• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
bicicleta electrica traseu montan dunare mehedinti jamp ro bg bike app proiect european daniela bojinca
Calatorii

Cu bicicleta electrică prin munții patriei

by Daniela Bojincă noiembrie 17, 2019
written by Daniela Bojincă

Acum trei săptămâni și respectiv acum două săptămâni am părăsit în weekenduri Bucureștiul pentru niște locuri absolut minunate din România, prin munții patriei. Am hoinărit cu bicicleta electrică pe trasee montane și m-am bucurat de peisajele de toamnă din munți, liniște, miros de copaci, frunze uscate, ciripit de păsări, Dunărea și… liniște. Am zis liniște, nu?

După cinci zile prinsă în agitația din București, aglomerație cât cuprinde peste tot, de la mașini bară la bară, sardine în tramvai, trolee, autobuze și metrou, până la claxoane și oameni grăbiți și nervoși în orice perioadă a zilei, un weekend cu foșnete de frunze sub roțile bicicletei e ca o mană cerească.

Așa că, deși n-am mai biciclit de destulă vreme, mai ales pe trasee dificile cum sunt traseele montane, n-am refuzat invitația de a mă alătura unui grup de bloggeri și jurnaliști + vecini din Bulgaria, ca să biciclim împreună prin munții României.

În primul weekend am fost în vecinătatea Gorjului, în Isverna – Mehedinți. Un loc tare frumos, înconjurat de munți și dealuri și unde când răsare soarele parcă ești pe meleaguri din povești.

rasarit isverna mehedinti pensiunea steaua muntilor

Răsărit în paradis

Și, sincer, nici cu apusul nu-mi e rușine.

apus podul lui dumnezeu mehediniti

Apus la Podul lui Dumnezeu

În al doilea weekend am fost la Dunăre, în Svinița, un alt loc al României noastre de poveste. Ambele merită vizitate fie că mergi la o tură cu bicicleta, fie la pas, fie chiar și cu mașina. Dar cred că sunt mai frumoase primele două variante.

Dar să-ți povestesc cum a fost cu bicicleta electrică prin munții din Mehedinți și mai pe la nord, dar și mai pe la sud.

Cum sunt bicicletele electrice

daniela bojinca bicicleta electrica trasee montane mehedinti isverna jamp ro bg bike app romania bulgaria

Daniela și noua ei iubire

Îmi zicea cineva că bicicletele electrice sunt o prostie. Că ce biciclit mai e ăla, dacă tu ai o forță electrică care pedalează pentru tine? Ce biciclit e ăla dacă nu schimbi vitezele și foile și pinioanele și dacă nu știi să le combini și alternezi în special atunci când urci diferite pante, mai ușoare sau mai dificile?

Ei bine, treaba nu stă chiar așa. Nu ai o pedală sau o clapetă undeva la ghidon care să facă bicicleta să vrum vrum ca un scuter sau o motocicletă. Nu. Ai pedale la care pedalezi în mod normal. Și pinioane. Și foi. Pe care trebuie să știi să le schimbi chiar dacă ai bicicleta setată pe modul electric. Asta pentru că poți și decupla bateria aia, ca să o folosești ca pe o bicicletă normală. Ceea ce este recomandat, mai ales când faci trasee lungi și ai nevoie de partea electrică pe pante, sau când obosești.

Bicicleta electrică de la E-Twow pe care am pedalat eu are 5 trepte de viteză pe partea electrică, 8 trepte pe partea mecanică și 3 foi. Indicat este să folosești treptele 1 și 2. Pe pantă, spre exemplu, uneori este suficient treapta electrică 1. Bicicleta urcă super ușor. Desigur, e nevoie să știi și cum să pedalezi o bicicletă normală și anume ca să poți folosi treapta 1 electrică trebuie să ai fie foaia din mijloc fie cea mică și o treaptă de viteză pe pinion de 5-6. Sau mă rog, asta e în funcție și de forța picioarelor tale.

Cert e că bicicleta electrică nu te scutește de pedalat. Și nici de efort. Și trebuie să știi să o folosești astfel încât să nu obosești și să pedalezi de drag și nu cu chin.

bicicleta electrica traseu montan dunare mehedinti jamp ro bg bike app proiect european

Bicicletă electrică în toată splendoarea ei

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Isverna

În primul weekend am fost la Isverna. Cum eu am venit tocmai de la București, nu m-am putut de bucura de biciclit și vineri. Și din păcate nici duminică, pentru că a trebuit să plecăm destul de devreme ca să prind trenul de Craiova-București.

Dar hei! Sâmbătă m-am bucurat din plin de biciclit prin munții patriei, pe un traseu ales de către organizatori și pe care poți să îl vezi și în aplicația creată specială pentru acest proiect, despre care o să-ți vorbesc puțin mai jos.

Traseul mi s-a părut unul mediu pentru un om care merge cu bicicleta când și când și ușor pentru cineva care le are cu biciclitul prin munți și nu numai. În plus, bicicleta electrică chiar te ajută, în special când ai porțiuni mai dificile de urcat și tu nu ești tocmai în formă. Deci, oricum ar fi, că te dai ca lumea cu bicicleta sau nu, că ai forță în picioare sau nu, poți să te bucuri de traseul respectiv cu o bicicletă electrică care te ajută foarte mult. DACĂ ȘTII SĂ O FOLOSEȘTI!!! Și o să scriu un articol separat despre cum e să pedalezi cu o bicicletă electrică și diferența față de una normală/mecanică, unde pedalezi fără pic de ajutor. Ceva mai detaliat față de ce am scris mai sus.

Am plecat de la pensiunea unde am stat, Steaua Munților din Isverna, spre căminul cultural al comunei, unde erau la încărcat bicicletele electrice. Iar de acolo a început aventura. Pentru început, ceea ce a ajutat la încălzire, am mers pe un drum de țară asfaltat, iar apoi, după câțiva kilometri, am trecut pe un drum neasfaltat și am început să urcăm prin munți, printre copaci cu frunze de toamnă și să ne bucurăm de un peisaj de toamnă de poveste.

in_padure_pe_carare_marian_buzarnescu bicicleta electrica isverna traseu montan mehedinti proiect european

Poză furată cu nerușinare de la Marian

Dacă ajungi prin părțile alea, recomand traseul. Cea mai frumoasă parte, recunosc, mi s-a părut și cea mai dificilă. Dar peisajul ăla… pfff, merita orice efort și orice febră musculară.

Finalul traseului s-a lăsat cu poza asta, cu cei care au reușit să ajungă până acolo, căci asta a fost, într-adevăr, cea mai dificilă parte. Frunzele erau ude și sub erau o mulțime de pietre care făceau roata să derapeze și să aluneci.

bicicleta electrica trasee montate bicicleta mejedinti proiect european romania bulgaria jamp ro bg bike app

Pauză de poză cu bicicletele electrice

Și coborârea a fost senzațională, ce pot să spun. Mai ales când mi-a sărit un țap în față, dintr-o curbă, din boscheți și am făcut un slide de toată frumusețea, cu bicicleta, pe o parte, printre pietre. Încă mai am julituri și vânătăi. Dar heeeeeei, cine s-a dat cu bicicleta prin locurile alea superbe? Cine, cine, cine?

Și, pentru că îmi place să-mi testez limitele, deși lovită și accidentată, atunci când am avut de ales să prelungesc traseul sau să mă întorc cu cei obosiți la căminul cultural, să las bicicleta și să merg la pensiune, desigur că eu am ales să prelungesc traseul. Păi cum altfel? Să fi ratat eu alte peisaje minunate? Nici vorbă.

Dar să trecem mai departe și să vă povestesc puțin și despre ieșirea cu bicicleta electrică de la Dunărea.

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Svinița, la Dunăre

Am acceptat provocarea și din weekendul următor de a merge cu bicicleta electrică prin munții patriei. Tot în Mehedinți, dar mai la Sud. Acolo unde Dunărea face spectacol printre munți.

Am fost cazați într-un alt loc superb, în care ne trezeam cu Dunărea la picioare și cu munții deoparte și de alta.

dunarea svinita cazane munti

Splendida Dunăre și miracolele ei

Sâmbătă am plecat din nou să luăm bicicletele electrice care, surpriză, de data asta n-au fost încărcate toate. Eu am avut, ce-i drept, norocul de a pune mână pe o bicicletă încărcată full. Dar alții n-au fost chiar atât de norocoși și li s-a descărcat bateria fix când le-a fost lumea mai dragă. De asta și cred că este important să înveți înainte cum să folosești bicicleta electrică ca să conservi cât mai bine cele 2-3 linii pe care le ai. Spre exemplu, eu din 5 linii m-am întors cu 3 linii. Ceea ce înseamnă că și cei care aveau 2-3 linii puteau folosi bicicleta electrică pe electric pe tot traseul. Dar da, asta depinde foarte mult și de treptele pe care folosești bicicleta electrică ca bicicletă electrică.

Am pornit pe un traseu cu Dunărea la dreapta noastră și satele sârbești pe malul opus. Am mers așa o bună bucată de vreme, pe asfalt, iar apoi am părăsit Dunărea și am urcat prin munți, spre un sat cehesc de poveste. Spre exemplu, acolo, oamenii își lasă plasa cu bani în cui, la poartă, iar cineva vine și le pune pâinea în plasă, ia banii, lasă rest dacă e nevoi și așa mai departe. Mi s-a părut tare interesant.

bicicleta electrica traseu montan dunare mehedinti jamp ro bg bike app proiect european daniela bojinca

Daniela și noua ei iubire

Și acest traseu mi s-a părut un traseu mediu pentru cei care nu merg cu bicicleta foarte des, dar totuși puțin mai dificil decât cel de la Isverna. Era mult mai accidentat și chiar mi-a fugit roata de la bicicletă de câteva ori. Trebuia să alternezi și ceva mai bine bicicleta electrică cu cea mecanică, ca să reziste bateria, pentru că efortul era ceva mai ridicat și se consuma mai repede bateria.

Cel mai mult mi-a plăcut când am coborât din satul cehesc, înapoi, spre Dunăre. Pe drumul șerpuit printre copacii cu frunze multicolore ale toamnei și cu Dunărea în față. Tare rău îmi pare că nu m-am oprit să fac niște poze.

Ultima parte a traseului a fost, din nou, pe malul românesc al Dunării, înapoi spre locul în care trebuia să lăsăm bicicletele, mi s-a părut ceva mai dificilă decât urcatul pe munte. Așa că am făcut o aroganță și, pentru că mai aveam 3 linii la baterie, am dat bicicleta electrică de pe treapta 1 pe treapta 3. Și i-am prins din spate pe toți ceilalți care m-au depășit la coborâre căci, de data asta, rămasă cu sechele de data trecută de când mi-a sărit țapul în față, nu mi-am mai dat drumul foarte tare pe pantă în jos. Ceea ce mi-a permis să mă și bucur de peisaj.

Care e treaba cu traseele cu biciclete electrice

Așa cum ziceam mai sus, toată treaba asta este un proiect cu bicicletele electrice și trasee montane medii, care se numește Aventura comună pe cărările montane și este un proiect european transfrontalier România-Bulgaria (au și ei niște trasee pe la Vidin și Montana – și sper să ajung într-o zi și pe acolo ca să pot să compar cu traseele de pe la noi, din Mehedinți). Poți afla mai multe de la ei de pe site, despre proiect, evenimente viitoare, toate traseele disponibile și o mulțime de alte chestii. Apoi, cei de la JAMP au și o aplicație cu traseele montane, dificultatea lor, timpul estimat și harta traseului efectiv, ca tu să știi pe unde să o iei. O găsești în Google Play și App Store sub denumirea de JAMProbg Bike App. Este super utilă și ușor de folosit.

Așa că dacă vrei să mergi, îți recomand să arunci un ochi pe site și să-ți instalezi aplicația.

jamp ro bg bike app trasee bicicleta proiect european romania bulgaria

Aplicația de mobile JampRoBg Bike app

noiembrie 17, 2019 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
vitamina b12 vital
Personal

Când ți-e bine dar nu prea

by Daniela Bojincă octombrie 17, 2019
written by Daniela Bojincă

Știu că e clasică aia cu trăim într-un secol al vitezei, dar fix așa e. Trăim într-un secol al vitezei și nu ne-a învățat nimeni cum să-i facem față. Și nici n-a venit cu un manual, frumos, pe capitole, care să ne învețe ce și cum. Iar părinții și bunicii noștri… ei bine nici ei nu știu să ne îndrume. Viața lor a fost mult mai simplă. Sau cel puțin așa mi-a zis mie bunica.

Stresul era minim, viața mergea tot înainte pe modul: casă-muncă-copii și eventual niște concedii. Nimeni în alertă și toată lumea aparent fericită într-o viață anostă.

Acum sunt alte vremuri. Avem de toate. Ba chiar și ceva saturație. Totul se întâmplă foarte repede. Ne agităm din aproape orice și cădem seara în pat mai ceva ca pe frontul de luptă, aparent din lucruri foarte mărunte și uneori chiar total inexplicabile.

Și mă uit la mine. Și la cei din jur. Suntem obosiți și extenuați mai ceva ca Iisus care-și căra crucea pe dealul Golgota. Și doar pentru că nu știm cum să-i facem față ritmului alert, nu că ar fi ceva cu adevărat super obositor și extenuant. Sau cel puțin marea majoritate nu știe, că or mai fi și oameni care se adaptează.

vitamina b12 vital

Am avut anul acesta niște pase foarte proaste. Cu stări de oboseală, extenuare, memorie de scurtă durată în sensul în care dacă-mi spuneai ceva, la 5 secunde după și uitam. Uneori mai aveam și amorțeli. Iar prea multe nu făceam. Job la birou, liniștit, îmi place (deși, da, e crunt să stai 9 ore la birou; ideal ar fi un program de 6 ore, cred că am fi mai productivi), alergat după troleu/autobuz, master și cam atât. Și gata. S-a dus ziua. Deși lucruri puține, totul e pe repede înainte. Eram bine, dar nu prea.

Doar că nu era doar de la stresul că se duce mult prea repede ziua și nu am timp de absolut nimic altceva. Mi s-a părut dubios să fiu în halul ăsta de extenuată, cu tot secolul vitezei în care trăim noi. Așa că m-am dus la doctor. Și hop, verdictul a fot că trebuie să iau niște vitamina B12 ca să-mi revin. Nu vindecă ritmul alert care ne aduce în astfel de stări, dar ne întărește să îi facem față.

Asta pentru că viața asta pusă așa pe fast forward parcă nu ne permite nici să avem un meniu echilibrat în ceea ce privește alimentația, astfel încât să ne luăm toate vitaminele în mod natural, dintr-o alimentație variată care să includă și carne și plante și lactate. Bine, uneori, deși alimentația variată există, unii oameni tot mai au nevoie de un consum suplimentar de vitamina B12.

Dar eu recunosc. Mănânc haotic. Uneori mult alteori uit și mănânc puțin. Mese neregulate și așa mai departe. Ce-i drept, măcar încerc să mănânc din toate. Și pește. Și fructe de mare (doamne, le adooooor), carne de vită, de pui, ouă și lactate. Produse din care poți obține în mod natural B12. Doar că… dacă eu mănânc haotic… am ajuns împreună la concluzia că mi-ar prinde bine niște vitamina B12, de la B12 Vital, vitamine pe care le găsești la marile farmacii peste tot prin țară. Una pe zi, pentru a-mi asigura necesarul zilnic de vitamina B12. O perioadă.

Nu mi-a vindecat ritmul alert, dar mi-a redus considerabil stările de oboseală și extenuare. Asta pentru că vitamina B12 are rolul de a furniza energie atât pentru eforturile fizice, cât și pentru cele intelectuale. B12 Vital este un supliment alimentar, produs de compania germană WÖRWAG Pharma, așa că, după cum mi-a spus mie medicul, e bine să nu te culci pe o ureche și să încerci totuși să mănânci cât mai echilibrat și să încerci să iei vitamina B12 și din alimentație (carne, lactate, ouă, fructe de mare). De aia e supliment alimentar. Ca să suplimenteze, nu să înlocuiască.

Însă, dacă te confrunți și tu cu asta, înainte să iei orice vitamine, mai întâi citește despre ele și apoi fă-i o vizită și medicului. Poate ai altceva. Eu despre B12 Vital am citit aici și aici, de unde am aflat ce provoacă deficiențele de vitamina B12 în organism și ce ar trebui să mănânc ca să încerc să-i dau organismului ce are nevoie.

octombrie 17, 2019 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
hunedoara lacul cincis
Calatorii

HaiHui prin locuri mai puțin cunoscute din țară

by Daniela Bojincă octombrie 15, 2019
written by Daniela Bojincă

Stau întinsă în pat și ascult ploaia cum se izbește de acoperiușul mansardei. Închid ochii și visez. Visez la ultima plimbare. O plimbare prin ținuturi rupte din basme, prin Hunedoara, prin locuri mai puțin cunoscute publicului larg.
(da, știu că zilele astea a fost soare și frumos dar, când m-am apucat eu de articol, ploua; și, de dragul cuvintelor, am păstrat introducerea)

Am ajuns din nou în Ținutul Pădurenilor, pe marginea unui lac, într-o inimă de pădure. Lacul Cinciș, unul dintre cele mai mari lacuri ale Transilvaniei, cunoscut și sub denumirea de Marea hunedorenilor,  este absolut minunat sub razele soarelui de dimineață. E o oază de relaxare de care m-am îndrăgostit și pe care ți-o recomand să o vizitezi.

Aproape că m-am bătut parte în parte cu Marian și aproape că l-am dat afară din cameră ca să mă bucur de priveliștea spre Lacul Cinciș, de la etajul 2. Și ce dimineață minunată am avut într-o zi de weekend, după o săptămână agitată. Cu pădurea în față și lacul la picioarele ei.
#scuzeMariandarnuprea

lacul cincis hunedoara

Am savurat un mic dejun pe terasa din fața pontonului, cu o omletă făcută de Daniel și, după ce am vizitat cum sunt crescuți puii la Avis3000 despre care am povestit într-un articol anterior, am luat-o la pas de roată prin Ținutul Pădurenilor, pe meleaguri aproape nebătătorite de turiști. Asta pentru că Hunedoara are mai mult de oferit decât Cetatea Devei și Castelul Corvinilor.

omleta

Poză furată de la Daniel, care a furat-o de la Marian.

Ne-am oprit pe o străduță neasfaltată, după ce am trecut peste munți și văi, fix în fața casei lui Drăgan Muntean din Poienița Voinii, solist de muzică populară, decedat în 2002. Casa este plină de costume populare și obiecte de mult apuse, dar cu o încărcătură istorică impresionantă. E o călătorie fascinantă prin tradițiile transilvănene și prin cultura populară a vremurilor.

casa dragan muntean hunedoara interior casa dragan muntean hunedoara

La întoarcere, în Ghelari, e un turn din care poți admira împrejurimile. Mi-a plăcut să-mi scald privirile peste culmile munților mei dragi, să mă bucur de albastrul lor și de verdele pădurilor din jur. E un joc de culori, de forme și de viață, armonios.

vedere tinutul padurenilor munti panorama hunedoara vedere tinutul padurenilor panorama

După ce ne-am delectat privirile cu natura, am poposit și-n fața unei catedrale, una dintre cele mai mari catedrale pe care le-am văzut într-un loc retras, cu o comunitate nu foarte mare – Catedrala Pădurenilor din Ghelari. Mi-ar fi plăcut să o vizitez pe interior. Nu că mă duc eu prea des la Biserică, dar îmi place să le admir arhitectura și picturile. Dar, am poposit fix în mijlocul unei nunți cu alaiul ei cu tot. Așa că am pus de-o poză de toată frumusețea, cu Marian. Cred că ar trebui să facem o marcă înregistrată cu ea, că devine deja un obicei pe unde ne întâlnim.

catedrala padurenilor ghelari hunedoara

Poză furată din telefonul lui Marian, desigur.

Drumul șerpuit ne-a purtat într-un final către Furnalul de la Govajdia din Hunedoara, Ținutul Pădurenilor, primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea la nivel mondial și furnalul unde a fost făcută fonta care a fost trimisă la Reșita pentru a face Oțelul care stă mândru și semeț în Turnul Eiffel, conform plăcuței din fața porții. Iar dacă-i adevărat, hunedorenii sunt super mișto. Furnalul este părăsit acum, dar încă stă în picioare o mare parte din el, deși se vede că este într-o continuă degradare, din păcate.

furnal hunedoara

Ne-am plimbat hai hui doar printr-o mică parte a Ținutului Pădurenilor din Hunedoara. După cum se vede și în poza de mai jos, nu-i chiar așa de mititel și e plin de locuri frumoase de bifat. Sunt locuri rupte parcă din poveștile cu prinți și prințese și din basme cu balauri peste munți și dealuri.

Marius Mandache a montat un filmuleț tare fain cu toată aventura în Hunedoara. Așa că, poftiți de vă delectați.

Sursă YouTube (user Marius Mandache)

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu” si cotidianul Glasul Hunedoarei.

octombrie 15, 2019 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
avis3000 pui avicola crescatorie daniela bojinca blog
Bucătărie

Cum sunt crescuți puii care ajung în comerț de la Avis3000?

by Daniela Bojincă octombrie 7, 2019
written by Daniela Bojincă

Pe tine te interesează ce mănânci? Cum mănânci? Și de unde provine mâncarea pe care o cumperi din supermarket ori hypermarket, de la piață, sau mai știu eu de pe unde? Mie mi se pare super important să ne intereseze ce mâncăm.

Pe mine da, mă interesează. Asta și pentru că am fost crescută cu grădină în spatele casei, găini, gâște, rațe, oi și vaci la bunici. Și alte cele. Practic am avut de toate. Iar ai mei nu prea făceau piața decât pentru răsaduri. Sau când nu mai rămâneau diverse pentru că le foloseau pe toate la conserve, iar copilul voia în continuare roșii cu brânză dimineața, la prânz și seara (adică eu). În fine. Ai prins ideea. Ai mei erau cu BIO înainte să fie mainstream să fii pe BIO.

Și acum maică-mea încă îmi trimite fie mâncare gătită de ea cu produse din propria-i recoltă, fie îmi trimite pachețele vidate ori conserve cu diverse. Foarte rar merg în Carrefour sau Auchan ca să cumpăr diverse ingrediente când gătesc. De obicei cumpăr ce-mi lipsește pe moment (niște legume, niște ouă, niște carne de pui etc.). Ceea ce nu-i rău, pentru că economisesc o grămadă de bani.

Întâmplarea se face că, de fiecare dată când cumpăr produse că vreau să gătesc ceva, mă uit să fie produse în România. E vorba și de ceva mai multă încredere pentru că știu că o mulțime de producători locali produc produse bune în România. Și asta pentru că am ajuns să cunosc câțiva. Apoi mai e și puțină mândrie, că-s din țara mamă, cât și puțin sprijin al propriei economii și al producătorilor români.

Spre exemplu, ouă și carne de pui cumpăr de la Avis3000. Prima dată mi-a atras atenția logoul lor cu puiul. Apoi că erau printre puținele branduri din frigiderul cu carne de pui care arătau bine ca și culoare și textură. Iar câștigătoare le-a făcut faptul că sunt produse în România, în județul Hunedoara. Dacă mai erau și-n Oltenia…

ce mancam avis3000

Vă rog să treceți peste faptul că nu am șters lentila. Mulțumesc!

Așa că atunci când mi s-a propus să merg în Hunedoara și să văd cum se produc ouăle și carnea pe care le mai cumpăr din când în când de la ei, n-am ezitat. Eu chiar sunt curioasă ce mănânc. Și cât de cât atentă. Și mofturoasă. La mine trebuie să aibă gust, iar uneori sufăr când ce cumpăr din magazine n-au cum au ale maică-mii (în special roșiile… acolo sufăr cel mai mult când se termină ale maică-mii).

Mna, și uite așa am ajuns să mă plimb eu pe la Avis300, în perioada Porților Deschise Avis3000, de la incubatoare, la camerele în care stau puiuții de câteva zile, la camerele în care stau puii aia mari de carne, găinile de ouă, până la abator și ambalare. Și a fost o experiență interesantă pentru mine să văd cum se produc ouăle și carnea de pui la nivel industrial, ca să zic așa, nu doar la nivel de țară, cu 10-12 găini, 2 cocoși și eventual o clocitoare.

O să o iau cu începutul. Și anume, cu incubatoarele. Care par ca dintr-un film SF, căci totul e modernizat. Nu mă așteptam să arate chiar așa.

incubator oua pui avis3000

Poză furată de la Marian Buzărnescu.

incubator oua pui avis3000 interior

Cam așa arată incubatorul în interior

Și da, totul e cu halate și bonete. Iar la intrare călcam pe un preș îmbibat cu dezinfectant. Apoi ne puneam papucei de protecție. Nu intri așa oricum. Igiena e pe primul loc, ca să zic așa. Și mi-a plăcut că pe jos era mai ceva ca într-un spital. Din occident. Că dacă e să compar cu spitalele de la noi, păi la oamenii ăștia de la Avis e lux, nu alta.

halate igiena avis3000

Poză furată de la Daniel Botea.

Iar asta e bine de știut, zic eu. Mie mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte atunci când produci o sursă de mâncare la nivel de masă.

Ulterior am vizitat niște hale de 4000m² fiecare, cu pui de câteva zile și pui mari de carne și ouă. Și știu că ai avea tendința să zici că „aaaaa, dar sunt pui stresați.. păi ce-ai făcut, că stau închiși acolo…”, așa cum mi-a zis o prietenă după ce i-am trimis niște poze. Doar că, sincer, găinile bunicii stăteau într-un țarc și în niște cotețe mult mai mici decât necesarul lor. Rar le dădea drumul să zburde în voie prin grădină, că se trezea că vine o vulpe sau un uliu și i le mânca. Și era mai mare paguba. Și vai ce carne bună dădeau. Și ce ouă. Mamă, mamă, mamă, că-mi plouă în gură. Deci asta cu găinile stresate cam pică… că aveau spațiu suficient acolo să facă ce le poftea lor inimioara.

pui carne avis3000

Poză tot de la Marian.

pui de cateva zile avis3000

Iar sursele de hrană și apă, după cum se poate observa și în poză, e tot pe bază de tehnologie. Totul programat. Motiv pentru care se și îngrașă natural, mâncând. Nu-s injectate, ci păcălite. Mare parte din timp li se creează impresia că e zi, chiar dacă e noapte. Și ce să facă și ele, dacă nu să mănânce? Și mănâncă. Și tot mănâncă. Mai și dorm nițel. Mai mănâncă. Și uite așa cresc găinile mari și frumoase, de carne, mai repede decât la bunica în curte, care la ora 6 după-masa se bagă în coteț și dorm mai mult decât stau treze, fără să fie injectate sau ceva. Asta în cazul în care te întrebai cum cresc în mod natural, dacă nu-s injectate cu hormoni. Ei bine, iată soluția găsită de oamenii de la Avis3000.

Și dacă te întrebi ce mănâncă, ei bine își fac propriul nutreț (crecă așa se zice). Au terenuri pe care cresc tot felul de cereale și apoi le combină în funcție de necesarul fiecărui tip de pui (carne, ouă, pui de o zi, pui de câteva zile, pui mari etc.). Și le depozitează aici:

silozuri mancare pui avis3000

Apoi am vizitat și abatorul celor de la Avis3000. Locul în care începe să se pregătească produsul să devină ambalat, gata să ajungă pe mesele noastre. Totul tehnologizat. Iar ne-am îmbrăcat în hălătețe și ne-am pus bonete și cipici în picioare. Iar oamenii ne-au lăsat să ne plimbăm în voie, căci nu se lucra în momentul respectiv și nu încurcam pe nimeni cu nimic.

abator pui avis3000

Am văzut și cum se sortează ouăle pe mărimi (S, M, L), cum se ambalează și unde le depozitează ca apoi să plece către magazine.

sortare automata marime oua avis3000 ambalare avis3000 depozit oua avis3000

Totul e pus la punct și funcționează ca un ceas elvețian la Avis3000.

Iar dacă treceți prin Hunedoara, musai să întrebați de magazinele PRO HD. Pe lângă produsele Avis3000, au o mulțime de alte produse românești de la producători locali din împrejurimi (Hunedoara, Alba, Sibiu etc.). Ceea ce mi s-a părut super tare. Pentru că sunt produse pe care, din păcate, nu le întâlnești prin alte părți (sau cel puțin o mare parte dintre ele).

raft magazin pro hd hunedoara

Și așa, ca o concluzie și încheiere, da, e important să te intereseze ce mănânci. De unde mănânci. Cum sunt produse. Cine le produce. Iar dacă ai posibilitatea să și vezi exact ce și cum de Zilele Porților Deschise de exemplu (pe care din ce în ce mai multe firme le organizează), e și mai bine. Eu una am fost super curioasă de cum e de fapt avicola (mai pe românește) și cum sunt crescuți puii care ajung în comerț.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev. Evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.

 

octombrie 7, 2019 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
MO stils (8)-2
Filme

Mo Filmul – de la emoție, la râs și plâns

by Daniela Bojincă octombrie 2, 2019
written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul MO, cu Dana Rogoz în rolul unei studente rebele. Deși, cuvântul „rebelă” pare prea mult spus. MO e pur și simplu o studentă care nu-și găsește locul în care se află.

Am văzut MO, am râs, mi-a plăcut și m-a șocat în același timp. Mi-a lăsat un gol în stomac, mi-a tăiat respirația și m-a blocat undeva în timp, printre neînțelegeri, debusolări și multe întrebări. E unul dintre puținele filme care mi-a rămas întipărit undeva în suflet și i-au crescut rădăcini cu fiecare secvență de intensitate crescută.

MO spune poveste MOnicăi, personajul pe care îl joacă Dana Rogoz, cât și pe a altor studente și, aș îndrăzni să spun, poate chiar suficiente fete de liceu. MO întruchipează o parte din studenție, reală și mai puțin vizibilă. Expusă sau mai puțin expusă văzului și auzului societății.

Prinsă pe ultima sută de metri în sesiunea de iarnă, MO ne trece de la o stare la alta a studentului și gândurilor acestuia: de la copiat, învățat cursurile dintr-un semestru în mai puțin de o noapte, până la domn profesor, ce să facem ca să trecem și noi?.

Doar că lucrurile au o intensitate mai mare decât cea pe care o cunoaște tot studentul. Iar lucrurile sar de la o extremă la alta și treci prin stări de la râs până la șoc intens în doar câteva secunde.MO stils (6)-2

Personal, mi s-a părut că Dana Rogoz a fost de-a dreptul excepțională în rolul studentei, alături de Răzvan Vasilescu în rolul profesorului. Au făcut o echipă excepțională iar asta se datorează și faptului că scenariul a fost scris de către Radu Dragomir, special pentru ei doi, inspirat fiind de un caz real mediatizat al unei studente din Cluj care și-a filmat profesorul în timp ce acesta îi cerea să întrețină relații sexuale pentru promovarea unui examen pe care îl picase trei ani la rând. Practic chimia există încă de la început între actori, cu un scenariu scris chiar pentru Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, iar totul se mulează perfect pe fiecare actor în parte. Ceea ce îți creează o experiență senzațională în fața ecranului.

Filmul MO merită văzut și ca să vezi cât de multe se pot face cu o echipă mică și cu un buget la fel de mic, într-un timp scurt de filmare. E fascinant atunci când lucrurile se întâmplă din pasiune și dintr-o dorință mare de a face ceva frumos, cu un puternic impact emoțional și cu un mesaj care să-ți rămână întipărit undeva în suflet și pe creier. Și e și mai fascinant când asta se întâmplă chiar cu un debut regizoral.

MO stils (3)-2

Iar dacă nu ți-am stârnit încă suficient de mult curiozitatea, să știi că filmul MO a fost selectat în competiția oficială de la Sarajevo iar în România a rulat în avanpremieră la TIFF. MO intră în cinematografe de vineri, 4 octombrie în cinematografele din București și din întreaga țară.


Filmările pentru ”Mo” au avut loc în 2017 și 2018 la București. O producțuie Scharf Film
Production și Strada Film. Director de imagine: Liviu Mărghidan, montaj: Tudor Popescu, sunet:
Marius Stănescu, art director: Gabriel Bucur, costume: Adina Bucur. Film realizat cu sprijinul CNC,
finanțator: Media Investment și Optimum Media.

octombrie 2, 2019 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
smoothie de vara 6 retete
Bucătărie

6 rețete de smoothie perfecte pentru zilele de vară

by Daniela Bojincă august 5, 2019
written by Daniela Bojincă

M-am hotărât să încerc să mănânc mai multe fructe și, implicit, ceva mai sănătos. Desigur, asta mai mult împinsă de la spate, decât din proprie inițiativă. Așa că m-am apucat să-mi fac câte un smoothie aproape în fiecare dimineață. Uneori mai înșel cu ouă ochiuri, pateuri pe pâine, dulcețuri, gemuri și mezeluri. Dar doar uneori. Tocmai și de aceea vin cu 6 rețete, pe care le-am încercat săptămâna trecută. Aveam în plan chiar 7, doar că într-o zi de joi am trădat cu un ou ochi și niște roșii în tigaie.. pfaai.

Rețetele de smoothie sunt după cum îmi surâde mie în fiecare dimineață că aș putea combina fructele pe care le am în casă astfel încât să aibă gust cât mai bun. Eu am o problemă cu gustul. Dacă nu-mi place, nu pot bea/mânca. Spre deosebire de alte persoane care îmi spun uneori că: ia și mănâncă acolo că trebuie să fie sănătos nu gustos… Apăi.. luați și mâncați voi sănătos și fără gust, că eu nu pot. 

smoothie de vara 6 retete

Așadar, cele 6 rețete de smoothie pe care le-am încercat în ultimele 7 zile sunt următoarele:

1. Smoothie de vară cu avocado, măr și piersici

  • 1/2 avocado
  • 1/2 măr
  • 1/2 zeama de la o lămâie
  • 2 piersici plate
  • 4-10 frunze de mentă (în funcție de cât de mult îți place menta)
  • apă de cocos (în funcție de cât de lichid vrei să îl faci; eu pun cam după cum se vede și în poză)

smoothie de vara cu avocado mar si piersici smoothie de vara cu avocado mar si piersici 2

2. Smoothie de vară cu pepene, mango și banană

  • 1 felie de pepene galben
  • 1/2 mango
  • 1/2 banană
  • 1/2 măr
  • 4-10 frunze de mentă (în funcție de cât de mult îți place menta)
  • apă de cocos (în funcție de cât de lichid vrei să îl faci; eu pun cam după cum se vede și în poză)

smoothie de vară cu mango, pepene si bananasmoothie de vară cu mango, pepene si banana 2

3. Smoothie de vară cu avocado, pepene și portocală

  • 1/2 zeamă de lămâie
  • 1 felie de pepene galben
  • 1/2 avocado
  • 1/2 banană
  • 1 portocală
  • 4-10 frunze de mentă (în funcție de cât de mult îți place menta)
  • apă de cocos (în funcție de cât de lichid vrei să îl faci; eu pun cam după cum se vede și în poză)

smoothie de vara cu avocado pepene si portocala smoothie de vara cu avocado pepene si portocala 2

4. Smoothie de vară cu măr, avocado și banană

  • 1/2 măr
  • 1/2 banană
  • 1/2 avocado
  • 1 portocală
  • 4-10 frunze de mentă (în funcție de cât de mult îți place menta)
  • apă de cocos (în funcție de cât de lichid vrei să îl faci; eu pun cam după cum se vede și în poză)
  • 1/2 zeamă de lămâie

smoothie de vara cu mar avocado si banana smoothie de vara cu mar avocado si banana 2

5. Smoothie de vară cu banană, lubeniță, piersici și căpșuni

  • 1/2 zeamă de lămâie
  • 1 banană
  • 1 felie de lubeniță
  • 1/2 piersică
  • 4 căpșuni
  • 4-10 frunze de mentă (în funcție de cât de mult îți place menta)
  • apă de cocos (în funcție de cât de lichid vrei să îl faci; eu pun cam după cum se vede și în poză)

smoothie de vara cu banana lubenita piersici si capsuni smoothie de vara cu banana lubenita piersici si capsuni 2

6. Smoothie de vară cu spanac, piersică, banană și cereale

  • 1/2 banană
  • 1 piersică
  • 1 felie de pepene galben
  • 10 frunze de baby spanac
  • 1 lingură de cânepă și cereale integrale
  • apă de cocos
  • (aici merge adăugat și puțin lapte de soia și iese foarte bun)

smoothie de vara cu spanac, banana piersica si cereale smoothie de vara cu spanac, banana piersica si cereale 2

Menționez că toate cantitățile de mai sus sunt pentru o singură porție. Dacă vrei două porții, pentru două persoane, tot ce trebuie să faci e să pui toate ingredientele la dublu.

Cam astea au fost cele 6 rețete ale mele de smoothie, din ultima săptămână. Mie-mi plac super mult nu doar pentru că sunt super sănătoase, ci și pentru că sunt super gustoase. În plus, am observat că nu-mi mai e foame așa repede după ce mănânc un smoothie de dimineață, față de cum îmi e după ce mănân un ou ochi și cu alte chestii.  După un ou ochi mâncat la 7-8 dimineața, la 10 dimineața mi se face foame. După un smothii mțncat la aceeași oră, rezist până la masa de prânz de la 12-13.

august 5, 2019 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
7 seriale despre marile monarhii ale lumii
Filme

7 seriale foarte faine cu și despre marile monarhii ale lumii ♥

by Daniela Bojincă iulie 30, 2019
written by Daniela Bojincă

Am fost pasionată dintotdeauna de monarhii, dinastii și istorie. Mi-a plăcut mereu să aflu cum s-a întâmplat. De ce s-a întâmplat. Și cum am ajuns în zilele noastre de azi și nu altele căci, dacă istoria ar fi avut un cu totul alt curs, prezentul ar fi fost, cu siguranță, altul.

Țin minte că atunci când eram mică și descoperisem istoria antică, o zăpăceam pe maică-mea să-mi cumpere tot ce se putea despre egipteni, romani și greci. Apoi, mai târziu, când am descoperit monarhiile, m-am îndrăgostit de monarhii și arborii lor genealogici. De prinți, prințese, regi, regine, împărați și împărătese. De dramele lor, decizii, intrigi și sorțile pe care le-au avut. Ce m-a fascinat, în adevăratul sens al cuvântului, a fost faptul că dincolo de toate titlurile, obligațiile și așa mai departe, erau niște oameni ca toți oamenii. Cu drame, suferințe, neîmpliniri, boli etc.

Atunci când mă apuc să vorbesc despre câte o monarhie, ei bine vorbesc… nu glumă. Și pare că nu mă mai opresc.

Poveștile lor, ca orice poveste de altfel, sunt fascinante. Și au apărut niște seriale tare faine, care îți creionează și mai bine istoria despre monarhii și ți-o proiectează poate ceva mai clar. Eu le-am văzut, mi-au plăcut și vreau să ți le prezint și ție. Poate nu te-au atras poveștile scrise despre marile monarhii ale lumii, însă cu siguranță o vor face serialele.

Iar după ce în trecut am scris un articol despre 3 filme americane cu prinți și prințese care au fost filmate în România și pe care le-am văzut și mi-au plăcut, am zis să scriu un articol și despre serialele cu și despre marile monarhii ale lumii. Pe care, de asemenea, le-am văzut și le-am plăcut și le-aș recomanda mai departe.

De menționat este faptul că, deși relatează fapte reale, cinci dintre ele nu sunt documentare. Pe alocuri mai prezintă exagerări de dragul artei și al impactului emoțional asupra publicului. Însă, două dintre ele sunt sub formă de documentar și sunt chiar foarte interesante. În special The Last Czars, care are atât istorici și scriitori care prezintă faptele, cât și actori. Așadar, să trecem la cele 7 seriale super faine despre monarhii, pe care le-am ordonat și cronologic, care îți creionează mai bine întâmplările istorice și pe care eu le-am văzut și mi-au plăcut.

7 seriale despre marile monarhii ale lumii

7 seriale despre marile monarhii ale lumii

Să începem.

1. The White Princess / Prințesa Albă – HBO GO

the white princess - printesa alba - elizabeth of york - henry VII - serial monarhii hbo go - daniela bojinca blog

The White Princess / Prințesa Albă o întruchipează pe Elizabeth of York, fiica regelui Eduard IV al Angliei din dinastia de York și a Elizabeth Woodville (Regina Albă –  pentru care există o miniserie tot pe HBO GO; nu am văzut-o încă, dar ar trebui să fie prima cap de listă din punct de vedere cronologic).

Elizabeth of York este mama lui Arthur Tudor, cel care trebuia să fie regele Angliei, a lui Henry Tudor (viitorul rege al Angliei prin prisma morții fratelui său mai mare, Arthur – cel care ajunge marele Henry al VIII-lea al Angliei) și mama lui Magaret Tudor, viitoarea bunică a lui Mary regina Soției.

Serialul o prezintă pe Elizabeth în ascensiunea sa ca regină consortă pe tronul Angliei și relația sa cu Henry al VII-lea al Angliei. Cât și relația cu soacra ei. Soacră ce nici în următorul serial prezentat, care se leagă de acesta din punct de vedere al cronologiei faptelor, nu a avut o relație bună cu soția nepotului său.

Serialul este din 2017 și, din păcate, are doar un singur sezon. Dar e interesant de văzut ca introducere pentru cel de-al doilea serial pe care urmează să-l prezint aici.

2. The Spanish Princess / Prințesa Spaniolă – HBO GO

the spanish princess - printesa spaniola - catherine of aragon - henry VIII anglia - serial hbo go monarhii - daniela bojinca blog

The Spanish Princess este un serial din 2019, prezent pe HBO GO, aflat la primul sezon (abia îl aștept pe următorul), despre Catherine of Aragon și ascensiunea sa în interiorul monarhiei britanice. O monarhie condusă de dinastia Tudorilor (și despre dinastia Tudorilor în sine este un serial, dar n-am apucat încă să-l văd).

Primul sezon o prezintă pe Catherine of Aragon plecând din patria mamă, Spania, spre Anglia, acolo unde avea să se mărite cu viitorul rege al Angliei, Arthur. Însă, la puțin timp după căsătorie, Arthur moare. Nu mai ajunge niciodată rege, iar Catherine of Aragon nu vrea să renunțe la tronul promis încă din fragedă pruncie, tronul Angliei. Fapt pentru care face tot ce îi stă în putere pentru a se căsători cu Henry Tudor, sau marele Henry al VIII-lea după cum a rămas în istorie. Drumul ei este unul dificil, presărat cu foarte multe intrigi, neînțelegeri cu bunica lui Henry, drame și suferințe mai ceva ca la casele obișnuite.

Este un serial care te prinde, e interesant, deloc static și prezintă și puțin plecarea lui Margaret Tudor în Scoția, viitoarea regină a Scoției prin căsătoria cu James IV al Scoției, mama lui James V al Scoției și bunica lui Mary Stuart, sau Mary Queen of Scots a cărei viață și domnie este prezentată în serialul Reign despre care o să vorbesc în rândurile de mai jos.

Mie mi-a plăcut acest serial, îl recomand și abia aștept să apară următorul sezon.

3. Reign – Netflix

reign - queen mary of scots - regina mary a scotiei - serial netflix monarhii - daniela bojinca blog

Reign, de pe Netflix, o prezintă pe Mary Queen of Scots de la adolescență și până în ultima zi din viața sa, cu toate dramele, intrigile de care are parte, răsturnările de situație, comploturile împotriva sa și o mulțime de alte lucruri pline de acțiune.

Personal, viața Mariei a Scoției mi se pare una dintre cele mai triste dar palpitante în același timp. O viață plină de suferințe, mereu fugită dintr-o parte în alta, ascunzându-se de toți cei care voiau să o omoare pentru că era o amenințare pentru Elizabeth I a Angliei, fiica ilegitimă a lui Henry al VIII-lea cu Anne Boylen. Mary, fiind descendentă directă legitimă a lui Henry al VIII-lea, fiind nepoata sa de soră (nepoata lui Margaret Tudor, regina a Scoției, sora lui Henry al VIII-lea), era practic succesoarea legitimă a tronului Angliei. Însă, destinul în cazul acestor monarhii s-a vrut a fi unul foarte dificil de ambele părți: atât pentru Mary cât și pentru Elizabeth.

Serialul începe cu ultimele zile la mănăstire ale lui Mary, acolo unde a stat ascunsă în Franța, până ce a plecat spre palatul regal pentru viitoarea sa căsătorie cu Francis de Valois (Francis al II-lea al Franței), căsătoria cu Lord Darnley (vărul său), nașterea fiului său și moartea sa tragică din 8 februarie 1857.

Serialul Reign este un serial interesant despre unele dintre marile monarhii ale lumii, căci prezintă atât monarhia britanică prin întruchiparea lui Elizabeth I, cât și monarhia Franței și a Spaniei (aceasta din urmă mai puțin, însă). Însă, pe lângă toate lucrurile interesante este unul dintre serialele care mi s-a părut cel mai exagerat și presărat cu lucruri foarte îndepărtate de realitate precum: moartea lui Francis care în film n-are nicio legătură cu realitatea, interpetarea unor revelații ale lui Nostradamus (în realitate se spune că au fost cu totul altfel față de cum au fost prezentate și atribuite personajelor din serial), moartea lui Henry de Valois (regele Franței) este schimbată în serial față de ceea ce s-a întâmplat în realitate, șederea lui Mary la curtea Franței după moartea lui Francis este, iarăși, mult distorsionată de realitate. Plus multe altele.

Apoi, pe alocuri, mi s-a părut static, tras de păr cu multe episoade și abia așteptam să se termine. Însă, ca idee de bază a istoriei e cam pe acolo. E mult dramatizat de dragul artei, mult prea mult aș zice eu.

4. Victoria – HBO GO

vicotoria - regina angliei - serial monarhii hbo go - daniela bojinca blog

Știu, am sărit ceva în timp.

Din seria de seriale, Victoria este printre primele seriale despre marile monarhii cu care am început. A ajuns deja la primele două sezoane și îl aștept cu nerăbdare pe al treilea. Victoria este unul dintre serialele mele preferate.

În serial o avem, desigur, ca personaj principal chiar pe marea regină a Angliei și a tuturor coloniilor dobândite sub domnia sa, regina Victoria. Serialul se axează atât pe principalele evenimente istorice, evenimentele cheie, cât și pe evenimentele de ordin personal din viața Victoriei și anume relația ei cu prințul Albert.

La acest serial cel mai mult mi-au plăcut toate stările prin care trece regina Victoria, de la un simplu copil, către marea regină, un simbol pentru viitoarele monarhii și bunica, stră-bunica și stră-stră-bunica tuturor viitoarelor capete încoronate ale Europei, inclusiv a regelui Mihai I al României. Transformarea mi se pare fascinantă de la un episod la altul. Îndrăzneala și tăria de caracter. Și, poate cea mai importantă – încăpățânarea de a rămâne un simbol în istorie.

La fel ca și în celelalte seriale anterior prezentate, nici acesta nu este lipsit de intrigi, drame personale, naționale și internaționale. E presărat cu de toate, inclusiv cu exagerări istorice, dar într-o măsură ușor sesizabilă. și acceptabilă.

Este unul dintre serialele mele preferate și îl recomand cu cel mai mare drag. Actorii sunt excepționali, cadrele sunt excepționale. Tot ce vrei.

5. The Crown – Netflix

the crown - regina elisabeta a angliei - serial netflix monarhii - daniela bojinca blog

De la regina Victoria trecem la regina Elisabeta a II-a a Angliei. Un alt monarh emblematic și care, de fapt, nu ar fi trebuit să ajungă pe tronul Angliei în mod normal. Însă destinul are o grămadă de lucruri pregătite pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru mai marii conducători.

Serialul The Crown începe din timpul domniei unchiului său, Eduard al VIII-lea, care a ales să abdice  în 1936 pentru că nu i-a fost aprobată căsătoria cu Wallis Simpson care mai fusese căsătorită. Nu respecta învățăturile propriei biserici pe care o conducea, iar clerul nu era de acord cu acest aspect. Așa că unchiul Elisabetei a II-a a Angliei a ales să abdice și să-și trăiască povestea de iubire în voie. Măcar nu s-a revoltat ca Henry al VIII-lea când nu a fost lăsat să divorțeze de Catherine of Aragon și s-a separat de biserica catolică.

Astfel, pe tron urcă fratele lui Eduard al VIII-lea, George al VI-lea al Angliei, tatăl viitoarei regine Elisabeta a II-a a Angliei, care nu avea nicio legătură cu fratele său (care era foarte carismatic, extrem de bun orator și adorat de supuși) prin prisma faptului că nu fusese atât de mult în fața reflectoarelor (poporul trebuia să iubească un cu totul alt personaj) și nu fusese crescut pentru a deveni rege al Angliei.

De aici serialul pune mult accent pe moștenirea pe care George i-o lasă fiicei sale, Elisabeta și continuarea domniei Elisabetei, căsătoria acesteia cu prințul Filip, relația dintre cei doi și chiar abaterea reflectoarelor asupra prințului Filip însuși și a tragediei de care avusese parte după căderea monarhiei din Grecia, din care făcea parte, împreunp cu copilăria sa printre naziști. Toate astea în contextul integrării sale în monarhia britanică și încercarea de a fi acceptat și nu privit ca pe un posibil trădător având în vedere faptul că fusese crescut de sora sa mai mare care a fost căsătorită cu un nazist apropiat lui Hitler.

Serialul ajunge chiar și până la prințul Charles și obsesia prințului Filip de a-l crește în același regim dur, conform teoriei că ce l-a făcut pe el puternic îl va face și pe copilul său. Lucru care n-a fost chiar așa.

Mie îmi plac tare mult și personajele. Mi se par fascinante și tare rău îmi pare că, odată cu trecerea timpului și îmbătrânirea Elisabetei a II-a, o să schimbe actorii, pentru o credibilitate și mai mare.

Apoi, ce e interesant aici e că însăși regina Elisabeta ar urmări serialul și i-ar plăcea, recunoscând și acceptând că unele scene sunt dramatizate de dragul publicului, însă că acesta urmărește în foarte mare măsură cursul istoric și evenimentele reale.

6. The Royal House of Windsor – Netflix

the royal house of windsor - regina elisabeta a angliei - serial netflix monarhii - documentar - daniela bojinca blog

Serialul prezintă sub formă de documentar de data aceasta domnia reginei Elisabeta a II-a a Angliei, viața prințului Charles, intrarea prințesei Diana în familia regală, problemele din interior, momentele istorice cheie și așa mai departe. E un documentar tare interesant, dar care necesită o mai mare atenție decât un serial, fiind mult mai detaliat din punct de vedere istoric și destul de dificil de urmărit printre atâtea evenimente.

Însă îmi place tare mult structura pe care a fost construit. Și deși dificil de urmărit prin prisma volumului mare de informații și evenimente, serialul documentar te prinde.

7. The Last Czars – Netflix

the last czars - romanov - rusia - serial netflix monarhii - daniela bojinca blog

The Last Czars este unul dintre cele mai noi seriale de pe Netflix, apărut în 2019 de foarte puțină vreme. Am început să mă uit la el în weekend și l-am devorat cu totul. Și acesta este tot sub formă de documentar, atât cu istorici care apar și explică evenimentele, intrigile, speculațiile de la vremea respectivă și chiar din prezent, cât și cu actori care joacă rolurile celor din familia Romanov.

Îmi place tare mult ideea asta, de a avea și istorici care apar din când în când și explică evenimentele, cât și partea se actori care te cuprind și mai tare în evenimentele respective și-ți conturează și mai pregnant scena evenimentelor. La fel cum îmi plac și tipurile documentarelor care au imagini reale de la fața locului, precum cel anterior menționat.

Serialul documentar prezintă familia Romanov de la ascensiunea lui Nicolae Romanov pe tronul Rusiei ca împărat și declinul continuu al uneia dintre cele mai mari monarhii și dinastii, dinastia Romanov (care a domnit mai bine de 300 de ani). Cel mai mult se pune accentul în această mini serie pe refuzul lui Nicolae de a se alinia modernității occidentului și menținerea unei monarhii autoritare soldate cu multe evenimente care stârnesc revolta popoprului și a revoluționarilor.

În plus, documentarul o prezintă și pe Anastasia, despre care s-a presupus că a scăpat ajutată de un soldat și care, din cauza evenimentelor tragice la care a fost supusă a înnebunit. Susținând însă în continuare faptul că ea este Anastasia Romanov, mezina familiei Romanov.

Un alt aspect interesant în cadrul acestui serial este prezentarea și conturarea personajului Rasputin prin prisma istoricilor și a scenariului însuși. Și, desigur, a tuturor celorlalte personaje: țar, țarină, copii, decidenți politici, unchiul Serghei și așa mai departe.

E un serial pe care îl recomand. E interesant și merge devorat lejer într-o zi de weekend.

Sper că ți-au plăcut recomandările, așa că spor la vizionat!

Astea sunt cele 7 seriale despre marile monarhii pe care ți le recomand și pe care eu le-am văzut. Mai am câteva filme pe listă despre monarhi și monarhii. Spre exemplu Elizabeth I – Epoca de aur de pe Netflix. Abia aștept să-l văd. Dar acela este un film, nu un serial. Iar momentant sunt prinsă în mrejele serialelor.

Apropo, din punctul meu de vedere merită să ai atât cont de Netflix, cât și cont de HBO GO. Iar pe ambele ai o lună gratuit, ca să vezi ce și cum stă treaba.

iulie 30, 2019 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
mare atena daniela bojinca blog
Calatorii

Ce poți să faci 2 zile full în Atena – trip story

by Daniela Bojincă iulie 24, 2019
written by Daniela Bojincă

Pe la sfârșitul lunii mai am fost în Atena. Practic am fost patru zile, doar că din prima și din ultima zi am prins doar seara (în prima zi, pe care am petrecut-o în familie) și dimineața (în ultima zi, pe care am petrecut-o în drum spre aeroport) și nu pot spune că am vizitat ceva, ci doar m-am bucurat de a fi pur și simplu acolo în prima și în ultima zi. Însă am avut două zile full în Atena de care m-am bucurat la maxim. Și despre asta și vreau să povestesc. Ce-am văzut, unde am stat, pe unde am mâncat și cât de fain e să ai un ghid de-al locului care să-ți spună ce și cum stă treaba pe la ei.

ruine atena daniela bojinca blog

Biletele de avion

Biletele eu le-am luat cam cu o lună și ceva înainte. Destul de târziu. Dacă le luam prin martie (am plecat în Atena în Mai), când m-am și uitat prima dată de bilete, le luam cam cu vreo 20, poate chiar 30 de euro mai ieftine. Eu am dat vreo 55 de euro pe un bilet, dus-întors (București – Atena – retur, cu Ryanair). 

Cazarea în Atena

Aici eu am avut un super noroc. Verișoara mea, cu soțul ei și fetița lor (nepoțica mea – doamne ce dubios mi se pare să am o nepoțică, iar verișorii mei să aibă copii, dar pe cuvântul meu că e cel mai dulce, educat și foarte bine crescut copil pe care l-am cunoscut eu vreodată – eu m-am topit după ea) locuiesc în Atena. Iar eu am stat la ei în cele patru zile. Deci n-aș putea spune cum e cu cazarea pe la hosteluri, pensiuni, Airbnb, hoteluri sau mai știu eu ce altceva. Dar vă zic eu că o cazare mai bună ca a mea oricum nu găsiți.

Faptul că am stat la verișoara mea a mai avut un super mare beneficiu și anume că mi-a fost ghid. În prima zi chiar toată ziua, iar în a doua doar cu indicații de ce ar trebui să văd și să nu ratez, ce combinații de trasee să fac și așa mai departe.

Să ai un ghid de-al locului (și pot spune că ea a fost așa, pentru că stă de foarte mulți ani în Atena și a știut să-mi dea super multe indicați extrem de folositoare, cât și să mă ducă să mănânc în niște locuri cu mâncare super bună). Iar asta contează extrem de mult.

Prima zi full în Atena

M-am trezit mai târziu în prima zi (și în a doua). Am luat un mic dejun cu specific grecesc și am ieșit undeva pe la 11 din casă, pregătiți să luăm la pas Atena. Sau măcar o parte din ea. Sinceră să fiu, n-am avut un plan bine stabilit de la început. M-am lăsat pe mâna verișoarei mele și nu cred că am făcut deloc rău. Cel mai bine e să te lași pe mâna unui localnic, dacă tot ai ocazia.

Cred că singurul lucru pe care l-am avut a fost un excel cu locații. Și ăla nu al meu, ci al colegei mele de birou care fusese în Atena cu familia. Și care este extraordinar de organizată când vine vorba de călătorii și își notează și centralizează tot ce s-ar putea centraliza într-o călătorie. M-am folosit de excelul respectiv ca să-i menționez verișoarei mele locațiile care îmi par interesante și pe care chiar n-aș vrea să le ratez. Apropo, a scris și colega mea aici un articol despre toată aventura ei cu familia în Atena. E foarte drăguț și presărat cu multe chestii utile.

În prima zi, după ce am ajuns în centru (combinând un autobuz și metroul), ne-am aventurat direct către Acropole (unde e 20 de euro biletul intreg si gratuit pentru studenti – sau poți să iei un bilet care e valabil la mai multe muzee și obiective turistice + autobuz hop on hop off, la vreo 50-60 de euro; poți să vezi tot ce includ cele 3 variante de bilete și să cumperi de aici). Ne-am oprit la stația de metrou Monastiraki și de acolo am luat-o frumos pe străduțe, până sus la Acropole, unde am petrecut destul de mult timp și ca să admirăm peisajul, cât și ca să facem poze ba înspre mare, ba înspre mai știu eu ce, ba cu Acropolele și așa mai departe.

acropole atena daniela bojinca blog

Deci Acropole bifat. Yeeeeeey. Apropo, chiar merită și sunt un must visit în Atena. Asta-i clar.

Vis-a-vis de Acropole, poți să vizitezi Închisoarea lui Socrate pe care de altfel o poți admira și de vis-a-vis, de lângă zidul Acropolelor, d eunde ai așa o priveliște minunată de ansamblu.

panorama atena daniela bojinca blog

Iar chiar acolo, la intrare, sunt niște autocare care au un traseu bine stabilit și care ating cam toate obiectivele importante pe care le poți vizita. Și sunt de tipul Hop On Hop Off. Adică mergi până unde ai nevoie, te dai jos, vizitezi ce vrei, iar apoi îl aștepți pe următorul să te ducă la alt obiectiv care îți face ție cu ochiul. Costă 16 euro pentru 2 zile. Și merită tocmai pentru că te scutește de a mai combina mijloace de transport în comun să ajungi dintr-un loc în altul și te lasă el pe la diferite muzee. 

pret hop on hop off atena daniela bojinca blog

Așa că după ce am vizitat Acropolele am luat un astfel de autobuz și am dat o tură de oraș inițial, să vedem ce și cum cu toate obiectivele, iar apoi ne-am oprit în Piața Syntagma, unde este și Parlamentul și e pliiiiiiiiin de porumbei care stau la poze. Și, ca printr-o întâmplare, deloc planificat, am ajuns chiar apropae de o oră fixă, astfel încât am prins și schimbarea de gardă (cred că era în jur de ora 16:00), care e foarte interesantă și merită văzută.

Apoi am luat-o frumos la pas către Stadionul Panathenaic. Iar ulterior, desigur, am făcut din nou ce ne place nouă cel mai mult să facem: să ne plimbăm așa, aiurea, pe străduțe, să simțim locul, oamenii, cultura și să mănâncăm la colț de stradă. Și am nimerit așa într-un loc fain. Iar seara am mers într-un loc cu specific grecesc tare fain. Dar despre mâncare m-am hotărât să scriu cu totul la sfârșit.

A doua zi full în Atena

Din nou, ne-am trezit la fel de târziu ca în prima zi, am luat un mic dejun super gustos și ne-am pornit spre centru undeva în jurul orei 11.

În prima parte a zilei am colindat străduțele din centrul lor vechi, pline de buticuri cu suveniruri, localuri și gherete cu limonade extraordinar de bune. Cum ziceam, nouă ne place mult să colindăm pe străzi, printre oameni. Să simțim orașul așa cum e el.

limonada atena daniela bojinca blog centru

După ce am băut un fresh și o limonadă de la colț de stradă și am umplut ghiozdanul cu suveniruri pentru toată lumea, am luat două Lime-uri și am încercat să ajungem la ceva biserică super faină dintr-un vârf de deal. Doar că n-am reușit să ajungem decât până la jumătatea drumului pentru că mi-am dat seama că eu nu pot coborî panta aia super abruptă după ce tocmai avusesem piciorul imobilizat două săptămâni și mergeam destul de greu cu el. Așa că am renunțat și ne-am întors către prima stație a autobuzului Hop On Hop Off și ne-am îndreptat către Piraeus, să vedem și partea aia, cu mare, vapoare, iahturi, multă frumusețe și bogăție totodată.

mare atena daniela bojinca blog

Fapt pentru care mi se pare din nou util acest Hop On Hop Off. Pentru că nu mai trebuie să pierzi timp combinând mijloacele de transport în comun, ci iei un autobuz care te plimba efectiv peste tot.

Cu ocazia asta am găsit și un restaurant foarte fain, pe plajă, în buza mării, într-un golf, cât și o plajă nepopulată unde ne-am bucurat de apus.

Calătoria asta cu autobuzul până la mare și înapoi a durat ceva, iar la întoarcere n-a mai mers cu Hop On Hop Off, că trecuse de ora lui de culcare ca să zic așa. Și a trebuit să combinăm, inevitabil, mijloacele de transport în comun. Cu care am ajuns destul de rapid înapoi.

Și cam asta a fost și cu a doua zi full în Atena, care de fapt s-a sfârșit cu niște clătite de toată frumusețea, despre care o să vorbesc în paragrafele ce urmează, la mâncare.

Unde să mănânci bine în Atena

Așa cum ziceam, eu am avut-o pe verișoara mea care m-a dus în tot felul de locuri cu mâncare super gustoasă și ieftină.

Micul dejun l-am luat acasă la verișoara mea. Niște bunătăți în stil grecesc de mamă, mamă. Am să las și un mic dejun aici:

atena daniela bojinca blog mancare mic dejun

Prânzul din prima zi petrecută în Atena am mers și am mâncat în centru, unde erau numai bunătăți și chiar foarte ieftine.

mancare atena daniela bojinca blog pranz

Cina din prima seară am mâncat-o la restaurantul acesta super fain cu mâncare super mega gustoasă, cu muzică și cu obiceiuri grecești de spart farfurii și aruncat cu flori. Archontiko se numește și l-am găsit inclusiv pe hartă – aici e.

restaurant grecesc daniela bojinca blog atena

A doua zi am mâncat prânzul pe malul mării (unde am făcut și poza de mai sus, cu marea), iar cina am mers cu toții la niște shaorme grecești de toată frumusețea, ieftine și super gustoase. De unde n-am poze, că am fost chiar foarte preocupată cu mâncatul.

Și am încheiat seara cu un desert excepțional, niște clătite de aici care pfai mamă, numai uite ce minunat arată… cu o tonă de sortimente de ciocolată. ♥

clatite atena daniela bojinca blog

Iar prânzul din ultima zi l-am mâncat din nou în centru. Super ieftin iar. Și a fost super bun. Atât de bun încât era să pierd avionul. Dar o să detaliez eu asta în partea cu transportul și cum sta treaba cu ajunsul la aeroport și ce ar trebui să știi.

Îmi pare rău că nu am reținut și nu am făcut poză cu toate locurile în care am mâncat. Oricum, e fain să încerci restaurantele de la colț de stradă și preparatele lor tradiționale.

Transportul în Atena

Pentru aeroport – oraș – retur, dacă mergi cu trenul special, trebuie să îți iei un bilet care e 10 euro dus și 10 euro întors. Pe mine m-a luat soțul verișoarei mele și cu nepoțica de la aeroport și n-am avut nevoie la dus. Dar la întors. Ei bine la întors am avut parte de o întreagă aventură. Pentru că eu n-am știut de treaba asta. Iar trenul respectiv pleca de la același peron al unei linii de metrou. Și cum cartela mea normală a funcționat să intru acolo, am presupus că e ok. Doar că, la greci, la metrou, nu e suficient doar să intri la metrou. Mai trebuie să mai și ieși. Iar ca să ieși trebuie să dai din nou cu cartela pe la aparat. Și dacă nu e validă, nu poți să ieși. Norocul meu cel mare a fost că, în aeroport, turnicheții ăia erau deschiși. Așa că tadaaaaaaaaam. N-am pierdut avionul, pentru că și așa eram în întârziere din cauza faptului că am stat mai mult în oraș la masa de prânz decât ar fi trebuit.

Pentru oraș am luat de la metrou, de la aparat, un bilet valabil pe 5 zile, cu 9 euro. Și puteam să merg de ăia 9 euro cu metroul, cu tramvaiul și cu autobuzul. Ceea ce mi se pare rentabil pentru că poți să le combini și să ajungi unde ai nevoie foarte repede.

bilete transport in comun atena daniela bojinca blog

Asta dacă nu faci ca mine și cumperi și turul ăla prin oraș, valabil 2 zile, care a fost numai bun pentru mine care am avut doar 2 zile full în Atena, din 4. Am dat 16 euro pe el și, cum ziceam și mai sus, e util că nu mai trebuie să combini metrou cu autobuze si tramvaie. Și ai un singur autobuz care trece pe la toate obiectivele și poți să cobori unde vrei tu, să vizitezi și apoi să te urci în următorul. Iar oamenii îți dau și o hartă și intervalul orar pe la care circulă, ca să știi ce și cum. Plus căști ca să auzi despre ce povestesc ei despre fiecare obiectiv în parte. În cazul în care nu te dai jos, măcar auzi despre obiectivul respectiv câte ceva.

harta hop on hop off atena daniela bojinca blog

Și cam atât din Atena. E un oraș fain, interesant și pentru care ai nevoie de mai mult de 2 zile ca să-l vezi și să te bucuri cu adevărat de el. Timpul trebuie să-ți mai permită.

iulie 24, 2019 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
cuibul artistilor workshop victor tapeanu
Cultură

Workshop cu și despre senzații la Cuibul Artiștilor ♥

by Daniela Bojincă iulie 21, 2019
written by Daniela Bojincă

De fiecare dată când mă întreabă cineva despre ce scriu eu pe blogul meu, îmi place mereu să-i răspund că eu scriu despre experiențe. Tot felul de experiențe prin care am trecut: de la evenimente, filme, până la lucruri pe care le-am făcut și mi-au plăcut astfel încât să le dau mai departe și altora. Lucruri care eu cred că merită experimentate la rândul lor și de alții.

Iar astăzi a fost o astfel de zi. O zi plină de experiențe care mai de care mai interesante. Însă vreau să pun accent pe cea mai din urmă, dintre 18 și 20, care s-a bazat pe niște senzații interesante ale corpului prin prisma unui workshop.

Astăzi am fost la un workshop al celor de la Cuibul Artiștilor. Am ales workshopul susținut de Victor Țăpeanu pentru că îl consider în top 3 actori (alături de Vlad Basarabescu și Serin Jema) care creează piese senzaționale în Cuibul Artișitlor. Cu toate că, desigur, cu toții sunt fantastici și de fiecare dată când am fost la piese lor, fie că erau și cei 3, fie că nu, am avut parte de experiențe și senzații tare frumoase.

Nu vreau să descriu prea tare ce am făcut în cadrul acestui workshop pentru că, dacă alegi să te duci, și-ar pierde din farmec. Însă cred că trebuie să știi că, dacă alegi să te duci, o să ai parte de exerciții de încredere (atât încredere în tine, cât și în cei din jurul tău; iar încredere mi se pare unul dintre cele mai complicate lucruri de dobândit și de arătat în zilele noastre), de cunoaștere și autocunoaștere. E un workshop plin de simțiri și trăiri de toate felurie. De la neîncredere la încredere.  De la priviri banale la intensitatea cu care privim oamenii și prin care încercăm să-i citim, să le aflăm trăirile, stările, emoțiile. Să-i citim. De la cunoașterea propriilor receptori care te fac ceva mai conștient de simțirile din prezent, la cunoașterea prin senzații a ceea ce te înconjoară și rolul diafragmei în gestionarea emoțiilor.

Pe scurt… e tare. E foarte tare toată experiența asta, pe cuvânt îți zic. Iar dacă vrei să te duci aruncă un ochi pe Facebookul celor de la cuib. O să vezi acolo ce workshopuri mai urmează și de cine sunt susținute. Eu una, după workshopul cu Victor, abia aștept să merg și la workshopurile susținute de Frederic, Adrian și Serin (♥). 

Iar floarea asta de mai jos, o Regina Nopții, este una dintre senzațiile alea super faine pe care le-am experimentat prin prisma unuia dintre exerciții. Pe care o să o păstrez ca să îmi aduc mereu aminte cum m-am conectat printr-un exercițiu cu copacii, frunzele, iarba, florile și chiar pereții clădirilor din București. Și cu care, când o avea Victor vreo 80 de ani și o să fie unul dintre cei mai mari și mai faini actori pe care i-a dat vreodată țara asta, să mă pot lăuda cu ea la copii și la nepoți: ia uitați ce floricică frumoasă am primit eu într-un workshop de la Victor, vi-o las moștenire :)). Pentru asta, mulțumesc Cuibul Artiștilor și Victor pentru ideea asta minunată. cuibul artistilor workshop victor tapeanu

iulie 21, 2019 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
zdrente volum poezii cristian emanuel stefanescu libris
Cărți

Zdrențe. Bucăți din fiecare dintre noi.

by Daniela Bojincă iulie 5, 2019
written by Daniela Bojincă

Am fost aseară la o lansare de carte. O carte de poezii. Cartea lui Cristian Ștefănescu, Zdrențe, unul dintre primii mei prieteni din facultate. Și printre puținii care, de altfel, au mai rămas.

O lansare la care au fost prezenți în proporție de 99% numai tineri. Ceea ce e o bucurie pentru poeții din zilele noastre, având în vederea că poezia nu e ceva ce se consumă la fel de mult precum beletristica sau orice altceva în zilele noastre.

Însă ce mi s-a părut și mai interesant a fost chiar faptul că nu a fost o lansare conservatoare, doar cu recitări și multe aplauze. Ci a fost o lansare cu recitări, un concurs de recitări ale altor poeți, transpuneri de poezii pe ritmuri de rap, glumițe, aplauze, zâmbete, prăjiturele, speachuri spontane ale fiecărui invitat la provocarea lui Cristian și multă voie bună.

Câteva cuvinte despre Cristian Ștefănescu

lansare bucuresti volum de poezii zdrente cristian emanuel stefanescu libris

Dar să vă zic și câteva cuvinte despre Cristian. Pe Cristian îl cunosc din primele zile de facultate. Și ne-am mai pricopsit unul cu altul și la master. Practic ne mâncăm zilele unul altuia de patru ani. Cristian, deși cu destule defecte, ca noi toți de altfel, e touși unul dintre cei mai frumoși oameni pe care îi cunosc. Și aș îndrăzni să spun că e frățiorul meu mai mic dar mult mai înalt pe care nu l-am avut niciodată. Dar ce bine că a apărut Cristian în viața mea și am putut să-mi exercit rolul de soră mai mare și să-l torturez. Și în același timp să-i dau sfaturi din vasta mea experiență de 2 ani avans în fața lui în viața asta. Și pe care să nu le asculte niciodată, ca orice frate mai mic.

La modul mai serios, Cristian a terminat Studii de securitate la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București (la fel ca mine), iar acum studiază împreună cu mine același domeniu de Studii de Securitate la Sociologie, tot la Universitatea București.

Puțin cam aparte spune lumea în general. Scuritatea și poezia se bat cam cap în cap. Un domeniu plin de seriozitate și poate chiar rigiditate, dominat de partea cerebrală și un altul plin de sentimente, trăiri și emoții, dominat de suflet și de inimă. Doar că Cristian știe să îmbine foarte bine cele două domenii și să se regăsească în fiecare dintre ele.  Apoi, nici nu știți voi bă băieți bă ce sentimentali suntem noi ăștia cu studiile noastre de securitate. Cât de minunați, de treabă, emotivi și extraordinari suntem. Blink, blink, blink.

Și vorba lui Cristian, până și Stalin scria poezii. Și era Stalin.

Câteva cuvinte despre volumul Zdrențe

zdrente volum poezii cristian emanuel stefanescu libris

Probabil când auzi acest cuvânt și vezi și coperta, te gândești inevitabil la acel tip de Zdrențe. Toată lumea a făcut asta, având în vedere și anumite considerente. Și toată lumea a fost curioasă ce au reprezentat de fapt aceste Zdrențe pentru Cristian. Ei bine, atât coperta cât și titlul sugerează zdrențele din care suntem făcuți fiecare. Amalgamul de trăiri, de sentimente și de experiențe care alcătuiesc un om. Fix cum niște zdrențe peticite fac o haină. Și mi se pare tare faină simbolistica titlului și a volumului de poezii în sine. 

Mie mi-a plăcut abordarea asta. Iar toate poeziile sunt despre simțirile și trăirile lui de la un moment dat. Abstracte și alambicate. Dar foarte frumoase și pline de simbolism aș spune eu. Iar mie mereu mi-au plăcut poeziile cu un dram de simbolism.

Prima dată când i-am citit poeziile, recunosc, mi-a fost puțin dificil. Îmi place să citesc poezii. Însă eram mult înclinată spre poeziile clasice, conservatoare, cu care ne-am obișnuit din timpul școlii. Iar poezia lui Cristian este cât se poate de modernistă, fără rimă, fără punctuație, dar cu foarte multă substanță. E posibil să ți se pară dificilă și chiar foarte greoaie la început, că te pierzi chiar printre cuvinte și nu înțelegi ce-a vrut să spună autorul, însă merită fiecare vers.

Cartea lui Cristian Ștefănescu, Zdrențe, o poți găsi pe Libris, aici.

Poezia mea preferată din volumul Zdrențe

Zdrențuime

zdrențuimea
e-o condiție
a spectrului colorat
prin toate câte trăiește un om
în mintea sa în inima și-n lumea din jur în fiece zi
dar e și-o stare umilă
în care-și recunoaște defectele
ce-l compun ca ființă
consumată de senzații
consumând senzații
într-o viață trecătoare
spre bine sau spre rău
sub impact divin
♥

iulie 5, 2019 3 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home