Vineri, sâmbătă și duminică am fost la cel mai mare festival de trupe tribute din România și anume la HeyDay Music Festival. Abia am așteptat să înceapă festivalul ăsta și eram tare curioasă cum o să fie, cu ce vine nou acest concept și care e atmosfera pe care o creează niște trupe tribute sau niște artiști tribute. Și am zis să scriu un articol în care să-mi prezint părerile în ordine cronologică, pe zile.
Prima zi la HeyDay Music Festival
Vineri, pe 27 mai 2016, am ajuns chiar de la început, de când a cântat Vizi Imre în deschidere. Și mi-a plăcut vocea lui, live (nu-l auzisem niciodată live). Însă, ce-i drept, am avut un șoc. În aria închisă a parcului Izvor, unde avea loc festivalul, era foarte puțină lume. Extraordinar de puțină. Iar eu mă așteptam să fie ceva gen Untold, Summer Well și așa mai departe. Adică super multă lume dornică să asculte muzică live și chiar de calitate, a unor mari artiști ai lumii.
În schimb, așa cu oameni puțini, dezamăgită oarecum, mi-a plăcut tare mult atmosfera care începuse să se creeze în cadrul festivalului. Oameni pe iarbă, cu pături. Relaxare. Voie bună. Și așa mai departe. Treaba asta mi s-a părut tare faină pentru București.
Dar să trecem mai departe. Adică la artiști. În prima zi au fost tribute-uri pentru Black Sabbath (Prefix TM – buni, au făcut atmsoferă și erau plăcuți de către fanii Black Sabbath), Rihanna (Rihanna Reloaded – nu m-a dat deloc pe spate, dar deloc), Guns N Roses (The Guns N Roses Experience – care au fost de-a dreptul geniali și fabuloși și au făcut un super spectacol), AC/DC (The R.O.C.K – care, de asemenea, mi-au plăcut tare mult pentru cp au făcut spectacol), Led Zeppelin (Led Into Zeppelin – care au făcut un tribute excepțional) și, nu în ultimul rând Amy Winehouse (Lioness Tribute – care, deși eu nu sunt o fană Amy Winehouse, fata asta m-a dat pe spate și a fost preferata mea din ziua respectivă; a imitat-o perfect pe Amy de la cele mai mici gesturi, până la voce și stil).
Am plecat de acolo încântată de-a dreptul de tribute-ul făcut pentru Amy Winehouse. Am fost fascinată de Lioness și asta m-a convins că astfel de interpretări sunt foarte tari și ar trebui apreciate și chiar susținute. Chiar mi-ar plăcea să mai am parte de așa ceva.
Și vă las și o poză din prima zi de festival.
A doua zi la HeyDay Music Festival
Cred că acest festival a avut un progres vizibil. Sâmbătă, 28 mai 2016, au fost mult mai mulți oameni și tribute-uri parcă și mai bune. Și atmosfera din ce în ce mai faină, cu și mai multe pături pe iarbă și oameni care se distrau frumos.
În a doua zi a festivalului ne-am bucurat de tribute-urile celor de la The Doors (Red Cat Bone – au fost interesanți), Elvis (Elvis Priestley – mi s-a părut cel mai bun din seara respectivă ca voce, atitudine, stil, vestimentație și așa mai departe; m-a cucerit la propriu), U2 (The One U2 – au fost ultimii și nu i-am prins, din păcate; am plecat mai devreme; am dezertat, ca să zic așa), Whitesnake (Forevermore – au făcut spectacol băieții; foarte buni și faini), James Brown (Buzz D Angelo – mi-a plăcut omul; cânta atât de fain și de plăcut), Aerosmith (Aeroforceone – nu știu de ce, dar n-am fost acolo când au cântat din păcate pentru mine; mi-ar fi plăcut).
A treia zi la HeyDay Music Festival
A treia zi mi s-a părut că a fost de departe cea mai bună zi a festivalului, cu cele mai bune tribute-uri. Adică, pentru mine, nu a fost niciunul care să nu-mi placă. Duminică seara m-am bucurat să ascult tribute-urile celor de la Pink Floyd (Speak Floyd – care au fost de-a dreptul geniali și au făcut super atmosferă), Adele (J Adele – care are o voce extraordinară și se apropie foarte mult de original), Beatles (The Fab Beatles – a fost ceva la vioară, n-a fost Beatles, habar n-am ce s-a întâmplat – mâncam), Metallica (Masterpiece – care au fost și ei senzaționali), Queen (The Vipers – i-am auzit din afara festivalului, de vis-a-vis de parcul Izvor, în timp ce așteptam o mașină să ajung acasă și pot spune că mi-au plăcut tare mult și îmi pare rău că n-am fost acolo) și Michael Jackson (David Boakes – care s-a apropiat cel mai mult de original atât ca înfățișare, stil mișcări ci și ca voce, încât chiar aveai impresia că acolo sus, pe scenă, este legendarul Michael Jackson; omul ăsta mi-a plăcut la maxim și a făcut super atmosferă prin spectacolul lui și chiar mi-ar plăcea să-l mai revăd și să mă mai bucur de un astfel de show).
Alte activități la HeyDay Music Festival
Mi-a plăcut că, pe lângă mâncare, băutură și alte din astea comestibile, au avut și alte activități precum: imprimarea tricourilor, desenarea lor, tatuaje în stilul festivalului, un loc unde te machiau niște tipe, un loc pentru poze, la tobe și chitară, pe care ți le făceau magnet (am făcut cred că vreo 10 poze pe care le-am adăugat colecției de magneți de pe frigiderul meu) și două jocuri (unul să dansezi și Guitar Hero care îmi place maxim). Mi s-a părut tare interesant faptul că puteai să ai parte și de alte activități, păstrând tematica și atmosfera festivalului. Cred că au cucerit foarte multă lume cu treaba asta. Pe mine sigur m-au cucerit.
4 comments
Mai dureaza putin pana invatam si noi ce e aia Tribute. Ca de coveruri lumea a mai auzit… Sa vedem la anul.
Da, chiar sunt curioasă ce amploare va avea la anul acest festival. Anul ăsta, pentru prima ediție, a fost foarte tare!
Articol de promovare a evenimentului, asta e un lucru…eu unul nu stiam de eveniment…nici nu sunt in tara, ce-i drept, dar desi sunt rocker si meloman, nu stiam de asa ceva. Din acest punt de vedere. al publicitatii relatarea e foarte buna. Cateva observatii pentru autoare, referitor la folosirea limbii roamane (cred ca articolul e scris pentru roamani, totusi)…progres ascendent este un pleonasm…progresul e mereu ascendent, nu poate fi descendent, ca de-aia e progres, exprima o crestere. Si prea des a aparut uneori „m-a dat pe spate”…expresia imi place, dar prea des intr-un spatiu de text restrans…exista riscul de a deveni tic. Neologismele sunt alta buba din articol…scrii „tribute” in engleza, dar in romana scrii omagiu, sa inteleaga toata lumea…asadar a fost un festival omagiu pentru artisti din domeniul muzicii rock, pop, funk, soul. Tricourile sunt imprimate si nu printate. Daca tot se scrie si pentru public mai ales, atunci trebuie mai multa atentie la limba romana. Cam atat…sper ca n-am provocat suparare si atenti pe viitor, sunt aici pe net…:)))))))))))))) Numai bine 🙂
Bună, Emil!
Nu-ți face probleme, nu m-ai supărat cu absolut nimic. Știu să accept o critică constructivă, enunțată frumos și bine argumentată, cum este în cazul tău.
În primul rând, mă bucur că ai aflat de festival, că-ți place ideea și că-ți place și relatarea.
În al doilea rând, vreau să știi că am corectat acolo unde scria „progres ascendent” (cred că mă gândeam și prin alte părți când am scris și n-am fost atentă), cât și partea cu „tricouri printate” (da, ele sunt imprimate – greșeala mea, mi-o asum, trecem peste).
În final, vreau să mă apăr asupra faptului că am scris „tribute” de fiecare dată și nu „omagiu”. Ei bine, asta nu mai e de la mine. Așa e promovat peste tot festivalul. E ceva preluat: „HeyDay Music Festival – cel mai mare concert internațional de trupe tribute” bla bla blaaa. Eu am transmis ideea ca atare, mai departe. Cât despre „m-a dat pe spate” – e un tic, într-adevăr. Încerc să scap de el. Încerc. Subliniez încerc. :))
De acum înainte, când o să scriu, pe bune că o să mă gândesc așa: „Oare e bine, sau vine iar Emil și corectează asta? Oare am fost atentă când am scris?” :)))