• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
fashion
Personal

Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Noiembrie

by Daniela Bojincă noiembrie 30, 2017
written by Daniela Bojincă

Gata și cu luna noiembre. S-a dus și ea. Și aproape că s-a dus și 2017. Iar mie parcă nu-mi vine să cred că au trecut astea 11 luni și mi se pare ireal cât de repede s-a întâmplat totul. Parcă mai ieri îl plângeam pe 2016, iar acum încep să-l plâng și pe 2017.

fashion

Îmi amintesc că, atunci când am trecut în clasa a V-a, profesorul meu de matematică, în puținele momente când nu ne preda și nu făceam exerciții și ne ținea discursuri motivaționale despre viață, de care mă minunam pe atunci și mi se păreau de domeniul fantasticului și pe care abia mult mai târziu le-am înțeles așa cum trebuie, ne-a zis: „ Când sunteți mici, zilele trec ca și când ar fi ani. Mai târziu însă, când veți crește, anii o să vi se pare că trec precum zilele pe lângă voi.”. Și fix cam așa stă treaba. Cu fiecare an care trece pe lângă mine, mi se pare că timpul ăsta parcă zboară din ce în ce mai repede.

Și că tot am început nostalgic, cu depănat amintiri din paleolitic, am să continui aproape la fel de dramatic căci, fix în acest moment, mă aflu în momentul în care sunt aproape gata să termin și cu facultatea. Și habar nu am când au trecut și anii ăștia. Când m-am transformat într-un adult? Parcă ieri intram la liceu, când am ajuns să termin și cu facultatea?

Apoi, ca orice ciclu care se încheie, urmează un banchet. La care am spus deja prezent. Și pentru care trebuie să mă apuc să-mi caut rochie. Doar că, fiind mai mereu în blugi și ceva bluză pe mine, în momentele rare în care trebuie să port o rochie stau ceva până să îmi vină vreo idee de ce mi-aș dori, ca să știu la c ear trebui să mă uit ca să-mi și placă.

Sunt foarte dificilă când vine vorba de ales rochii pentru baluri, sau ocazii din astea cu adevărat speciale, pe care le trăiești o singură data în viață și care semnifică ceva important pentru tine, cum ar fi terminarea unei facultăți.

Dar, așa, ca idee, mi-ar plăcea o rochie în genul celei de mai jos. Adică fix rochia asta:

rochie margot burgundy jrv daniela bojinca blog rochia lunii noiembrierochie margot burgundy jrv daniela bojinca blog rochia lunii noiembrie

Rochia Margot Burgundy, de pe site-ul celor de la jrv.ro, din categoria cu rochii de seară, confecționată din voal și cu umerii în stil bărcuță cu floricele brodate și câteva mărgeluțe aplicate discret, îmi pare tare delicate, ideală pentru o ținută elegantă și rafinată, așa cum impune un bal de absolvire al unei facultăți, nu?

Caut o rochie care să mă facă să mă simt bine și comfortabil. Iar rochia de mai sus pare genul care să răspundă așteptărilor mele. Desigur, o să mai caut rochii elegante, dar măcar acum am un punct de plecare. Și sper să nu mă sucesc pe ultima sută de metri cum fac de obicei.

noiembrie 30, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Work and Travel SUA cum sa iti alegi agentia in 5 pasi Daniela Bojinca Blog
Work and Travel

Work and Travel – cum să îți alegi agenția în 5 pași

by Daniela Bojincă noiembrie 13, 2017
written by Daniela Bojincă

E perioada aia din an în care începe facultatea. Şi, odată cu facultatea începe şi perioada de recrutare a studenților de către agențiile de work and travel. Și e important să nu te lași influențat de către prima agenție care te întâmpină pe holurile facultății așa cum, de altfel, am făcut eu. Fapt pentru care m-am gândit împreună cu cei de la Students Experience să scriu un articol, din perspectiva studentului care a trecut deja prin acest proces și s-a confruntat cu niște lucruri, cam ce ar trebui să urmărești atunci când alegi o agenție (în mare, desigur – dar practic ăsta-i startul vital ca să nu o dai în bară).

Iar la sfârșit avem și o ofertă pentru tine. Genul ăla de ofertă pe care eu mi-ș fi dorit să o am, dar nu a fost să fie. Așa că poate profiți tu de ea.

Work and Travel SUA cum sa iti alegi agentia in 5 pasi Daniela Bojinca Blog

 

5 pași în care să îți alegi agenția dacă vrei să pleci cu Work and Travel

1. Stai de vorbă cu cât mai mulți

Ăsta-i pasul cel mai important din punctul meu de vedere. E ca atunci când te duci la piață. Nu cumperi roșii de la prima tarabă. Te mai plimbi, te mai uiți, poate găsești în altă parte ceva mai bun la un preț mult mai avantajos. Sau poate pur și simplu mai bun, că piața poate-i cam aceeași.

Așa e și cu agențiile. Trebuie să cercetezi piața. Să-i cunoști aproximativ pe toți. Să vorbești cu ei. Să vă împrieteniți, să le afli ofertele și abia apoi să vezi de care dintre ele te lași cu adevărat curtat. Nu de alta, dar s-ar putea să regreți după în caz că nu faci alegerea tocmai bună. Așa cum am făcut eu.

Uite, eu am regretat că, pe holurile facultății, m-am lăsat recrutată de prima tipă care mi-a sărit cu pliantul în față. Am regretat că nu m-am interesat și de existența altor agenții de care am aflat abia când am ajuns în SUA cu work and travel de la studenți care nimeriseră super bine, spre deosebire de mine.

Iar dacă ți se pare că orice agenție e ok, că toate fac același lucru (așa cum credeam eu la început), te înșeli. Adică, da, toate fac același lucru, dar nu toate lucrează și cu material bun. Unele au joburi mai bune, altele mai proaste. De asta trebuie să ajungi să le cunoști. Ca să nimerești un job bun. Asta ca să ai o experiență cât mai frumoasă în SUA și să nu te chinui pe acolo.

2. Vezi dacă te afli pe aceeași lungime de undă cu ei

Apoi, după ce ai ajuns să cunoști agențiile cât de cât, vezi dacă te afli pe aceeași lungime de undă cu ei. Ce vreau să spun aici e să încerci să vezi dacă ei îți oferă ceea ce cauți tu.

Fă-ți un plan de acasă. Vezi ofertele lor și apoi treceți pe hârtie următoarele: cât mă costă investiția (aproximativ vreo $3000 cu totul ca să ajungi acolo și să plătești și chiria în avans), banii pe care trebuie să-i scoți (musai să scoți investiția, că dacă nu, e cam nasol mai ales dacă ai de plătit un credit când te întorci acasă), banii pe care vrei să-i faci peste ca să poți să vizitezi și, eventual, să-ți mai și rămână când ajungi în țară; adună sumele astea și apoi calculează cam cât ar trebui să câștigi pe oră (din unu sua două joburi), ca să fie totul roz și să nu te întorci cu buza umflată și trist că n-ai apucat să vezi tot ce aveai în plan pentru că, ajuns acolo, ai constatat că nu îți ajung banii să vizitezi și trebuie să ții de ei ca să ai cu ce plăti creditul.

3. Cere modele de joburi și salariile aferente

După ce ai în minte toată treaba asta de la puntul 2, vezi cine îți poate oferi ceea ce tu ai nevoie. Cere modele de joburi, tipuri de joburi și salariile aferente. E foarte important să ajungi acolo și să îți permiți să trăiești decent, fără să te chinui. E groaznic să ajungi acolo și să-ți dai seama că salariul pe care-l câștigi nu-ți ajunge pentru mare lucru. De asta și zic că trebuie să discuți cu cât mai multe agenții. Ca să-ți faci o părere și să vezi cine îți spune cât mai obiectiv care e situația, de cât ai nevoie să trăiești în SUA în alea 3-4 luni și cam cât ar trebui să câștigi pe săptămână ca să fie totul ok. Fiecare are propria părăre. Și din toate părerile fiecăreia o să-ți poți face propria ta părere.

4. Caută studenți care au fost cu agențiile respective și vorbește cu ei

Un alt punct foarte important, cred eu. Vorbește și cu alți studenți care au plecat cu agențiile. Cu Students Experience sau cu altele. Vezi opiniile lor despre cum au comunicat cu agenția înainte să plece și după ce au ajuns în SUA. Ascultă părerile fiecăruia și ia o decizie obiectivă în urma discuțiilor cu ei. Analizează și plusurile și minusurile trecându-le prin propriul tău filtru căci, ce la unii s-ar putea să fie un minus, la tine s-ar putea să fie un plus. Și invers.

Poate dacă aș fi discutat și eu cu studenți care au fost cu work and travel înaintea mea, aș fi aflat din timp de Students Experience și-ar fi fost ok.

5. Cere mereu informații suplimentare

Cum spuneam, fă-ți o listă de acasă. Vezi ce bifează ei de pe lista aia în discuțiile cu tine, apoi întreabă-i tu ce altceva te mai interesează. Nu lăsa niciun lucru nelămurit.

Gândește-te la tot ce te-ar interesa pe tine. Pune toate întrebările posibile și imposibile, indiferent de cât de stupide sunt în realitate. Cel mai important este să fii tu lămurit ca să poți lua cea mai bună decizie pentru tine.

Ofertă de Black Friday: 1+1 gratis – oferta de Black Friday nu mai este valabilă

Cam astea au fost sfaturile mele. Iar dacă vrei să pleci cu work and travel, să știi că oamenii de la Students Experience au oferta asta super tare și atractivă în luna noiembrie de Black Friday. În sensul că, dacă te duci cu încă un prieten, pltătiți înscrierea doar pentru unul singur (1+1 gratis, cum ar veni).

Înscrierea e 250$ pentru o persoană. Dar, dacă te duci cu codul ăsta de pe blogul meu DB487823 înscrierea e 200$ pentru o persoană. Și cum e 1+1 gratis de Black Friday, plătiți 200$ împreună (100$ de fiecare) în loc de 250$ (125$ de fiecare). Și îți zic eu: ăia 25$ contează. Și reducerea în sine de 1+1 gratis contează. Fiecare bănuț economisit contează când pleci cu Work and Travel și, în general, în viață.

UPDATE – Oferta lunii Decembrie: 25$ înscrierea!!!

Am revenit cu un update de ofertă pentru luna Decembrie, super convenabilă, asta că tot vine Moș Crăciun în curând! 

Dacă te duci la cei de la Students Experience și dai codul DB487823, înscrierea te costă fix 25$ dacă vrei să achiți programul prin împrumut bancar de la BRD. Dacă optezi pentrua ceastă variantă, după ce te-ai înscris trebuie să te duci la BRD să-ți faci actele pentru împrumutul bancar, iar în termen de 30 de zile primești banii integral de la bancă. Dacă vrei fără împrumut bancar, înscrierea te costă 50$, iar în următoarele 21 de zile trebuie să plătești prima tranșă din taxa programului. 

E mult mai avantajoasă decât cea de Black Friday. Se pare că Moș Crăciun e mai generos decât Black Friday.

Work and Travel Students Experience Oferta width=

Pe lângă tot ce ți-am povestit mai sus, indiferent că e Black Friday sau nu, oamenii ăștia au o ofertă permanentă super tare: pentru fiecare om adus îți fac o reducere de câte 100$. Ia-ți prietenii cu tine și mergi gratis în SUA!

Așa că aplică aici și apoi te duci și le faci și o vizită, vă cunoașteți și discutați. Vezi dacă-ți place de ei și profiți de ofertă. Îi găsești de la ora 10, până la ora 18 (cu pauză de masă între 13:30-14), la următoarele adrese:

În București: Strada Jules Michelet, nr 1, et 2, ap 4.  Sau la sediul din cadrul Universității Româno-Americane de pe Bd. Expozitiei, Nr. 1B, Corp A, Parter (același interval orar cu aceeași pauză e masă).

În Craiova: Str. Libertatii, nr 19, Sala L-322, Craiova – in incinta Facultatii de Agricultura si Horticultura

În Cluj-Napoca:  Str Ion Ratiu, nr 10-12, Cluj-Napoca

În Iași: Cladirea Habitat, Corp A, Bd. Carol I, nr 4, et 1, camera 108 (pct de reper: Restaurant „La Placinte”) Iasi

Alte Orașe: Baia Mare și Târgu Mureș, iar mai multe detalii ai aici pe pagina lor de contact de pe site.

noiembrie 13, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bloggers lan party
Blogging

Uite 16 motive să vii să te joci cu noi la Bloggers Lan Party 16

by Daniela Bojincă noiembrie 6, 2017
written by Daniela Bojincă

Pe 11 noiembrie, sâmbătă adică, o să aibă loc Bloggers Lan Party 16, la Berăria H. Și tocmai s-a dat drumul la înscrieri și pentru publicul larg. Mă duc la Bloggers Lan Party de câteva ediții. E locul ăla în care o zi întreagă redevenim copii și ne jucăm de dimineața până seara, fără să avem vreo altă grijă în program. Exact ca în perioada aia în care ieșeam în fața casei cu copiii din cartier și mă pierdea bunica până noaptea târziu. 

Pentru mine Bloggers Lan Party a devenit un fel de ritual semestrial ca să zic așa. Nici nu mai concep anul fără niște zile în niște weekenduri în care doar să mă joc. Să cunosc oameni noi. Să iau bătaie la mai toate jocurile. Să mă prostesc. Și să mă distrez așa cum pot mai bine. Și să tot sper că, într-un an, o să câștig și eu un premiu la un turneu. O să ajung și eu să trec măcar de prima etapă. Sau hai, că de prima etapă am mai trecut, dar de a doua nu. Sau cel puțin eu nu-mi amintesc. Nu contează. Vreau să câștig!

bloggers lan party

Ce este Bloggers Lan Party

În caz că nu știi deja, lasă-mă să-ți explic ce e Bloggers Lan Party. Deși e puțin probabil să nu fi înțeles deja din descrierea de mai sus. Sau ce o fi fost ea. Bloggers Lan Party e un eveniment cu și pentru bloggeri (iar de ceva ediții și pentru vloggeri) unde ne întâlnim și ne jucăm tot felul de jocuri faine.

Spre exemplu, ediția trecută a fost la Cluj Napoca, în cadrul Untoldului. Și pe lângă experiența de festival care a fost de-a dreptul demențială, am avut parte de 3 zile intense de jocuri precum Activity, Guitar Hero care deja e pe lista preferatelor mele, jocuri VR, Quake și altele care îmi scapă. 

Dar despre întreaga experiență de la Untold și Bloggers Lan Party 15 am scris aici. Asta ca să-ți faci o idee despre cât de tare e în gașca noastră.

16 motive să vii să te joci cu noi la Bloggers Lan Party

Titlu ăsta a fost doar ca să dai click pe el. N-am să-ți înșirui eu cele 16 motive. A făcut Toma asta, cel care de 16 ediții se tot ocupă de organizare și încă nu se satură de niște nebuni. Dacă vrei să afli care sunt și să te înscrii ca cititor, te invit să dai cu click-ul fix aici. Da, tocmai s-a dat startul înscrierilor pentru public, cititori, oameni fără blog și așa mai departe. 150 de locuri. Așa că hai și tu să faci gașcă cu noi și să ne distrăm împreună. 

Data limită este joi, 9 noiembrie, ora 23:59!

 

noiembrie 6, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fashion
Personal

Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Octombrie

by Daniela Bojincă octombrie 31, 2017
written by Daniela Bojincă

A venit și luna octombrie. A venit și cam cât de repede a venit, cam tot atât de repede s-a și dus, că-i aproape de sfârșite.

Și, odată cu luna asta se cam sfârșește și perioada nunților, ca să zic așa. Deja începe numărătoarea inversă pentru Crăciun. Sau cel puțin pentru mine deja a început, că am început să tai zilele din calendar până la Crăciun. Și cred că și pentru alții.

fashion

Acum, dacă tot se termină cu perioada asta a nunților, zic să mai revin aici, pe blog, cu un alt articol în care să-ți mai prezint un tip de rochie din multitudinea de rochii elegante. pe care eu aș purta-o la o nuntă. Dacă ai mai intrat pe blogul meu, cu siguranță mi-ai văzut seria de articole despre fashion, cu articole lunare, în care îmi aleg în mod aleator de pe site-ul JRV o rochie care-mi pică cu tronc în momentul respectiv. Practic alegerile pe care le vezi în articolele de pe blog sunt influențate strict de starea mea de moment și de gusturile mele oscilante în materie de textile. Pentru că mie ce nu-mi place azi, s-ar putea să ador mâine. Că mi-s balanță. Și mă comport oscilant.

În luna octombrie m-a fascinat rochia de bal Ryta Bordeaux

rochie ryta bordeaux rochia lunii octombrie daniela bojinca blog

Mi-a plăcut la nebunie modelul ăsta cu umerii goi. Mi se pare interesant, special și atractiv. Are așa o ușoară tentă de je ne sais quoi.

Apoi mi-a plăcut și culoarea: roșu bordeaux. Care la mine e un grena, că eu nu le am cu denumirile astea complicate. Vederea mea funcționează pe principiu bărăbătesc când vine vorba de spectrul culorilor. Eu văd o singură nuanță, nu zeci de mii. Dar cred că e asta o problemă de fabricație în propria mea genetică.

Pe lângă culoare și umerii goi mi-a plăcut că-i confecționată din voal. Mai nou am o pasiune aparte pentru rochiile confecționate din voal. Îmi par mie interesante. Și parcă sunt simpatice și pliurile alea de pe bust și de pe spate.

În plus, nu știu dacă am mai spus, deși pot să bag mâna în foc că am făcut-o, eu ador rochiile de bal, de epocă – categoria asta de rochii de epocă mi se pare că reprezintă cele mai frumoase rochii de seară. Iar rochia asta duce înspre categoria asta a rochiilor de epocă. Poate și asta m-a făcut să o aleg pe ea ca reper al acestui articol în luna octombrie.

Și cam atât și pentru luna asta.

Dacă vrei să vezi și celelalte articole cu rochii faine, să știi că le poți găsi aici.

P.S.: Așa cum am mai spus și cum o să o mai spun, cu fiecare articol, nu știu nimic despre fashion. Tot ce citești aici este scris strict din perspectiva propriului meu gust și cam atât. În rest, habar n-am nimic despre teoria fashionului sau mai știu eu ce altceva.

octombrie 31, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Polonia Wawel Castle Daniela Bojinca Blog
Calatorii

Cum au fost cele 10 zile în Polonia de ziua mea

by Daniela Bojincă octombrie 30, 2017
written by Daniela Bojincă

Au trecut exact 7 zile de când am părăsit Polonia. 7 zile de când viața mea a revenit la normal. 7 zile de când am intrat în rutina aia de zi cu zi care te face imediat să te gândești din nou la următoarea vacanță.

Am în față o agendă în care am umplut două pagini cu o schiță a ceea ce aș vrea să povestesc pe blog despre experiența din Polonia de ziua mea, despre cele 10 zile în care am vizitat o mulțime de locuri frumoase în Polonia, am întâlnit o multitudine de oameni minunați în Polonia și am învățat atât de multe lucruri interesante despre cultura Poloniei și despre orașul minunat în care am fost: Cracovia. Oraș pe care ți-l recomand cu toată căldura să-l vizitezi și să te bucuri de minunățiile lui.

Mi-am făcut o schiță pe zile cu cele mai importante lucruri pe care le-am făcut, ori le-am vizitat în ziua respectivă. Sper să-ți fie ușor să o urmărești și sper să-ți facă plăcere și să te bucure experiența mea din Cracovia și, de ce nu, poate chiar te conving să o pui pe lista destinațiilor tale. N-ai să regreți. Ba chiar n-ai să mai vrei să pleci de acolo – eu asta am pățit în ultima zi. Mai că-mi dădeau lacrimile că părăsesc un așa oraș frumos și civilizat pentru jungla Bucureștiului.

Polonia Wawel Castle Daniela Bojinca Blog

Wawel Castle, Cracovia

Ziua 1, vineri, 13.10.2017 – prima impresie despre Polonia și excursia la Auschwitz

La 5 dimineața mă urcam în avion și mă pregăteam să zbor către Varșovia unde aveam să schimb avionul pentru destinația finală, Cracovia. La ora 8 dimineața eram în Cracovia, în aeroport. Urma să iau trenul către gara comună cu autogara. Avusesem deja o impresie plăcută din aeroportul din Varșovia unde pe culoar erau băncuțe unde cânta Chopin. Apoi am fost impresionată de trenul modern, curat, cu prize și wi-fi care m-a dus până în gara aia comună cu autogara din Cracovia. Civilizați oameni, indicatoare peste tot, afișaze electronice și un mall imens. Practic și dacă ai fi vrut să te pierzi pe acolo, nu prea puteai. Atât de bine sunt oamenii ăștia din polonia organizați. Am să-ți las mai jos câteva poze.

Tren Cracovia Polonia cu wi-fi si prize Daniela Bojinca Blog

Tren modern cu wi-fi și prize

Indicatoare gara autogara Cracovia Polonia Daniela Bojinca Blog

Indicatoare Gara + Autogara Cracovia. Vezi, n-ai cum să te pierzi!

 

Oh, iar dacă ajungi cumva în Cracovia, în gara aia cu autogara, să cauți restaurantul Olimp. Au mâncare tradițională foarte ieftină, foarte gustoasă, foarte bună și proaspăt gătită. E vreo 3.69 PLN/100g și poți să-ți alegi din preparatele de la autoservire. Asta înseamnă vreo 3.99 RON/100g. De vreo 10 PLN am mâncat o farfurie mare cu multe feluri care mi-a ținut de foame toată ziua, până m-am întors de la Auschwitz. Și când am plecat din Cracovia cu trenul spre aeroport, la întoarcere, tot acolo am mâncat. Și am mai luat și la pachet. Super bună mâncarea, recomand.

Restaurant Olimp Gara Autogara Cracovia Polonia Daniela Bojinca Blog

OLIMP, restaurantul cu mâncare super bună din Gara + Autogara din Cracovia. Recomand!

 

După ce am mâncat la Olimp, am mers în atugoară, la etajul 1 (că da, autogara lor are atât de multe peroane încât se întinde pe etaje), la peronul G10 (parcă) de unde am luat un microbuz spre Auschwitz. A fost un drum frumos de vreo oră și jumătate. M-am bucurat puțin de peisaje din Polonia până acolo.

Când am ajuns la Auschwitz am rămas impresionată de numărul mare de oameni care se aflau acolo. M-am dus direct la casa de bilete și-am cerut un bilet pentru un student. Cu ghid în engleză. Și mare mi-a fost mirarea că nu mai aveau locuri. Mi-am zis că am pus-o. Am bătut atâta drum, restul excursiei era deja planificată în polonia și nu prea mai aveam când să mă întorc la Auschwitz. Așa că am întrebat-o în ce limbi mai e ghidul disponibil. Iar fata aia de la casă, drăguță, mi-a zis: germană (fuck, no), poloneză (fuck twice, noo!), olandeză (damn, no!), încă ceva și spaniolă (OMG, OMG, OMG, daaaaa!!!! Știam eu că vor fi bune la ceva telenovele!!!), așa că am luat ghidul în spaniolă, care era disponibil abia peste vreo 2 ore. Timp în care mi-am făcut de lucru și m-am plimbat în jurul lagărului de concentrare și am făcut niște poze prin împrejurimi.

La 14 și ceva mi-am lipit abțibildul pe care scria că fac parte din grupul de spaniolă și am intrat în lagăr. Acolo m-am întâlnit cu un grup de oameni super simpatici din Argentina, Mexic și Puerto Rico care tocmai își dăduseră demsia de la firma la care lucraseră și au plecat să viziteze Europa. Mi-am mai făcut niște prieteni alături de care am trăit experiența din interiorul lagărului. A fost mai bine cu ei. Singură cred că m-ar fi afectat și mai mult locul ăla decât oricum a făcut-o.

Dar să-ți vorbesc puțin despre Auschwitz și de ce am ales să-l vizitez fix de ziua mea. Sau măcar să încerc să explic de ce am făcut asta, că-i cam complicat chiar și pentru mine.

Auschwitz e un loc plin de durere și tristețe. Și cred că oricât de puternic ai fi și oricât de pregătit te-ai simți să vizitezi locul ăla, când ajungi acolo o să ai parte de niște sentimente tare chinuitoare. Prima dată am intrat în curtea interioară și am văzut poarta aia principală care apare în mai toate filmele tematice. Apoi am intrat în clădiri. Fiecare avea propriul ei scop de exterminare, ca să zic așa și în care la momentul actual sunt depozitate obiectele persoanelor care au fost în Auschwitz și care au mai rămas înainte să încerce să-l distrugă înainte de eliberarea lagărului de către sovietici: o cameră plină cu păr pe care îl trimiteau în Germania să facă haine din păr natural, geamantane și o serie de acte de înregistrare și de însemnări ale ororilor.

M-am plimbat pe aleile din lagăr. Am văzut poze cu oamenii de acolo. Am aflat poveși îngrozitoare despre cum erau folosiți drept cobai pentru diferite experimente medicale, am văzut cum erau ținuți oamenii în picioare în camere atât de mici și de întunecate încât cedau imediat, sau în camere în care nu era aer. Am trecut prin camerele de gazare și am ajuns și în cea mai nouă parte a lagărului, unde e și linia aia de cale ferată care apare în toate filmele și unde am aflat că cei mai fericiți oameni de acolo erau cei care curățau wc-urile pentru că miroseau atât de urât încât nu se atingea nimeni de ei. Am aflat cum erau omorâți copiii și cum se transformau unii oameni în adevărați monștri, sau cum în momentul eliberării, după ce au rezistat atîâia ani în chinuri, au murit pentru că au mâncat prea mult. Și e dureros. E dureros fiecare pas pe care îl faci în locul respectiv. Simți cum plânge locul ăla sub picioarele tale de câte orori s-au întâmplat în văzul lui.

Turul a durat de la ora 14.45 până aproape de ora 19 de era să nu mai am cu ce să mă întorc înapoi în Cracovia. Am făcut multe poze pe acolo. Am și filmat și îmi propun să editez filmările și să fac un colaj pe care să-l pun aici pe blog cu, dacă se poate, mai multe detalii despre experiența mea la Auschwitz. Acum am să-ți las doar câteva poze.

Auschwitz Polonia Daniela Bojinca Blog

Auschwitz din exterior

Clădiri lagăr de concnetrare Auschwitz Polonia Daniela Bojinca Blog

Curte interioară a lagărului de concentrare Auschwitz

Gard ghimpat Auschwitz Polonia Daniela Bojinca Blog

Separare curți interioare Auschwitz

Sina cale ferata Auschwitz Polonia Daniela Bojinca Blog

Faimoasa șină de cale ferată de la Auschwitz

Și cam atât cu prima zi. M-am întors în Cracovia tristă, cu o grămadă de gânduri și frustrată că mult prea puțini oameni au plătit pentru ororile pe care le-au făcut. Să trecem, acum, la lucruri mai frumoase despre Polonia și excursia mea.

Și da, știu. N-am răspuns la întrebarea: de ce Auschwitz de ziua mea? Poate pentru că așa am simțit. Am vrut să fie altceva. Mama mi-a zis că-s sadică. Posibil și ăsta să fie un motiv.

Ziua 2, sâmbătă, 14.10.2017 – am învățat să joc un nou sport

Despre ziua doi în Polonia nu prea am să-ți povestesc foarte multe lucruri interesante. În prima parte a zilei am făcut tot felul de jocuri de socializare și cunoaștere cu grupul imens din care am făcut parte, iar seara am mers și am jucat un fel de fotbal care se numește bubble soccer și care este super extra mega tare și demențial. M-am îndrăgostit de jocul ăsta solicitant în care trebuie să stai cu bula aia pe tine. E foarte amuzant când pici și te rostogolești. Eu m-am prăpădit de râs și în joc și de pe bancă. Și e foarte amuzant când alergi după minge cu imensitatea aia de bulă pe tine. E o experiență pe care chiar ți-o recomand dacă ai ocazia să joci așa ceva. Noi am fost în sala de sport a Universității Politehnica din Cracovia. Am să-ți las mai jos câteva poze ca să vezi și tu cât de tare ne-am distrat.

Bubble soccer Cracovia Daniela Bojinca Blog

Daniela jucând bubble soccer într-o chestie cât ea de mare

Bubble soccer joc cazatura Daniela Bojinca Blog

Bubble soccer în acțiune

Bubble Soccer joc Daniela Bojinca Blog

Și cam atât de epică este o căzătură la Bubble soccer

Bubble socer Cracovia Polonia poza de grup Daniela Bojinca Blog

Poză de grup la Bubble soccer

Ziua 3, duminică, 15.10.2017 – am descoperit Cracovia în două feluri extraordinare + vizită la Observatorul Astronomic

Da. Am descoperit Cracovia în două feluri extraordinare pe care ți le recomand și ție când te duci într-un oraș în grup și faceți o multitudine de activități împreună.

Prima modalitate de a descoperi Cracovia:

Ne-am întâlnit într-o cafenea, ne-am împărțit pe grupe iar organizatorii ne-au dat următoarea provocare: să ajungem în centru și să facem poză unui vitraliu, unei bule de săpun (?!) și unor lumânări. Asta însemna că trebuia să descoperim cele mai frumoase catedrale/biserici cu cele mai frumoase vitralii, candelabre și bula aia de săpun care o să vezi ce tare e. Am să-ți las două poze făcute de mine dintr-o catedrală cu cel mai frumos vitraliu pe care l-am văzut până acum, niște lumânări și cea de-a treia poză am să o las de la un coleg de excursie din Estonia, pentru că sunt de părere că-i cea mai cea poză dintre toate cu bula de săpun.

Căutând să ajungem în centru am descoperit niște străduțe superbe și niște catedrale a căror frumusețe nu prea o poți descrie în cuvinte. Mie mi-a plăcut mult pentru că am descoperit niște locuri mai puțin populare din centrul Cracoviei, ca să zic așa: străduțele alea mai mult circulate de localnici decât de turiști.

Descoperă Cracovia prin fotografie vitraliu catedrală Daniela Bojinca Blog

Descoperă Cracovia prin fotografie – vitraliu

Descopera Cracovia prin fotografia lumanari catedrala Daniela Bojinca Blog

Descoperă Cracovia prin fotografie – lumânări moderne în catedrală

 

Descopera Cracovia prin fotografie bula de sapun Joosep Viik Daniela Bojinca Blog

Picture by Joosep Viik, Estonia – Descoperă Cracovia prin fotografie într-o bulă de săpun

 

A doua modalitate de a descoperi Cracovia:

După ce am îndeplinit prima provocare, am primit o foaie cu alte 10 provocări prin care să descoperim Cracovia din punct de vedere turistic și cultural. Asta mi s-a părut cea mai tare. Toate provocările au fost super interesante și am aflat o groază de lucruri noi. Am să-ți las mai jos o poză cu provocările și am să te provoc și pe tine să afli, gugălind, care sunt răspunsurile. Apoi poți să treci mai departe.

Descopera Cracovia istoric si cultural Daniela Bojinca Blog

Cele 10 provocari – Descopera Cracovia istoric si cultural

Punctul 1: ăsta a fost tare amuzant. N-am poza, dar am găsit un nene care stătea pe o bancă și ne-am dus în spatele lui și am așteptat ca ceilalți să ne facă poză fără ca el să știe 😀

Punctul 2: Stă un nene acolo care la fiecare oră iese și cântă cu trompeta după ce bat clopotele și se oprește  brusc. Greu să-i faci poză fiind atât de sus.

Punctul 3: Se oprește brusc pentru că, legenda spune așa: când a fost o invazie asupra Cracoviei nenea cu trompeta a ieșit la geam și a fost săgetat de o suliță și s-a oprit brusc. Iar tradiția continuă azi cu el la geam și oprindu-se brusc. Practic e un fel de readucere aminte constantă, din oră în oră, asupra unui moment din istoria Cracoviei. Super tare!

Punctul 4: Și mai greu, că-i și mai sus.

Punctul 5: Se spune că turnurile alea nu sunt egale din următorul motiv: s-au apucat să construiască turnurile bisericii 2 frați; iar fratele cel mic era gelos pe cel mare că turnul lui era mai mare, așa că l-a omorât și și-a cosntruit propriul turn mai înalt. Sfârșit.

Punctul 6: Obwarzanek însemnă covrig polonez. Și am făcut și poză cu dânsul.

Covrig polonez Polonia Daniela Bojinca Blog

Punctul 7: Poza cu dragonul. Care din timp în timp scoate flăcări. Și e tare drăgălaș.

Cracow Dragon Polonia Daniela Bojinca Blog

Faimosul dragon al Cracoviei – legenda mai jos

Punctul 8: Legenda dragonului spune așa: dragonul omora oameni, iar regele a poruncit să fie omorât, iar cine reușea avea să primească mâna fiicei lui; un pantofar s-a oferit să facă asta cu o oaie; a primit oaia, a omorât-o, a umplut-o cu ceva iute și a dus-o la grota dragonului să fie mâncată; dragonul a mâncat oaia și, pentru că i-a fost sete, a băut atâta apă din Vistula încât a explodat; și așa a murit dragonul. Sfârșit.

Punctul 9: Am făcut poză și cu lebăda, dar nu o mai am.

Punctul 10: N-am găsit statuia, că n-am ocolit clădirea. Dar am dat de ea în altă zi.

Seara am mers și am vizitat Observatorul Astronomic din Cracovia

A fost o experință senzațională. Ne-am uitat la stele printr-un telescop vechi de prin 1860. Am văzut cum se deschide trapa și cum se mișcă pereții clădirii ca să te orientezi unde vrei tu pe bucățica de cer vizibilă deasupra ta. Nu am poze, că m-am bucurat mai mult de moment și de cele două stele (una rece și una caldă) pe care le-am văzut prin telescop. Tare frumos a mai fost.

Ziua 4, luni, 16.10.2017 – am ajuns în Munții Izera și am făcut poze la stele

Luni am plecat din Cracovia spre Munții Izera. A fost un drum lung de aproape 7 ore, dar cu multe peisaje frumoase. Am ajuns acolo destul de târziu și nu prea am multe de povestit. Seara, în schimb, a fost una specială. Am învățat să montez singură un telescop (și sunt foarte mândră de mine pentru chestia asta, îmi place mereu să învăț chestii noi și diferite) și am învățat să facem poze la stele și cu telefoanele, nu doar cu aparatele. Și vreau să-ți arăt trei poze foarte faine. Care mie îmi plac la nebunie. Și care cred că o să-ți placă și ție.

Poza Stele Muntii Izera Polonia Milky Way Joosep Viik Daniela Bojinca Blog

Picture by Joosep Viik, Estonia – picture taken with his phone (LG)

 

Poze Stele Muntii Izera Polonia Joosep Viik Daniela Bojinca Blog

Picture by Joosep Viik, Estonia – picture taken with his phone (LG)

Poza Stele si Aurore Muntii Izera Polonia Daniela Bojinca Blog

Pe principul: când n-au Aurore Boreale, le faci – poză făcută de Doru

Ziua 5, marți, 17.10.2017 – drumeție de o zi pe munte

Marți a fost o zi absolut fabuloasă. Ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun și am plecat într-o drumeție prin Munții Izera din Polonia. A fost o drumeție de 8 ore în care m-am bucurat de munte și de peisajele mirifice. Am mers 23.4 km, am făcut vreo 34.284 pași și o poză în mijlocul râului care trece și prin Polonia și prin Republica Cehă. A fost o zi extraordinară. Nu mă mai bucurasem de ceva timp de atâta aer curat, de frumusețea naturii și de munții mei dragi. Practic a fost unul dintre cele mai frumoase momente din Polonia. Și tare rău mi-a părut când s-a terminat, deși eram moartă de picioare și foarte obosită.

Ce mi s-a părut interesant în drumeție a fost că la un moment dat am întâlnit niște monumente care reprezentau planetele din sistemul nostru solar. Pietrele astea (monumentele) erau dispuse direct proporțional cu distanța reală dintre ele pe traseul nostru montan. Și era super tare să vezi cât de departe sunt unele planete unele de altele și cât de aproape altele. Ca să-ți exemplific, am să-ți dau niște timpi: între Soare și Mercur am mers 1 minut, iar între Saturn și Uranus vreo 30 de minute. Mi s-a părut foarte tare.

Mai jos am să-ți las niște poze pe care le-am urcat deja pe Facebook și pe Instagram. Sper să-ți placă.

https://www.instagram.com/p/Baryb7YAPpe/?hl=ro&taken-by=danielabojinca.ro

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1684559231595714&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209200.&type=3&theater

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1684262584958712&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209200.&type=3&theater

Și câteva poze de pe aparat.

Peisaj Muntii Izera Daniela Bojinca Blog

Parte din traseul din Muntii Izera

Prin pădure Muntii Izera Daniela Bojinca Blog

Pe cărări și prin pădure…

Refugiu Muntii Izera Polonia Daniela Bojinca Blog

Refugiu din Muntii Izera

Ziua 6, miercuri, 18.10.2017 – traseu de 3 ore până în Cehia

Marți a fost ultima zi petrecută prin munți, din păcate. Și, cum nu toată lumea s-a încumetat la traseul de 8 ore din ziua precendentă, organizatorii s-au gândit să facă unul și a doua zi, de 3 ore, mult mai puțin solicitant. Iar eu m-am încumetat și la ăla. deși aveam febră musculară. Dar cum de febra musculară scapi tot prin mișcare, am zis că trebuie să mă duc. Și tare bine mi-a prins, c-am lăsat-o acolo, în munți. Și m-am bucurat de o priveliște superbă. Pe traseul ăsta de 3 ore am trecut în Cehia unde am ucat într-un turn de unde am avut o priveliște superbă aspra Cehiei și a Poloniei. Mi-a plăcut la nebunie. M-am simțit tare bine cu pământul la picioarele mele ca să zic așa. Și cu Cehia. Și cu Polonia. Un sentiment tare fain pe care mă bucur că l-am trăit.

In cehia si Polonia Muntii Izera Daniela Bojinca Blog

A fost visul meu sa fac o poza cu un picior intr-o tara si altul intr-alta. Si am mai gasit doi adepti

Panorama Cehia si Polonia, Muntii Izera Cehia Daniela Bojinca Blog

Cehia în stânga și Polonia în dreapta

Peisaj Muntii Izera Cehia Daniela Bojinca Blog

Traseu până în Cehia

După ce ne-am întors de pe traseu am plecat spre Cracovia. Un alt drum de vreo 7 ore. Iar seara ne-am dus să descoperim Cracovia pe timp de noapte și să luăm pulsul vieții de noapte de prin Cracovia așa că am aterizat într-un fel de club cu muzică veche super bună – Alternatywy pe care ți-l recomand dacă ajungi în Cracovia (este chiar în spatele catedralei din centru).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1685741891477448&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209198.&type=3&theater

Ziua 7, joi, 19.10.2017 – am mâncat o supă și niște sarmale tradiționale din Polonia

Asta-i cel mai important la ziua asta. Că am mâncat o supă tradițională de sfeclă cu fasole și niște sarmale poloneze imense. Care nu mi-au plăcut absolut deloc. Le-am gustat, m-am strâmbat groaznic și le-am lăsat în farfurie. Poate nu erau gătite cum trebuie, ce-i drept. Parcă le-aș mai încerca și într-un alt loc, dacă ar fi. Dar, sincer, nu prea le-aș recomanda. Sau poate că aș face asta doar ca să văd ce părere mai au și alții despre ele.

Traditional food Polonia Daniela Bojinca blog

Sarmale poloneze gigante

Traditional food soup Polonia Daniela Bojinca Blog

Supă tradițională de sfeclă cu boabe de fasole

Ziua 8, vineri, 20.10.2017 – am vizitat turnul și Muzeul de Istorie

Vineri am urcat în turnul din piața centrală și am avut o priveliște, cât s-a putut că era ceață în ziua aia, asupra centrului Cracoviei. Și am făcut și niște poze faine. Două am să le las și mai jos.

Apoi am vizitat Muzeul de Istorie de sub centrul Cracoviei. Prin 2000 și ceva au descoperit niște ruine sub centru și le-au valorificat, mutând acolo Muzeul de Istorie. Muzeu care mi-a plăcut tare mult. Așa cum poate deja știi, mie îmi plac tare mult muzeele interactive. Enorm de mult. Iar Muzeul de Istorie din Cracovia este un muzeu interactiv. Și am să-ți dau câteva exemple: m-am cântărit în unitățile medievale din Cracovia și apoi am aflat greutatea mea reală (38.5 kg cu tot cu tot cu haine), apoi pe un ecran m-am jucat de-a arheologul și căutam prin nisip obiecte care au fot găsite în locul respectiv. Iar exemplele ar putea continua, dar nu prea aș vrea să-ți stric experiența și surprizele în cazul în care o să ajungi și tu pe acolo. Și nici poze n-am să-ți las de aici. Am să las poze doar cu turnul și din turn. Chiar nu vreau să strict deloc experiența din muzeu cu niște poze.

Să urci în turn costă vreo 9 PLN iar să intri la muzeu este între 15 și 20 de PLN (pare rău, nu mai țin minte și nici pe site n-au prețuri).

Poza turn Cracovia vitraliu Daniela Bojinca Blog

Poză artistică din turnul din Cracovia

Turn Cracovia Daniela Bojinca Blog

Turnul din Cracovia

Ziua 9, sâmbătă, 21.10.2017 – Wawel Castle partea întâi

Pentru ultimele zile am lăsat Wawel Castle. Și bine am făcut, căci mi-au trebuit două zile să pot să-l văd pe tot. Sâmbătă am văzut grădinile, turnul și grota dragonului. Și nu mai aveam timp și de apartamentele regale, trezorerie, catedrală și camerele de stat unde aveau loc întrunirile importante.

Grădinile sunt impresionante. Și la fel și arhitectura castelului. E un loc unde trebuie să-ți rezervi timp, ca să te poți bucura din plin de el. Așa, dacă o să-l vezi pe repede înainte, nu o să rămâi cu mare lucru. E un loc imens și plin de obiective care merită cu adevărat văzute, explorate și contemplate. Uite un link de pe siteul castelului cu câteva poze, ca să-ți clătești și tu ochii.

Grota dragonului nu e cine știe ce, dar uite aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze.

Iar din turn să știi că ai o priveliște superbă asupra curții interioare a castelului și a orașului și împrejurimilor. Am să-ți las și eu o poză mai jos, dar îți recomand și link-ul de aici de pe siteul castelului cu câteva poze faine.

Am stat mult timp să mă plimb pe acolo, prin curtea castelului și să mă bucur de fiecare colțișor. Că așa sunt eu când vizitez. Stau foarte mult într-un loc ca să simt că mă bucur cu adevărat de el. Și-ți recomand și ție să faci la fel dacă ajungi pe acolo.

Ce aș vrea să mai menționez este că grota costă 3 PLN, iar turnul 4 PLN. Nu există reduceri pentru ele.

Wawel Castle Cracovia de sus Polonia Daniela Bojinca Blog

Wawel Castle văzut din turn

Ziua 10, duminică, 22.10.2017 – Wawel Castle partea a doua

În a doua zi la Wawel Castle din Cracovia am vizitat apartamentele regale, trezoreria + armamentul, catedrala și camerele de stat în care aveau loc cele mai importante întâlniri și recepții.

De la apartamentele regale, sincer îți spun, deși impresionante și foarte frumoase, aveam mai multe așteptări. În sensul că mă așteptam să văd mai multe dormitoare. În schimb, am văzut doar două: unul în care a stat unul dintre președinții Poloniei dintre cele două războaie mondiale și încă unul. În rest am văzut camere de primire, sufragerii și o toaletă veche încă de când s-a construit castelul. Și era păstrată în stilul ăla rustic. Dar mi-a plăcut mult arhitectura interioară și mobilierul vechi de prin secolele 16. Costă 25 PLN biletul întreg și 19 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze din apartamentele regale ca să vezi cât de frumoase sunt.

Trezoreria și armamentul au fost peste așteptările mele. Am rămas fascinată de ce am văzut în camerele alea. Mi-am clătit ochii în camera cu puști și săbii mai ceva ca în aia cu bijuterii, sincer îți spun. Da, știu, sunt o ciudată, dar chiar erau de o frumusețe de mamă-mamă. Costă 18 PLN biletul întreg și 11 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze din trezorerie ca să vezi și tu ce minunății au polonezii.

Catedrala este și ea fascinantă. Și se intră gratuit în ea. E imensă. Îți clătești ochii în imensitatea și în frumusețea ei. E ceva, pfai mamă. N-aș mai fi plecat de acolo. La fel cum nu aș mai fi plecat deloc din locul respectiv, dar mna. Nu s-a putut.

Camerele de stat sunt impresionante. Pentru asta eu și fost construite, de altfel, ca să impresioneze. Acolo aveau loc cele mai importante întâlniri între senatori, deputați și delegați din alte țări. Iar acele camere arătau practic măreția Poloniei. Cel puțin ăsta le era scopul Și eu cred că le-a ieșit polonezilor. Sunt de-a dreptul impresionante și rămâi cu gura căscată când vezi ce reușeau oamenii ăia să construiască pe vremea aia. Doamne-doamne. Costă 18 PLN biletul întreg și 11 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului ca să vezi cât de frumoase sunt camerele astea.

Ohh, și că era să uit. Când m-am întors de la castel am descoperit un bar românesc, deschis de un polonez îndrăgostit de Dacii și de România.

https://www.facebook.com/danielabojinca/posts/1692964670755170?pnref=story

Și cam asta a fost excursia mea în Polonia. Seara am plecat spre România. Și tare rău mi-a părut că am părăsit Polonia. Cam atât de rău ca în poza de mai jos. Am părăsit o țară civilizată, cu tramvaie care nu fac zgomot și care au prize și sunt moderne. Am părăsit un oraș mai mare decât Bucureștiul și totuși deloc aglomerat. Am părăsit un oraș curat și civilizat. Abia aștept să mă întorc, într-o zi, acolo. Polonia e de-a dreptul minunată. Și e plină de oameni simpatici și drăguți.

Ultima zi în Cracovia Polonia Daniela Bojinca Blog

Și cam atât de supărată eram

Și, oficial, acesta este cel mai lung articol al meu. Dacă ai ajuns pe aici și ai citit fiecare cuvințel, să știi că ai citit fix 4096 de cuivnte.

octombrie 30, 2017 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
digitaliada
Cultură

Aș mai vrea o singură zi într-a VII-a să mă bucur și eu de Digitaliada

by Daniela Bojincă octombrie 6, 2017
written by Daniela Bojincă

N-a trecut foarte mult timp de când am depășit statutul de elev. Sunt doar câțiva ani care mă despart de perioada aia. Parcă a fost ieri. Parcă ieri eram în liceu și parcă tot ieri eram și în generală. Parcă mai ieri eram doar un copil căruia i se pormitea în fiecare an că, la începutul anului viitor școala va fi dotată cu tablete disponibile pentru anumite materii astfel încât lecțiile să fie mult mai interactive și atractive.

N-am prins tabletele promise an de an. Eram curioasă tare de cum ar fi fost niște lecții atractive și interactive. Dar n-a fost să fie. Tot ce a fost interactiv în liceu se rezuma la experimentele de chimie. Și nu pentru că ar fi fost cine știe ce, că n-aveam resurse, ci pentru că de fiecare dată spărgeam un termometru în pahar. Că noi n-aveam nici spatule să amestecăm, dar tablete.

Dar dacă eu n-am prins și nu m-am putut bucura de un altfel de învățământ și de o altă modalitate de acumulare a cunoștințelor, mă bucur din tot sufletul să văd că, în sfârșit, în unele locuri alți copii se bucură de lecții interactive pe tablete. Se bucură de o școală altfel. De o școală modernă. Și mă bucur că învață cu mai mult drag și cu mai multă pasiune. E foarte important să-ți fie drag să înveți și să poți să pui pasiunea în ceea ce înveți. Cred că sunt două elemente super importante în dezvoltarea unui copil pentru adultul care va deveni într-o zi.

Ce? Cum? Când? Unde?

digitaliada

Fundația Orange implementează programul Digitaliada pentru elevi

Cei de la Fundația Orange, care practic stau cu tehnologia în brațe zi de zi și-și fac munca mai plăcută cu ajutorul tehnologiei, s-au gândit să implementeze un program pentru elevii de generală . Un program de educație digitală, care încurajează folosirea metodelor digitale la clasă pentru a crește performanțele elevilor.

Practic, la unele materii, cum e matematica spre exemplu, copii pot învăța cum e cu geometria pe tabletă, în 3D. Ceea ce mi se pare foarte tare! E altceva când vezi efectiv figura aia, în 3D, în spațiu, când o învârți pe toate părțile și te joci cu ea. Joaca e mereu o modalitate plăcută de a-ți petrece timpul. De relaxare. De ce să nu-nvățăm prin joacă, nu? Perspectiva asta poate ar aduce performanțe mult mai mari în rândul elevilor din mediul rural, acolo unde se și implementează programul, cât și în mediul urban.

Un copil trebuie să fie atras întotdeauna ca să facă un anumit lucru. Să-l stimulezi cu ceva și să-i captezi atenția, dar să nu-l faci niciodată să simtă că e obligat și că doar așa primește nu știu ce de la mami și de la tati. Nu. Un copil trebuie să facă ceva pentru că ajunge să-i placă acel lucru, nu pentru că trebuie, nu pentru că așa vrea mami cu tati, nu pentru că așa spune societatea. Ci doar pentru că își dorește el. Și cum altfel poți determina copiii să-și dorească ceva, să le placă ceva anume, care le va fi de folos în viitor, dacă nu folosindu-te de una dintre pasiunile lor actuale, tehnologia?

De la 10 la 30 de școli în proiectul Digitaliada

Digitaliada a luat ființă anul trecut, ca un program pilot. Și, pentru că elevii au fost super încântați de cum a decurs proiectul în școlile lor, iar cei de la Fundația Orange au primit un feedback pozitiv, programul Digitaliada s-a extins anul acesta cu încă 20 de școli pe lângă cele 10 deja existente.

Ca să vezi și tu ce a însemnat Digitaliada și de ce a fost atât de bine primit de elevii din mediul rural, am să-ți las mai jos un infografic. Înainte, totuși, îți mărturisesc că 25% dintre elevii e clasele VI-VIII și-au mărit media la matematică cu aproximativ un punct. Uneori tragi 3 ani de zile și nu se întâmplă asta. Iar prin Digitaliada s-a întâmplat deja într-un singur an școlar.

beneficii pentru elevi digitaliada

Dar ce înseamnă mai exact Digitaliada?

 

Și eu m-am întrebat asta. Am vrut să înțeleg ce fac mai exact copiii pe tablete și cum le folosesc. Și am aflat următoarele:

  • 256 materiale pe platforma Digitaliada.ro pentru uzul oricui
  • La matematică au 13 jocuri și aplicații educaționale pentru ilustrarea noțiunilor teoretice și 60 de proiecte didactice de Algebră și Geometrie
  • Au 2 jocuri de programare pentru copii: Scratch Junior și Lightbot

Sursa YouTube (user Orange Romania)

  • Modul de lucru se desfășoară fie individual, pe tabletă; fie pe laptop și videoporiector pentru predare și testare. Iar copii pot să vadă „pe viu” după cum a explicat încântată o elevă de la Școala Gimnazială Muncelu de Sus din Mogoșești-Siret, o elevă care s-a bucurat din plin de acest program anul trecut, Iuliana Barticel

Uite aici cu cât drag vorbește Iuliana despre proiect. Când vezi așa ceva, n-ai cum să nu vrei să continui cu proiectul și să nu-l vrei să-l extinzi. Deși nu m-am bucurat de așa ceva, mă bucur de fericirea ei și a lor, a tuturor.

Sursa YouTube (user Orange Romania)

Mie îmi e atât de drag de ei, de cum chiar par să se distreze acolo în clasă și să învețe de drag, că dacă aș putea m-aș duce și eu o zi să mă joc de-a matematica și de-a informatica pe tabletă. Să văd cum învață ei jucându-se și să învăț și eu alături de ei. Sau să-mi reamintesc, în cel mai bun caz. Cel mai probabil mi-ar plăcea atât de mult încât n-aș vrea să mai plec de acolo. Apoi, mă și integrez la fix printre copiii de generală. Doar majoritatea încă-mi zic că eu încă sunt printr-a VI-a sau a VII-a cel mult.

Digitaliada pe scurt și pe foarte pe scurt

M-am gândit ca, la sfârșit, să fac o recapitulare după atât de multe cuvinte și să-ți prezint un video cu Digitaliada pe scurt. Dă-i un play și bucură-te de bucuria copiilor, așa cum am făcut-o și eu.

Pe bune de nu mi-ar plăcea și mie să petrec o oră cu ei și să învățăm împreună matematica pe tabletă. Sau TIC. Și să ne JUCĂĂĂĂĂM!

Sursa YouTube (user Orange Romania)

octombrie 6, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
scoala de soferi
Școala de Șoferi

Școala de șoferi: Cum a fost examenul practic

by Daniela Bojincă octombrie 4, 2017
written by Daniela Bojincă

Așa cum îți povesteam în articolul anterior din seria mea despre Școala de Șoferi, luni, pe 2 octomrbie 2017, am susținut examenul practic pentru obținerea permisului auto. Și așa cum am promis, indiferent de rezultat, eu am să scriu despre experiență pe blog. Dacă mă urmărești cumva pe Facebook, probabil știi deja deznodământul. Dacă nu, o să-l afli din acest articol.

scoala de soferi examenul practic

Ziua de dinaintea examenului

Ziua de dinaintea examenului s-a nimerit să fie chiar ziua de naștere a maică-mii în care a împlinit frumoasa vârstă de 40+ ani (nu-i mai numărăm, că se supără). Așa că am încercat să mă detașez prin ziua ei de naștere de tot ce avea să urmeze a doua zi și să-mi concentrez toate gândurile și energia pe familie. Și mi-a ieșit asta, până seara înainte să mă pun în pat. Seara m-a apucat așa un fior și-un tremurat și s-au năpustit asupra mea toate gândurile rele. Începeam să mă stresez și știam că nu-i cel mai ok lucru, că n-am să mai pot să adorm. Și cam așa a fost. Am adormit cu greu. Tare greu. Mă gândeam doar la faptul că am să nimeresc numa oameni care-mi sar pe trecere și pe care nu-i observ și că mă duce cu mașina în pantă și nu mai pot pleca de acolo. Și că nu-mi iese parcarea laterală.

Nu-i ok să ți se întâmple asta. Chiar nu-i ok. Îți face rău. În același timp știi și tu că-i un proces normal. Stresul dinaintea unui lucru care ție ți se pare important este absolut normal. Ideea este să știi tu să accepți existența stresului ăstuia și să-l lași să treacă, că te asigur eu că trece. Dar e important să-l accepți. Altfel, te stresezi mai tare și nimic bun nu o să aisă din asta. Acceptă-l așa puțin, câte puțin, iar apoi ai să vezi că parcă ești mai ok tu cu tine și gândurile tale.

Ziua examenului – dimineața

M-am trezit la ora 7, după doar câteva ore de somn. Și m-a uimit că nu m-am simțit deloc obosită. Era o altă zi normală de luni. Mi-am mâncat micul dejun cu un gol în stomac și am plecat frumos spre zona unde se face prezența pentru examen și de unde pleacă primele mașini.

Eram super stresată. Simțeam cum încep organele să-mi tremure pe interior și, odată cu ele chiar și eu. Și la orice aș fi încercat să mă gândesc nu funcționa. Ba chiar simțeam că tremur din ce în ce mai tare. Și e un sentiment groaznic pe care poți să-l ai fix înaintea unui examen. Și pe care eu îl am de fiecare dată.

Când am ajuns acolo am așteptat să ajungă polițiștii. Și așteptarea aia a fost groaznică. Nici nu știam ce să-mi doresc: să intru prima și să scap, sau să intru printre ultimii și să plec de oriunde decât din parcarea respectivă (are o ieșire aiurea și îmi era cam frică).

Au ajuns pe la 8 și ceva. Și când s-a strigat lista de prezență am aflat că eram penultima. Și numele polițistului. Și că nu plec din parcarea aia nasoală.

Ziua examenului – așteptarea

Cum ziceam anterior, am fost penultima. Am intrat pe la 12:49. Ceea ce înseamnă că de la 8 la 12:49 am așteptat în mașină. Și am tot așteptat. M-am uitat pe YouTube la o grămadă de documentare. Am citit toate articolele posibile despre ce s-a întâmplat în Las Vegas și m-am uitat la o grămadă de filmulețe cu Mr. Bean. Nici nu-mi venea să cred câte am apucat să văd și să fac până la ora 12.50, de la 8. Și totul ca să mă detașez și să uit de examen. Mi-a ajutat. M-am relaxat foarte mult. Uitasem de stres. Uitasem de tot. Uitasem și că urma să dau examenul.

Ziua examenului – experiența de martor

Înainte să intru în examen am fost martoră domnului care a dat înaintea mea. A fost ok să văd procedura, cum i se adresează polițistul și așa mai departe. M-a ajutat. Bine, n-a durat prea mult. Doar 3 minute, că l-a picat în a treia intersecție în care a intrat fără să acorde prioritate.

E foarte utilă experiența de martor. Nu intri direct, ci vezi înainte ce te așteaptă. Și e ok ca să te obișnuiești psihic cu ceea ce urmează să ți se întâmple și ție. Cel puțin pentru mine a fost.

Ziua examenului – examenul practic

După experiența de martor, am urcat la volan. Și am fost uimită de cât de calmă eram. Nu-mi venea nici mie să cred că nu-mi păsa de existența polițaiului din dreapta mea și nu eram deloc crispată. Extraordinar sentimentul.

Bine, înainte să intru în examen, mi-am propus să gândesc așa. Sunt într-un oraș nou, pe care nu-l cunosc. Și trebuie să ajung în locul X, iar singurul meu îndrumător e polițaiul din dreapta. Și el îmi spune pe unde să o iau, ca să ajungem la destinație. Și așa m-am gândit tot drumul. Îmi spune domnul pe unde să o luăm ca să ajungem unde trebuie, că eu habar n-am. Cât despre tabletă și înregistrarea video am luat-o ca pe orice altă cameră din aia de bord. Puțin mi-a păsat de existența ei acolo. Băi și a funcționat la fix treaba asta ca să nu mă panichez. A fost una dintre puținele idei geniale pe care le-am avut vreodată în viața asta.

Cum a decurs examenul practic

Am plecat din parcare, m-a dus în câteva intersecții cu stop, cu cedează trecere, cu prioritate pentru mine, intersecții semaforizate, 3 giratorii și o pantă. Când am văzut că mă duce în panta aia mi-am zis: gata, aici mă pică, eu de aici nu mai plec în veci. Și m-am surprins eu pe mine când am văzut că am plecat de acolo, că nu mi-a murit motoru și că m-am descurcat cu alea 3 pedale să le corelez să plec frumos. Bravo, Daniela! (simt nevoia să mă felicit pentru minunea asta). Apoi am făcut o parcare cu spatele, una laterală, m-a băgat pe la niște treceri de pietoni să-mi vadă instinctul și cam asta a fost.

Examenul practic – admis sau respins?

Am luat 9 puncte pentru că, atunci când mi-a zis să parcheze dreapta, eu am dat să parchez pe stânga că acolo am văzut eu mașinile parcate. Și am primit 9 puncte că nu mi-am respectat direcția de mers. Și astea au fost toate punctele luate. Așa că am fost declarată ADMIS la examenul practic. Ei și atunci am început să tremur. Nu-mi mai puteam stăpâni mâinile din tremurat. Atât de fericită și de șocată eram.

Iar acum abia aștept să ies cu mașina și să mă plimb. Și să văd lumea, ca un om mare ce mi-s.

***Între timp, mi-a venit și permisul

Da, știu că eu am publicat articolul ăsta joi, iar eu am dat examenul practic luni. Deci luni s-a și transmis eliberarea permisului (cred că așa funcționează). Știu că te întrebi cum naiba de mi-a venit deja permisul. Ei bine, statul se mișcă foarte repede uneori. Iar permisul mi-a venit ieri, miercuri. În doar 2 zile. Ceea ce e foarte tare! Bravo stat român pentru rapiditate! Se poate, gen!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1671284926256478&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Cam atât am avut eu de zis. Sper să te ajute toate articolele mele despre școala de șoferi și, dacă ai întrebări, nu ezita să mi le adresezi. 

Click pe mașinuță pentru alte articole despre școala de șoferi

scoala de soferi

octombrie 4, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fashion
Personal

Din seria: Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Septembrie

by Daniela Bojincă septembrie 27, 2017
written by Daniela Bojincă

Septembrie e aici, de mai bin de jumătate de lună. O altă lună plină de nunți, botezuri, cuninii și altele asemeni lor. Drept urmare, luna aceasta am zis să-ți arăt o rochie care s-ar potrivi la o petrecere de cununie. Sau chiar la botez. Sau, de ce nu, la o nuntă. Dar seara.

fashion

Dacă ai mai citit și alte articole din seria asta despre fashion, unde-mi dau cu părerea strict așa, în funcție de ce-mi place mie și nicidecum că m-aș pricepe sau ceva, probabil ai observat că, în materie de rochii de ocazie ca să le zic așa, îmi plac mult rochiile lungi.

N-aș putea să-ți spun exact de ce. Pur și simplu îmi plac. Mi se pare că-mi vine mult mai bine într-o rochie lungă decât într-una mai scurtă și mi se par mie ceva mai serioase și mai elegante. E așa, pur și simplu o impresie pe care o am eu și pe care am simțit că trebuie să o împărtășesc în acest articol din luna septembrie.

În luna septembrie m-a fascinat rochia de seară Celia Purple

Luna asta am intrat iar pe site-ul celor de la JR.ro și m-am uitat pe acolo. Și am zărit rochia asta din categoria cu rochii de seară, pe care probabil am mai văzut-o, dar care de data asta mi-a picat cu tronc. Mi-a plăcut la nebunie. Culoarea cred că e cea care m-a atras cel mai mult: mov cu reflexe negre și mov. Mi se pare o combinație interesantă și cumva de efect. Dar zic să ți-o arăt, ca să vezi și tu cam cât de faină e.

rochia celia purple septembrie

Rochia Celia Purple este confecționată din satin care e de culoare mov, iar satinul este acoperi cu tul cu reflexe negre și mov, accesorizat cu glitter. E tot o rochie simplă, fără cine știe ce chestii complicate. La fel ca toate celelalte rochii elegante pe care le aleg de obicei, de altfel. Mereu mi-au plăcut lucrurile simple,elegante, delicate și de efect. Și, mai ales, care să-mi placă așa la o primă vedere și în care să îmi pară că m-aș simți bine și confortabil. Mi se pare extrem de important să te simți confortabil într-o ținută ca să te poți bucura de tot ce se întâmplă în jurul tău.

Și cam atât și pentru luna asta.

Dacă vrei să vezi și celelalte articole cu rochii faine, să știi că le poți găsi aici.

P.S.: Așa cum am mai spus și cum o să o mai spun, cu fiecare articol, nu știu nimic despre fashion. Tot ce citești aici este scris strict din perspectiva propriului meu gust și cam atât. În rest, habar n-am nimic despre teoria fashionului sau mai știu eu ce altceva.

septembrie 27, 2017 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
scoala de soferi
Școala de Șoferi

Școala de șoferi: Cum a fost examenul teoretic

by Daniela Bojincă septembrie 26, 2017
written by Daniela Bojincă

Nu am să-ți povestesc aici cum am învățat, de unde și așa mai departe. Referitor la subiectul învățatului pentru examenul teoretic am scris două articole. Unul despre cum am învățat și de unde. Și altul despre importanța orelor de legislație care pe mine m-au ajutat mult să înțeleg mult mai ușor ceea ce citeam ulterior din cărți și alte surse.

În acest articol am să-ți povestesc efectiv experiența de care am avut parte în cadrul examenului teoretic pe care l-am avut acum o lună de zile, pe 28 august 2017. Și pe care l-am luat din prima. Cu 24 de puncte.

scoala de soferi examenul teoretic

Am avut parte de 3 etape de stres.

Etapa de stres birocratică

După ce termini cu orele de condus trebuie să-ți închei dosarul. Ca să-ți închei dosarul trebuie să te duci să-ți plătești taxa de permis (vreo 68 de lei, dacă nu mă înșel). Problema nu e asta, problema e că stai la o coadă interminabilă, la două ghișee, pentru că o doamnă te bagă în calculator iar alta îți ia banii. Că nu pot face amândouă același lucru. Am făcut și-un filmuleț atunci. De nervi. Că mi se părea ireal să nu poată să bage amândouă în calculator și să ia și banii, ca să se miște mai repede, când coada era de zeci de oameni și era exagerat de cald afară (se întindea atât în clădire, cât și în curtea instituției până aproape de poartă).

Treci de partea asta, într-un final. Pui chitanța la dosar. Te duci acasă și te înscrii pe net pentru programare. Pentru Gorj, programările se fac aici. Pentru orice alt județ, cauți pe Google: programări probă teoretică județul X. Că așa am găsit și eu site-ul. Am căutat programări online probă teoretică județul Gorj. 

Și ajungi la partea a doua de stres.

Etapa de stres dinainte de examenul teoretic

Alea câteva zile în care tot ce faci e să răspunzi la întrebările din testele de pe DRPCIV.ro. Și cum greșești câte una, te impacientezi și te întrebi: dacă o să nimeresc un test în care o să-mi pice fix numai întrebările pe care le-am greșit și le mai greșesc de obicei? Că așa funcționează creierul meu. Se gândește la toate posibilitățile negative care ar putea exista în orice situație. Ca să fie pregătit să le depășească, nu de alta.

Mi-am petrecut câteva zile bând apă, făcând teste, bând apă, făcând teste, mâncând, bând apă, făcând teste, bând apă și așa mai departe. Ai prins ideea. Mai greșeam rar una sau două întrebări, dar mie îmi era foarte frică că nimeresc un test cu peste 4 întrebări pe care să le greșesc. Și efectiv nu mă opream din făcut teste și citit din regulament. Cred totuși că mi-a prins bine că nu m-am culcat pe o ureche (cum fac de obicei) că știu legislația și nu trebuie să-mi mai bat capul. Mi-au prins bine zilele alea de făcut teste într-una. Deși au fost niște zile exagerat de stresante. Și au dus la punctul culminant al stresului din etapa a treia

Etapa de stres de la examenul teoretic

Când am ajuns pe 28 august la examenul teoretic, prima dată a trebuit să stau la coadă să-mi facă poză pentru permis. Aveam un bon de ordine în urma programării mele online. Eram numărul 34 (parcă) din peste 70 de oameni Apoi, când să ne bage în sală, nu știu ce vrăji au făcut ei pe acolo, dar dosarul meu era printre ultimii la intrat în sală. Și a trebuit să aștept afară, să pierd niște ore, ca să pot intra. La ce naiba ne-am mai înscris online? Care le e logica? Că doar m-am enervat și m-am stresat mai tare.

Până să-mi dea dosaru, pentru că eram foarte stresată și îmi era frică să nu-mi pice peste 4 întrebări pe care să nu le știu, eu m-am logat de pe telefon pe DRPCIV și am mai făcut teste. Practic, am făcut teste până în ultimul moment când să intru în sală. Atât de disperată și stresată eram. Iar acum mă amuz copios că-i foarte ușor examenul și nu prea ai de ce să te panichezi dacă citești cărțile și faci teste în mod constant.

Înainte să intru în sală, am început efectiv să tremur. În creierul meu era o harababură totală și când m-am așezat în fața calculatorului nu prea mă mai puteam controla. Simțeam efectiv că-mi sare inima din piept. Am închis ochii. Am respirat adânc de câteva ori și mi-am zis: e doar un examen banal, nu-mi influențează cu nimic viața, ce fac aia fac.

Și am început să răspund la întrebări. Iar după fiecare întrebare mai trăgeam o gură de aer. Când am trecut de 22, am simțit un gol în stomac și m-am relaxat brusc. Am trecut și de 23. Și de 24. Iar pe 25 și 26 le-am greșit. Dar nici că mi-a mai păsat. Eu eram fericită că am trecut de 22. Desigur. Am avut ambiția să le fac pe toate 26. Sau să fac cât mai multe. Și sunt extrem de mulțumită și cu 24. Felicitări mie!

Dar vine și etapa a patra de stres: examenul practic

Am ieșit super fericită. Luasem examenul teoretic. Dar a durat vreo câteva minute, că apoi mi-am îndreptat gândurile mele negative către examenul practic. De care îmi e și mai teamă. Dacă la examenul teoretic, unde doar răspundeam la niște întrebări am fost maxim de stresată, mă întreb cum o să fiu cu polițistul în mașină?

Mai am câteva zile până luni, 2 octombrie. Sper să-mi ridic moralul și să nu ma panichez prea tare măcar până atunci.

Click pe mașinuță pentru alte articole despre școala de șoferi

scoala de soferi

septembrie 26, 2017 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
ursus escape room the codex
Blogging

Ursus Escape Room – locul în care nu orice buton face ceva

by Daniela Bojincă septembrie 25, 2017
written by Daniela Bojincă

Acum două săptămâni le-am trecut pragul celor de la The Codex și am încercat Ursus Escape Room. Un escape room care nu-i chiar ca toate celelalte. Aici jocul parcă devine pură realitate. 

Ursus Escape Room a fost primul escape room live din România care acum a trecut și în offline. La sfârșitul articolului am să-ți las un video.

ursus escape room the codex

Ți se potrivește de minune Ursus Escape Room dacă ești la început în aventura asta a escape roomurilor

La Ursus Escape Room e bine să te duci cu încă doi prieteni, dacă vrei să aveți parte de o experiență faină. Dacă sunteți mai mulți, s-ar putea să nu prea aveți ce face și să ratați niște chestii chiar interesante.

Ursus Escape Room nu-i deloc greu. Îți trebuie doar puțină intuiție. Restul vine de la sine și nu trebuie să stai cine știe ce să te gândești. Aș zice că-i un escpae room cursiv tocmai pentru că toate provocările dau dintr-una într-alta foarte firesc și logic. Te prinzi imediat ce ai de făcut.

Povestea de la Ursus Escape Room este una cât se poate de contemporană și de reală

Prietenul vostru a rămas prins în birou. Și, cum voi sunteți prietenii lui de nădejde, v-a chemat să-l scoateți de acolo ca să vă puteți duce liniștiți la bere așa cum plănuiserăți de fapt. Odată intrați în cameră nu trebuie să-l scoateți doar pe el, ci și pe voi. Contra-timp, desigur.

Tare e că povestea începe chiar înainte să intri în cameră. Pentru că trebuie să-ți dai seama cum mai exact intri în camera respectivă. Și, dacă nu-ți dai seama, poți să pierzi acolo destul de mult timp în fața ei. Dar n-ai cum să nu-ți dai seama. E destul de simpluț și ai destule indicii despre ce ar trebui să faci.

Povestea mea din camera Ursus

Eu mi-am făcut propria mea poveste. Și propriul meu scenariu în cameră.

Când am intrat în cameră, am văzut un buton maaaare și roșu. Și mi-am zis: butonul ăsta sigur trebuie să facă ceva, orice buton face ceva. Așa că am urmat instrucțiunile grafice de pe el: l-am apăsat și l-am rotit spre dreapta; de 2 ori. Prima dat nu s-a întâmplat nimic. A doua oară, în schimb, a deschis repede un băiat ușa și eu eram: WTF?! Asta a fost tot? Atât de repede? Umm.. ok! Dar nu. Băiatul era doar îngrijorat de starea noastră pentru că, ghici ce, eu apăsasem de două ori pe butonul de panică. Ieeeeeeeei!

Nope. Eroare. A dat cu virgulă. Nu orice buton dintr-o cameră folosește în poveste. Dar e bine de știut pentru data viitoare. Acuma, ca să mă scuz, nici n-am văzut pe undeva să scrie: ATENȚIE! Acesta este butonul de panică!

Hai în camera Ursus a celor de la The Codex

Dacă vrei să te distrezi cu 2, maxim 3 prieteni într-o cameră intuitivă și interesantă, Ursus e numai bună pentru tine. Și dacă tocmai ai plecat trist de la birou că ți s-a terminat programul, ca majoritatea corporatiștilor. O să reintri în atmosfera de corporație. Dar asta s-ar putea chiar să-ți placă. Niciodată să nu spui niciodată.

Cei de la The Codex te așteaptă la ei acasă pe Strada Traian 109 din Sectorul 2, București.

Și în caz că te întrebai, am evadat în 37 de minute.

Sursă YouTube (user ursusromania)

septembrie 25, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home