea ce-i oferă o notă clasică de lux;

♠  subțire și ușoară, pentru o experiență cât mai plăcută și de lungă durată – bifat;

♠  procesor Quad Core la 1,2 GHz pentru o funcționare generală cursivă – bifat;

♠  transferat conținut (muzică, filme, poze, documente) între toate dispozitivele prin conectarea acestora cu Samsung Link – bifat;

♠  partajarea conținutului media cu prietenii, vizualizarea fotografiilor ori jucatul jocurilor împreună (în rețea) – bifat;

♠  wi-fi, bluetooth, usb-uri, gps și alte cele – bifat;

♠  memorie de 8 GB și microSD până la 32 GB – bifat;

♠  cameră HD (1280 x 720) – bifat;

♠  baterie de 4000 mAh, care ține vreo 10 ore – bifat.

Pentru mine, toate cele de mai sus pe care le-am specificat, sunt mai mult decât suficiente atunci când sunt plecată și am nevoie de o tabletă pentru a răspunde repede la mail-uri, ori pentru a imortaliza vreun moment, sau chiar să scriu ideile unor articole și, de ce nu, articolele în întregime. Sau pentru momentele în care mă plictisesc și vreau să mă uit la un film sau să citesc ceva (deși în materie de citit nu prea-mi trădez eBook-ul atunci când sunt plecată).

O tabletă nu numai că mă ajută la toate astea, dar e bună și la economisit timp atunci când am nevoie de el din plin. Iar treaba asta se întâmplă mai mereu. Adică să am nevoie de timp pentru alte activități. Iar când vorbesc de economisit timp mă refer la faptul că nu mai trebuie să stau să mă gândesc la ce voiam să scriu și cum, căci am deja ideile notate pe tabletă. Sau poate chiar articolul gata scris și, drept urmare, pot să fac orice altceva. E important ca, în ziua de azi, să știi să câștigi timp. Cât mai mult timp. Timpul e vital!

16 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
parlamentul european
BloggingCultură

Ce aș face eu ca Președintă a Parlamentului European

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

În viața mea au loc două momente mari și late. Momente în jurul cărora viața mea guvernează, ca să zic așa:

Momentul 1: Momentul când învăț chestii noi și întreprind diverse activități.

Și Momentul 2: Momentul când ard gazul de pomană și visez la cai verzi pe pereți. Și la unicorni. Și la zâne. La noi galaxii. Universuri. Forme de viață. V-ați prins voi.

Astăzi tocmai am avut parte de un Moment 2. Și cum stăteam eu așa și mă gândeam la cai verzi pe pereți, am început să mă întreb cum ar fi dacă i-aș lua locul lui Martin Schulz și aș deveni noua Președintă a Parlamentului European. Ce legi aș adopta, ce fel de acte legislative aș cere Comisiei Europene să propună, cum aș face astfel încât să controlez într-un mod cât mai democratic și cât mai corect cu putință celelalte instituții europene, cum aș gestiona deciziile cu privire la acordurile internaționale, cât de greu ar fi să analizezi petițiile cetățenilor și cum aș proceda în acordarea verdictului final, cât și cum aș administra eu bugetul UE.

parlamentul european

Și stând așa și gândindu-mă la toate astea, mi-am dat seama că treaba nu ar fi chiar foarte ușoară.

Noi, oamenii de rând, cei care-i judecăm pe ei, cei de acolo de sus, îi judecăm pentru lucrurile pe care le fac, sau pe care nu le fac, în funcție de ceea ce noi pe persoană fizică ne dorim și credeam că ar trebui să se întâmple, ori ba. Și, de fiecare dată când ne gândim cum am fi noi în rolul respectiv și că dacă am ajunge acolo am face și am drege cutărică lucru, o facem gândindu-ne la propriile dorințe și nicidecum la ale unei comunități întregi căci, în definitiv, Uniunea Europeană este o întreagă comunitate, nu ești doar tu, doar eu, sau doar 100.000 oameni.

Mi-am dat seama că, în rolul de Președintă a Parlamentului European ar trebui să încetez să mă gândesc la mine ca subiect principal. Ca Președintă a Parlamentului European trebuie să mă gândesc în primul rând la comunitatea Uniunii Europene, la cetățenii ei și la dorințele acestora ca un întreg.

Iar de când am conștientizat treaba asta, că trebuie să-mi dau jos dorințele de pe piedestal, mi-am dat seama că-i și mai greu decât îmi dădusem deja seama la început. E complicat să te gândești mai mult la ceilalți decât la tine. Prin natura umană suntem făcuți să ne gândim în primul rând la noi și abia apoi la ceilalți. Așa că-i greu să schimbi foaia. Tare greu. Poate chiar de asta există atâtea lucruri care nu sunt la locul lor atât în politica de la nivel național, cât și în cea de la nivel internațional. Pentru că nu se reușește treaba asta cu trecerea intereselor proprii pe un nivel secundar.

Și totuși, ce aș face eu ca Președintă a Parlamentului European pentru prima și prima dată de la anunțarea mea în funcția respectivă. Am stat și m-am gândit mult, până când am revenit la ceea ce tocmai v-am spus anterior: că ar trebui să încetez să mă gândesc la ce aș vrea eu.

Așa că primul lucru pe care l-aș face ar fi să analizez petițiile cetățenilor și să cer un bilanț al bugetului: cât s-a cheltuit în ultimii ani, pe ce proiecte (adică încotro s-au dus banii), care este bugetul actual de care se dispune și care sunt proiectele cu un grad major de prioritate.

Aș analiza petițiile și bugetul, împreună cu proiectele propuse deja, iar apoi aș lua o decizie în funcție de dorința majorității, de prioritatea cerinței respective și de beneficiile pe care decizia respectivă le are asupra tuturor cetățenilor.

Însă, pentru că îmi doresc o Europă cât mai bine dezvoltată și într-un mediu cât mai propice dezvoltării, atât din punct de vedere ecologic, medical, cât și al tehnologiei și educației, aș mai face trei chestii, pe lângă cele spuse mai sus, pe care eu le consider de o importanță majoră.

1. Aș acorda o cantitate semnificativă de bani spitalelor în care există condiții precare, pentru a putea fi reabilitate și dotate cum se cuvinte.

2. Aș moderniza școlile care se află cam în aceeași situație cu spitalele, căci ne dorim o masă a populației care să tindă spre 100% când vine vorba despre educație.

3. Aș da o lege prin care aș obliga fiecare țară în parte să aibă piste de biciclete anexate drumurilor naționale, județene, interjudețene, străduțelor din orașe și așa mai departe, astfel încât deplasarea cu bicicleta pe distanțe scurte, cât și lungi, să fie încurajată și să se desfășoare în condiții cât se poate de normale și conform standardelor civilizație din secolul în care trăim. Îmi doresc o Europă cât mai puțin poluată, iar aceasta o consider una dintre metode. 

Desigur, aș urmări îndeaproape cum merg lucrurile și i-aș verifica constant pe cei responsabili să mă asigur că proiectele astea se duc la bun sfârșit așa cum trebuie și nicidecum de ochii lumii.

După cum bine ai văzut, mie mi-a fost tare greu să ajung să fac o listă fără să mă gândesc la mine ca subiect principal, ci gândindu-mă la întreaga comunitate a Uniunii Europene, așa că dacă ți-am trezit și ție interesul de a te imagina în locul lui Martin Schulz, să știi că Biroul Parlamentului European organizează un concurs în perioada 9 mai – 30 iunie 2015, ce are ca premiu o excursie în Parlamentul European, concurs dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, provocându-i să-și imagineze că au fost aleși în poziția de Președinte al Parlamentului European și că ar trebui să susțină un discurs inaugural. Mai multe detalii despre concursul respectiv ai chiar la ei pe site.

Iar ca să te ajut să înțelegi mai bine cum merg lucrurile, am să-ți las filmulețul de mai jos.

Sursă Youtube (user European Parliament)

2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
cumparaturi smart
Personal

Cumpărături smart – sau cum să te plimbi cu tableta și căruciorul prin Carrefour

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Am fost ieri la Carrefour. Dacă era după mine, nici măcar nu ieșeam din bârlog. Dar a vrut al meu prieten să facă cumpărături. Așa că m-am conformat și m-am dus, că na, nu se poate altfel. Când omul vrea să-și cumpere chestii, apăi se duce să-și cumpere chestii. Și nu-i chip să se facă altfel.

Adică am mers mai mult silită, decât din propria mea voință. Însă oamenii ăia la Carrefour, parcă mă așteptau să mă înveselească. A fost așa, ca un făcut.

Cum am dat să intru-n Carrefour, o tipă îmi zâmbea din fața unor cărucioare cu tabletă. Evident, n-am băgat-o în seamă. Pe mine m-au fascinat cărucioarele de cumpărături cu tabletă. Așa că m-am apucat să citesc pe acolo ce aveau ei scris. Ea, vorbăreață, s-a apucat să-mi explice mai amănunțit.

N-am ascultat tot, dar am reținut că pot lua un cărucior din ăla cu tabletă să mă plimb cu el prin magazin. Abia atunci am început să devin atentă și să o rog să-mi spună exact cum stă treaba și ce presupune toată chestia asta cu cărucioare, tablete și cumpărături smart.

Treaba stă așa. Iei căruciorul cu tabletă. Tableta are o aplicație instalată. Iar aplicația asta este de fapt o hartă a magazinului, cu rafturile și produsele pe categorii. Așa că dacă nu știi unde se află un produs, îi alegi frumos categoria, iar aplicația îți indică raftul la care trebuie să ajungi. Practic nu mai trebuie să stai să cauți produsul ăla și să pierzi timp aiurea.

cumparaturi smart

În plus, aplicația îți înregistrează traseul din magazin și îți dă posibilitatea să îți actualizezi mereu lista de cumpărături, adăugând tot felul de produse și de categorii și bifând ceea ce ai cumpărat deja. Personal, mi se pare foarte tare chestia asta.

Și am cumpărat de două ori mai multe chestii de cât ne propuseserăm să cumpărăm. Adică de cât își propusese el, că eu nu aveam de gând să cumpăr nimic. Doar că, fascinată fiind de aplicația aia să văd cum funcționează și adăugând categorii și plimbându-mă printre rafturi, am mai pus și câte ceva în coș.

Desigur, aș putea să dau vina și pe tipa de la intrare. Ea este responsabilă pentru dulciurile cumpărate căci, ca să-mi explice cum funcționează aplicația, mi-a adăugat categoria dulciuri și produsul ciocolată. Așa că era musai să mă duc și pe la raftul cu ciocolată, nu? Deci m-am dus. Că doar nu adăugase fata aia categoria degeaba în listă.

Toate astea spre disperarea prietenului meu, care a fost nevoit să se plimbe după mine prin tot magazinul doar ca să văd eu cum funcționează aplicația. 

Și când mă gândesc că cei de la Carrefour nici măcar nu mă plătesc pentru reclama asta despre unul dintre serviciile pe care le oferă la aniversarea lor de 14 ani. Mă rog, eu le mulțumesc pentru „aventura” oferită și pentru că m-am simțit chiar bine să mă joc cu aplicația aia. Și le urez și „La mulți ani!”.

10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
dieta ciocolata
Personal

Cum am slăbit eu cu ciocolată în 7 pași simpli

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

M-am gândit să scriu un articol diferit, în seara asta. Diferit prin faptul că n-am mai scris niciodată așa ceva. Și m-am mai gândit că s-ar putea să-ți fie și ție util. Na, nu se știe niciodată când vrei să slăbești.

Genetic, nu-s grasă. Da deloc. Aș putea spune că sunt perfectă așa cum sunt, minionă și fără pic de grăsime, în rolul meu de mâncătoare profesionistă de ciocolată.

M-am gândit că ți-ar fi util să știi și tu cum am slăbit eu cu ciocolată. Și nu prin faptul că m-am împachetat în folie cu ciocolată. Doamne ferește. Nu aș face în vecii vecilor o asemenea blasfemie. Eu am mâncat ciocolată. Și mănânc în continuare. 

dieta ciocolata

Cum? Care-i dieta mea cu ciocolată? Nici nu-i grea.

Deci:

Pasul 1: Te trezești de dimineață și mănânci un rând de ciocolată. Apoi bei un pahar de apă. După care, la vreo oră și ceva două, ciugulești niște mâncare. Ce ai tu chef și poftă. Orice. Poate chiar o prăjitură. Aaaa, nu v-am spus că-mi plac prăjiturile?

Pasul 2: Până să vină prânzul, mai mănâncă niște ciocolată. Nu la ore neapărat regulate, dar cât de cât constant. 

Pasul 3: La prânz, musai o ciorbă. Eu cel puțin nu pot trăi fără ciorbă. Apoi, un felul doi care poate să fie alcătuit din orice. Chiar și din carne, cu sosuri, cu legume. Apoi niște ciocolată. Musai și ciocolată.

Pasul 4: Mănâncă ciocolată și până la cină. Așa, din când în când mai iei câte un cub. Câte două, câte trei.

Pasul 5: Bea multă apă. Serios. Bea 2L de apă.

Pasul 6: La cină, nu mânca prea mult. Ceva ușor, ca să dormi liniștit. Apoi, ia niște ciocolată. Mai mănâncă câte un cub, din când în când, până adormi. Dar nu prea multă. N-a vrea să nu mai adormi noaptea.

Pasul 7: Fă sport. Când apuci. Nu contează că mergi pe jos câțiva kilometri. Ori cu bicicleta, sau mai știu eu ce altceva.

Și urmând dieta asta a mea, proprie și personală, mâncând ciocolată la greu, pe lângă mâncarea obișnuită, am reușit să ajung la performanța de a pica pantalonii de pe mine. La propriu. Și cică ciocolata îngrașă. Nu. Ciocolata te ajută să slăbești. E fapt demonstrat. Eu pot spune că am distrus acest mit cum că ciocolata îngrașă.

Așa că, dacă vrei să slăbești și tu, ai văzut ce ai de făcut. Mănâncă multă ciocolată. Cât mai multă. Doar ai grijă să nu dai în diabet. Atâta tot. 

12 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
game of thrones
Filme

MINUNE! Există viață după Game of Thrones

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Ca să vezi și să nu crezi. Există viață după Game of Thrones. La nici două zile după ce s-a terminat și cel de-al 5-lea sezon, eu încă trăiesc. Bine, nici c-am simțit vreo clipă că mor că se termină sezonul. Ori că a murit Jon Snow. Și așa el nu știa nimic. În plus, simpaticul de Kit Harington încă trăiește. De ce m-aș stresa?

Zilele astea, lumea s-a isterizat pe Facebook. Unii care au văzut filmul înainte altora, au început să-i oftice pe respectivii cu spoilere cum că Jon Snow a murit. Ceea ce, să fim serioși, a anunțat cartea acum mult timp, când a fost scrisă și publicată. Apoi au început să se isterizeze și ceilalți că, într-adevăr, murise Jon Snow. Și uite așa s-au isterizat unii pe alții. Un fel de lanț al slăbiciunilor.

Pe mine m-au amuzat ambele tabere în egală măsură. Adoram să-i văd cum se oftică unii pe alții ba că a murit Jon Snow, ba că se fac spoilere. Spoiler pe care l-a făcut cum mult timp înainte cartea. Duceți-vă și certați-vă cu Martin, că a publicat scenariul Game Of Thrones cu mult timp înainte să apară filmele.

Dar acum, să fim serioși. Voi chiar credeați că o să-l lase ăștia în viață după ce le-a adus sălbaticii pe cap? Felul cum era construit firul întâmplărilor prezicea de mult moartea lui Jon Snow. Îl doreau toți mort de mult, iar asta a fost picătura care a umplut paharul. Era un fapt ce avea să se întâmple cât de curând. Și s-a întâmplat.

Dar mie tot îmi place cum se agită lumea. Poate, dacă nu s-ar fi agitat, eu nu aș mai fi avut astăzi despre ce scrie. Și aș fi sărit așa, pur și simplu peste ziua de azi și mi-aș fi lăsat blogul fără articol. Așa că doresc să le mulțumesc tuturor agitaților de pe Facebook.

Și stați, nu aruncați încă cu pietre. Nu-i vorba că nu-s fanul acestui serial. Ba din contră, ador Game of Thrones. Și-mi place fix așa cum e el. Cu toți morții lui și cu toți cei lăsați în viață care, la un moment dat, vor muri și ei. Nu, nu eu fac spoilere, cartea le face. Pe cuvântul meu de nu.

Totuși, mă bucur că reușesc încă să trăiesc după terminarea sezonului și după moartea lui Jon Snow care, ce-i drept, îmi era cel mai simpatic. Așa, pentru că nu știa nimic și în același timp pentru că le știa pe toate.

6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
curatare laptop
Personal

Astăzi mi-am făcut sufrageria atelier de reparat calculatoare

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

M-am gândit ca, din când în când, să mai scriu aici și articole de zi cu zi. Din ce mai fac eu. Chiar dacă nu-i interesant. Parcă, pe un blog personal, nu-i ok să scrii numai despre evenimente și lucruri faine care se întâmplă peste tot.

Adică e ok să mai scrii, din când în când, și alte lucruri. Lucruri de genul, despre cum îți transformi sufrageria în atelier de reparat calculatoare. Sau mă rog, alte tâmpenii. Ce-ți trece prin cap. Sau ce-ai mai făcut în ziua aia.

Eu azi mi-am transformat sufrageria în atelier de reparat calculatoare. Nu singură, ce-i drept. Cu tata. Amândoi am transformat-o.

Ne-am luat măsurile de precauție. Adică am pus față de masă și față de masă de lucru peste fața de masă. Ca să nu murdărim și să nu zgâriem masa. Adică ca să nu dormim de azi înainte pe preș că am stricat mobila. Sau poate nici măcar pe preș n-am mai fi dormit.

Ne-am înarmat cu ustensile și ne-am pus pe desfăcut șurubele și scos mufe. Urmărind un tutorial, desigur. Laptopul ăla îi cel de-al doilea copil al lui taică-miu. Așa că totul a fost studiat în detaliu și abia apoi ne-am pus pe desfăcut.

Tipul din tutorial desfăcea două pe spate, două pe față. Două pe spate, două pe față. Ca la tricotat. I-am explicat că-i muncă inutilă să întoarcem la laptopul ăla. Așa că am desfăcut tot pe spate, iar apoi am trecut pe față. Șurubel cu șurubel, mufă cu mufă. Carcasă cu carcasă și placă cu placă.

Ca mai apoi să mă sperii de laptopul ăla. Plin de praf. Dar plin. Mă mir că încă mai mergeau componentele alea. Bine, făceau figuri. Se oprea laptopul din senin. Bârâia. Se încălzea de ziceai că-n momentul ăla ori face poc, ori ia foc. Din două una trebuia să fie sigur. N-a fost, spre fericirea lui.

Dezmembrat fiind, i-am oferit, gratuit, un moment de relaxare sub aerul din compresor. Ca un proces de întinerire, căci piesele alea arătau atât de curate, încât ziceai că atunci au fost făcute. :))

Săracul laptop, e patru ani e când îl are, n-a fost desfăcut și curățat deloc. Vă dați seama ce s-a strâns acolo, nu? Da, exact, e greu de explicat cum mai funcționa și cum mai făcea față când el nu reușea să se aerisească deloc.

Bine, eu acum fac pe lupul moralist, dar nici laptopul meu nu stă mai bine la capitolul ăsta. Tot de patru ani n-a fost niciodată desfăcut nici el, ca să fie curățat. Tocmai de aceea se află pe lista noastră ca următorul pacient ce va fi operat.

Și ca articolul ăsta să nu fie scris chiar degeaba și să prezinte un interes pentru cei care l-au citit până la capăt, am și un sfat: din când în când, mai desfaceți-vă laptopurile/calculatoarele și curățați pe acolo ce este de curățat. Altfel există posibilitatea nu doar să se încingă și să se oprească brusc, ci și să se ardă procesorul. Așa că da, desfaceți laptopul din când în când.

Ca să vedeți ce era acolo, las și niște poze de la locul de muncă. Drept dovadă că am muncit pe bune și am dezmembrat tot ce a fost de dezmembrat. Bucățele l-am făcut.

curatare laptop

curatare cooler laptop

ingrijire laptop

22 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bucuresti
BloggingCalatoriiCultură

Când spun București, la ce te gândești?

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Când spun București, la ce te gândești? Desigur, dacă ești din România, primul lucru care îți va veni în minte e faptul că-i capitala țării. Orașul ăla mare, înspre care mai toți tinerii se îndreaptă. E un fel de tărâmul tuturor posibilităților pentru România. La orașul cu cele mai multe evenimente de tot soiul și alte din astea.

Dar dacă ai fi străin? Dacă ai fi străin și ți-aș spune numele de București, la ce te-ai gândi? Cu ce iese Bucureștiul în evidență? Cel face pe străin să exclame: „Aaah, București, orașul ăla în care se practică X lucru și-n care musai vreau să ajung”?

Micul Paris? Să fie oare ăsta singurul lucru cu care vrem să ne identificăm în fața străinilor? Copia unui oraș mai mare? Mi-ar plăcea să cred că poate fi cunoscut și pentru altceva.

Mulți, dar foarte mulți, nici nu știu unde se află pe hartă și ca ar fi capitala vreunei țări, dar să-l mai cunoască pentru vreo activitate faimoasă. Adică așa cum sunt anumite orașe cunoscute pentru numărul mare de oameni care practică ciclism, ori pentru anumite obiective turistice, sau mai știu eu ce altceva.

Mi-ar plăcea ca Bucureștiul, orașul ăsta frumos cu miros de epocă, să ajungă să fie cunoscut în întreaga lume. Să știe aproape oricine că e orașul cutărică, pe care merită să-l vizitezi măcar o dată în viață.

Oare cum ar fi să fie cunoscut pentru activitățile de pe Râul Dâmbovița? Să fie capitala în care poți vâsli pe timp de zi, iar în serile senine de vară să poți viziona proiecții de filme pe apă – un cinematograf pe apă. oare cât de tare ar fi toată treaba asta? O mai fi în vreun oraș vreun cinematograf pe apă?

Există un cinematograf fizic, undeva în ocean, la malul unei insule pustii din Thailanda. Dar proiectii de filme pe apă, constante, seară de seară dacă zona respectivă este acoperită, n-am auzit încă să fie.

Eu una cred că m-aș duce seară de seară să văd filme proiectate pe apă. În primul rând, pentru că mi se pare a fi o experiență interesantă un cinematograf în aer liber, dar nu oricum, ci cu proiecții pe suprafața apei. Și în al doilea rând pentru că ar fi un alt motiv să petrec timpul afară și nu închisă între patru pereți. Mie-mi plac activitățiile outdoors. Sunt fanul lor declarat.

Desigur, îmi susțin în continuare și ideea cu vâslitul. În canoe, canotcă sau orice altceva, barcă din care să se poată vâsli să fie, pentru ocuparea timpului liber și, de ce nu, pentru a pratica sport și în altă manieră decât cea de la sală. Și pentru că nu trebuie să te duci în Deltă să faci asta. Ar fi aici, aproape, la câteva stații de metrou, de tramvai, sau de autobuz.

Iar dacă ideile mele trăsnite nu ție se par chiar așa de trăsnite, ba chiar îți plac ca modalități de ocupare a timpul liber, vreau să te anunț că între 16 și 21 iunie 2015 are loc în București festivalul UrbanFest, în zonele adiacente râului Dâmbovița din București, între Grozăvești și Parcul Național Văcărești, un festival de dezvoltare urbană ce își propune promovarea valorilor europene în domeniul urbanismului și dezvoltării locale sustenabile, ediția de anul acesta având ca temă BlueGreen – Râuri în orașe smart. Adică scoaterea în evidență a rolului râurilor în metropolele moderne, ca factor identitar și de regenerare urbană, în contextul politicii europene de dezvoltare regională.

N-ar strica să ieși din casă și să vezi și tu ce și cum. Programul exact al evenimentului, când poți discuta cu peștișorul de aur să-i spui dorințele tale pentru devoltarea Bucureștiului, cât și alte detalii care te-ar putea interesa, le poți afla aici.

7 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
povesti pe bicicleta
BloggingCalatoriiPersonal

Culeg povești pe bicicletă

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Fiecare lucru de pe lumea asta are o poveste. Tu. Eu. Copacii și frunzele de pe stradă. Casele. Chiar și un atom are propria lui poveste, împreună cu protonii și cu electronii lui.

Iar mie îmi place să culeg povești. De mică mi-au plăcut poveștile în cele mai mici detalii ale lor. Îmi plăcea, ca oricărui copil, să aflu cât mai multe lucruri. Să pun întrebări. Să descopăr. Din fericire pentru mine, obiceiul ăsta nu s-a desprins de mine și nici eu de el așa că, zi de zi, continui să aflu cât mai multe povești pe care uneori le împărtășesc, iar alteori aleg să le păstrez doar pentru mine.

Culeg povești când stau de vorbă cu bunica. Cu mama. Cu tata. Culeg povești când merg pe stradă și, de cele mai multe ori, când pedalez. Îmi place să descopăr locuri când pedalez și să le aflu povestea. Sigur se găsește ceva interesant de spus despre fiecare loc în parte. E un detaliu, acolo, în povestea lui, care îl face să fie interesant și să-ți rămână întipărit în memorie ca un loc frumos, sau un loc în care s-au întâmplat lucruri, s-a schimbat istoria, ori poate chiar viața.

Săptămâna trecută, între 1-7 iunie, la inițiativa celor de la Blogal Initiative, în urma inițiative celor de la bike2work de a merge cu bicicleta la muncă (un fel de impuls nervos – orice impuls/acțiune este consecința unui impuls anterior), s-a desfășurat Săptămâna Bloggerului Biciclist. Și cum nu toți bloggerii au și un birou, granițele traseelor au trecut dincolo de casă-serviciu-retur.

Drept urmare a luat ființă echipa DĂ-I pedală pentru mediu și povești, în componența căreia se află subsemnata, Andreea Lazăr și Irina Bartolomeu. De unde și numele echipei și proiectului (D, A, I) ale cărui baze le-am pus (de la un impuls, pleacă un alt impuls, apoi altul și tot așa).

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=939590189440615&id=936042546462046

Ne-am apucat să pedalăm, fiecare pe bicicleta ei și în orașul ei, promovând protejarea mediului și descoperirea poveștilor din fiecare loc prin care trecem de multe ori absenți. Și cum nu puteam să ne transformăm blogurile în bloguri cu și despre biciclete, ne-am gândit să punem bazele proiectului nostru pe o pagină de Facebook și în paralel pe blog.

Am pedalat zi de zi și, pe lângă poveștile pe care le aflam și imaginile pe care le postam din locurile prin care treceam, am încercat să aduc oamenilor, care au început cu drag să ne urmărească activitatea, povești despre biciclete și curiozități din istoria lor.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=938298546236446&id=936042546462046

Cea mai tare poveste pe care am aflat-o, că na, mă încadrez la sexul feminin, este asta:

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=940657806000520&id=936042546462046

Însă, pe lângă poveștile pe care am reușit să le împărtășesc celorlalți, alături de colegele mele de echipă, desigur, ce a ajuns să-mi placă cel mai mult a fost mica comunitate pe care am reușit să o strângem în jurul nostru și oamenii care ni s-au alăturat fie să pedaleze alături de noi, fie luându-ne interviuri (inculpatul este Bogdan Dărădan) și participând la concursul pe care l-am organizat.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=940526869346947&id=936042546462046

Pentru mine Săptămâna Bloggerului Biciclist a fost o adevărată bucurie nu doar pentru că am împărtășit cu ceilalți povești din locurile prin care am trecut, ci mai mult pentru că celorlalți le-a plăcut. M-a uns pe suflet când mi-a spus o susținătoare că-i place la nebunie munca pe care o facem și lecțiile mele de istorie din locurile pe care le-am pozat. Comentariul ăla mi-a făcut toată săptămâna, dacă mă înțelegeți ce vreau să vă spun.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=941058339293800&id=936042546462046

A fost o experiență de-a dreptul minunată. M-I-N-U-N-A-T-Ă! MINUNATĂ!

Și nu vă speriați prea tare cu a fost. Dacă ne-ați dat deja like paginii, o să continuăm să vă plimbăm pe bicicletă, virtual, și să vă spunem poveștile locurilor. O să continuăm să vă anunțăm de proiecte cu și despre biciclit și să vă mai spunem câte o curiozitate din istorie ciclismului și a evoluției bicicletei. Pe scurt, nu scăpați de noi trei.

Pentru că toată treaba asta a pornit prin Blogal Initiative, în urma inițiativei celor de la bike2work, am zis să le testăm aplicația lor pentru bicicliști, I`velo, care înregistrează traseul, locurile favorite, obstacole și dificultățile din trafic, și să vă povestim și vouă despre ea. Desigur, abia a apărut și mai are câteva lcururi de îmbunătățit, cum ar fi un „buton” de pauză și eliminarea anumităr bug-uri. Însă, aplicația asta, pe bune de nu-i tare utilă ca să împărtășești traseele tale cu alții și să-i atenționezi de eventuale obstacole.

Iar ca să vă conving am făcut un filmuleț (selectați 1080p pentru o calitate superioară).

Despre proiectul nostru au mai scris și colegele mele, Andreea și Irina. Așa că dacă eu nu v-am convins că merită să pedalați pentru poveștile din jur și pentru mediu, poate o vor face ele.

13 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Personal

Uite de ce-mi place mie să recomand telefoane prietenilor mei

by Daniela Bojincă
written by Daniela Bojincă

Fac parte dintr-o generație care se plictisește repede de lucruri. Eu mă plictisesc repede. Amicii mei se plictisesc repede și, majoritatea oamenilor cu care ajung să interacționez se plictisesc repede de câte un lucru și vor mereu altceva. Nu știu tu cum ești, dar oamenii din jurul meu așa sunt. Vor ceva nou în fiecare zi. Mă rog, ai prins tu ideea. Sper.

Și, de obicei, când ne plictisim de un lucru, întrebăm prin grupul nostru de prieteni ce ne-ar recomanda. Iar pe mine, când mă întreabă cineva ce să aleagă dintre X sau Y model de telefon, eu îi zic să le ia pe amândouă. Unul să-l păstreze și unul să mi-l dea mie. Desigur, cum asta nu-i posibil, ajung să-l sfătuiesc să-l aleagă pe cel care i se pare cel mai bun în materie performanță și pe ăla pe care mi-ar plăcea și mie să mă joc. Că la ce mai sunt bune telefoanele prietenilor, dacă nu să te joci și tu pe ele, măcar din când în când?

Și, pentru că-mi place tare mult să fac recomandări și sunt un as în tehnologie, o adevărată mama omida, vreau să-ți recomand noul Samsung S6, proaspăt scos pe piață.

1. Pentru că vreau să-l testăm împreună.

Și 2. Ei bine, pentru că vreau să-l testăm împreună. 😀

Acum, serios, nu ți-ar plăcea să ai ultimul telefon de pe piață, cu cameră de 16 MP pe spate și 5 MP pe față? Pe bune că mie mi-ar plăcea să facem niște poze și să ne mândrim cu ele pe Instagram și pe oriunde altundeva mai apucăm.

Adică, după că-ți recomand un telefon bun, să nu măscoți și pe mine la o poză, un joc, un test, ceva?

Mulți m-ar întreba acum de ce mă interesează pe mine să am un telefon cu mulți mega pixeli, când pentru asta s-au inventat aparatele de fotografiat. Ei bine, în concepția mea modernistă, ar trebui să ai un telefon din ăsta pentru că nu tot timpul umbli cu aparatul după tine. Și niciodată nu se știe când îți iese un cadru care merită pozat și surprins cât mai bine, iar tu n-ai cu ce. Un telefon cu mulți mega pixeli e numa bun. Telefonul îl porți mai mereu cu tine.

Însă, pe lângă mega pixelii pe care probabil și tu te așteptai să-i aibă, greutatea de 132 de grame, pe mine m-au surprins senzorii ce-i are încorporați, în special cel care monitorizează pulsul, cât și accelerometrul. Bine, și senzorul de amprentă, pe lângă lanternă, giroscop, proximitate, busolă, barometru și hall. Dar ăla de monitorizat pulsul mi se pare cel mai tare. Până acum erau aplicații. Acum încorporează direct senzorul care, doamne ferește, nu se știe când îi bun. Dar zic să nu te mai aburesc cu tot felul de detalii ale specificațiilor tehnice, încorporate în textul meu, așa că ți le las pe toate, frumos structurate, direct aici.

Și acum, pentru că sunt genul ăla de om care, până la urmă, indiferent de specificațiile tehnice, desigur, ținând cont puțin și de ele, eu îmi aleg telefoanele, laptopurile și alte drăcovenii după culoare și design, nu-i așa că telefonul ăsta-i atât de frumos încât nu vi se mai iau ochii de la el și l-ați lua acasă? Indiferent de răspunsul vostru, acum ziceți și voi ca mine și nu-mi distrugeți visul frumos.

samsung galaxy s6 edge

10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts