În viața mea au loc două momente mari și late. Momente în jurul cărora viața mea guvernează, ca să zic așa:

Momentul 1: Momentul când învăț chestii noi și întreprind diverse activități.

Și Momentul 2: Momentul când ard gazul de pomană și visez la cai verzi pe pereți. Și la unicorni. Și la zâne. La noi galaxii. Universuri. Forme de viață. V-ați prins voi.

Astăzi tocmai am avut parte de un Moment 2. Și cum stăteam eu așa și mă gândeam la cai verzi pe pereți, am început să mă întreb cum ar fi dacă i-aș lua locul lui Martin Schulz și aș deveni noua Președintă a Parlamentului European. Ce legi aș adopta, ce fel de acte legislative aș cere Comisiei Europene să propună, cum aș face astfel încât să controlez într-un mod cât mai democratic și cât mai corect cu putință celelalte instituții europene, cum aș gestiona deciziile cu privire la acordurile internaționale, cât de greu ar fi să analizezi petițiile cetățenilor și cum aș proceda în acordarea verdictului final, cât și cum aș administra eu bugetul UE.

parlamentul european

Și stând așa și gândindu-mă la toate astea, mi-am dat seama că treaba nu ar fi chiar foarte ușoară.

Noi, oamenii de rând, cei care-i judecăm pe ei, cei de acolo de sus, îi judecăm pentru lucrurile pe care le fac, sau pe care nu le fac, în funcție de ceea ce noi pe persoană fizică ne dorim și credeam că ar trebui să se întâmple, ori ba. Și, de fiecare dată când ne gândim cum am fi noi în rolul respectiv și că dacă am ajunge acolo am face și am drege cutărică lucru, o facem gândindu-ne la propriile dorințe și nicidecum la ale unei comunități întregi căci, în definitiv, Uniunea Europeană este o întreagă comunitate, nu ești doar tu, doar eu, sau doar 100.000 oameni.

Mi-am dat seama că, în rolul de Președintă a Parlamentului European ar trebui să încetez să mă gândesc la mine ca subiect principal. Ca Președintă a Parlamentului European trebuie să mă gândesc în primul rând la comunitatea Uniunii Europene, la cetățenii ei și la dorințele acestora ca un întreg.

Iar de când am conștientizat treaba asta, că trebuie să-mi dau jos dorințele de pe piedestal, mi-am dat seama că-i și mai greu decât îmi dădusem deja seama la început. E complicat să te gândești mai mult la ceilalți decât la tine. Prin natura umană suntem făcuți să ne gândim în primul rând la noi și abia apoi la ceilalți. Așa că-i greu să schimbi foaia. Tare greu. Poate chiar de asta există atâtea lucruri care nu sunt la locul lor atât în politica de la nivel național, cât și în cea de la nivel internațional. Pentru că nu se reușește treaba asta cu trecerea intereselor proprii pe un nivel secundar.

Și totuși, ce aș face eu ca Președintă a Parlamentului European pentru prima și prima dată de la anunțarea mea în funcția respectivă. Am stat și m-am gândit mult, până când am revenit la ceea ce tocmai v-am spus anterior: că ar trebui să încetez să mă gândesc la ce aș vrea eu.

Așa că primul lucru pe care l-aș face ar fi să analizez petițiile cetățenilor și să cer un bilanț al bugetului: cât s-a cheltuit în ultimii ani, pe ce proiecte (adică încotro s-au dus banii), care este bugetul actual de care se dispune și care sunt proiectele cu un grad major de prioritate.

Aș analiza petițiile și bugetul, împreună cu proiectele propuse deja, iar apoi aș lua o decizie în funcție de dorința majorității, de prioritatea cerinței respective și de beneficiile pe care decizia respectivă le are asupra tuturor cetățenilor.

Însă, pentru că îmi doresc o Europă cât mai bine dezvoltată și într-un mediu cât mai propice dezvoltării, atât din punct de vedere ecologic, medical, cât și al tehnologiei și educației, aș mai face trei chestii, pe lângă cele spuse mai sus, pe care eu le consider de o importanță majoră.

1. Aș acorda o cantitate semnificativă de bani spitalelor în care există condiții precare, pentru a putea fi reabilitate și dotate cum se cuvinte.

2. Aș moderniza școlile care se află cam în aceeași situație cu spitalele, căci ne dorim o masă a populației care să tindă spre 100% când vine vorba despre educație.

3. Aș da o lege prin care aș obliga fiecare țară în parte să aibă piste de biciclete anexate drumurilor naționale, județene, interjudețene, străduțelor din orașe și așa mai departe, astfel încât deplasarea cu bicicleta pe distanțe scurte, cât și lungi, să fie încurajată și să se desfășoare în condiții cât se poate de normale și conform standardelor civilizație din secolul în care trăim. Îmi doresc o Europă cât mai puțin poluată, iar aceasta o consider una dintre metode. 

Desigur, aș urmări îndeaproape cum merg lucrurile și i-aș verifica constant pe cei responsabili să mă asigur că proiectele astea se duc la bun sfârșit așa cum trebuie și nicidecum de ochii lumii.

După cum bine ai văzut, mie mi-a fost tare greu să ajung să fac o listă fără să mă gândesc la mine ca subiect principal, ci gândindu-mă la întreaga comunitate a Uniunii Europene, așa că dacă ți-am trezit și ție interesul de a te imagina în locul lui Martin Schulz, să știi că Biroul Parlamentului European organizează un concurs în perioada 9 mai – 30 iunie 2015, ce are ca premiu o excursie în Parlamentul European, concurs dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, provocându-i să-și imagineze că au fost aleși în poziția de Președinte al Parlamentului European și că ar trebui să susțină un discurs inaugural. Mai multe detalii despre concursul respectiv ai chiar la ei pe site.

Iar ca să te ajut să înțelegi mai bine cum merg lucrurile, am să-ți las filmulețul de mai jos.

Sursă Youtube (user European Parliament)

https://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/06/parlamentul-european-1024x683.jpghttps://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/06/parlamentul-european-150x150.jpgDaniela Bojincă - PishkyBloggingCulturăcomisia europeană,Martin Schulz,parlamentul european,presedinte parlamentul european,rol de control,rol executiv,rol legislativ,roluri parlamentul european,uniunea europeanaÎn viața mea au loc două momente mari și late. Momente în jurul cărora viața mea guvernează, ca să zic așa: Momentul 1: Momentul când învăț chestii noi și întreprind diverse activități. Și Momentul 2: Momentul când ard gazul de pomană și visez la cai verzi pe pereți. Și la unicorni....