Daniela Bojincă/ august 15, 2017/ Muzică/ 4 comments

Și m-am îndrăgostit atât de tare și de frumos, încât acest articol o să fie plin cu sentimentalisme. Summer Well Festival este într-adevăr un festival ca o vacanță. O vacanță din aia idilică, în care stai și contemplezi la toate cele, în care te bucuri de toate cele și în care tot ce e mai frumos în tine parcă iese la suprafață. O vacanță superbă alături de oameni atât de frumoși în jurul tău. Asta e starea pe care ți-o dă fiecare melodie pe care o auzi fie din fața scenei, fie de undeva din festival, în timp ce stai întins pe o pătură, pe iarbă, cu privirea ațintită printre crengile copacilor.

summer well festival 2017

M-am îndrăgostit de zâmbetele oamenilor. Dacă ai fost acolo, știi deja despre ce vorbesc. Dacă nu, am să încerc să descriu puțin. Când eram la scena principală, sau mă plimbam prin festival, pe Domeniul Știrbey (care e de-a dreptul fascinant), ori stăteam pe păturică pe iarbă, observam în jurul meu oameni care zâmbeau atât de larg și de frumos încât parcă radiau. Era un zâmbet din ăla cald. Un zâmbet radiant. Și îți dădea și ție o stare de bine, de fericire. Erau zâmbete care te făceau și pe tine automat să zâmbești. Și zâmbeai parcă cu aceeași căldură și simțeai cum te cuprinde o stare din aia de furnicături și fericire.

Ca să mă crezi, doar uită-te la noi în fotografia asta de mai jos.

M-am îndrăgostit de starea celor din jurul meu. M-am îndrăgostit de oameni. Era o stare de fericire liniștitoare. Sau cel puțin așa am simțit-o eu. Toată lumea era pe val. Dar nu era pe val de la ideea aia de festival cu bumpți bumpți bumpți. Nu. Era starea aia de fericire de la chill chill chill. Căci Summer Well Festival e genul de festival liniștit. Și liniștitor. E chiar doza aia de relaxare de care ai nevoie într-o vacanță.

M-am îndrăgostit de starea de festival. M-am îndrăgostit de lumini, de alei, de copaci, de iarbă, de pături, de oameni. De lac. De rulotele cu mâncare. De oameni și zâmbetele lor. De locul ăla minunat. De muzică și de trupe. 

M-am îndrăgostit și mai tare de Interpol și Nothing But Thieves. Și nu mai spun de Birdy. Birdy a fost senzație. Piesa aia care întregește puzzle-ul. Regret însă că n-am apucat să ajung la Oh Wonder și n-am mai putut sta la Glass Animals și Editors. Și mai regret și faptul că, deși mi s-a împlinit dorința de acum doi ani de a ține mai mult festivalul, n-am putut ajunge și în prima zi din cele trei, la deschiderea cu orchestra. N-am ajuns în timp util în București, din păcate.

M-am îndrăgostit cam de tot ce am descoperit în jurul meu. De activări. De trupe pe care până acum nu le ascultasem. Și de liniștea aia din cadrul festivalului. E un sentiment aparte. Un sentiment pe care nu prea ai cum să-l înțelegi dacă nu-l trăiești pe propria ta piele.

Summer Well Festival 2017 a fost un festival pentru suflet, despre suflet și cu suflet. Și cred că asta îl face să fie atât de special. Tocmai asta îți dă o stare de fericire și relaxare și un sentiment de îndrăgosteală copilărească și pură.

Așa că nu rata următoarea ediție de Summer Well. Sunt sigură că o să te îndrăgostești și tu de tot ce întâlnești în jur.

Summer Well Festival, mulțumesc! Ne vedem și la anul!

Iar acum las aici această melodie care îmi redă perfect tot ce-am simțit în cadrul festivalului.

Sursă YouTube (user Birdy)

Facebook Comments

4 Comments

  1. Nu am ajuns anul acesta insa prietenii au fost foarte incantati! Stii expresia ‘avem si noi un festival ca lumea’! Asta a fost parerea tutror.

    1. Și Untoldul a fost ca lumea. Și Electric Castle și Neversea. Fiecare în stilul lui. Nu le prea poți compara ca stil. Sunt diferite. Dar fiecare a fost special. Avem mai multe, prin urmare, nu doar unul. Doar că Summer Well e special pentru că e liniștit, nu ca celelalte. Asta, probabil, îl face atât de ca lumea și special în ochii noștri.

  2. Pentru mine e al 3lea an in care ii dau o sansa dar experienta overall, vibratia locului si a modului in care e amenajat, organizat, insistenta cu care se axeaza pe locul acela inghesuit, iiirgh…ma oftica ca ar avea posibilitatea sa faca ceva frumos si totusi se incapataneaza sa nu invete de la cei mai buni, sa ea inspire sau sa inoveze de la an la an.

    1. Nu știu ce să zic. Mie îmi place locul ăla „înghesuit”. Tocmai asta mi se pare că-l face special. Nu trebuie să fie toate festivalurile mari, pe stadioane sau mai știu eu cum. Trebuie să fie diferite între ele, ca să fie speciale. Îmi place domeniul Știrbey la nebunie. Poate ar fi Mogoșoaia o altă idee. Tot așa, la palat, pe un domeniu, în pădure. E mai mare domeniul e la Mogoșoaia, am impresia.
      Mie îmi place starea aia pe care mi-o dă locul și muzica, pe care mi-o dau oamenii. Cred că înțelegi ce vreau să zic. Nu-l prea văd altfel. Cred că nu mi-ar mai plăcea la fel de mult altfel.

Lasă-mi un gând!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.