• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
panorama munte
Personal

Muntele merită iubit

by Daniela Bojincă ianuarie 11, 2015
written by Daniela Bojincă

Da! Muntele chiar merită să fie iubit, îngrijit și respectat. Natura în general merită asta. Iar un prim motiv ar fi pentru că ne suportă pe noi să o călcăm în picioare.

Eu iubesc muntele. Natura în general. Le iubesc pentru tot ceea ce îmi oferă. Pentru că mă suportă în mijlocul lor și pentru că îmi dau cele necesare să mă dezvolt și să merg mai departe.

Muntele m-a făcut să mă îndrăgostesc de el încă de când eram foarte mică. Iar de atunci, de fiecare dată când îl privesc, el este sursa mea de energie. Iubesc muntele atunci când sunt în inima lui și îl privesc îndeaproape și îl iubesc și mai tare când sunt departe de el și îl privesc de la o distanță considerabilă.

Consider că am avut privilegiul să mă nasc într-o zonă atât de frumoasă, la poale de munte, în Târgu-Jiu. Zilnic privesc munții, fie că sunt pe podul Jiului, fie pe unul din bulevardele importante ale orașului, ori pur și simplu din spatele casei. Să privesc muntele mă liniștește. Muntele îmi dă o stare de bine și mă ajută să-mi fixez, în fiecare pisc al lui, câte un ideal. Un scop pe care vreau să mi-l ating. Muntele mă face să-mi doresc să fiu mai bună și, într-o zi, să-i ating măreția.

Zilele astea am fost la munte. Iar dacă mă urmăriți deja pe Facebook, ori pe Instagram, știți deja pozele pe care le-am pus în ultimele zile. Ei bine, tot fotografiind peisaje care mai de care mai fantastice, astăzi am descoperit o imagine pe care o vedeam clipă de clipă, dar pe care nu o băgam pur și simplu în seamă. Imaginea m-a întristat. Și cred că mă întrista de fiecare dată când o observam și treceam cu nonșalanță peste. Astăzi i-am făcut o poză. Am surprins imaginea prin camera telefonului meu și am urcat-o apoi pe Instagram și pe Facebook, cu textul ăsta: „Majoritatea vin la munte pentru una din chestiile astea trei: să se îmbete, să se distreze, ori să se bucure de frumuseţea lui. Totuși, nimeni nu vede asta:”

munte

Atâția oameni „mari și importanți” de prin toată țara, fie că sunt din conducere, ori afaceriști, calcă în picioare meleagurile astea și da, niciunul nu observă, pe lângă frumusețe, căci natura și îngenuncheată știe să fie frumoasă, dezastrul din jurul lor. Și uite așa nimeni nu face nimic. Nimeni nu ia atitudine ca pădurile și natura să fie tratate.

Desigur, ca să vă conving că natura poate să fie extraordinar de frumoasă chiar și îngenuncheată, am făcut și alte poze.

drum muntemunte ninsoareninsoare muntepanorama muntepartie schi muntemunte iarna
ianuarie 11, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
blind date
BloggingCărți

Te bagi la un blind date?

by Daniela Bojincă ianuarie 9, 2015
written by Daniela Bojincă

Ia zi, cititorule, la un blind date te bagi? Nu sta prea mult pe gânduri. Răspunde-ţi imediat. Lasă-ţi instinctul să primeze. El nu te înşală niciodată. Instinctul tău îţi va dicta mereu ce va fi mai bine pentru tine. Lasă-l şi de data asta să aleagă. Aşa că hai, răspunde-mi, te bagi la un blind date? Te asigur că, dacă răspunsul va fi să fie unul pozitiv, nu vei regreta!

Nu este orice fel de blind date. Este un blind date aparte dar care, în cazul în care nu eşti deja îndrăgostit sau îndrăgostită, îţi va aduce marea ta dragoste. Şi nu glumesc deloc. Vorbesc chiar foarte serios. Citeşte până la capăt şi ai să înţelegi.

Nu te invit la orice fel de blind date, ci la unul cu o carte, aşa,  de Sfântul Valentin (ziua îndrăgostiţilor). Nu-i aşa că ţi-ar plăcea să primeşti drept cadou, de la Cupidon, un blind date cu o carte. Mie una mi-ar plăcea. Tocmai de aceea m-am şi băgat în proiectul Lucianei şi al Alexandrei, Blind date cu o carte de Sfântul Valentin.

Dacă vrei să participi şi tu la întâlnire, nu trebuie decât să laşi un comentariu la articolul Lucianei, Blind date cu o carte, în care să-i laşi nişte detalii lui Cupdion despre scriitorul preferat, cartea sau cărţile preferate, genul preferat şi, de ce nu, despre hobby-urile tale. Asta pentru a putea Cupidon să-ţi aleagă o carte pe gusturile tale, pentru blind date. Se vrea a fi un blind date cât mai reuşit, astfel încât să te îndrăgosteşti iremediabil şi irevocabil.

Înscrierile se fac până pe 29 ianuarie, până pe 31 se vor face listele (adică se va stabili cine va fi Cupidon şi cui). Şi, ca să nu se supere nimeni, fiecare va fi în acelaşi timp şi Cupidon şi amorez. Adică tu vei primi carte de la un Cupidon al tău, iar tu vei fi Cupidon pentru cineva anume şi îi vei alege o carte în funcţie de detaliile lăsate în comentariu. Apoi, între 1 şi 9 februarie se vor trimite cărţile alese, în funcţie de ce crede fiecare că i s-ar potrivi celuilalt. Dar ATENŢIE!!!, cartea să nu facă parte dintr-o serie/trilogie.

Cărţile nu trebuie să fie musai noi, poate fi şi o carte din bibliotecă, dacă vrei. Sau de la anticariat. Sau de unde vrei tu. Iar dacă vrei să cumperi o carte, să nu fie mai scumpă de 30 de lei + transportul prin Poşta Română (e cel mai ieftin).

Ce zici, te-am convins? Te bagi la un blind date cu o carte? Merită! Fii sigur că merită şi nu vei regreta! N-ai de ce să o faci. O carte este mereu un nou prilej de evadare şi de învăţare, de acumulare de cunoştinţe, întâmplări şi situaţii noi. Mereu ai ce învăţat dintr-o carte. 

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:

ianuarie 9, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
taken 3
Filme

Taken 3

by Daniela Bojincă ianuarie 8, 2015
written by Daniela Bojincă

Am fost miercuri la Taken 3. Abia am așteptat să apară. Era primul film așteptat pe 2015, primul film de la care și aveam mari așteptări. Dar, care, din păcate, m-a dezamăgit. Nu profund, dar destul.

Taken 3, dacă ați văzut deja Taken 1 și Taken 2, știți despre ce este vorba. Dacă nu, vă puteți uita direct la Taken 3 fără să fie nevoie să le vedeți și pe primele două. Nu au o mare legătură între ele. Fiecare film în parte poate fi înțeles, nefiind, de fapt, o continuare a celui anterior. Povestea este mereu aceeași, dar diferită.

În mare, Taken 3, la fel ca și celelalte două, presupune salvarea familiei de către Bryan, eroul principal. Povestea, aceeași. Scenariul, mereu altfel. Sau, altfel spus, de trei ori diferit. Filmul Taken 3 are o doză de SF, pe anumite locuri, deși nu se vrea deloc a fi SF, ci se vrea a fi film de acțiune, crimă și thriller.

Taken 3 spune povestea lui Bryan, acuzat pentru crima fostei soții, care scapă oarecum din vizorul polițiștilor și încearcă să afle cine a fost de fapt criminalul. Antrenat în cadrul Forțelor Speciale, este un adevărat specialist în punerea cap la cap a tuturor detaliilor și investigării sale pe cont propriu. Și nu, nu dau mai mult din casă decât o face trailerul.

Sursă Youtube (user 20th Century Fox)

Ce mi-a plăcut la Taken 3

– Mi-a plăcut povestea, per ansamblu;

– Mi-a plăcut trailerul (am zis să pun și asta ca fiind ceva bun);

– Mi-a plăcut la nebunie de Liam Neeson, actorul care îl interpretează pe Bryan;

– Mi-a plăcut că a avut și câteva scene amuzante, chiar dacă nu prea reușite.

Și acum păzea, că vine toate fazele care nu mi-au plăcut.

Ce nu mi-a plăcut la Taken 3

– Nu mi-a plăcut Dotzler, polițistul. Adică nu mi-a plăcut rolul lui. Se încurca pur și simplu în gândire. Când zicea una, când zicea alta, de nici nu mai știai ce naiba vrea omu ăla de la viața lui, de fapt;

– Nu mi-au plăcut scenele alea de SF, nereușite.

a. Una bucată mașină este aruncată în prăpastie. Scena se filmează din atâtea unghiuri, încât nu ai cum să nu vezi cum s-a petrecut momentul ăla milisecundă cu milisecundă. Făptașii urmăreau totul de sus, de pe marginea prăpastiei. Eh, șoferul, Bryan, reușește să scape nevătămat și nevăzut de nimeni, aruncându-se din mașină.

b. În altă scenă, în care mașinile se dau peste cap, ori se apleacă pe-o parte, nimeni nu scapă cu viață.

c. Un Ferrari, jumătate din roata unui avion, prinde viteză și intră în el. Roțile avionului, în timp ce acesta decola, se fac praf. Avionul pică în bot și se face praf, iar Ferrari-ul n-are absolut nimic. Nici măcar o zgârietură. Al dracului Ferrari, că alteori, când se bușesc bot în bot, ăsta se face praf. :))

– Nu mi-a plăcut că a fost prea previzibil cine pusese la cale toată crima asta și cine i-o înscenase. Dar nu vă zic cine, ci vă las și pe voi să vă uitați la film.

Filmul Taken 3 apare de vineri, 9 ianuarie, în cinematografe, fiind distribuit în România de Freeman Entertainmen.

ianuarie 8, 2015 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
facebook
Filme

Facebook – Documentar

by Daniela Bojincă ianuarie 6, 2015
written by Daniela Bojincă

Acum ceva timp, mai exact acum vreo săptămână, ori să fi fost doar câtva zile, nici nu mai știu, am dat peste un documentar cu și despre Facebook.

Cu siguranță, dacă citiți acest blog, aveți și un cont de Facebook. Aproape toată lumea care are internet, are și un cont de Facebook, iar Facebook s-a cam transformat într-o a doua noastră viață

Dacă mâncăm, dacă citim, dacă ne cumpărăm ceva, dacă mergem în călătorii, dacă ne-a murit cineva, dacă luăm sau picăm vreun examen, dacă bem apă, dacă respirăm, ori dacă ceva senzațional se întâmplă în viața noastră, postăm numaidecât pe Facebook, fie că scriem două trei cuvinte, texte întregi, ori urcăm pur și simplu o poză.

Viața noastră, toată, cu bune și cu rele, este încărcată pe Facebook. Urcată și lăsată acolo. Și, tind să cred că s-ar putea face niște biografii destul de concludente cu ajutorul profilului de Facebook, cu postările noastre și cu ajutorul postărilor prietenilor noștri.

Dar nu asta-i partea cea mai proastă. Partea cea mai proastă este că, pe Facebook, nu suntem niciodată ceea ce suntem cu adevărat. Suntem altcineva. Versiunile noastre mai bune, vrem să credem. Când, dacă e să analizăm bine situația, ne dăm seama că nu suntem absolut nimic din ceea ce suntem, de fapt, noi, în viața reală.

Și nu vă condamn, căci să vă condamn pe voi, ar însemna să mă condamn chiar pe mine, din moment ce am un cont activ de Facebook, unde postez destul de frecvent, dar totuși cu moderație. La fel ca pe blog.

Am ajuns cu toții să avem mai multe personalități. Poate câte una pentru fiecare în parte. Avem personalități diferite pentru oameni, pentru evenimente și pentru situații. De fiecare dată suntem altcineva. Un cineva care încearcă să se autodepășește, dar care, din nefericire, rămâne oarecum pe loc. Și asta doar pentru că noi scoatem mereu o altă și o altă personalitate la înaintare și niciodată pe noi.

Totuși, ce se fac când ne încurcăm noi înșine printre propriile personalități? Când chiar noi ajungem să nu mai știm cine și cum suntem, ori cum să ne comportăm cu noi înșine?

Facebook nu înseamnă doar asta. Facebook a devenit un fenomen. Un fenomen care are o putere internațională. Facebook a avut puterea, chiar și în România, de a schimba istoria. Facebook a creat o revoluție în online, care a avut un rezultat vizibil halucinant în offline.

Despre asta, cât și despre multe altele, au încerca și cei din echipa Adevărul să vorbească în documentar. Au încercat să mai aducă încă o dată, în fața lumii, metoda de a folosi util și eficient Facebook-ul, căci poate fi și o unealtă foarte utilă în viața și în evoluția noastră de zi cu zi. Așa că vă las și vouă documentarul mai jos.

Sursă: Adevărul – DOCUMENTAR | Facebook. Reţeaua care ne-a schimbat viaţa

ianuarie 6, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
televizor
Personal

De ce nu se uită lumea la TVR pe TV?

by Daniela Bojincă ianuarie 5, 2015
written by Daniela Bojincă

Am tot zis de vreo câteva zile că vreau să scriu ceva despre asta. Iar azi am scris un text pe profilul personal de Facebook. Și, dacă tot am scris acolo, am zis să împărtășesc și cu voi, pe blog.

Dacă mă urmăriți deja pe profilul meu de Facebook, știți cu siguranță despre ce este vorba, dacă nu, poftiți de vedeți:

https://www.facebook.com/3.14shky/posts/880244812027164

Am fost impresionată de numărul de like-uri, cât și de comentarii. Este primul text scris de mine pe Facebook, fără poze și cât se poate de serios. Sincer, nu mă așteptam să genereze discuții și nici ca lumea să-mi împărtășească gândirea mea de modă veche.

M-am bucurat să văd că un post de televiziune, chiar și nu foarte urmărit, cu un rating aproape deplorabil, se ține tare pe poziții și nu renunță la principii. Nu recurge la a invita în tot felul de emisiuni oameni precum Narcisa a lu Guță, asistentele lu Capatos (cum draci le-o chema), Drăgușeanca și mai știu eu care altele. Și nici nu sunt primii care anunță că Bahmuțeanca a plecat cu odraslele de acasă, doar pentru crește rating-ul.

Într-adevăr, nu au cele mai tari emisiuni și nici cele mai bune, dar au emisiuni culturale. Servesc oamenilor ceva educativ, pozitiv. Nu sunt un alt trust de televiziune care să spele oamenii pe creier cu jegurile altora. Trustul ăsta are în spate oameni care vor un popor mai cult, mai cultivat. Sau cel puțin asta îmi pare mie din faptul că au emisiuni de muzică clasică, teatru și alte din astea culturale.

Sinceră să fiu m-am săturat de toate dezbrăcatele și disproporționatele care apar pe la TV. Poate că nu aș avea nimic împotrivă dacă ar fi într-adevăr frumoase, doar că ele sunt de-a dreptul oribile cu toate operațiile alea. Iar dacă asta înseamnă frumusețea pentru voi, apăi să știți că mie îmi este de-a dreptul scârbă de frumusețea voastră. Frumusețea înseamnă cu totul altceva. Frumusețea nu stă într-un corp sculptat de chirurg, în haine cât mai puține pe trup și nici în tone de machiaj.

M-am săturat să mi se prezinte atâtea subiecte total neinteresante. Pe bune, chiar nu mă interesează nimic despre „marile” familii ale României. Nu mă interesează nici să văd emisiunea de Revelion dată trei zile la rând, pe TV. Chiar nu mă interesează. Iar ceea ce se întâmplă acum la TV, ei bine mi se pare de-a dreptul dezgustător.

Mi-ar plăcea să văd altceva la TV. Să mă bucur de lucruri noi, aplicabile în viața de zi cu zi, ori informații culturale, istorice sau alte d-astea. Dacă schimbarea ar pleca de acolo, dacă la TV s-ar face schimbarea, cu siguranță progresul ar fi mare. Imens. Și incontestabil.

Desigur, poate că mi-ați spune să nu mă uit la TV. Ceea ce de altfel și fac. Nu mă uit la TV. Urăsc TV-ul. Dar mai aterizez din când în când în fața lui. Și, de cele mai multe ori, mă sperii. Așa că stă închis. Iar pentru mine e mai bine. Îmi ocup ziua cu lucruri mai interesante. Lucruri din care am ce învăța și care mă ajută în evoluția mea personală. Să fac pași către atingerea propriului vis. E mult mai bine să nu mă încarc cu toate prostiile de la TV. Ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți. Mai bine puneți mâna pe o carte.

ianuarie 5, 2015 15 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Cultură

Cum a refuzat Terra să-i fie anihilată gravitația

by Daniela Bojincă ianuarie 4, 2015
written by Daniela Bojincă

Cu N-E-S-I-M-Ț-I-R-E. Da. Terra promisese pământenilor că duminică, 4 ianuarie 2015, drept cadou de anul nou, își va lăsa gravitația să-i fie anihilată, timp de cinci minute. Fapt ce ne permitea să plutim alături de obiectele care ne înconjoară.

Din nu știu ce motive, în ultima clipă, Terra a refuzat ca, în momentul alinierii lui Pluto cu Jupiter, să-i fie anihilată gravitația. Iar noi, locuitori ai planetei din toate colțurile lumii, am rămas efectiv cu buza umflată. Din păcate un bilet pentru o călătorie în afara planetei nu ne permitem. 🙁

Unii spun că Terra ar fi refuzat să-i fie anihilată gravitația datorită prostiei din ce în ce mai răspândită pe întreg globul pământesc.

terra

Alții spun că Terra, de fapt, se încurcase în promisiunile făcute pământenilor. Englezilor și americanilor le promisese că vor avea parte de fluctuații gravitaționale ce se vor lăsa cu o scădere în greutate. Românilor le promisese în schimb că, pe 4 ianuarie 2015, se vor putea bucura de lisa totală a gravitației și, drept urmare, vor putea pluti fără să fie nevoiți să treacă dincolo de straturile atmosferice ale Terrei.

gravitatie

Motivul adevărat s-a descoperit a fi, în cele din urmă, prostia absolută a unui traducător român și a interpretării lui din punct de vedere al fizicii și astrologiei pe care nu o cunoaște. Traducătorul român nu știe să folosească nici dicționarul căci, dacă ar fi știut, cu siguranță ar fi putut traduce corect un text fără să fi avut cunoștințe de fizică și astrologie. Neștiind să folosească dicționarul și neavând nici cunoștințele din clasa a VI-a de la fizică, a ieșit traducerea de mai jos (dacă ar fi fost în clasa a VI-a și nu ar fi trecut ca gâsca prin apă, cu siguranță ar fi reușit să nu spună cretinitatea de mai jos):

nasa

Mă întreb dacă omul respectiv știe oare ce înseamnă anihilarea totală a forței gravitaționale și ce catastrofe ar produce acest fapt pe Terra? Da. Și eu cred că mi-am pus o întrebare de-a dreptul cretină, având în vedere traducerea de mai sus.

P.S. 1: Niciuna din cele două nu s-a produs. Terra s-a răzgândit când a văzut câtă prostie zace pe suprafața ei. A funcționat pe principiul totul sau nimic.

P.S. 2: Pe bune, noi chiar ne mai întrebăm de ce extratereștrii nu ne vizitează?

ianuarie 4, 2015 27 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
covor de brad
Personal

Ghid: Cum să îți faci un covor de brad în casă

by Daniela Bojincă ianuarie 3, 2015
written by Daniela Bojincă

De curând am făcut un ghid despre cum să fii nesimțit și dobitoc pe pârtia de schi, un ghid foarte citit și apreciat de cititori, din câte am observat. Și dacă tot am început să fac ghiduri din propria mea experiență, zic să continui. Așa că azi vă prezint un ghid despre cum să îți faci un covor de brad. Nu e complicat, dar vă anunț că e un proces destul de lung.

Dacă îți place să fii cât mai eco și să bagi natura în casă, așa ca mine, fă următorii pași. Te asigur că vei avea cel mai eco și mai frumos covor de brad din toată casa. Iar prietenii te vor copleși cu întrebări despre cum l-ai făcut și cu multe, multe aprecieri.

Așadar, pașii ghidului sunt:

Cum să îți faci covor de brad în casă

1. Ia un brad. Fă rost de el, de unde poți și cum poți. Cumpără-l, sau du-te și taie-l din pădure direct. La câți brazi se taie an de an, în diverse scopuri, un brad în minus va fi neobservat cu siguranță. Toată lumea taie un brad, doi, trei, mii… și alți copaci, ilegal. Tu de ce n-ai face asta?

2. Ia brad în unul din anotimpurile astea:

a. Iarna, când e foarte frig afară, iar tu, în casă, ai peste 25 de grade celsius. Pune-l în cea mai călduroasă cameră și împodobește-l (dacă nu-l împodobești, nu o să poți să faci covorul).

b. Vara, când e foarte cald (în zilele alea când temperaturile sunt atât de ridicate de nu poți să stai nici măcar în casă). Pune-l în camera cea mai călduroasă. Dacă-l iei vara, nu-i neapărat necesar să-l împodobești. Dar o poți face. O să ieși din tipar. Adică ce nebun mai are vara bradul împodobit? Oricum, nu-i bai, tu măcar o să ai un covor de brad.

3. Lasă bradul acolo vreo două săptămâni. Ba chiar trei. Sau și mai mult – cât ai tu chef și cât vor mușchii tăi.

4. Te apuci de covorul de brad:

a. Dacă e iarnă, începi pur și simplu să treci pe lângă el în viteză câteva zile la rând. Apoi îl despodobești.

b. Dacă e vară, îl scuturi pur și simplu.

5. După ce ai urmat unul din punctele de mai sus, bagă și aspiratorul în brad, încercând să-l curăți, crezând că nu ai nevoie de toate acele de brad.

6. După ce ai aspirat bradul, observi că sacul e plin cu ace de brad. Încearcă să-l schimbi. Și, pentru că ești al dracului de îndemânatic, scapă-l pe jos. (În caz că nu vrei să-l scapi, să știi că nu tu decizi. Karma decide pentru tine. Și karma consideră că tu ai nevoie de acele alea de brad).

7. Acum ai covorul de brad. Și e minunat. Îți masează tălpile, îți pune sângele în mișcare și mai e și ecologic. Ce poți să-ți dorești mai mult de la viață? Răspuns: să nu fi nevoit să aspiri.

Covorul meu de brad arată așa. Și este cel mai frumos covor de brad.

covor de brad

Dacă vreți și voi să vă faceți un covor de brad, așa, frumos ca al meu, sunteți invitații mei. Iar apoi trimiteți-mi poze. Cine știe, poate facem un colaj cu toate covoarele de brad. Și hai, să recunoaștem… covorul de brad e o super idee.

ianuarie 3, 2015 10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
supereroul din toonpur
Filme

Supereroul din Toonpur

by Daniela Bojincă ianuarie 2, 2015
written by Daniela Bojincă

Am fost astăzi la animația indiană Supereroul din Toonpur – Orășelul animat. Vreau să vă spun că merită văzut în special de copii, căci lor li se adresează, cât și de „oamenii mari” (să fim serioși, în orice om mare există un copil ascuns prin cotloanele sufletului). Iar dacă vă mai plac și jocurile video, animația indiană Supereroul din Toonpur – Orășelul animat, cu siguranță o să vă facă plăcere să o vizionați la cinema.

Supereroul din Toonpur este Aditya (și sper că i-am scris corect numele), tată a doi copii fascinați de jocurile video, actor și supererou pentru milioane de oameni. El, însă, nu reușește să fie supererou pentru proprii lui copii. Asta îl macină și îl întristează, căci dacă proprii copii nu erau mândrii de el, banii și milioanele de fani începeau să nu mai aibă nicio însemnătate pentru Aditya. Astfel își dorește cu ardoare să poată deveni erou pentru proprii copii, iar dorința îi este îndeplinită peste noapte, devenind Supereroul din Toonpur – Orășelul animat, în desenul animat preferat al copiilor săi. Și de aici începe aventura. Aventură de care vă puteți bucura alături de copilul vostru, ori de copilul din voi, la cinematograf.

Sursă Youtube (user Filme Indiene)

Ce mi-a plăcut la animația indiana Supereroul din Toonpur – Orășelul animat:

– Mi-a plăcut scenariul. E destul de complex: acțiune amuzament, devotament, iubire – sunt ingredientele principale;

– Mi-a plăcut că s-a păstrat specificul filmelor indiene, dar nu în exces, fiind interpretate diverse melodii;

– Mi-a plăcut și grafica animației, chiar dacă nu se poate compara cu desenele celor de la Disney;

– Mi-a plăcut că a trezit copilul din mine și m-a făcut să trăiesc alături de eroul principal și personajele secundare, toată aventura lor;

– Mi-a plăcut interpretarea copiilor și a Priei (soția lui Aditya – și sper că i-am scris și ei corect numele).

supereroul din toonpur

Ce nu mi-a plăcut la animația indiană Supereroul din Toonpur – Orășelul animat:

– Nu mi-a plăcut faptul că este dublat; urăsc pur și simplu filmele și animațiile dublate. Și da, știu că ele au ca țintă copii și că au vrut oarecum să evite ca părinții să le citească de pe ecran în sala de cinematograf. În plus, încasările sunt net superioare la o animație dublată, spre deosebire de o animație titrată. Deși, copii sunt încântați de animație, nu neapărat de ce citesc sau aud. Ei urmăresc acțiunea și au o putere mai mare de înțelegere asupra imaginilor dintr-o animație, putând nici să nu fie atenți la dublaj;

– Nu mi-a plăcut cum a jucat actorul principal în prima jumătate a animației. Îmi părea pur și simplu plictisit de rol și de tot ce îl înconjura. Interpreta un rol fad, când rolul era cât se poate de vioi. Abia din a doua jumătate, când acțiunea s-a mai și complicat, parcă a început să aibă o altă atitudine;

– Nu mi-a plăcut cum au dublat ei o melodie. Suna pur și simplu a manea. Ca să nu mai spun că ăia de cântau nu aveau pic de voce. Indienii în filme cântă frate. Te dau efectiv pe spate cu fiecare melodie.

Supereroul din Toonpur – Orășelul animat este distribuit în toate cinematografele din țară începând cu data de 2 ianuarie 2015, de către BML Movie Entertainment.

ianuarie 2, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
2015
BloggingPersonal

Planuri pentru 2015 și ce o să găsiți pe blog

by Daniela Bojincă ianuarie 1, 2015
written by Daniela Bojincă

Prima zi din an. Prima zi, din toate cele 365 câte are anul ăsta, pe care mi-am propus să nu o irosesc. Am irosit multe zile din cauza lenii. Poate chiar prea multe, în ăștia 20 de ani și câteva luni. De azi vreau să nu mai irosesc nicio zi. Nici măcar una. De azi mi-am propus să fac ceva interesant în fiecare zi. De azi vreau să învăț ceva nou în fiecare zi. Vreau ca la sfârșitul celor 365 de zile să trag o linie și să adun tot ce am învățat în anul 2015, fie că sunt lucruri bune, ori rele. Desigur, mi-aș dori ca balanța să se încline în favoarea lucrurilor bune.

Mi-am propus ca în acest an să fiu oarecum mai bună cu cei din jurul meu. Poate mai puțin răutăcioasă și egoistă. Poate mai darnică. Oricum ar fi, îmi doresc să-mi schimb atitudinea atât față de cei din jur, cât și față de mine.

Mi-am propus să-mi aștern gândurile zilnic, undeva într-un caiet, nu doar aici pe blog. Gânduri zilnice privind activitățile mele. Învățăturile, trăirile, emoțiile și, la sfârșitul tuturor celor 365 de zile, al anului 2015, dacă va fi să fie ceva de capul lui, promit să vă arăt și vouă rândurile caietului meu. Rânduri care cred că ar putea cu ușurință să reprezinte conținutul unei cărți.

Mi-am propus multe și în privința acestui blog:

1. Mi-am propus să citesc cât mai mult și să vă povestesc, prin recenzii, despre fiecare carte pe care o citesc.
2. Mi-am propus să vizionez cât mai multe filme despre care să vă povestesc și vouă pe blog și, dacă este cazul, să le recomand.
3. Mi-am propus să vă prezint proiecte interesante din țară, cât și să vă povestesc despre proiectele și conferințele la care particip.
4. Mi-am propus să scriu despre toate călătoriile și ieșirile pe care am să le fac.
5. Mi-am propus să vă recomand cât mai multe lucruri.
6. Mi-am propus să organizez concursuri.
7. Mi-am propus, ca din când în când, să scriu texte în care să pun emoții, sentimente și cât mai multe trăiri. Mi-am propus să vă împărtășesc și stări. Stări naturale și proaspăt scoase din cuptor.

2015 vreau să fie plin de realizări. Realizări realizabile, palpabile. 2015 vreau să mă învețe cât mai multe lucruri. 2015 vreau să mă facă mai puternică. 2015 vreau să mă facă să învăț cât mai multe din lucrurile negative din viața mea. 2015 vreau să fie presărat cu de toate. 2015 vreau să fie punctul de pornire al visului meu. 2015 vreau să fie cât poate el de bun.  2015 vreau să echilibreze lucrurile pozitive și negative din viața mea. Iar mai apoi, la sfârșitul anului 2015 să mă bucur de o variantă mai bună a mea. Mai citită. Mai învățată. Mai cultă decât anul trecut. Vreau să evoluez. Treptat. Zi de zi.

Voi ce planuri aveți pentru noul an?

ianuarie 1, 2015 19 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Blogging

Cum a fost anul 2014 pe danielabojinca.ro

by Daniela Bojincă decembrie 31, 2014
written by Daniela Bojincă

Cei de la WordPress fac tuturor utilizatorilor platformei o surpriză de sfârșit de an și anume prezintă un întreg raport de activitate al anului 2014.

Având în vedere că blogul danielabojinca.ro este lansat de curând, adică de pe la sfârșitul lui septembrie (oficial, cu postări și toate cele), raportul de activitate pe 2014 nu este unul foarte stufos și care să te facă să exclami de bucurie, încântare și uimire.

Totuși, având în vedere frecvența postărilor și vârsta de câteva luni a blogului danielabojinca.ro, zic că raportul pe 2014 este unul foarte bun, care mie îmi aduce fericire și împlinire, cât și forță ca în noul an, să vin cu și mai multe articole, proiecte și concursuri pentru cititorii blogului danielabojinca.ro

Așadar, raportul pentru blogul danielabojinca.ro este:

– 5000 de vizitatori (acum 5348) – ceea ce înseamnă, după WordPress, că am avut tot atâția vizitatori câți oameni urcă în 4 trenuri de metrou newyorkeze;
– 30 de articole;
– 292 de comentarii;
– 4 pagini;
– cea mai aglomerată zi a fost 5 noiembrie, cu 320 de vizitatori;
– cel mai citit și comentat articol a fost Concurs cu cărți – fii tu cel care câștigă!;
– al doilea cel mai citit articol a fost Ghid despre cum să fii nesimțit și dobitoc pe pârtia de schi;
– al treilea cel mai citit articol a fost Vinerea asta o dedic lui Tiberiu Albu;
– cele mai multe referințe le-am avut de pe Facebook, blogul Crash4Crantz, Google Plus, Twitter;
– am avut vizite din: Canada, SUA, Anglia, Spania, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Polonia, Cehia, Austria, Elveția, Italia, Ungaria, Grecia, Bularia, Rusia, Tanzania, Chad (prin centrul Africii), Emiratele Arabe Unite, India, Indonezia, Filipine, Australia, Japonia și, nu în ultimul rând România;
– cea mai activă comentatoare a fost Rudia (cu profil de WordPress);

Întregul raport pe 2014, al blogului danielabojinca.ro, îl puteți vedea în poza de mai jos. Sau, animat, cu artificii și toate cele, accesând link-ul de aici. Eu am să vă aștept pe blog și anul viitor, căci promit să pregătesc un an cu foarte multe concursuri, proiecte și călătorii. Am deja un plan pentru acest blog, plan despre care am să vă vorbesc anul viitor, în 2015. Adică peste câteva zile, desigur, dacă nu chiar mâine (asta dacă am să mă trezesc mâine, după petrecerea din noaptea asta).

blog daniela bojinca

decembrie 31, 2014 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home