• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
goana dupa aur
Filme

Goana după aur – o poveste de viață

by Daniela Bojincă februarie 2, 2017
written by Daniela Bojincă

Am fost zilele astea la cinema și am văzut filmul Goana după aur. Un film inspirat dintr-o poveste reală, interesantă, din care am putea avea și ceva de învățat.

goana dupa aur

Știu că arăt ca ultimul cerșetor, doar gonesc după aur.

Povestea filmului Goana după aur

Kenny Wells (Matthew McConaughey) este urmașul unei familii care deține o companie minieră de exploatare a aurului. Predecesorii săi au dus afacerea pe unele dintre cele mai înalte culmi. Însă, Kenny, după ce moare tatăl său și rămâne cu afacerea pe mâini, nu o duce chiar atât de bine și lucrurile încep să scârțâie în ceea ce privește stabilitatea lui financiară.

Drept urmare, Kenny decide să plece în Indonezia ca să întâlnească faimosul geolog Michael Acosta (Edgar Ramírez). Amândoi erau convinși că se află aur în zona Cercului de Foc al Pacificului. În goana după aur a celor doi, aceștia devin cei mai buni prieteni prin interesul comun care îi leagă. Și se ambiționează să exploateze jungla indoneziană în căutarea aurului.

Dacă ajung să găsească aur, dacă ajunge Kenny să-și repună firma pe picioare și Acosta să demonstreze că teoriile sale erau adevărate, rămâne să aflați din film.

goana dupa aur

Ce mi-a plăcut la filmul Goana după aur

Nu cunoșteam povestea lui Kenny Wells. Asta înseamnă că m-a surprins fiecare întorsătură a situație căci, povestea asta, are suișurile și coborâșurile ei. Mi-a plăcut povestea. Mi-a plăcut cum a s-a derulat ea și, cel mai mult, mi s-a părut interesant cum s-a sfârșit această poveste.

Apoi, mi-a plăcut mult personajul lui Kenny Wells. Foarte mult. Mi-a plăcut tot parcursul său de-a lungul poveștii. Toate transformările prin care a trecut. Toate momentele alea în care nu a luat-o razna ci, ba din contră, a fost suficient de puternic încât să meargă înainte și să ducă mai departe afacerea de familie. E impresionant cum încearcă el să facă asta, cum renunță la niște lucruri ca să le obțină pe altele și cum ajunge, de fapt, să se întoarcă la lucrurile respective.

Hai și tu la film

Dacă vrei și tu să vezi filmul Goană după aur, să știi că apare în cinema din 3 februarie 2017 fiind distribuit de Freeman Entertainment. Îți recomand să-l vezi. E o poveste interesantă de viață, despre ascensiunea asta pe culmile bogăției care, uneori, poate să-ți dea un șut în posterior de habar nu ai ce e cu tine.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

februarie 2, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
fashion
Personal

Nu știu nimic despre fashion dar am să scriu despre asta

by Daniela Bojincă februarie 1, 2017
written by Daniela Bojincă

Nu știu nimic despre fashion. Nu sunt fashionistă. N-am niciun studiu despre asta. Nu știu nimic despre design și nici nu aș putea să mă pronunț cu exactitate ce cu ce se potrivește, în materie de textile.

Totuși, am să scriu despre asta. Despre fashion, zic. Doar că nu din perspectiva expertului care știe exact cum se mănâncă fashion pe pâine, care oricum nu sunt, ci din perspectiva propriului meu gust care pare a fi unul simplist. Foarte simplist. Dar am să îți explic pe larg, în timp.fashion

De ce despre fashion?

De ce îți spun toate astea? Pentru că împreună cu cei de la JRV.ro, care au un site cu rochii elegante, ne-am gândit să facem o serie de articole cu rochia lunii. O să-mi aleg o rochie de pe site în fiecare lună și-am să spun aici de ce îmi place mie și unde aș purta-o. Practic, la asta mă refer când zic că am să scriu despre fashion. Că am să spun ce rochie îmi place în luna respectivă. N-am să dau sfaturi în materie de fashion, sau ceva, că nu mă pricep și nu-mi permit să vorbesc despre lucruri la care nu mă pricep. Dar pot să spun ce-mi place.

Nu o să vezi aici cele mai sofisticate rochii, pentru că nu-mi plac cele mai sofisticate rochii. Pentru că gusturile mele sunt simpliste. Pentru mine, sofisticatul e simplu. Și, în general, consider că cele mai de efect lucruri (fie ele haine, accesorii, diferite obiecte decorative) sunt fix alea care sunt cele mai simple, fără tot felul de briz-brizuri și mai știu eu ce altceva.

Luna asta, spre exemplu, după ce am navigat puțin pe site, m-am gândit să încep chiar cu prima categorie și anume rochii de seară. Majoritatea rochiilor din secțiunea asta mi s-au părut drăguțe. Dar pentru mine nu e suficient să fie drăguță. Trebuie să-mi atragă cumva atenția și să mi se pară de-a dreptul specială.

Iar eu nu sunt genul care să stau să analizez în amănunt. Mie îmi place sau nu-mi place din prima o textilă la prima vedere. Și, tot uitându-mă pe pagină, mi-a sărit în ochi câștigătoarea. O rochie de seară simplă, albastră, delicată și frumoasă. 

Propriul meu gust a ales această rochie

rochii de seara

Ceva de genul mi-am dorit eu pentru balul de absolvire, din clasa a 12-a. Dar n-a ieșit așa. Rezultatul a fost cu totul altul: cu bretea pe umărul stâng și fără mâneci. Dar dacă o să se facă ceva bal de absolvire la facultate, eu ceva de genul ăsta vreau pentru că se potrivește de minune în contextul respectiv și seamănă cu rochiile de bal din imaginația mea, de pe când citeam povești cu prinți și prințese. E o rochie, repet, simplă. Și frumoasă. Și de efect, cu un design de epocă, care accesorizată cu un colier ca în imagine, vine și mai frumos. Numai bună de purtat la un bal, un dineu, sau poate chiar o ieșire la teatru sau operă.

Apoi, îmi place și materialul din care e confecționată: un voal din mătase foarte fin și pretențios. Iar un plus în primul contact vizual l-au avut și pliurile de pe bust, mânecile și cordonul, care dau un efect interesant rochiei. Și o fac să fie specială fără prea multe chestii.

Cam asta am avut eu de spus în primul meu articol despre fashion. Un domeniu în care pot să-mi dau cu părerea doar din perspectiva propriului meu gust.

februarie 1, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
locuri de muncă
Blogging

Cum îți cauți locuri de muncă în ziua de azi

by Daniela Bojincă ianuarie 31, 2017
written by Daniela Bojincă

Pe vremea maică-mii (și dacă vede că am scris asta probabil o să mă dezmoștenească sau ceva), se căutau locuri de muncă în ziar și din loc în loc pe la posibili angajatori care își lipeau anunțuri de angajare în geam. Iar vremea aia nu-i chiar așa de îndepărtate precum pare. Că maică-mea n-are decât vreo 45 de ani, iar vremea aia demult apusă e acum vreo 15-20 de ani.

Și acum cred că se mai dau anunțuri în ziar. Și acum se mai lipesc anunțuri pe geam. Doar că ele nu mai sunt neapărat prioritare ca locuri în care să te duci să-ți cauți joburi. În ultimii 20 de ani lumea asta din jurul nostru a evoluat enorm de mult. Iar evoluția asta a însemnat ca majoritatea activităților să se mute pe internet sau să relaționeze într-un fel sau altul cu internetul. Pentru că internetul e mai eficient când vine vorba de economisit timp și bani.

Așa s-a întâmplat și cu căutatul locurilor de muncă. S-au mutat anunțurile pe internet. Fie că te apuci să cauți locuri de muncă în țară, sau locuri de muncă în străinătate pentru că ești atras de o carieră la nivel internațional ca să zic așa, te duci pe Sfântul Google și te apuci de căutat platforme care să-ți ofere anunțuri de angajări.

locuri de muncă

Despre una dintre platformele de genul am să scriu și eu în articolul de azi, infomunca.ro. O platformă care mie mi s-a părut interesantă atât ca interfață, cât și ca ceea ce oferă și modalitatea prin care oferă anumite locuri de muncă.

Cum e platforma?

Prima dată când am intrat pe platforma asta, mi s-a părut interactivă și foarte ușor de folosit. Ai din prima un buton de căutare acolo și poți să-ți cauți un job în funcție de locație, domeniu, salariu, nivelul la care ești tu acum (începător/senior/executiv), cât și tipul de job (dacă-l vrei part time/full time/sezonier/internship).

Locuri de muncă în București

Ca să văd cât de bine funcționează treaba asta cu filtrarea, m-am apucat să caut joburi în București. Și am descoperit că au vreo 146 de oferte de joburi momentan. Dar, cum curiozitatea e cea care-mi mănâncă zilele zi de zi, nu m-am limitat doar la o simplă căutare de genul. Ci m-am apucat și am căutat joburile din fiecare domeniu în parte (10 în total + subdomeniile lor). Și am rămas plăcut surprinsă când am văzut că au oferte de joburi pentru fiecare categorie în parte. Mi se pare foarte important ca oricine caută un job, să-și găsească indiferent de domeniu ceva.

Locuri de muncă în Timișoara

Apoi, ca să nu mă limitez doar la București, am mai luat un oraș mare din țară să vedem ce oferă ca locuri de muncă. Și am căutat joburi în Timișoara. Nu sunt la fel de multe oferte de joburi ca în București. Dar alea care sunt par destul de interesante pentru domeniile cărora li se adresează.

Și mai e ceva ce mi-a plăcut acolo. Au o secțiune cu articole pentru carieră. Articole utile, despre cum poți să-ți mai găsești un loc de muncă și după 45 de ani, sfaturi pentru un CV, care sunt cele mai căutate industrii din Cluj, ce întrebări să-i pui la rândul tău angajatorului la interviu, cât și posibilitatea de a-ți crea un model de CV online chiar la ei pe site, pe care să-l vadă angajatorii atunci când aplici la joburile lor și să-și facă deja o părere despre tine.

Așa că, dacă ești în căutare de locuri de muncă, zic să încerci și la ei. Poate găsești ceva care să se potrivească intereselor tale.

 

ianuarie 31, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
a dog's purpose
Filme

A Dog’s Purpose – Câinele, adevăratul meu prieten

by Daniela Bojincă ianuarie 25, 2017
written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul A Dog’s Purpose și mi-a plăcut foarte mult. Mi-a adus aminte de câinele meu din copilărie, un ciobănesc mioritic, Negrilă (și era alb cu pete negre). Filmul ăsta mi-a rupt câteva lacrimi. E înduioșător să vezi devotamentul unui câine față de stăpânii lui, mai ales atunci când îți plac câinii.a dog's purpose

Povestea filmului A Dog’s Purpose 

Filmul A Dog’s Purpose – Câinele, adevăratul meu prieten spune povestea lui Bailey (sau Bailey, Bailey, Bailey, Bailey, Bailey) – vocea fiind a lui Josh Gad, un câine care experimentează mai multe vieți, alături de mai mulți stăpâni și care în tot acest timp își caută scopul pentru care se află în fiecare viață. Bailey, cu fiecare nouă viață, încearcă să aducă bucurie în viața stăpânilor săi. Să-i provoace la joacă și să le fie mereu alături când sunt triști, sau în momentele importante din viața lor.

Însă, alături de unul dintre stăpâni, Ethan, trăiește una dintre cele mai frumoase vieți, iar destinul face în așa fel încât să se reîntâlnească la un moment dat și să fie din nou fericiți împreună. Cei doi reprezintă unul pentru altul fericirea din viața fiecăruia. Fiecare îi aduce celuilalt ceea ce are nevoie, iar dacă o să vezi filmul o să înțelegi despre ce vorbesc.

A Dog’s Purpose este ecranizarea romanului omonim al lui W. Bruce Cameron. N-am citit cartea, dar tare curioasă sunt cum e și ce prezintă în plus.

Ce mi-a plăcut la filmul A Dog’s Purpose

Mi-a plăcut ideea în sine, de a încerca să se răspundă la întrebarea: care este scopul unui câine? E interesantă perspectiva din care câinele privește, de-a lungul tuturor vieților sale, scopul pe care îl are.

E interesant și faptul că scoate în evidență ideea că un câine ar avea mai multe vieți și că își aduce aminte de fiecare viață anterioară și se folosește de treaba asta pentru a-și afla scopul existenței sale prin toate viețile pe care le-a trăit.

Apoi, ce mi-a plăcut cel mai mult e faptul că se aduce în discuție treaba asta cum că un câine influențează viața stăpânului său, la fel cum și stăpânul influențează viața câinelui. Se influențează unul pe altul și se iubesc unul pe altul. E o relație din aia pură de iubire, care chiar nu se explică în cuvinte, ci pur și simplu se trăiește de ambele părți. Mi-a plăcut cum s-a subliniat faptul că, un câine, încearcă mereu să aducă fericire în viața ta. Să te facă să te simți mai bine, atunci când ești trist.

Și, de asemenea, sunt interesante și poveștile de viață pe care stăpânii câinelui le au alături de el. Cum interacționează și cum sunt influențați de acțiunea câinelui din viața lor.

Un plus, apare și o pisică. În contrast, desigur. Și e interesantă relația dintre cei doi. E un fel de educare și îmblânzire a bestiei foarte amuzantă.

a dog's purpose 1

Ce nu mi-a plăcut la filmul A Dog’s Purpose?

E un singur lucru care nu mi-a plăcut. Mi s-au părut prea multe povești. Unele dintre ele prea pe repede-înainte spuse. Cred eu, ca publicul să fi fost mulțumit, trebuia gândit un număr de povești cu conținut egal, sau cel puțin care să balanseze.

În rest, nimic de reproșat. E un film care se vrea a fi sentimental și i-a reușit.

Câteva lucruri din amintirile mele cu Negrilă

Am foarte multe amintiri cu el. A fost adus într-o cutie. Și mâncam clătite, prin zăpadă, când el era cât un bulgărea și dădea mereu în nas când alerga. O speriam pe bunica cu clătitele, cât de multe puteam să mănânc (adică Negrilă).

Apoi, la fel cum e și-n film, câinii au un miros foarte bine dezvoltat. Își simt stăpânii. Și, când ne apropiam de casă, Negrilă începea să „urle” cum știa el mai tare și mai bine de fericire.

Avea un talent să te scoată din gândurile tale adânci și din momentele de tristețe, dacă îți era prin preajmă. Venea să te ia în brațe. Să te pupe. Să se joace cu tine. Și, dacă vedea că nu are nicio șansă, se punea cu lăbuțele la picioarele tale și se întrista și el. Poate, poate ți s-o rupe sufletul de el și-ți schimbi starea. Și se uita cu așa niște ochi la tine.

Avea o problemă cu maică-mea deși ea îl hrănea, ea îi făcea curat și poate ea îl iubea și cel mai mult. Iar problema lui se manifesta printr-o iubire atipică. Îi lua papucii și îi aranja frumos, în fața porții, pe perechi, de parcă acolo s-ar fi descălțat cineva. Și, pentru că o iubea tare, tare, într-o zi a ajutat-o și la muncile gospodărești. I-a cărat o găleată mare cu pietrele pe care le adunase de prin grădină și a adus-o în fața casei, tot la poartă, să arate și lumi isprava lui.

Când te duceai la el, dacă îi plăcea de tine, avea propriile lui modalități de a-și exprima fericirea și faptul că vrea să se joace. Și cea mai cea îi era privirea aia care te topea din cap până-n picioare.

Și am să închei cu două povești mai triste, despre el.

Prima e de când eram eu în generală și intraseră doi câini periculoși de la vecini, în curte. Iar el, când am ieșit pe ușă, să plec spre școală, s-a urcat pe scară și a început să mârâie la mine. Și nu m-a lăsat să plec la școală. Tata, crezând că glumesc, a ieșit și el din casă. Și a fost întâmpinat de același tratament. Un mârâit de mai mai ziceai că sare pe tine să te nimicească.

A doua e de când m-am operat. În ziua respectivă s-a urcat pe mașină în curte și a început să plângă/urle cum vreți să-i spuneți, încât bunică-miu, care se dusese să-i dea de mâncare cât eram noi plecați, n-a mai suportat cum făcea și a plecat să se plimbe prin oraș. Nu a încetat până seara, târziu, când am ieșit din operație.

De ce să vezi și tu filmul?

Câinii sunt niște ființe minunate. Simt. Te simt în primul rând pe tine și își dedică întreaga viață să te facă fericit. Să-ți fie devotați. Și să se joace cu tine. E un film care spune o poveste frumoasă a devotamentului și a prieteniei. Și, dacă ești iubitor de animale, sigur o să-ți placă. Așa că, dacă te-am făcut curios, să știi că filmul apare în cinematografe de pe 27 ianuarie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user trailere subtitrate/dublate romana)

ianuarie 25, 2017 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
split
Filme

Split – un film nebun de bun

by Daniela Bojincă ianuarie 24, 2017
written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul Split și am câteva lucruri faine de spus despre el.

De obicei, înainte să merg la un film, nu mă uit la trailere. Mi s-a întâmplat ca, de fiecare dată când o fac, să am parte de două chestii:

  1. Să mă uit la trailer, trailerul să fie foarte bun și să-mi creeze mari așteptări de la film, iar filmul să nu-mi placă absolut deloc;
  2. Să mă uit la trailer, trailerul să fie foarte nașpa și să nu mai am deloc așteptări de la film, iar apoi, la sfârșit, filmul să-mi pară genial.

Cea de-a treia variantă, în care trailerul să-mi provoace așteptări și filmul să le și confirme, nu s-a prea întâmplat. Și nici invers, să nu-mi placă nici trailerul și nici filmul. Mereu am fost într-una dintre cele două extreme de mai sus.

Ei bine, nu știu cum s-a făcut de ieri, în timp ce mai luam o pauză de la învățat, m-am uitat la trailer pe YouTube. Am văzut cam despre ce e povestea. Mi-a plăcut enorm ideea și cum juca în trailer actorul principal, James McAvoy. Și trailerul ăsta mi-a creat niște așteptări. Mi-am zis toată ziua că n-are cum să fie nasol, sau să nu-mi placă ceva. Poate doar ideea în sine să mă înspăimânte, dar să nu-mi placă, după ce am văzut câteva secvențe, mă gândeam că nu are cum.

Și așa a și fost. Trailerul mi-a creat niște așteptări pe care filmul nu mi le-a demolat din temelii ci, ba din contră, le-a mai consolidat puțin. Trailerul mi-a creat așteptarea ca interpretarea lui McAvoy să fie una excepțională. Și nu m-a dezamăgit. Iar dacă o să vezi și tu filmul, o să înțelegi despre ce vorbesc.

split

Povestea filmului Split

Split spune povestea lui Kevin (James McAvoy), un bărbat cu probleme mintale, care are capacitatea să-și schimbe personalitatea în funcție de circumstanțe. Kevin are vreo 23 de personalități la purtător, pe care le scoate la iveală în anumite momente, dar pe care încearcă să și le controleze cu ajutorul doamnei doctor Fletcher (Betty Buckley). Partea și mai faină este că, de fiecare dată când își schimbă personalitatea, apare un nou personaj, cu o altă chimie a organismului. Fiecare cu boli diferite, cu gânduri diferite și manifestări diferite.

Două dintre personalități decid să răpească trei fete „impure” pe care le ascund într-un subsol, cu un scop precis. Și e interesant și ce înseamnă impur pentru personalitățile lui Kevin și perspectiva din care privește el impuritatea. Iar filmul se concentrează pe trei puncte mari și tari: personalitățile lui Kevin și tragica lui poveste, tentativele de evadare ale fetelor și povestea tristă de viață a lui Casey (Anya Taylor-Joy), cea mai deșteaptă dintre cele trei prin comportamentul și atitudinea de care dă dovadă în față personalităților lui Kevin.

Toate astea, combinate, conturează o poveste o poveste frumoasă a tuturor personajelor și, în special, a schimbărilor prin care trece Kevin în momentul în care își schimbă personalitățile.

Cum mi s-a părut mie filmul Split

Mi-a plăcut tare mult. Chiar dacă povestea este una macabră care m-a făcut să tresar pe scaun de câteva ori, interpretarea ei și felul cum a fost prezentată, o fac să fie o poveste excepțională.

Apoi, mi-a plăcut tare mult cum a jucat Anya Taylor-Joy în rolul lui Casey. Genul de fată deșteaptă, precaută, care a avut parte de suferințele ei în timpul vieții și care știe cât de cât cum să acționeze prudent în fața unui nebun.

Însă, cel mai și cel mai mult, mi-a plăcut James McAvoy. A fost absolut genial prin felul cum trecea de la un personaj la altul. Cum își schimba mimica feței, vocea, gesturile, atitudinea, privirea, gândirea și așa mai departe. Dacă în timpul filmului să ziceam că asta nu o să te cucerească neapărat pentru că sunt cadre și scene diferite lipite la montaj, la sfârșit sigur o să te convingă cât de genial e prin felul cum trece de la o secundă la alta prin fiecare personalitate.

split personalities

Unica dezamăgire – spoiler!!!

O singură dezamăgire am avut, la sfârșitul filmului. Dar ea pălește în fața interpretării lui James McAvoy. M-aș fi așteptat să-i văd toate cele 23 de personalități însă, din 23 sunt prezente doar 8 dintre personalități (Dennis/Patricia/Hedwig/The Beast/Kevin Wendell Crumb/Barry/Orwell/Jade – personaje pe care, de altfel, le găsim și pe IMDB ca fiind interpretate în film de către James McAvoy).

Să zicem că, dezamăgirea mea ține de neîmplinirea curiozității de a-i vedea toate cele 23 de personalități. 8/23, totuși, e ok. Și, la cum s-a terminat filmul, s-ar putea să existe o continuare în care să fie prezentate și celelalte personalități. Ieeeei!!! Abia aș aștepta.

De ce să vezi filmul Split?

După cum deja te aștepți, am să-ți zic că merită să-l vezi pentru cum interpretează James McAvoy toate personalitățile din film. Merită toți banii. Dar și Anya Taylor-Joy merită văzută împreună cu povestea ei și cum o suferință o scapă de alta. Toată povestea în sine e interesantă. Plină de suspans. De tragic. Și de sentimente de compasiune.

Filmul intră în cinematografele din România din 27 ianuarie 2017 și este distribuit de RoImage 2000. Așa că, dacă vrei să vezi un film fain, eu zic să te duci să-l vezi. Sigur o să-ți placă și ție. Te las cu câteva dintre personalitățile lui Kevin, ca să-ți faci o idee.

Sursă YouTube (user ROIMAGE2000FILME)

ianuarie 24, 2017 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
collateral beauty
Filme

Collateral Beauty – Mereu există a doua șansă

by Daniela Bojincă ianuarie 22, 2017
written by Daniela Bojincă

Discutam zilele astea cu o colegă de la facultate, despre filmele pe care le-a mai văzut în vacanță, alea pe care vrea să le vadă și așa mai departe, până când a ajuns la Collateral Beauty și cât de impresionată a fost de filmul ăsta. Iar eu mi-am dat seama că m-am luat cu altele și am uitat să scriu despre el. Și în ce alt moment mai bun aș putea scrie, dacă nu atunci când vine sesiunea? Exact.

Și mie mi-a plăcut film Collateral Beauty – A doua șansă. Poate că nu am fost chiar atât de impresionată de el pe cât a fost ea, dar mi-a plăcut ideea lui, scenariul și, în special, interpretarea lui Will Smith.

collateral beauty

Povestea filmului Collateral Beauty

Îl avem ca personaj principal pe Howard (Will Smith), un bărbat de succes care ajunge să renunțe la toate speranțele și plăcerile din viața sa din cauza decesului fiicei sale. Intră pe o linie seacă: serviciu-casă-serviciu, o line pe care niciun alt punct nu-și mai poate face loc.

Trei prieteni buni și totodată colegii de serviciu, își doresc să-l ajute să-și revină după moarte fiicei lui. Să-l facă să înțeleagă că viața mai are totuși un sens, o speranță. Așa că, împreună cu un detectiv privat, recurg la o soluție terapeutică de a-i deschide într-un fel ochii și a da din nou un sens vieții lui.

Cum? Simplu. Se folosesc de trei mari lucruri care dau esență existenței noastre: Timpul, Dragostea și Moartea. Și asta se întâmplă într-o manieră foarte interesantă prin acțiuni combinate ale timpului, dragostei și morții. Iar rezultatul este cât se poate de halucinant pentru că, deși credeți că există doar două opțiuni: să-și revină și să nu-și revină, ei bine există și o a treia, care e mult mai complexă și care face filmul să fie mindfuck.

Cum mi s-a părut mie filmul Collateral Beauty

Mie mi-a plăcut cel mai mult ideea asta de a combina învățături ale timpului, cu ale morții și dragostei pentru a da cuiva o lecție de viață. Pentru a-i arăta cuiva că, viața, indiferent de greutăți, de nenorociri și așa mai departe, merită să fie trăită. Până la urmă, fiecare greutate își are rostul ei și învățăturile ei.  Și mi s-a părut interesant și felul în care povestea celor trei „elemente” a fost spusă.

Desigur, pe lângă asta, mie mi-a plăcut la nebunie de Will Smith. Replicile lui. Intensitatea prin care trăia fiecare moment și felul prin care își exprima durerile sufletești. Avea ceva în ochi și-n mimica feței ce te făcea să-i trăiești durerea și neîmplinirea.

Iar punctul culminant a fost sfârșitul. E ceva la care nu te aștepți, după cum am spus și mai sus. Pe tot parcursul filmului ai două variante prin care s-ar putea finaliza. Dar, cumva, scenariul e mindfuck. În sensul bun. Și treaba asta cred că dă un mare plus filmului.

De ce să mergi și tu la film?

Pe lângă povestea asta năucitoare cu lecțiile pe care viața ți le dă de-a lungul timpului, cu multă dragoste, până la moarte și felul în care este prezentată pe micile și marile ecrane, îți recomand să-l vezi pentru sfârșit. E prea tare. E prea tare pentru că, orice posibilitate pe care ai putea să o iei în calcul ca fiind 100% posibilă, o să vezi că nu-i așa. Și-o să-ți placă treaba asta.

Filmul a apărut în cinematografe încă de pe 6 decembrie 2016, dar încă mai e acolo și-l poți vedea. Iar pentru că filmul ăsta a ajuns și la noi, toate meritele se duc către cei de la Freeman Entertainment. Și tot ei o să mai aducă un film de la care eu am mari așteptări: Câinele, adevăratul meu prieten. 

Sursă YouTube (user Freeman Entertainment)

ianuarie 22, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
orange smart city
Blogging

Orange România face din Alba Iulia primul smart city din țară

by Daniela Bojincă ianuarie 13, 2017
written by Daniela Bojincă

Ți s-a întâmplat vreodată să ai nevoie de internet și să n-ai niciun fel de acces? Iar apoi să-ți dorești și tu să trăiești într-un smart city? Desigur că ți s-a întâmplat. Tuturor ni s-a întâmplat cândva. Mie, spre exemplu, mi s-a întâmplat chiar de curând, când trebuia să ajung pentru prima dată la practică. Și nu mai aveam internet pentru că mi-am consumat toți GB, prin zonă nu părea să fie niciun wi-fi, aplicația maps.me m-a trădat și ea, iar Google Maps nu voia să se încarce nici în ruptul capului fără net. Și uite așa eu mă aflam într-o intersecție cu multe străduțe, neștiind pe care să o apuc mai departe. Așa că tot ce mi-a rămas de făcut a fost să mă las pe mâna propriei mele memorii (care de multe ori este înșelătoare) și să-mi aduc aminte harta pe care o văzusem acasă, pe calculator.

Așa că, în funcție de imaginea aia vagă și de propria-mi orientare în spațiu (care asta, slavă domnului, niciodată n-a dat greș), am apucat-o pe o străduță care, surprinzător, m-a dus acolo unde trebuia să ajung. Ieeei!

Dar cum ar fi dacă ai avea internet peste tot? Cum ar fi să poți să fii mereu conectat cu lumea din jurul tău, fără să-ți consumi internetul de pe mobil, păstrându-l pentru alte situații și locuri în care n-ai net (gen la munte). Cum ar fi să ieși din casă și să te poți conecta la o rețea de wi-fi, atunci când ai nevoie de ea? Tare, nu? Sau cum ar fi să nu mai stai blocat în trafic, atunci când circuli cu mijloacele de transport în comun, iar ele să fie rapide și eficiente? Sau cum ar fi ca oamenii să economisească energia electrică când vine vorba de iluminatul public? Sau cum ar fi ca, problemele care au loc într-un oraș, să se raporteze instant și să fie rezolvate cât mai repede?

Toate chestiile astea SF despre care vorbesc eu în paragraful anterior, o să se fie implementate chiar în România. Mai exact, o să fie implementate în Alba Iulia, pentru că Orange România vrea să facă din Alba Iulia primul smart city din țară.

Ce o să se întâmple mai exact și ce are Orange de gând să facă?

Orange va oferi cetățenilor orașului soluții pentru transportul în comun, dotarea universității, a doua licee și a punctelor de interes ale orașului cu wi-fi securizat și multe altele. Dar, ca să nu ne încurcăm în toate ideile pe care Orange le are, zic să o luăm pe rând cu cele 14 puncte:

orange smart city

1. Hotspoturi Wi-Fi cu acces la Internet securizat în zonele publice – o parte din hotspoturi sunt deja instalate de câteva săptămâni

2. Hotspoturi Wi-Fi cu acces la Internet securizat în licee și universitate

Astea două sunt foarte utile. Pentru prima, mi-am dat deja cu părerea. Dar am și pentru a doua o poveste. Aveam de prezentat un proiect în Prezi la facultate. Și cum Prezi e online iar proiectele se stochează online, aveam nevoie de internet. Știam că am internet wi-fi la facultate, așa că am zis că nu mă mai car ca data trecută cu stickul de net de câteva grame după mine, degeaba. Doar că, infrastructura în ceea ce privește internetul facultății mele este una foarte proastă. Iar el pică exact atunci când ai cea mai mare nevoie. Ar fi utilă o infrastructură de calitate, eficientă. Important este și că accesul este securizat, așa că nu trebuie să ne facem griji pentru viruși sau alte probleme pe care le poți întâmpina folosind internetul.

3. Soluție de transport public inteligent

4. Soluție pentru vizualizarea și optimizarea traficului pedestrian și al mijloacelor de transport public

Orașele din ziua de azi stau foarte prost la capitolul transport în comun. Iar treaba asta trebuie rezolvată cumva. Și când vine vorba de un smart city, problema transportului în comun este prioritară. Nu poți avea un smart city cu multe mașini și trafic blocat. El trebuie să fie lejer și cât mai puțin poluant, cu un plan excelent în ceea ce privește transportul în comun, astfel încât cât mai mulți oameni să renunțe la mașinile personale în favoarea acestuia.

5. Infrastructura LoRa WAN pentru aplicații și dispozitive IoT – prin această rețea se transmit datele colectate de dispozitivele conectate la internet

6. Soluție de măsurare a calității aerului. Imaginați-vă în cate scopuri poate fi folosite datele colectate și cum putem dezvolta alte aplicații prin care să luptăm împotriva poluării din orașe, sau ce zone să evităm și în ce intervale orare.

7. Soluție de promovare turistică și interacțiune cu cetățenii. Ce înseamnă asta? Dacă vreau să vizitez Alba Iulia, nu mai am nevoie de o hartă. Tot ce trebuie să fac este să îmi deschid Bluetooth-ul de la telefon și să mă las ghidată în oraș. Pe măsura ce merg, voi primi notificări cu orarul sau evenimentele muzeelor din proximitate, voi ști în fața cărei statui stau și ce însemnătate are aceasta, și voi putea primi chiar oferte de la pub-uri sau restaurante. Destul de tare și util, zic!

8. Soluție de telegestiune a iluminatului public utilizând rețeaua LoRaWAN IoT

9. Soluție de telegestiune și contorizare inteligentă a sistemului public de distribuție a apei utilizând rețeaua LoRaWAN IoT

Chestiile astea de la punctele 8 și 9 îmi par unele dintre cele mai interesante. Într-o lume în care energia electrică și apa sunt folosite în exces, fără niciun plan de economisire a lor se poate ajunge, spre exemplu, la o reducere de până la 80% a consumului de energie electrică, mai ales dacă sistemul este optimizat și cu becuri led. Practic, în funcție de necesități, se consumă mai puțină energie (la nivel de corp de iluminat se opresc/pornesc sau se diminuează intensitatea luminii în funcție de momentul din zi) și mai puțină apă printr-o distribuție bine pusă la punct, în care pierderile sunt reduse prin alertarea instantă a autorităților în cazul unei defecțiuni a rețelei.

10. Securizarea accesului la Internet pentru toate componentele de smart city prin Orange Business Internet Security. Auzim din ce în ce mai des în alte țări de atacuri cibernetice, așa că această componentă este vitală pentru un smart city adevărat.

11. Secțiune dedicată Proiectul Pilot Smart City Alba Iulia în cadrul programului de accelerare a startup-urilor Innovation Labs 2017. Pentru că platforma de smart city Orange este open data, start-up-urile și dezvoltatorii interesați să propună noi soluții pot folosi infrastructra Orange și datele colectate deja – ex datele privind calitatea aerului.

12. Soluția Civic Alert de raportare și urmărire a soluționării problemelor orașului

Și punctul ăsta mi se pare interesant. Daca observăm o groapă în asfalt, sau o altă problema în oraș, o putem raporta imediat și ușor prin această aplicație disponibilă pentru întreaga țară. Ce este diferit în Alba Iulia? Primăria a acceptat să fie dezvoltat un sistem prin care statusul tuturor tichetelor deschise să poată fi verificate pe site-ul primariei.

13. Soluția de clasă digitală

14. Proiecte cu finanțare europeană (Horizon 2020, MECS)

Și cam astea sunt cele mai importante teme ale proiectului. Mi se pare foarte tare că se vor implementa și la noi în țară. Și chiar sunt curioasă ce părere or să aibă cei din Alba Iulia despre toată treaba asta. Cum or să o vadă și cum o să li se pară.  Și mi-ar plăcea ca, peste ani, să văd toată România așa. 

ianuarie 13, 2017 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
prima zi din an
Cultură

Plăcerea mea vinovată în prima zi din an

by Daniela Bojincă ianuarie 1, 2017
written by Daniela Bojincă

În fiecare an, de când sunt mică, am o plăcere vinovată în prima zi din an. Și m-am gândit să povestesc și pe blog despre asta. Că poate mai sunt oameni care îmi împărtășesc plăcerea asta, ori cărora să li se pară interesantă și să experimenteze și ei anul care vine, căci e doar o dată pe an.

Mie îmi place muzica clasică. Când eram prin școala gnerală și prin liceu și mai făceam teme, sau mai învățam, câteodată îmi căutm pe YouTube muzică clasiă pentru învățat. Și ascultam acolo câte două sau trei ore de muzică clasică. Și chiar mă ajuta, de cele mai multe ori.

Muzica clasică mi-a plăcut pentru că mi s-a părut mereu liniștitoare. Tocmai de aceea am vrut să învăț să cânt la pian și m-am rugat de maică-mea cu zilele să mă lase să mă înscriu la Palatul Copiilor, doar că acolo n-aveau pian. Așa că m-am mulțumit cu ascultatul și cu speratul că, într-o zi, o să mă duc să mă bucur de marile filarmonici chiar la mama lor acasă.

În prima zi din an ascult muzică

prima zi din an

În fiecare an, în prima zi din an, la Viena, Filarmonica din Viena susține unul dintre cele mai frumoase concerte pe care le-am auzit vreodată, prin muzica familiei Strauss și a contemporanilor săi. Un concert superb transmis live în peste 90 de țări. Și în fiecare an este dirijată de un alt dirijor (acum câțiva ani a fost și un român). Iar anul ăsta a fost  dirijată de cel mai tânăr dirijor din istorie (adică din 1939 încoace), la doar 35 de ani ai săi – Gustavo Dudamel (venit tocmai din Venezuela, director muzical şi artistic al Filarmonicii Los Angeles şi director muzical al Orchestrei Simfonice Simon Bolivar a Venezuelei).

Îmi place să mă proțăpesc în fața TV-ului, să dau pe TVR și timp de două ore, după masa de prânz, să ascult muzica asta atât de frumoasă și să văd fiecare membru al orchestrei cum trăiește pe notele alea muzicale. Iar anul ăsta mi s-a părut că dirijorul a fost cel mai zâmbior dintre toți dirijorii de până acum (ce-i pe care i-am văzut, că tradiția asta datează din 1939). Și mi-a plăcut și mai mult.

E mica mea plăcere vinovată ca, an de an, să urmăresc acest concert la TV. Și să sper că, într-o zi, am să ajung în sala Musikverein, într-o lojă, și am să mă bucur live de concertul ăsta. E pe lista aia cu dorințe musai de împlinit în viața asta. Și, într-o zi, sigur am să-mi îndeplinesc eu dorința asta.

Biletele

Dacă vreți și voi să ajungeți acolo, să știți că vă puteți cumpăra bilete chiar de pe 2 ianuarie, până pe 28 februarie, de pe site. Și la început sunt și locuri ieftine, undeva în spate. Și treaba asta o să vă oblige cumvă să petreceți și noaptea de revelion în Viena. Bine, gata, nu mai oftic și alți oameni. Rămân doar eu. Și visul meu.

Totuși, am să las aici prim part din concert.

Sursă YouTube (user mozart mania)

ianuarie 1, 2017 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
2016
Personal

Cam așa a fost 2016 pentru mine

by Daniela Bojincă decembrie 31, 2016
written by Daniela Bojincă

Fiecare an, la final, pare mai interesant decât cel de dinaintea lui. Așa e și cu 2016. Pare mai bogat în experiențe și în lucrurile pe care le-ai învățat de-a lungul lui. Și pare mai bogat atât cu bune, cât și cu rele. Și apoi, cân stai și te gândești mai bine asupra lui, îți dai seama că nu doar pare, ci chiar e mai bogat și mai frumos. Și te întrebi oare cu ce surprise o să vină noul an.

Pe 2016 l-am început acasă, la Târgu Jiu, la ai mei. Și se pare că tot așa îl și închei. M-a prins liniștită, timp de 2 zile, ca apoi în a 3-a să mă dea peste cap. Să mă agite și să mă neliniștească. Apoi s-a liniștit iar și a urmat o perioadă frumoasă în viața mea. Și tot așa. A fost un an oscilant care, zic eu, cu bune și cu rele, dacă e să facem o medie, nu dă cu virgulă și e pe plus.

2016

2016 a fost anul călătoriilor

L-am început cu o călătorie în Turcia, pentru două săptămâni de zile, de pe 4 până pe 21 ianuarie, undeva în estul țării, în Van. A fost o experieță cu de toate, dat fiind faptul că, cu 12 ore înainte să plec, mi-am dat seama că n-am pașaport. Adică aveam, dar era expirat. Așa că am pierdut un autocar, un bilet de avion, a trebuit să-mi cumpăr altele și așa mai departe. Apoi, la întoarcere, am mai pierdut un avion pentru că nu ne-am trezit la timp. Dar măcar am vizitat Istanbulul încă o zi. Și nu m-am supărat deloc, ba din contră.

Apoi, pe vară, am ajuns să zbor peste Atlantic și să pășesc pe tărâm american timp de patru luni. Mi-am îndeplinit un vis, ca să zic așa. Și am avut parte de o experiență interesantă, cu bune și cu rele, care mi-a arătat ce înseamnă munca necalificată pe tărâm american, într-un program pe timp de vară, cât și ce înseamnă să lucrezi cot la cot cu niște puști de 15-16 ani, iar ei să știe să o facă mai bine decât tine, ba chiar să-ți fie manageri, superviseri sau mai știu eu ce altceva.

Am vizitat New Yorkul, Bostonul, Washington, Philadelphia, Rhode Island cu The Breakers Castle, Corming Glass of Museum care-i de-a dreptul impresionant și Cascada Niagara care m-a fascinat. Voiam să ajung și pe coasta de Vest, dar am eu toată viața înainte să fac și asta. Le-am simțit pulsul societății de jos și puțin pe aia medie. Și e interesant să vezi o Americă puțin diferită de visul american de pe continentul european.

daniela bojinca

2016 a fos anul învățăturilor

Recunosc că, atunci când ești tânăr, tinzi să o iei cu capul înainte și să faci așa cum crezi tu, fără să te consulți și cu alții și să le asculți opiniile care, în mare parte din cazuri, pot fi bune de luat în seamă. Cu plecarea mea cu Work And Travel m-am aventurat să aleg prima agenție care mi-a ieșit în cale când împărțeau niște fete pliante prin facultate, fără să mă interesez de ei, sau ceva. Și am făcut prost. Am fost dezamăgită de alegerea mea, dar măcar am învățat să nu mai fac asta niciodată. De acum înainte o să întreb în doujdemii de părți, ca să aflu dinainte că sunt o grămadă de oameni care au avut experiențe negative cu ei, nu după.

Așa că, de acum înainte, nu o mai iau cu capul înainte și nu o să mai meargă principiul primul venit-primul servit.

2016 a fost anul filmelor

Pentru mine. Am văzut mai multe filme ca în 2015. Și mai faine. Am văzut și câteva care să mă impresioneze la IMAX, ceea ce, pentru mine, e mare lucru (de obicei nu observ efectele). Iar filmele mele preferate, pe anul ăsta, sunt Fantastic Beasts and Where to Find Them, Doctor Strange și animația SING. Sper ca în 2017 să văd și mai multe filme faine, care să mă dea pe spate.

Chestii pentru 2017

Habar n-am. Nu-mi doresc ceva anume, în afară de note mari la examene. Să vină cu ce vrea el să vină. Din fiecare chestie o să am ceva de învățat, cu siguranță. Ce-i drept, vreau să-mi fac o agendă în care să notez, cronologic, cele mai tari chestii din 2017 (excursii, locuri, întâmplări, bla bla), ca la anul, fix pe vremea asta, să scriu o retrospectivă mult mai faină.

decembrie 31, 2016 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
la la land
Filme

La La Land – un tărâm al visurilor și muzicii

by Daniela Bojincă decembrie 28, 2016
written by Daniela Bojincă

La La Land este unul dintre puțiele filme clișeice care mi-au plăcut și care m-au prins în povestea lor. Mi-a rupt o lacrimă, un zâmbet, un râs mai colorat. E ca în viață filmul ăsta: când vesel, când trist. Cu suișuri și coborâșuri. Și nu e ca toate celelalte filme clișeice, în cae știi cam ce se întâmplă și cum are să se sfârșească povestea. Filmul ăsta te lovește la final fix acolo unde nu te aștepți. Și cred că asta-l face să fie spectaculos, printre toat filmele astea pline de sentimentalism, romantism și clișee.

După cum deja v-ați prins, pe mine m-a dat pe spate finalul. Până la final, să zicem că povestea a fost așa și așa pentru mine. Dar finalul filmului a pus-o și mai mult în valoare în ochii mei.

După ce tot văzusem trailerul și aveam o grămadă de oameni în jurul meu care mai de care mai încântați de filmul ăsta, La La Land, începusem și eu s am așteptări de la el. Și parcă mă dezamăgea așa povestea, cât de cât. Până au venit cu finalul ăla tulburător de nu mai știam cum stau lucrurile de fapt și ce s-a întâmplat. Practic, finlul, a fost cireașa de pe tort. Genial. Și neașteptat.

la la land

Povestea filmului La La Land

Un el, Sebastian (Ryan Gosling), iubitor de muzică jazz. Și o ea, Mia (Emma Stone), o actriță aspirantă. Într-un tărâm al muzicii și al actoriei. Într-un Los Angeles ce pare să uite de vechiile tradiții. Plini de vise pe care vor să și le împlinească împreună. Doar că viața, atunci când îți propui ceva și găsești o cale cât de cât ușoară să faci asta, face ea cumva să-ți îngreuneze munca și, de ce nu, să-ți spulbere orice variantă prin care ai puta să ajungi să-ți împlinești visul pe drumul pe care ți -ai ales. 

Iubirea pe care și-o poartă îi sprijină să-și îndeplinească visurile. Dar prețul pare să fie totuși destul de scump, căci La La Land nu-i un tărâm atât de roz pe cât pare. Cum ajung ei să-și împlinească fiecare visul e partea interesantă din acest film, pentru care merită să te duci să-l vezi.

Care-i faza cu finalul filmului?

E simplu. Fiecare are o poveste clasică și un vis pe care încearcă să și-l îndeplinească. Însă, așa cum am mai spus, socoteala de-acasă nu se potrivește cu aia din târg. Are viața grijă de asta. Și, pentru că oameni suntem, facem greșeli. Unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar ele contează acolo. Ele fac, până la urmă, ca finalul să fie cel care ajunge să fie. Fiecare decizie pe care o iei.

Iar oamenii ăștia au gândit un Ce-ar fi fost dacă… lucrurile ar fi stat altfel și s-ar fi luat anumite decizii în anumite situații. Fix pe invers față de cele pe care le-ai luat. Așa cum, de altfel, noi oamenii obișnuim să facem: ne întrebăm ce-ar fi fost dacă, într-o anumită situație, am fi luat o altă decizie. Ar fi fost mai bine? Ar fi fost mai rău. 

Dacă filmul a răspuns întrebărilor ăstora două de mai sus, rămâne la latitudinea voastră. Mie tot mi s-a părut genială ideea de retrosprectivă și Ce-ar fi fost dacă…

Hai și tu la film

Filmul La La Land e numai bun de vizionat în perioada asta, dintre Crăciun și Revelion, alături de persoane dragi. Așa că dacă vrei să vezi un film drăgălaș și să petreci momente faine alături de cei dragi la cinema, eu zic să te duci să-l vezi. Filmul tocmai ce a intrat în cinematografe din 23 decembrie 2016 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Lionsgate Movies)

 

decembrie 28, 2016 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home