Weekendul trecut, 5-7 mai, l-am petrecut la Romexpo. Jucându-mă. Dar nu oricum, ci în gașa de copii mari. Pentru că, da, la orice vârstă putem să fim copii. Eu mi-am promis solemn că am să fiu copil până la moarte.

Dar să îți povestesc cum a fost la Comic-Con și la #BLP14, că doar au avut loc în același timp și în același loc. Ceea ce a fost foarte tare. Dar știi ce a fost și mai tare? Faptul că #BLP14 a fost doar pentru noi, în timp ce Comic-Con a fost pentru toată lumea.  Era fain să ai un loc doar al tău în aglomeratul Comic-Con. Un loc în care să fii doar tu cu ai tăi și mult mai puțin aglomerat decât celelalte standuri unde erau o grămadă de oameni.

Cum a fost la #BLP14

În primul rând, mi-am găsit un nou iubit. Doar că Victoria s-a băgat între noi și nu le-a lăsat să ne trăim liniștiți iubirea. Tadaaaaam:

comic-con 1

 

Apoi m-am jucat pentru a doua oară în viața mea Activity. Și, desigur, mi-a plăcut. Bine, eu jucam varianta aia mișto, din copilărie, în care echipa ta stabilea un cuvânt și îl dădea echipei adverse să-l mimeze, să vorbească despre el sau să-l deseneze. Acum există un board game pentru asta. E ok, lumea se schimbă.

Pentru prima dată în viața mea, deși am zis că n-am să fac niciodată asta, că nu-mi place, am jucat un joc cu PAC PAC și POC POC, din ăla în care împuști pe niște unii în diferite misiuni. Jocul se numește Unreal Tournament, are o grafică super faină și chiar mi-a plăcut. Duminică după-masa eram chiar prinsă foarte tare în jocul ăsta.

Apoi, în camera secretă a celor de la Bitdefender, care a fost cel mai minunat loc din întreg Comic-Conul și BLP-ul când voiai să scapi puțin de gălăgie și să iei așa o gură proaspătă de relaxare. Extraordinară! Acolo am descoperit un joc pe care-l poți juca minim în 2, căci e de echipă. Se numește Spaceteam.

E cu o navă pe care trebuie să o controlezi tu. Ea zboară liniștită prin spațiu, doar că tu ești la panoul de control și trebuie să activezi, dezactivezi sau să bagi presiune folosindu-te de toate butoanele de pe bord. Partea faină că e coechipierul tău îți spune ce trebuie să faci tu și tu lui, căci vă apar comenzile pe ecranul telefonului pentru celălalt și nu pentru tine. Mi-a luat ceva până să mă obișnuiesc cu toate cuvintele alea complicate care-mi apăreau și să înțeleg și ce spune coechipierul meu ca să știu ce naiba activez și dezactivez pe acolo ca să ajungem la un nivel cât mai mare în jocul ăla. Pam Pam.

Nu m-am mai atins de consola de la NBA 2k17. Nope. Nu-i pentru mine. Prea multe butoane, prea multe sincronizări, mai bine joc un baschet în realitate.

N-am apucat să încerc jocul cu VR. E ok. Poate la anul.

A 14-a ediție de Bloggers Lan Party a fost, poate, una dintre cele mai faine ediții. Și nu doar pentru că a fost la Comic-Con, ci strict pentru atmosfera aia faină din interiorul standului BLP. Awesome!

Cum a fost la Comic-Con

Pe scurt, FOARTE TARE! M-am plimbat aproximativ pe la toate standurile și m-am jucat o grămadă de chestii pe acolo. Pe care o să le enumăr așa, pe rând, din ce îmi amintesc.

O să începu cu poza minunata poză pe Tronul de Fier din Game of Thrones. După ce m-am așezat pe el înțeleg și eu de ce se luptă toți să-l aibă. Și cred că merită fiecare bătălie din serial dată pentru el.

iron throne comic-con

Apoi am primit și un buchet de flori. Și, pentru că-s fată educată, mi-am zis că nu pot să nu dau băiatului nimic în schimb. Așa că i-am dat o rangă. Cu plăcere, Malaez!

Și acum să trecem la lucruri mai serioase. Și anume, la jocuri. După ce am dat o grămadă de ture prin tot pavilionul C unde se ținea Comic-Con, m-am oprit la câteva standuri.

Prima oprire a fost la Becks, unde m-am jucat puțin cu VR-ul. Mai exact, m-am dat într-un roller coaster prin munți și am împușcat niște extratereștrii de pe o navă spațială. Partea nasoală e că  eu nu mă pot juca prea mult jocurile astea. Mă apucă o durere de ochi și de cap îngrozitoare. Ce-i drept, îmi plac mai mult jocurile alea old school care nu necesită nicio fărâmă de tehnologie.

A doua oprire a fost la standul cu board games unde am descoperit un nou joc în trend: IceCold. Ai niște cutii cu niște pinguini în ele și trebuie să lovești pinguinii ăia (dacă-l lovești în centru, sare în altă cutie, dacă îl lovești în laterale se învârte și trece prin porți). E foarte tare și captivant.

A treia oprire a fost la standul cu Yoyo-uri și Kendama și ce mai era pe acolo. M-am distrat foarte tare cu prietenul meu la standul ăla. Eram ca doi copii care tocmai descoperiseră jucăriile alea. Așa că ne-am și comandat două, ca să avem  motiv să ieșim afară din casă și să ne mai dezlipim de calculatoare și tehnologie. Avem în plan să facem tot felul de scheme cu ele. Așa cum avem și cu frisbee.

A patra oprire a fost la cei de la NVIDIA, care aveau un joc VR old school, pe care eu l-am jucat cândva pe telefon. Dar nu mai știu cum se numește. Mi-a plăcut foarte tare. Ahh, că era să uit. Au avut și calculatorul ăsta cu scaunul. Pfffaaa, de vis!

comic-con 2

A cincea oprire a fost la jocurile alea old school. Cu casete video (da, da, exact! casete video și consolele alea vechi de când lumea și pământul) și joculețele alea de erau pe Windows și ne jucam în prostie. Sigur le știi! Tadaaaam, uite o poză:

comic-con old games

A șasea oprire a fost pe la un stand al cărui nume l-am uitat. Și-mi pare rău. Că mie chiar mi-a plăcut ce m-am jucat acolo. Un joc cu mașini, cu tot cu volan, cu pedale și toate cele. Excepțional. Mi-a plăcut și volanul (era cu sigla Ferrari) și mi-a plăcut și jocul la nebunie, simțeam că eram acolo, într-o mașină. Și conduceam. Dacă o să-mi aduc aminte cum se numea standul, o să fac aici un update. Până atunci îmi cer iertare.

A șaptea oprire a fost pe la cei de la Sprite unde, desigur, m-am jucat Guitar Hero. Jocul meu preferat. Abia așteptam să-l joc. Din nou. Îl ador.

Am stat puțin și la conferințele actorilor. Așa, printre picături, în pauzele dintre jocuri și alergăturile după diferitele personaje care erau pe la Comic-Con.

Am descoperit o groază de oameni talentați, care făceau acolo lucruri minunate (niște ceasuri de perete din vinil, excepționale, caricaturi, tot felul de chestiuțe și jucării care, deși erau scumpe, își meritau toți banii – se vedea că erau și muncite, cât și calitative).

Iar datorită celor de la Beanz Cafe, care au fost responsabili cu cafeaua în cadrul #BLP14, a început să-mi placă și cafeaua. Aia foarte dulce și aromată, desigur.

Cam atât am avut de raportat ediția asta de la #BLP14 și de la Comic-Con. Anul viitor poate o să fii și tu acolo. Te invit și pe site-ul Bloggers Lan Party, că o să mai scrie și acolo oamenii despre chestiile faine, din perspectiva lor, desigur.

Facebook Comments
https://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2017/05/comic-con-573x430.jpghttps://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2017/05/comic-con-150x150.jpgDaniela Bojincă - PishkyBloggingCulturăbloggers lan party,comic-con,East European Comic Con,jocuri,nvidia,old school,sprite,vrWeekendul trecut, 5-7 mai, l-am petrecut la Romexpo. Jucându-mă. Dar nu oricum, ci în gașa de copii mari. Pentru că, da, la orice vârstă putem să fim copii. Eu mi-am promis solemn că am să fiu copil până la moarte. Dar să îți povestesc cum a fost la Comic-Con și...