Daniela's Blog – Pagina 17 – Je suis Bojincă!

RunGenH Bucharest – faci sport în „natura” Bucureștiului

by Daniela Bojincă mai 31, 2017

written by Daniela Bojincă

Spre sfârșitul săptămânii trecute, vineri, pe 26 mai 2017, am încercat un concept nou în București, adus de cei de la RunGenH și anume să faci sport în mijlocul Bucureștiului, în ceea ce se poate numi natura acestuia.

Mi s-a părut extraordinar de faină ideea asta și am acceptat atunci când mi-a propus Rareș Mandu (băiatul care se ocupă de tot ceea ce înseamnă Social Media pentru RunGenH) să mă văd cu ei, să văd ce fac și cum e și cum se desfășoară un antrenament de-al lor, departe de sălile de sport, în aer liber.

Sursă foto: RunGenHBucharest Flickr

Cum decurge un antrenament cu RunGenH

Dacă ești deja membru, întâlnirea se face la sediul lor de pe Sevastopol, din București. Acolo vă energizați puțin cu un suc sau ceva de genul, după care urmează al doilea punct de întâlnire cu cei care vin pentru prima dată, în față la Antipa, unde eu m-am și văzut cu ei.

Urmează așa, o sesiune de cunoaștere, integrare și comunicare, după care începe antrenamentul efectiv

1. Alergare ușoară până în Parucl Kiseleff.

2. Exerciții de încălzire în parcul Kiseleff, lângă statuie.

3. Încă o alergare ușoară până la Antipa și înapoi.

4. Exerciții pentru picioare, tot în Parcul Kiseleff, tot lângă statuie.

Sursă foto: RunGenHBucharest Flickr Exerciții pentru tot trunchiul și brațe. În același parc. Lângă aceeași statuie.

5. Exerciții de stretching la final.

6. Plus pauze de relaxare, desigur – excepționalele pauze de relaxare pe care le aștepta toată lumea.

După terminarea antrenamentului, se merge din nou către sediu, unde doi „bucătari” așteaptă echipa cu un suc cu Aloe Vera și un milkshake cu biscuiți și încă ceva. După care gata. Pleci acasă.

Ce ar trebui tu să mai știi, dacă vrei să te alături echipei lor și să faci sport în natură

O ședință ca cea descrisă mai sus, costă fix 15 LEI și antrenamentul durează în jur de o oră și puțin. Un abonament este 150 LEI – 10 ședințe plus îți dau și 4 ședințe în care să iei micul dejun cu ei, să te ajute să mănânci sănătos în baza unor calcule cu un aparat.

Milkshake-ul și sucurile despre care îți vorbeam mai sus sunt de la Herbalife. Eu n-am știut până n-am intrat în sediu și am văzut afișul și cutiile de Herbalife și mi-am dat seama. E important să știi asta. Sunt oameni care pur și simplu vor să se energizeze cu ceva 100% natural. Gen iei mărul cu biscuitele, le bagi în blender și aia e. Atât. Nimic altceva. Eventual apă. Sau mă rog, orice chestie care te energizează ca aliment prin vitaminele pe care le conține (după ce te informezi în prealabil, studiezi ce ți-ar trebui etc). Personal, nu sunt un fan al produselor din comerț pentru sănătate. Dacă citești pe cutii, au și alte chestii adiționate care nu-s naturale. So, nu e 100% natural. Poate e 99%. Dar ăla 1% nenatural contează. Desigur, ăsta e defectul meu, care am crescut toată viața cu grădină în spatele casei și am avut mereu fructe și legume proaspete, cât se poate de naturale.

Sursă foto: RunGenHBucharest Flickr

E important să știi că primești și un nutriționist personal care discută cu tine ce ai mai mâncat ieri și chestii de genul ăsta și îți dă niște sfaturi despre ce ar trebui să mănânci în funcție de viața pe care o ai și antrenamentul pe care îl faci și obiectivul pe care vrei să-l atingi. Ceea ce mi se pare excelent. Tu poate n-ai știi atât de bine, n-ai cunoștințele necesare, ți-ar fi greu să te documentezi și ți-ar lua timp, așa ai pe cineva care deja știe și e documentat și te poate ajuta mult mai ușor.

Apoi, e și mai important să știi că-s oameni faini, prietenoși, în gașa cărora te integrezi foarte repede. Cred că e cel mai important să lucrezi cu astfel de oameni. O să ai rezultate mult mai bune și o să fii mai eficient prin faptul că nu ești stresat că te critică cineva, că nu cunoști pe nimeni, că îți e frică să nu faci ceva greșit în preajma altora. Felicitări pentru atitudinea voastră!

Uite așa a fost efectiv antrenamentul la care am participat eu

Oamenii de la RunGenH filmează fiecare antrenament și-l urcă pe Facebook. Iar cel la care am participat eu arată cam așa:

Vezi, a fost frumos. Merită să-i cunoști. Să te antrenezi cu ei prin București. Și să descoperi alături de ei cea mai bună versiune a ta. Personal, mi-a plăcut la nebunie ideea asta de a face sport în afara unei săli de sport, cu mai mulți oameni, cu antrenori personali și într-o gașcă faină de prieteni. Că asta au părut la antrenamentul meu de vineri.

Pe oamenii de la RUNGenH Bucharest, dacă vrei să dai de ei, îi găsești pe Facebook. Și la antrenamente.

mai 31, 2017 0 comment

Filme

Wonder Woman – dă peste cap tot ce știai despre Primul Război Mondial

by Daniela Bojincă mai 30, 2017

written by Daniela Bojincă

Am văzut ieri filmul Wonder Woman în IMAX. Și mi-a plăcut tare mult ideea pe care a fost construit și perioada în care au plasat acțiune, dând astfel peste cap și contrazicând cam tot ceea ce știai tu despre Primul Război Mondial de la cum a izbucnit și până la cum s-a sfârșit el.

Wonder Woman și povestea ei

Pe Wonder Woman o știm cu toții din cărțile cu benzi desenate. O știm de ce este capabilă, ce poate să facă și cât este de curajoasă. Dar de unde au pornit toate? Cum a început povestea ei? Ei bine, despre asta este filmul.

Înainte să fie Wonder Woman, Diana a fost Prințesa din Themyscira (Gal Gadot), fiica reginei Hippolyta (Connie Nielsen). O prințesă a amazoanelor care trebuiau să apere lumea de tot ce era rău. Dar și asta știm, nu?

Ce nu știm însă, este cum a pornit exact totul. Iar filmul fix asta ne prezintă. Povestea se construiește în jurul Dianei, o prințesă care nu era lăsată nici în ruptul capului de către mama sa să învețe tainele astea ale luptelor corp la corp ce aveau loc în marile bătălii. Asta până într-o zi, când mătușa ei, generalul amazoanelor, decide să o antreneze în secret și să o transforme în cea mai bună amazoană din toate timpurile.

Timpul trece, Diana crește și, în ținutul izolat Themyscira, exact în ziua când își atinge apogeul puterilor sale, se prăbușește în apele mărginașe insulei un avion cu un pilot britanic – Steve Trevor (Chris Pine). Steve era un spion al armatei britanice în timpul Primul Război Mondial, personaj care apare și în cărțile cu benzi desenate ale celor de la DC Comics ca având același rol – acela de a o introduce pe Diana în Lumea Oamenilor.

Ajuns în Themyscria, Steve Trevor povestește ce se întâmplă în lume, în afara locului acela pașnic și izolat: Primul Război Mondial, Războiul cel Mare, războiul ce avea să pună capăt tuturor celorlalte războaie. Și, pentru că dorința ei cea mare era să-l răpună pe Zeul Războiului, Ares, pe care îl considera vinovat de acest război din gelozia lui pe omenire și dorința de a o distruge, pleacă în lupta Primul Război Mondial de partea britanicilor.

Ce se întâmplă pe frontul de luptă, dacă se termină Primul Război Mondial în varianta filmului, dacă nu și cum, chiar te invit să afli asta din film. E o perspectivă SF tare interesantă asupra Primului Război Mondial care mie mi-a plăcut chiar foarte mult.

Părerea mea cu bune și cu rele despre film

Mi-a plăcut la nebunie filmul Wonder Woman. Mi s-a părut foarte tare ideea asta de a o plasa pe Wonder Woman în Primul Război Mondial și de a schimba acțiunea acestuia pe care noi am învățat-o la istorie. Nu schimbă istoria cu totul, însă schimbă perspectiva din care e privit războiul și din care este controlat de diverși lideri politici, ori ba. Hai că te-am băgat de tot în ceață.

Un alt aspect care mie mi-a plăcut foarte mult este că, deși un film SF plasat într-o poveste anume, nu a schimbat-o cu totul. A păstrat foarte multe aspecte din Primul Război Mondial, dacă nu chiar peste 90%. Spre exemplu, au păstrat partea din poveste în care nemții se concentrează pe gazări și dezvoltă tot felul de formule care sunt menite să omoare cât mai eficient, precum clorul (gaz de culoare galben-verzuie) și ulterior descoperirea gazului muștar/iperită, un gaz de culoarea muștarului. E păstrată evoluția asta a gazării sub Doctor Maru/Poison, un alt personaj al DC Comics, care încerca să descopere un gaz mai eficient decât clorul și a ajuns la iperită.

S-au păstrat și personaje reale din Primul Război Mondial precum Erich Ludendorff, un ofițer din armata germană care are un rol cheie în filmul Wonder Woman. Iar autenticitatea personajului real s-a păstrat inclusiv în privința unei rezoluții de pace a guvernului german, cu care acesta nu era de acord pentru că el era de părere că armele germane sunt invincibile, lucru pe care îl vei putea vedea și în film, nu doar în istoria reală. Repet, mi se pare absolut interesant că au păstrat anumite detalii.

Însă, ce mi se pare și mai interesant este faptul că nu-i doar un simplu film SF. E un film SF îmbinat cu o realitate foarte bine documentată în prealabil. Poate nu multă lume știe aspectele astea despre Erich Ludendorff, poate nici măcar nu se adresează filmul acelei mase de oameni, însă, treaba asta chiar contează efectiv în cum este creată povestea filmului, independentă de realitate.

Știu, sunt femeie. Dar asta nu mă oprește să spun că Gal Gadot este excepțională în toate sensurile. E de o frumusețe și o delicatețe naturală cum rar întâlnești. M-a cucerit și aș vedea Wonder Woman de mai multe ori, deși nu obișnuiesc să văd filmele de mai multe ori, fix pentru ea.

Și că ziceam mai sus de părți rele. Nu e neapărat o parte rea ce vreau eu să zic acum, ci efectiv un dezavantaj de context ca să-i zic așa. De ce de partea britanicilor și nu a nemților. De ce doar britanicii sunt buni și nu nemții căci, din perspectiva fiecărei națiuni, cealaltă era aia rea. Desigur, avem contextul istoric din care se poate înțelege de ce această alegere. Dar, dacă ar fi să întrebăm nemții, ei nu prea ar fi de acord că au fost partea rea a poveștii. Și, în lumea în care trăim acum, mi se pare puțin nasol să arunci cu vină într-o parte sau în alta. Da, e doar un film.

Cam atât am avut de zis. E excepțional. Merită văzut în IMAX sau chiar 4Dx. Apare din 2 iunie 2017 și în cinematografe și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

mai 30, 2017 1 comment

Cultură

Hai la Festivalul Internațional de Statui Vivante

by Daniela Bojincă mai 29, 2017

written by Daniela Bojincă

Mâine, 30 mai, la ora 20:00, se deschide oficial Festivalul Internațional de Statui Vivante cu Noaptea Statuilor Vivante la Casa Filipescu-Cesianu care se află pe Calea Victoriei. O să fie un eveniment cultural tare frumos, plin de încărcătură istorică, culturală și personaje din toate timpurile plasate în povești din diferite decade ale timpului.

Apoi, pe 31-1 iunie, de la 18:00 la 22:00 o să-i găsiți în Parcul Humulești din Ferentari, pe 2-3 iunie de la 18:00 la 22:00 îi găsiți în Parcul Crângași, iar pe 4-5 iunie îi găsiți în Parcul Herăstrău.

Iar organizatorii de la Teatrul Masca ne-au spus că ar fi tare fain dacă am putea ajunge ca spectatori în toate cele patru locații, nu doar pentru spectacole, ci și pentru spectatorii diferiți din fiecare locație căci, așa cum România are o populație diferită pe toată întinderea ei în funcție de regiunea în care se află și care reacționează diferit la același stimul în funcție de diferențele culturale dintre noi, așa e și în București. O să observăm mase de spectatori cu reacții diferite în funcție de locație și de „regiunea” din București în care ne aflăm. Ceea ce mi se pare tare interesant din punct de vedere al unui exercițiu social și psihologic.

În cadrul festivalului or să joace atât actori de la Teatrul Masca (cu 16 piese), cât și actori din alte țări precum China, Austria și Olanda care sunt peste 30 de actori care or să interpreteze diferite personaje și povești. Mai multe detalii despre fiecare piesă în parte și fiecare personaj poți găsi chiar aici.

Actorii din China o să aibă un spectacol senzațional în cadrul Festivalului Internațional de Statui Vivante

Da. Bag mâna în foc că o să fie așa. Ba chiar ambele. Am fost săptămâna trecută la o repetiție de-a lor și mi s-a părut de-a dreptul senzațională. Repetiția. Plus că de atunci au mai repetat de nu știu câte ori. Deci spectacolul o să fie mai mult decât senzațional.

Actorii din China o să interpreteze frumoasa piesă O noapte furtunoasă care, deși a fost jucată de nenumărate ori, este pentru prima dată în lume când este jucată de statui vivante interpretate de niște actori chinezi.

E interesant să vezi o astfel de piesă jucată sub forma unor personaje de statui vivante și cu doar câteva intervenții vocale. Parcă are un impact și mai mare atunci când nu sunt cuvinte căci, așa cum ne-a spus unul dintre actorii de la Teatrul Masca: cuvintele mint, dar mimica, gestica și limbajul corpului niciodată.

E altceva. E o experiență culturală care merită simțită și trăită. Sau cel puțin eu așa cred.

Bine, e doar o parte din toată piesa. Care ar mai fi fost farmecul să o vezi deja pe toată, nu? Așa că, dacă ți se pare interesantă, zic să te duci într-una dintre locații și să te bucuri de spectacole. Am să-ți mai dau un singur spoiler. Își va juca fiecare actul separat de aici înainte. Ceea ce va fi și mai interesant, să vezi lucrurile întâmplându-se în același timp în poveste și nu ca pe niște acte consecutive așa cum se întâmplă, de obicei, pe scena teatrului. Îți zic, e o experiență chiar foarte faină!

Apoi, unde mai pui că astea șase zile de spectacol sunt absolut gratuite. Așa că hai și tu la Festivalul Internațional de Statui Vivante să te bucuri gratuit de spectacole culturale.

mai 29, 2017 0 comment

piratii din caraibe razbunarea lui salazar

Filme

E musai să vezi noul film din seria Pirații din Caraibe

by Daniela Bojincă mai 26, 2017

written by Daniela Bojincă

Săptămâna asta tocmai am văzut cel mai nou film din Pirații din Caraibe, Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales. Un film în care deși Jack Sparrow (Johnny Depp) nu mai este neapărat personajul principal, căci acum își joacă povestea destinului, Henry (Brenton Thwaites) – copilul cuplului Elizabeth (Keira Knightley) și Will (Orlando Bloom) – Jack Sparrow tot face tot filmul. Și cred că, fără el, Pirații din Caraibe nu ar mai avea niciun farmec și nu ar mai avea niciun sens. E miezul acestor filme și orice poveste în care căpitanul Jack Sparrow apare, devine automat mai bună, mai interesantă, mai plină de aventură și mai frumoasă.

Povestea filmului Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar

Elizabeth (Keira Knightley) și Will (Orlando Bloom) au împreună un copil pe nume Henry (Brenton Thwaites). Henry, însă, nu apucă să-și cunoască tatăl din cauza unui blestem care îl prinde pe corabia Olandezul Zburător dar nu oriunde, ci tocmai în adâncurile mării. Mânat de dorința asta de a petrece timp cu tatăl său și a-l elibera de blestem, se aventurează pe mare să-i descopere toate secretele. Să-l găsească pe Jack Sparrow (Johnny Depp), vechiul camarad al tatălui său. Și să găsească împreună Tridentul lui Poseidon care poate să rupă orice blestem al mării.

Povestea se complică însă în momentul în care își face apariția Salazar (Javier Bardem). Un personaj care l-a cunoscut pe Jack Sparrow încă din vremea când acesta era un simplu membru al unui grup de pirați și nicidecum marele căpitan. Însă și Salazar era prins într-un blestem al morții în Triunghiul Diavolului. Neglijența lui Jack Sparrow îl eliberează dincolo de Triunghiul Diavolului. Așa că Salazar pleacă, pe mare, în căutarea celui care îl prinsese în acest blestem, marele lui dușman: Jack Sparrow.

Și, pentru că viața e tristă fără complicații și aventuri, după cum spune marele filosof pirat Jack Sparrow, în această poveste mai apare un personaj cheie în povestea celor doi și în călătoria aceasta de a găsi Tridentul lui Poseidon: Carina (Kaya Scodelario). O femeie de știință care, pe vremea aceea era considerată o vrăjitoare. O femeie care, alături de cei doi, întemeiează echipa perfectă. Așa cum era echipa formată din Elizabeth, Will și Jack. Sunt de-a dreptul minunați împreună.

De ce e musai să vezi noul film Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar

Poveștile astea complicate dintre Salazar și Jack. Henry și Carina. Jack și cei doi (Carina și Henry). Henry și blestemele ce îl țineau departe de tatăl său. Carina și misterul poveștii de viață al propriului tată. Jack și iubita lui Perlă Neagră. Poveștile astea, toate laolaltă, fac filmul ăsta să-și merite fiecare bănuț și fiecare secundă petrecută pe scaunul din sala de cinematograf. Ies la suprafață secrete și povești tumultoase și plină de aventură mai vechi decât toate poveștile spuse vreodată de pirați și filmele anterioare.

Pe lângă poveste, filmul are ceva aparte. Poate că ai ghicit deja, poate că nu, însă este vorba de Jack Sparrow. Personajul acesta e atât de minunat prin fiecare poveste pe care o are în spate, prin fiecare grimasă, prin toată nebunia și comicitatea lui, prin toate aventurile care l-au făcut pe Jack Sparrow să fie atât de… Jack Sparrow, prin aparența lui și prin tot ceea ce înseamnă acest personaj, încă n-ai cum să nu vrei să te duci să-l vezi. Jack Sparrow uimește și de data aceasta: mereu același și totuși mereu diferit. De fiecare dată mai are ceva de spus. O boacănă de îndeplinit. O aventură primejdioasă în care să se avânte.

Nici Henry și Carina nu pot spune că sunt cumva mai prejos. Nu. Au și ei farmecul lor. Diferit, ce-i drept, însă farmecul e acolo. Glumele sunt acolo unde trebuie să fie, aventurile la fel și, desigur, să nu uităm de sentimentalisme.

Un alt motiv pentru care ar trebui să vezi acest film, pe lângă poveștile complicate și personajele excepționale, este comedia din acest film. Desigur, nu e o comedie generică, ca la filmele de comedie. Însă, după cum deja cred că te-ai obișnuit, filmele din seria Pirații din Caraibe au farmecul lor prin glumele care sunt inserate și situațiile comico-jenante în care sunt puse personajele uneori. Umorul ăsta al parte din filme, interpretat cum trebuie, dă ceva aparte poveștilor, acțiunii și aventurilor.

Apoi, ultimul motiv pe care vreau să ți-l expun este: experiența IMAX. Am văzut Pirații din Caraibe în IMAX. Și a fost o experiență grozavă privind filmul. Are niște efecte care te bagă în scaun. La propriu. Așa că dacă te duci să-l vezi la cinema, eu îți recomand să-l vezi în IMAX. Dar e doar recomandarea mea. Însă te asigur că o să-ți placă și mai mult filmul ăsta în IMAX decât ți-ar plăcea în 3D. Experința e diferită din punct de vedere vizual. Însă asta contează chiar foarte mult.

Filmul apare în cinematografe de azi, 26 mai 2017, are fix 135 de minute și este distribuit de Forum Film România.

Sursă YouTube (user Disney Movie Trailers)

mai 26, 2017 0 comment

Filme

How to be a Latin Lover – Cum să fii amantu` la femei

by Daniela Bojincă mai 22, 2017

written by Daniela Bojincă

Am văzut în ceastă săptămână o comedie foarte faină: How to be a Latin Lover sau, în română, Cum să fii amantu` la femei.

Deși pare foarte tâmpă pe alocuri comedia asta, nu prea există scenă în care să nu râzi. Uneori chiar cu lacrimi. Și, până la urmă, nu ăsta este rolul unei comedii? Să te facă să râzi pentru toate chestiile tâmpe care pot avea loc în viața unui om și unele glume? Exact.

Povestea filmului How to be a Latin Lover

Eugenio Derbez este Maximo care își propune să nu muncească nicio zi din viața lui pentru bani după moartea tatălui său căruia, munca, i-a adus sfârșitul. Totuși, ca să supraviețuiască, trebuie să facă ceva cu viața lui. Să scoată bani din ceva. Așa că se transformă într-un Latin Lover pentru femeile învârstă și cu foarte mulți bani. Și îi iese.

Peste vreo 25 de ani, însă, baba cu care se și căsătorește își găsește unul mai tânăr. Și-l părăsește. Lăsat pe drumuri, fără niciun ban în buzunar, își reamintește de familia lui demult uitată, anume sora și nepotul. Se refugiază la aceștia, temporar, până avea să găsească o altă sursă de bani.

Între timp, deși nu-și dorea afecțiune, se atașează de nepotul și de sora lui cum nu credea că avea să se întâmple vreodată căci, singurul lucru pe care îl avea în minte, era să se folosească temporar de aceștia, așa cum învățase toată viața să se folosească de oameni pentru propriile sale interese.

Învață o lecție importantă, însă. O lecție pe care, până la urmă, nu ți-o poate da decât sentimentul acela de apartenență la o familie. Care e atât de frumos și de special. O lecție pe care o poți afla și tu, dar nu înainte să râzi cu gura până la urechi și să te ți de burtă, dacă te duci să vezi comedia asta.

Ce mi-a plăcut la filmul How to be a Latin Lover

Actorii. Eugenio Derbez este de-a dreptul adorabil. Are un umor aparte și un zâmbet, aș putea spune, chiar fermecător. La fel și cea care joacă rolul de soră a acestuia, Salma Hayek. Iar Hugo (Raphael Alejandro) e de-a dreptul genial în rolul lui de copil tocilar, drăgălaș și foarte îndrăgostit de una dintre colegele sale de clasă.

Mi-a plăcut că nu este doar o comedia la care ești doar Hi Hi Hi și Ha Ha Ha. Nu. E îmbinată cu lucruri serioase și pe alocuri dramatice. Dar puse în scene de-a dreptul comice. Așa, cum e și viața. Dramatică, dar comică pentru cineva, acolo, undeva, sus.

Mi-a plăcut că nu au existat scene în care să nu râzi. Exact ceea ce și aștepți de la o comedie, până la urmă. Nu te opreai bine din râs, că mai și făcea Maximo al nostru câte ceva comic.

Hai și tu la film

Mi-a plăcut comedia How to be a Latin Lover. Îmi plac comediile. Te scot din rutina aia zilnică a stării emoționale, oricât de filozofic ar suna asta. Filmul a apărut în cinematografe de vineri, 19 mai 2017 și este adus de Ro Image 2000. Sigur o să-ți placă. O să te prăpădești de râs și o să pleci acasă cu o dispoziție foarte bună. Dacă nu mă crezi, doar uită-te la trailer.

Sursă YouTube (user PantelionFilms)

mai 22, 2017 0 comment

Personal

Din seria: Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Mai

by Daniela Bojincă mai 19, 2017

written by Daniela Bojincă

O nouă lună calendaristică, un nou articol despre fashion și rochia lunii mai pe blog (da, tot ăla la care nu mă pricep și-mi dau așa cu părerea despre ce-mi place mie, că doar de asta mi-am făcut un blog).

E deja jumătatea primării. Soarele încă e absent. Da eu continui să visez la perioadele alea în care, într-un final, o să pot purta și rochițe.

Deocamdată însă, revenim cu picioarele pe pământ, ne uităm în calendar și tadaaaaaam: a început sezonul nunților. Prima nuntă o să fie pe 27 mai. Ținuta mea, ce-i drept, e deja pregătită. Parțial. Și prin parțial înseamnă că am mai multe din care să aleg și încă nu m-am hotărât. Probabil o să fie ceva de moment, înainte cu vreo jumătate de oră să plec.

Și, că tot vin nunțile, m-am gândit ca rochia lunii mai să fie despre o rochie pe care mie mi-ar plăcea să mi-o cumpăr special pentru un astfel de eveniment și pe care aș purta-o cu drag, m-aș simți confortabil și în largul meu.

Propriul meu gust a ales o rochie de seară drept rochia lunii mai

Din categoria cu rochii de seară, rochia Yva Dark Blue pe care o poți vedea și mai jos mi se pare cea mai apropiată de personalitatea mea. E simplă. Dacă ai citit articolele precedente din tema asta știi deja că-mi place simplitatea și ăsta e un criteriu obligatoriu de îndeplinit atunci când îmi aleg ceva de îmbrăcat. Să fie cât mai simplu, cât mai apropiată de personalitatea mea, de o culoare plăcută și care să îmi permită să mă simt în largul meu (să mă mișc în voie).

De ce această rochie de seară și nu alta pentru rochia lunii mai

Cei de la JRV.ro au o multitudine de rochii de seară care mai de care mai frumoase. Vreo 26 de pagini cu 18 rochii pe pagină. Ai cu siguranță de unde alege, dacă-ți place de ei. Am văzut multe rochii care mi-au plăcut. Una am prezentat-o chiar în primul articol pe tema asta.

Însă, astăzi, că așa funcționez eu, pe spontaneitatea momentului și dacă azi îmi place ceva, mâine s-ar putea să nu-mi mai placă la fel de mult și să aleg altceva, m-a atras fix ea din multitudinea de rochii elegante.

Îmi place culoarea. Îmi place croiul. Și îmi place și materialul: dantelă de culoare albastră și tull, iar bustul este buretat. Iar pe model mi se pare că vine extraordinar de frumos.

De ce scriu despre asta

Dacă n-ai apucat să vezi și restul articolelor pe tema asta, am să-ți las explicația aici. Nu mă pricep la fashion. Nu știu ce cu ce merge și ce cu ce nu merge. În materie de teorie, zic. Nu știu să analizez ori să creez o ținută complexă. Dar îmi pot da cu părerea legat de ținute simple, din perspectiva propriului meu gust. Practic, o să găsești aici ținute care mi-ar face mie plăcere să le port într-un context sau altul. Pam Pam.

mai 19, 2017 0 comment

Blogging

Digital Divas 2017 – cu bune și cu rele

by Daniela Bojincă mai 18, 2017

written by Daniela Bojincă

Ieri, 17 mai 2017, la Palatul Bragadiru (care e pur și simplu extraordinar), a avut loc evenimentul Digital Divas 2017. Pe scurt, evenimentul Digital Divas este dedicat blogosfere feminine, femeileor din online-ul românesc, acestor dive digitale care scriu fie ca într-un jurnal personal, fie despre fashion și beauty, fie despre orice. Fiecare are ceva de spus, în propriul ei fel, despre orice.

Digital Divas 2017 a avut ca temă Dilema influencerilor și s-a încercat, prin cele trei paneluri, să se abordeze industria asta din perspectiva temei. Practic, cei care au urcat pe scenă au adus în discuție lucruri care să te facă pe tine ca influencer sau ca blogger (că s-a făcut ieri o distincție între astea două categorii), să treci peste această barieră a dilemelor și să găsească, eventual, răspunsuri la întrebări legate de cum să își stabilească și să își definească obiectivele, ori cum să gestioneze mai bine, ori mai eficient relația cu urmăritorii lor.

Primul panel la Digital Divas 2017 a fost: The ABC of being an influencer

Au fost trei speakeri plus moderatorul, Andreea Retea care a simțit și ea nevoie să vorbească despre asumarea a ceea ce ești și ce îți place să faci în contextul abordării dilemelor influencerilor. Ăsta ar cam fi primul pas: asumarea.

Diana Papuc, fata care face cele mai frumoase prezentări ever, a vorbit în contextul mai sus despre a te gândi cât de sincer ești în ceea ce faci și că trebuie să te pregătești și să fii creativ precum un copil, cât și să greșești. E important să greșești. Altfel, dacă nu s-ar mai greși, cum am mai învăța ce e bine și ce e rău, ce merge și ce nu merge?

Tot de la Diana Papuc am aflat de brandul IceCream UniPork care este dus în spate de către o fetiță de numai 9 ani din pasiunea pentru jucăriile mici și film. Dacă vrei și tu să vezi minunățiile pe care le concepe, te invit pe canalul ei de YouTube.

Valentin Suciu de la JAZZ Comunication, în același context al dilemelor influencerilor, a vorbit la rândul său despre încrederea de a fi creativ, despre cum să spui poveste și despre faptul că nu trebuie să fii plătit pentru orele pe care le stai la birou, ci pentru experiența de viață pe care o depui în ele. Iar pentru ultimele două a avut și niște exemple foarte interesante:

cum să spui o poveste: Valentin era în școala generală (clasa aVI-a), la ora de istorie neștiind nimic despre Matei Corvin și pus de către profesoara de istorie în fața unui exercițiu de imaginație care suna cam așa: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Matei Corvin nu ar fi murit când a murit?”. Și pentru că Valentin era creativ, deși nu știa nimic despre el, a presupus doar că dacă se învață despre el, era un om important. Drept urmare l-a pus într-o poveste cu alți oameni care au schimbat lumea și despre care știa ceva și a spus că și Matei Corvin, dacă n-ar fi murit când a murit, ar fi schimbat lumea. Și a primit 10 pentru creativitate – trage tu concluziile.
fii plătit pentru experiența ta de viață: trebuie să înveți să fii plătit inclusiv pentru momentul în care ai ieșit în parc cu cineva drag, ori te-ai aplecat și te-ai legat la șiret – poate ai observat ceva din care poți spune o poveste sau poți inspira pe cineva.

Robert Katai de la Bannersnack și fondator Instagramology, ne-a pus să ne gândim cine suntem când oamenii se gândesc la noi (din interior și dinexterior) și care este unicitatea noastră, ce ne face valoroși și cum am putea să livrăm asta. Lucru pe care ar trebui să îl faci și tu. Eu m-am gândit. Și n-am descoperit încă.

Al doilea panel la Digital Divas 2017 a fost: How to work with brands

Stela Popescu de la Avon România & Moldova a vorbit despre cum Avon a ajutat foarte mult blogosfera feminină să se dezvolte prin intermediul campaniilor lor. Cu alte cuvinte, luând bloggerițe în campaniile lor le-au făcut mai vizibile și le-au ajutat să se dezvolte, să se descopere și să se facă auzite pe nișa lor. Pe mine ea nu m-a lămurit cum ar trebui influencerii să lucreze cu brandurile, sau cel puțin nu m-am prins eu.

Alexandra Chelu de la Lenovo România a vorbit despre primii pași pe care un influencer ar trebui să-i facă atunci când lucrează cu un brand și anume: să fie autentic, să știe să analizeze insight-urile ca să aibă engagement pe viitor și să fie transparent. Pe scurt, să se asocieze cu brandurile care îi plac, cu produsele care îl reprezintă ca să poate să livreze ceva credibil audienței sale.

Laurențiu Dumitrescu de la Digital Star a vorbit despre cum oamenii cred mai mult în recenziile despre brand decât brandul în sine (ceea ce, oarecum, e și normal – de multe ori, multe branduri, se promovează super bine deși produsele lor, pentru clienți, lasă de dorit – de aia e nevoie de sinceritate, așa, cred eu, ajutăm și brandul să evolueze și să-și îmbunătățească produsele pe care le livrează, prin feedback constructiv, doar că la noi se vrea mai multă laudă decât adevăr).

Tot el a vorbit despre nevoia de expunere repetată a produselor brandurilor pentru a le întipări în mintea posibililor cumpărători – psihologia de marketing despre care îmi vorbește maică-mea. Personal, cred că depinde foarte mult despre ce expunere repetată este vorba: dacă e una abuzivă sau nu. Că dacă e din aia abuzivă, nu-mi întipărește decât: nu te atinge de produsul ăsta vreodată în viața ta!

Și, alt lucru interesant pe care l-a spus este următorul: când lumea se întreabă dacă ai fost plătit să scrii despre un produs sau tu îl folosești regulat și îl recomanzi cu încredere, atunci înseamnă că faci o treabă foarte bună.

Ultimul speaker al panelului doi a fost Marta Ușurelu de la Revista Biz. Ea a fost speakerul meu preferat. Nu s-a dat după deget și a spus lucrurilor pe nume. Le-a spus cu bune și cu rele și a prezentat influencerii și brandurile cu bune și cu rele, de unde și titlul acestui articol. A precizat care sunt lucrurile pe care le fac influencerii bine și care sunt alea nașpa, cât și ce fac brandurile nasol. Și cum știm cu toții ce e bine, am să spun aici doar ce s-a precizat ca fiind rău, că practic asta ne interesează: ce-i rău ca să-l îndreptăm.

Cum sunt brandurile cu rele? Ei bine, prin faptul că îngrădesc creativitatea și mereu așteaptă un feedback din ăla lăudăros. Nu-ți spun exact ce vor de la tine și se așteaptă ca tu să le oferi în schimbi luna și stelele de pe cer (vin cu un brief pompos, dar fără conținut clar). Lucrează cu mai multe agenții, fiecare are strategia ei și la sfârșit iese un haos.

Cum sunt influencerii cu rele? Lucrează cu mai multe branduri concurente, uneori chiar în același timp. De prea puține ori sunt creativi. Uneori nu sunt serioși.

Apoi a încheiat cu trei pași pe care trebuie să-i urmezi când lucrezi cu influencerii:

Cunoaște-i: cine sunt exact, nu le cenzura creativitatea, vezi ce pot să-ți ofere ca să știi ce așteptări să ai de la ei
Alege agențiile cu grijă și influencerii la fel: ca să ai o strategie comună în a-ți comunica mesajul de brand
Gândește – o direcție clară de comunicare și evită campaniile care s-au mai făcut (fii creativ)

Al treilea panel la Digital Divas 2017 a fost: Share inspiration

Aici le-am pierdut pe fetele de la LikeOne.

Așa că am să trec la Matei Dima de la BROmania pe care l-am prins exact când a început să vorbească pe scenă. Ne-a spus cum a început totul, care i-a fost primul impuls de inspirație: când s-a apucat să facă teatru în franceză în liceu și a descoperit că îi place să creeze personaje. Totul a pornit de la o colegă. Un mic impuls te poate împinge să faci lucruri chiar foarte faine.

Lorena Buhnici, care este o inspirație pentru toată lumea, a spus că ea ia totul ca pe un hobby și nimic în serios. Dacă îi place, continuă, dacă nu, nu, oricât de super mega extraordinar de genial ar fi acel lucru. Ei îi place să spună povești și a îndemnat audiența să scrie ce-i place, să spună o poveste și să facă ceva diferit, nu ce face cel din stânga, ori cel din dreapta, ci ce îți place ție să faci, despre ce îți place ție să scrii și cum îți place ție să abordezi un subiect sau altul.

Și cam astea au fost panelurile și speakerii. Unii mi-au plăcut, alții mai puțin. Unii chiar m-au inspirat, mi-au dat de gândit, alții nu. Ceea ce cred că-i și normal. Nu poți rezona cu toată lumea.

Gala Digital Divas 2017

Ca în fiecare an, la sfârșitul evenimentului are loc Gala Digital Divas unde sunt premiate divele care influențează în mediul ăsta online. A avut 14 categorii pe care le poți vedea pe site. Eu am să-ți spun doar cine a fost cea mai premiată divă și cine a câștigat titlul de Diva Digitală a Anului.

Diva cu cele mai multe premii este Alina Ceușan.

Iar Diva Digitală a Anului este Dana Rogoz. Pentru a doua oară.

mai 18, 2017 2 comments

Filme

King Arthur: Legend of the Sword

by Daniela Bojincă mai 16, 2017

written by Daniela Bojincă

Am văzut deja filmul King Arthur Lenged of the Sword. Prima dată când am văzut trailerul, am zis că ăsta o să fie unul dintre filmele acelea care nu o să-mi placă. Mă așteptam, când am aflat de el, să fie ceva istoric și real. Apoi am văzut atâta SF în trailer încât mi-am zis că sigur nu o să-mi placă. Acum am o cu totul o altă părere. Deși trailerul pare să dezvăluie momentele cheie ale filmului, ajungi să descoperi că filmul mai are și multe altele de oferit: de la efectele speciale, până la momentele umoristice și toate fragmentele care alcătuiesc povestea în sine.

Povestea filmului King Arthur: Lenged of the Sword

Existența reală a lui King Arthur nu este cert probată de către istorici. Apare în istoria britanicilor însă nu există nimic palpabil care să o aprobe și să o definească exact. E un mit. Iar filmul lărgește acest mit prin povestea sa.

Regele Uther (Eric Bana), tatăl lui Arthur (Charlie Hunnam), este asasinat alături de soția lui când Arthur era încă un copil în scutece. Pus pe o barcă de către tatăl său, pierdut de propria împărăție din Camelot, ajunge să crească pe străzile orașului Londinium (care a existat și este Londra de astăzi), iar pe tron ajunge unchiul său, Vortirgen (Jude Law).

Ajuns la vârsta maturității, Arthur este chemat de către destin să preia Camelot, împărăția sa, fie că-i place sau nu. La moartea tatălui său, rămăsese în urmă o sabie înghițită de ape (faimoasa sabie făcută de Merlin) care iese la suprafață și îi tulbură liniștea lui Vortigen din cauza faptului că singurul care o putea scoate din stâncă era urmașul direct al fratelui său Uther și anume chiar Arthur.

Ajutat de un mag trimis însuși de către Marele Merlin, King Arthur își urmează destinul și încearcă să-și recucerească regatul după ce reușește, spre surprinderea tuturor, să scoată sabia din stâncă.

De ce să vezi filmul King Arthur: Legend of the Sword

În primul rând pentru poveste. Toate filmele merită să fie vizionate pentru poveste. Legenda sabiei ascunde mai multe decât ți-ai putea imagina. Iar firul narativ al poveștii este ascendent până în ultima clipă. Nu are deloc momente în care să te plictisești.

În al doilea rând, filmul are niște efecte speciale în 3D extrem de vizibile (știi deja că eu am o problemă cu filmele 3D și nu prea le observ efectele – ochii mei nu sunt destul de sensibili, nu au suficienți pixeli, habar n-am care este cauza, sau poate sunt efectele alea prea slabe de nu le observ). Ei bine King Arthur: Lenged of the Sword are niște efecte speciale puternice care te fac și pe tine să fii parte din poveste (eu chiar m-am ferit de o scânteie).

Îți spune asta fata care a stat prin primele rânduri și care nu suportă să stea atât de aproape de ecran (mai ales la filmele 3D – că nu le vede cum trebuie și le vede mai mult fără ochelari decât cu ochelari) pentru că are ceva probleme cu ochii și nu reușește să vadă filmul cum trebuie pentru că o apucă niște dureri de cap de nici n-ai văzut.

Iar în ultimul rând, pentru umor. Filmul este presărat mai prin toate scenele cu replici comice, iar King Arthur este un fel de Deadpool. Diferența dintre ei e că primul e dintr-o lume demult apusă și nu poartă costum. Mie mi-au plăcut la nebunie toate scenele de umor. Erau integrate fix acolo unde trebuiau să fie. Nu s-a exagerat cu ele și nici nu picau ca din pom. Cred că replicile alea pline de umor aduc un mare plus acestui film.

Warner Bros. Pictures se pare că nu dezamăgește nici de data aceasta.

Hai și tu la film

Așa că zic să te duci să vezi filmul King Arthur: Legend of the Sword care o să intre în cinematografe din data de 19 mai 2017, fiind distribuit de Vertical Entertainment. Sunt sigură că o să-ți placă și ție.

Cât despre povestea cu King Arthur și sămânța de realitate care zace în ea, te invit să citești acest articol cu declarațiile unui istoric.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

mai 16, 2017 0 comment

dialog cu cetatenii romani si jean claude juncker

Cultură

Cum a fost întâlnirea privind dialogul cu cetățenii români și Președintele Comisiei Europene – Jean-Claude Juncker

by Daniela Bojincă mai 12, 2017

written by Daniela Bojincă

Nu știu câți dintre voi știu, dar ieri, 11 mai 2017 a avut loc, la Muzeul de Artă din București, fostul palat regal, în sala Auditorium, o întâlnire între cetățenii Români (vreo 500 și ceva) și Președintele Comisiei Europene, domnul Jean Claude Juncker.

Ideea a fost de a se discuta cu oamenii prezenți despre viitorul Uniunii Europene, despre viitorul nostru, al tuturor și despre cum or să continue lucrurile de acum înainte. Acum ceva timp, Jean Claude Juncker a elaborat cinci scenarii în ceea ce privește viitorul Europei într-o Cartă Albă pe care o puteți citi aici.

De luat în seamă este ceea ce a spus în special despre unul dintre planuri, cel mai controversat dintre toate, cu „Europa cu mai multe viteze”: „Mai bine o Europă cu mai multe viteze, decât o Europă fără nicio viteză, care stă pe loc.” Fapt ce nu poate fi contrazis.

Timpul, din păcate, a fost de o oră și jumătate. Din care, mai bine de o jumătate de oră a vorbit moderatorul și câțiva invitați din România. De parcă ei n-ar fi putut vorbi în orice altă circumstanță și să mai lase o jumătate de oră în plus discuției cu cetățenii. Că practic de aia eram toți acolo. Pentru discuția cu Președintele Comisiei Europene și nicidecum pentru altceva.

În cadrul dialogului despre viitorul Europei s-au pus, desigur, câteva întrebări. Până în 10 persoane (din 500+) au reușit să pună întrebări. Ceea ce mi se pare un raport destul de mic. Dar o să revin la treaba asta după ce am să prezint aici întrebările și răspunsurile pe care le-am prins.

1. Ce ar trebuit făcut pentru a ține sub control corupția din România?

Juncker: Corupția este destul de mare în România, dar nu este singura țară coruptă. Ar trebui combătută prin cooperare, respectarea separației puterilor în stat etc. și luptând cu adevărat împotriva corupției nu doar simulând asta.

2. Care este cauza ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană și dacă considerați că i-ar mai urma și alte țări exemplul?

Juncker: Nu știu de ce Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, dar cred că este o greșeală pentru că Marea Britanie nu poate fi la fel de puternică în afara ei, cum este în cadrul uniunii (în traducere: dacă ești într-un grup, ești mai puternic cu grupul ăla de 27, decât ai fi singur, fără ei și oarecum împotriva lor, grupul o să fie mai puternic decât tine).

Peste câțiva ani niciun stat european nu va mai face parte din G7, iar asta denotă pierderea din importanță la nivel global. Prin ieșirea Marii Britanii pierdem din populație și din influență politică și monetară (80% din PIBul mondial este din afară Europei).

În Uniunea Europeană s-au făcut anumite greșeli care au permis ieșirea Marii Britanii (probabil se referea la clauza nouă din Tratatul de la Lisabona, ori la o problemă pe care ajung să o menționeze mai târziu legată de populismul apărut și nerăpus încă din fașă pentru că l-au considerat neimportant, iar acum regretă asta). Nu mă tem că o să iasă și altele. O să vadă la autopsia Marii Britanii (a sunat cam ciudat treaba asta) că nu merită.

3. Mulți români pleacă din țară. Care credeți că sunt factorii importanți: politici sau economci?

Juncker: Ambii factori cred că sunt importanți. România ar trebui să muncească mai mult pentru satisfacerea nevoilor și pentru îmbunătățirea traiului (cred că asta știam și noi, ideea e CUM SĂ FACEM ASTA, că în rest sunt niște truisme). Nu trebuie să ne părăsim patria.

4. România se află pe ultimele locuri în ultimul raport European. Cum ar trebui să procedeze pentru a crește, de exemplu, calitatea și nivelul de trai (se află pe locul 27 din 28)? (vezi raportul aici)

Juncker: România nu a acumulat pierderi din cauza sa, ci din cauza istoriei. Totuși, România face progrese.

Pe 2014-2020 s-au alocat 30 MLD Euro pe care ar trebui să le folosească cum trebuie.

Crețu (comisar European): Rata de absorție până acum este foarte mare (peste 90% zicea) și nu s-a pierdut niciun Euro (ummm, say whaaaaat? – cred că cele mai mari furturi, la ora actuală, în România, se fac prin și din fondurile europene, că doar, să nu ne dăm după deget, sunt o grămadă de project manageri care ia măcar un sfert din fondurile pentru proiect și fac mânării din alea cu facturi mari și bani mai puțini dați în realitate pentru anumite chestii – lucruri știute de tot omul, dar neacceptate de nimeni, din păcate).

***Zicea, tot în cadrul acestei discuții, tot dânsa, cum că a fost tot așa la nu știu ce dezbateri și tinerii de acolo nu știau că 90% din drumuri/poduri/clădiri au fost făcute și recondiționate din fondurile europene. Au fost. Adevărat. Dar în ce hal? Că îs toate crăpate la nici câțiva ani și unele chiar după câteva luni? În ce fel? Când durează nu știu câți ani să facă nici câțiva kilometri? Să trimită cineva oamenii ăștia în teren, înainte să se laude cu lucruri pe care, într-adevăr, le-au făcut, dar sunt făcute prost. Nu din vina lor, ce-i drept. Sau poate și din vina lor, dar prea puțin din vina lor. Mai mult s-au risipit fondurile alea europene decât investit.

5. Ce măsuri se pot lua privind influențele populiste ale Rusiei și ce părere aveți despre o armată europeană?

Juncker: Nu cred că o armată europeană ar fi răspunsul potrivit. Trebuie să existe dialoguri constructive și nu conflictuale ca până acum cu Rusia. Nu cred într-o armată europeană și sunt împotriva acestui concept.

Crețu: O măsură ar fi opunerea curentului populist. Problema este că nu ne-am luptat cu el încă din față, când a apărut. Acum 1/3 din Europa este populistă.

6. Ce părere aveți despre Turcia și aderarea în UE?

Juncker: Până în 2019 nu va mai adera niciun stat pentru că nu îndeplinesc condițiile de aderare, iar Turcia nu va intra cu siguranță imediat pentru că situația este foarte tensionată.

7. Cum să existe o schimbare de optică la nivelul leadershipului politic din România?

Juncker: Competențele Uniunii Europene sunt reduse în acest sens, însă trebuie căutate toate posibilele soluții, poate chiar și de într-ajutorare și prin sfaturi. O mai mare dimensiune acordată socialului și un dialog permanent între liderii politici din România și Uniunea Europeană.

8. Despre perspectivele finanțării Erasmus și Erasmus+ și neîmpărțirea fondurilor cu alte programe

Juncker: Porgramul Erasmus este unul dintre cele mai mari reușite politice ale Uniunii Europene (da, chiar este!). Îmi doresc ca acest program să fie extins și la nivelul liceelor. Deocamdată însă s-a scăzut bugetul, ceea ce nu mi se pare OK.

Și a zis și o chestie tare faină: prin program s-au cunoscut tineri și s-au căsătorit. Și au făcut copii. Deci putem spune că sute de mii de copii sunt rezultatul acestui program.

Și cam astea au fost întrebările. Plus două la care domnul Jean Claude Juncker nu a răspuns. La una deloc, nici măcar nu a lăsat moderatorul omul să-și termine ce avea de zis (ceea ce mi s-a părut grosolan, lipsă de bun simț, educație, maniere și ce mai vreți voi), iar la una evaziv.

Ce nu mi-a plăcut în cadrul dialogului cu domnul Jean Claude Juncker

Un domn octogenar, la un moment dat, în dialogul ăsta cu cetățenii a vrut să-și spună un of, o nemulțumire și să primească măcar o clarificare. Avea, ce-i drept, un discurs mult prea lung pentru timpul alocat (dar știți voi, organizatorii, 500 de oameni, mai puțin de o oră, nu-i tocmai ok) și n-a pus întrebarea clar și la obiect. Totuși, când moderatorul a văzut că vrea să zică ceva de rău, o întrebare foarte critică a acționat fix așa: „Da, mulțumim, altă întrebare în sală mai avem?”. A rugat echipa tehnică să-i oprească microfonul și a lăsat omul în pom și pomul în aer. Iar când domnul respectiv îi cerea să i se răspundă și lui la întrebare, moderatorul era ironic și zicea: „Da, o să vă răspundă la întrebare după încheierea dialogului!”, adică niciodată, altfel spus. Absolut dezgustătoare această atitudine din partea unui om desemnat de Calea Europeană să fie acolo. Nu-mi amintesc numele, că m-a dezgustat atât de tare atitudinea, încât i-am uitat complet numele (Dan și ceva… dar nu-mi amintesc).

Mi s-ar fi părut ok ca Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, să ia atitudine și să roage omul să-și spună întrebarea clar și concis, scurt și la obiect, dacă poate, pentru a înțelege care este exact aspectul cu care vrea să-l lămurească. Dacă nu poate, asta e, mergem mai departe. Însă a ales să-l ignore. Ceea ce nu face o impresie prea bună într-un DIALOG CU CETĂȚENII ROMÂNI. Adică, unde naiba a fost dialogul cu omul acela în cazul de față?

Pe lângă aceste întrebări, au mai fost două pentru noi, publicul. Întrebări la care am răspuns printr-un sistem de vot electronic. A fost una la început și una la sfârșit. Și am să te las pe tine să tragi concluziile, cel care citești.

1. Credeți că viața voastră s-a schimbat/a devenit mai bună în ultimii 10 ani de când România este membră în Uniunea Europeană?

Această întrebare a fost pusă la început. Iar procentul DA/NU a fost de:

2. Considerați că vocea vă este auzită la nivelul Uniunii Europene?

Aceasta a fost întrebarea de la final, după ce au reușit să vorbească mai puțin de 10 oameni din peste 500 prezenți. Și după incidentul cu domnul octogenar și cu încă un domn a cărui întrebare nu a fost considerată întrebare deși ea era o întrebare. Asta spune multe despre reușita dialogului și cât de auziți ne-am făcut nelămuririle, problemele, consternările, etc. Iar procentul DA/NU a fost de:

Deși 57% au zis că DA, acei 43% n-ar trebui deloc ignorați. E un număr foarte mare.

Cam asta a fost în cadrul dialogului cu cetățenii români al domnului Juncker, Președinte al Comisiei Europene. Am să las aici un live pentru a observa integral cele substrase de mine. E interesant de urmărit. Spune multe despre Uniunea Europeană în momentul de față.

Și cel din Parlamentul României.

mai 12, 2017 0 comment

Blogging Cultură

Cum a fost la Comic-Con și #BLP14 weekend-ul trecut

by Daniela Bojincă mai 11, 2017

written by Daniela Bojincă

Weekendul trecut, 5-7 mai, l-am petrecut la Romexpo. Jucându-mă. Dar nu oricum, ci în gașa de copii mari. Pentru că, da, la orice vârstă putem să fim copii. Eu mi-am promis solemn că am să fiu copil până la moarte.

Dar să îți povestesc cum a fost la Comic-Con și la #BLP14, că doar au avut loc în același timp și în același loc. Ceea ce a fost foarte tare. Dar știi ce a fost și mai tare? Faptul că #BLP14 a fost doar pentru noi, în timp ce Comic-Con a fost pentru toată lumea. Era fain să ai un loc doar al tău în aglomeratul Comic-Con. Un loc în care să fii doar tu cu ai tăi și mult mai puțin aglomerat decât celelalte standuri unde erau o grămadă de oameni.

Cum a fost la #BLP14

În primul rând, mi-am găsit un nou iubit. Doar că Victoria s-a băgat între noi și nu le-a lăsat să ne trăim liniștiți iubirea. Tadaaaaam:

Apoi m-am jucat pentru a doua oară în viața mea Activity. Și, desigur, mi-a plăcut. Bine, eu jucam varianta aia mișto, din copilărie, în care echipa ta stabilea un cuvânt și îl dădea echipei adverse să-l mimeze, să vorbească despre el sau să-l deseneze. Acum există un board game pentru asta. E ok, lumea se schimbă.

Pentru prima dată în viața mea, deși am zis că n-am să fac niciodată asta, că nu-mi place, am jucat un joc cu PAC PAC și POC POC, din ăla în care împuști pe niște unii în diferite misiuni. Jocul se numește Unreal Tournament, are o grafică super faină și chiar mi-a plăcut. Duminică după-masa eram chiar prinsă foarte tare în jocul ăsta.

Apoi, în camera secretă a celor de la Bitdefender, care a fost cel mai minunat loc din întreg Comic-Conul și BLP-ul când voiai să scapi puțin de gălăgie și să iei așa o gură proaspătă de relaxare. Extraordinară! Acolo am descoperit un joc pe care-l poți juca minim în 2, căci e de echipă. Se numește Spaceteam.

E cu o navă pe care trebuie să o controlezi tu. Ea zboară liniștită prin spațiu, doar că tu ești la panoul de control și trebuie să activezi, dezactivezi sau să bagi presiune folosindu-te de toate butoanele de pe bord. Partea faină că e coechipierul tău îți spune ce trebuie să faci tu și tu lui, căci vă apar comenzile pe ecranul telefonului pentru celălalt și nu pentru tine. Mi-a luat ceva până să mă obișnuiesc cu toate cuvintele alea complicate care-mi apăreau și să înțeleg și ce spune coechipierul meu ca să știu ce naiba activez și dezactivez pe acolo ca să ajungem la un nivel cât mai mare în jocul ăla. Pam Pam.

Nu m-am mai atins de consola de la NBA 2k17. Nope. Nu-i pentru mine. Prea multe butoane, prea multe sincronizări, mai bine joc un baschet în realitate.

N-am apucat să încerc jocul cu VR. E ok. Poate la anul.

A 14-a ediție de Bloggers Lan Party a fost, poate, una dintre cele mai faine ediții. Și nu doar pentru că a fost la Comic-Con, ci strict pentru atmosfera aia faină din interiorul standului BLP. Awesome!

Cum a fost la Comic-Con

Pe scurt, FOARTE TARE! M-am plimbat aproximativ pe la toate standurile și m-am jucat o grămadă de chestii pe acolo. Pe care o să le enumăr așa, pe rând, din ce îmi amintesc.

O să începu cu poza minunata poză pe Tronul de Fier din Game of Thrones. După ce m-am așezat pe el înțeleg și eu de ce se luptă toți să-l aibă. Și cred că merită fiecare bătălie din serial dată pentru el.

Apoi am primit și un buchet de flori. Și, pentru că-s fată educată, mi-am zis că nu pot să nu dau băiatului nimic în schimb. Așa că i-am dat o rangă. Cu plăcere, Malaez!

Și acum să trecem la lucruri mai serioase. Și anume, la jocuri. După ce am dat o grămadă de ture prin tot pavilionul C unde se ținea Comic-Con, m-am oprit la câteva standuri.

Prima oprire a fost la Becks, unde m-am jucat puțin cu VR-ul. Mai exact, m-am dat într-un roller coaster prin munți și am împușcat niște extratereștrii de pe o navă spațială. Partea nasoală e că eu nu mă pot juca prea mult jocurile astea. Mă apucă o durere de ochi și de cap îngrozitoare. Ce-i drept, îmi plac mai mult jocurile alea old school care nu necesită nicio fărâmă de tehnologie.

A doua oprire a fost la standul cu board games unde am descoperit un nou joc în trend: IceCold. Ai niște cutii cu niște pinguini în ele și trebuie să lovești pinguinii ăia (dacă-l lovești în centru, sare în altă cutie, dacă îl lovești în laterale se învârte și trece prin porți). E foarte tare și captivant.

A treia oprire a fost la standul cu Yoyo-uri și Kendama și ce mai era pe acolo. M-am distrat foarte tare cu prietenul meu la standul ăla. Eram ca doi copii care tocmai descoperiseră jucăriile alea. Așa că ne-am și comandat două, ca să avem motiv să ieșim afară din casă și să ne mai dezlipim de calculatoare și tehnologie. Avem în plan să facem tot felul de scheme cu ele. Așa cum avem și cu frisbee.

A patra oprire a fost la cei de la NVIDIA, care aveau un joc VR old school, pe care eu l-am jucat cândva pe telefon. Dar nu mai știu cum se numește. Mi-a plăcut foarte tare. Ahh, că era să uit. Au avut și calculatorul ăsta cu scaunul. Pfffaaa, de vis!

A cincea oprire a fost la jocurile alea old school. Cu casete video (da, da, exact! casete video și consolele alea vechi de când lumea și pământul) și joculețele alea de erau pe Windows și ne jucam în prostie. Sigur le știi! Tadaaaam, uite o poză:

A șasea oprire a fost pe la un stand al cărui nume l-am uitat. Și-mi pare rău. Că mie chiar mi-a plăcut ce m-am jucat acolo. Un joc cu mașini, cu tot cu volan, cu pedale și toate cele. Excepțional. Mi-a plăcut și volanul (era cu sigla Ferrari) și mi-a plăcut și jocul la nebunie, simțeam că eram acolo, într-o mașină. Și conduceam. Dacă o să-mi aduc aminte cum se numea standul, o să fac aici un update. Până atunci îmi cer iertare.

A șaptea oprire a fost pe la cei de la Sprite unde, desigur, m-am jucat Guitar Hero. Jocul meu preferat. Abia așteptam să-l joc. Din nou. Îl ador.

Am stat puțin și la conferințele actorilor. Așa, printre picături, în pauzele dintre jocuri și alergăturile după diferitele personaje care erau pe la Comic-Con.

Am descoperit o groază de oameni talentați, care făceau acolo lucruri minunate (niște ceasuri de perete din vinil, excepționale, caricaturi, tot felul de chestiuțe și jucării care, deși erau scumpe, își meritau toți banii – se vedea că erau și muncite, cât și calitative).

Iar datorită celor de la Beanz Cafe, care au fost responsabili cu cafeaua în cadrul #BLP14, a început să-mi placă și cafeaua. Aia foarte dulce și aromată, desigur.

Cam atât am avut de raportat ediția asta de la #BLP14 și de la Comic-Con. Anul viitor poate o să fii și tu acolo. Te invit și pe site-ul Bloggers Lan Party, că o să mai scrie și acolo oamenii despre chestiile faine, din perspectiva lor, desigur.

mai 11, 2017 0 comment

Newer Posts

Older Posts