• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
zile ciudate
Cultură

Zile ciudate de weekend

by Daniela Bojincă mai 16, 2016
written by Daniela Bojincă

Weekendul ăsta am avut parte de zile ciudate. Sâmbătă a fost atât de frumos de dimineață. Și după-masă. Era călduț, soare și câțiva nori trecători pe cer. Mă pregăteam să ies frumos din casă și să mă duc la Festivalul Luminii din parcul Carol. Când, ce să vezi, fix când să ies eu pe ușă, îmbrăcată ca de vară, aud niște sunete ciudate afară. Mă întorc și mă duc la geam, în bucătărie: ploua cu găleata.

zile ciudate

Am stat la geam și am așteptat să se oprească ploaia. Bătea vântul și părea că norii treceau, așa, într-o parte. Deci nu ar fi trebuit să dureze mult. Și nu a durat. Cam în 15 minute s-a și oprit. A ieșit soarele, iar eu am purces către parcul Carol.

Era o grămadă de lume pe acolo. Foarte multă lume. De la cei mai mici, la cei mai mari și mai vârstnici. Toți se plimbau și așteptau să se însereze să se aprindă gulguțele și să se bucure de lucrurile mărunte. Am fost, oarecum, surprinsă să văd atâta lume. Nu mă așteptam să fie chiar atâția oameni. Și m-am bucurat căci, cu ceva timp în urmă, am fost și eu un mic cercetaș. Și știu ce bucurie ai în suflet când vezi că-ți vin oameni și se bucură de munca pe care tu ai depus-o în echipă.

Ce m-a surprins însă cel mai mult, n-a fost neapărat numărul mare de oameni. A fost faptul că am zărit o mulțime de mame împingând cărucioare de copii fie cu copiii în ele, fie cu copiii pe lângă, ba ținându-se de mânuță, ba ținându-se de cărucior, când alții nu ies cu zile din casă de teamă să nu se îmbolnăvească copilul.

Probabil vă întrebați de ce m-a minunat asta, nu? Ei bine, pentru că deși se oprise ploaia, vremea tot instabilă era. Mai ploua mocănește, se mai însenina și tot așa. Iar când am ajuns eu acolo, deja era lume în parc cu copii mici. Deci, probabil, plecaseră pe ploaie. Ceea ce e fain că nu s-au speriat de ploaie și au ieșit din casă cu copii mici de tot. Cu siguranță și ei s-au bucurat nespus de tare de starea evenimentului, chiar dacă n-au prea înțeles ei ce-i pe acolo. Luminițele alea drăgălașe cred că bucurau pe oricine.

Și era așa de senin și frumos, așa că am zis să mă duc la ASTRO FEST, să văd și eu Luna prin telescop, Marte, Jupiter și așa mai departe. Doar că fix când am ajuns eu în parcarea de la Biblioteca națională s-a înnorat atât de tare, încât abia am reușit să văd Luna într-un gol mic de nori, preț de câteva secunde. Și a fost o experiență faină. Am înțeles că o să mai continue sesiunile astea.

Apoi, duminică a fost frumos. M-am putut îmbrăca și eu în sfârșit în haine de vară. Speram să o fac și azi, dar azi se pare că-i vreme urâtă, cu mulți nori negricioși, de ploaie. Poate altădată, când or fi zile mai frumoase.

mai 16, 2016 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
masa calda paine si maine
Cultură

Cum a fost vizita în satele defavorizate din proiectul Pâine și Mâine

by Daniela Bojincă mai 12, 2016
written by Daniela Bojincă

Ieri dimineață, la 8 fără 10, așteptam tramvaiul 1 în față la Afi, ca să ajung la Victoriei să mă întâlnesc cu cei de la Lidl România și cu cei de la World Vision România și să plecăm spre Vâlcea, în Comuna Stoilești, în satele Geamăna și Urși, la niște copii tare drăgălași, în cadrul proiectului Pâine și Mâine.

Ce este proiectul Pâine și Mâine?

Proiectul Pâine și Mâine este dedicat copiilor nevoiași din satele defavorizate, care își propune să ofere copiilor o masă caldă și o șansă la educație, pentru că, potrivit unui raport,  din 1 din 8 copii se culcă seara nemâncat, 1 din 4 renunță la școală din cauza sărăciei și a rezultatelor proaste și 2 din 3 copii sunt retrași de către părinți pentru a munci. Majoritatea dintre aceștia se confruntă cu analfabetismul funcțional, ceea ce înseamnă că nu reușesc să scrie și nu înțeleg ceea ce citesc.

Rezultatele astea, sincer, sunt îngrozitoare.

paine si maine

Ce se întâmplă mai exact în cadrul proiectului Pâine și Mâine?

Am să vă spun din propria experiență ce presupune mai exact proiectul Pâine și Mâine. Adică din ceea ce am văzut cu chiar cu ochii mei și nicidecum din ceea ce mi-au povestit alții.

Copii chiar primesc o masă caldă (prânzul), în timpul orelor de curs. Când am intrat în sălile de curs, profesorii spuneau rugăciunile alături de copii, iar apoi mâncau. Aveau fiecare pe măsuță o caserolă cu ciorbă, una cu felul doi și alta cu desert. Ceea ce mi se pare foarte tare, căci mulți dintre copiii aceia nu se bucură de o masă caldă la ei acasă și chiar vin de drag la școală datorită faptului că știu că o să primească mâncare caldă și gustoasă.

masa calda paine si maine

La sfârșit, ca să vedem și noi ce mănâncă copiii, am primit și noi o masă caldă, de prânz. Gustoasă. Tare gustoasă. Meniul a fost următorul:

  • friptură caldă
  • pilaf cu morcovi
  • salată
  • o chiflă
  • amandină

meniu paine si maine prajitura paine si maine

Pe lângă asta, după programul școlar obligatoriu de zi cu zi, au implementat și programul „Școală După Școală”, unde rămân după cursuri și-și fac temele, li se mai explică ceea ce n-au înțeles și sunt ajutați. Însă nu doar atât. Pe lângă teme și chestii legate strict de materiile școlare, mau au activități de teatru, muzică, desen și alte chestii pentru care ei prezintă interes în fața cadrelor didactice. Practic, ei sunt încurajați să-și dezvolte diverse abilități și să-și descopere hobby-urile, cât și încurajați să învețe și să se dezvolte pe ei înșiși. Ceea ce e minunat, atunci când asta nu vine din familie.

Când am ajuns în satul Geamăna, elevii claselor I-IV ne-au pregătit două surprize. O piesă de teatru jucată de ei, despre igienă, căci învață și cât de importantă este igiena în viața de zi cu zi. 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1159870704064572&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Iar a doua surpriză a fost o floare, frumos colorată, cu mesajul „Sărut mâna pentru masă! – Luciano”. Și am declarat-o ca fiind cea mai frumoasă floare pe care am primit-o, vreodată, de la un băiat. A fost din suflet și cu zâmbetul larg și sincer.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1160778060640503&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Ce m-a impresionat?

  1. M-au impresionat copiii. Erau atât de fericiți că eram acolo, că simt că îi pasă cuiva de ei. Erau fericiți pentru masa caldă și că rămân la școală și după. Că nu se duc la sapă, acasă. M-a impresionat asta din simplul motiv că eu trăiesc într-o bulă de care m-am săturat care, pentru ei, ar însemna perfecțiunea curată. Eu n-am știut niciodată ce înseamnă să n-ai mâncare acasă și să nu te aștepte cineva cu masa pusă, n-am știut ce-s alea haine murdare ce să mai spun de necălcate, n-am știut ce-i aia lipsă de jucării și n-am știut niciodată ce înseamnă să n-ai parte de educație, ori să fiu trimisă în grădină, la sapă. Eu n-am știut ce-s alea greutăți.
  2. M-a impresionat doamna directoare. O femeie care se apropie de pensie, cu un chip senin și multă dăruire față de copii. Era dornică să-i ajute. Să le fie alături și să-i iubească. Și era extrem de fericită că Lidl România și World Vision România au implementat acest proiect și au făcut atâția copii fericiți. Practic, poate le-au salvat viitorul.
  3. M-a impresionat doamna învățătoare de la Geamăna. Stă departe de școală. Merge o parte cu mașina și o parte pe jos. Dar îi sunt dragi copiii și nu renunță. Și cel mai mult m-a impresionat că își face timp pentru ei să-i învețe o grămadă de alte chestii faine pe lângă școală. Cum ar fi teatrul. Căci dânsa a fost regizoarea piesei.

Am plecat foarte impresionată de acolo. Puțin cu lacrimi în ochi. E traumatizant să vezi cum se lansează chestii de ultimă generație, de zeci și sute de milioane, în timp ce alții n-au ce pune pe masă. Și nu e vorba doar despre muncă și a-ți depăși condiția, mai ales atunci când n-ai pe cineva care să-ți însușească niște valori și să-ți dea niște exemple. Ai nevoie, uneori, de oameni din afară care să te ajute și să te susțină.

Cum poți ajuta și tu?

Dacă vrei și tu să ajuți copiii, poți dona 2 euro (cu TVA inclus), prin SMS la 8844, cu textul PAINE. Un copil chiar va fi fericit. Și va fi fericit pe bune.

mai 12, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Mother`s Day
Filme

Film: Mamă, ce zi! – Mother`s Day

by Daniela Bojincă mai 11, 2016
written by Daniela Bojincă

Ceasul meu din colțul din dreapta jos al ecranului îmi arată ora 0.31, în momentul în care eu m-am apucat să scriu acest articol. Practic, mai am doar 6 ore și 29 de minute până să mă trezesc, iar eu încă nu m-am pus în pat. Bine, m-am pus, acum jumătate de oră. Am stat 10 minute și m-am ridicat să scriu acest articol, în timp ce devorez ultimul iepuraș de ciocolată pe care-l mai am prin casă.

Mother`s Day

Mamă, ce zi! sau Mother`s Day (încă am o problemă cu tradusul ăsta și nu înțeleg de ce nu se numește Ziua mamei și în limba română), se vrea a fi o comedie savuroasă a lunii mai, dat fiind faptul că, după noua lege și în România se sărbătorește această zi în prima duminică a lunii mai (adică a coincis cu Paștele și Ziua Muncii – cine mai e ca noi cu 3 sărbători în aceeași?).

Filmul Mother`s Day spune povestea mamelor din întreaga lume, prin prisma câtorva personaje, într-un mod cât se poate de comic. Filmul aduce în prim plan greutățile prin care trece o mamă și cum se simte atunci când nu e lângă copilul ei, sau când îi e rău, sau când îl știe în pericol ori în pragul unei suferințe de care ar vrea să-l cunoască. Frământările mamelor sunt la ordinea zilei în încercarea de a le oferi copiilor ceea ce cred ele că e mai bine pentru ei, indiferent că aceștia le văd ca pe niște greșeli ori sufocări.

Îi regăsim în rolurile principale pe Jennifer Aniston, Jason Sudeikis, Kate Hudson şi Julia Roberts. Patru părinți care se luptă cu greutățile din jur pentru copiii lor și care încearcă să treacă peste orice de dragul acestora. Situațiile în care sunt puși reprezintă comicul filmului. Dar, dacă ai fi în locul lor chiar tu, oare ți s-ar mai părea comice sau le-ai considera ca pe cele mai mari greutăți ale vieții tale?

Eu am râs la filmul Mother`s Day. Nu mi-a plăcut cap coadă. Nu m-a cucerit fiecare scenă în parte, dar au fost multe care m-au prins și m-au făcut să râd în hohote. Iar dacă te face să râzi, înseamnă că și-a îndeplinit rolul de comedie. Și că e fain.

Dacă vreți și voi să vedeți filmul Mother`s Day, el intră în cinematografe din data de 13 mai, fiind distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)

mai 11, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
terapeut
Personal

Copiii din ziua de azi au nevoie de terapeut ca să învețe să meargă și să stea în picioare

by Daniela Bojincă mai 8, 2016
written by Daniela Bojincă

terapeut

Eram încă în vacanță, la Târgu-Jiu, cu maică-mea în bucătărie. Și cum ea ține televizorul mai mereu aprins ca să nu fie chiar singură pe acolo, am auzit o știre chiar interesantă. Foarte interesantă. Nemaipomenit de interesantă care, pe mine, m-a șocat. Nu înțeleg de ce ai face asta dacă nu ar fi neapărat nevoie din punct de vedere medical, ci doar de moft, sau de lene.

Era o știre ceva de genul: încă de la o lună trebuie să-ți duci copilul la kinetoterapeut, ca să învețe să stea corect în fund și să meargă corect. Cam așa ceva suna toată treaba asta care pare cam îngrozitoare. 

Timpul, într-adevăr, nu este întotdeauna de partea părinților în ziua de azi. Viața e din ce în ce mai agitată și, ca să crești un copil, trebuie să te zbați să faci și aia și ailaltă ca să poți să-i oferi o viață liniștită și să-l crești frumos. 

Dar ca să-l duci la terapeut din prima lună să-l înveți să meargă, mi se pare prea mult. Un copil învață să meargă de-a bușilea, se ridică și singur în fund, până ajunge să se ridice în picioare. Maică-mea mi-a zis că la o lună eu stăteam deja în fund fără prea mult ajutor din partea ei.

Un copil, dacă tot îl faci, ai grijă să-ți faci suficient timp să stai cu el să-l ții de mânuțe și să-l înveți să meargă. Să-l ajuți și să-l susții. Să-i fii alături. Și, dacă mai ai și alte treburi de făcut, prin casă spre exemplu, îi poți lua un premergător care să-l ajute să învețe să se susțină pe propriile piciorușe. Dar nicidecum să-l dai pe mâna unui terapeut, doar pentru că tu n-ai timp.

Terapeuții, cred eu, sunt pentru momentele alea în care copilul are o problemă și chiar nu poate. E bolnav. Suferă. Sau chestii de genul ăsta, medicale oricum.

Stăteam așa și mă uitam șocat la televizor și o întrebam pe mama cum de ea a reușit să mă învețe singură să stau în fund, să-mi țină spatele drept, capul într-o poziție corectă și să mă ajute să merg, fără să fie nevoie să mă ducă pe la medici, sau să vină vreun specialist să o învețe. Și cum a învățat-o pe mama ei și pe mama ei bunica ei și așa mai departe, până la oamenii ăia din anul 1500 care aveau instinctul matern și patern de a-și crește copiii, fără să-i învețe cineva „ca la carte” cum se face treaba asta.

Acum totul pare o mare filosofie pe care musai trebuie să te învețe cineva cum să o faci. Îți trebuie instrucțiuni cât se poate de precise mai pentru orice. 

Uneori cred că ne complicăm viața mult prea mult, când ea pare să fie atât de simplă și de naturală. Sau am eu o problemă și nu înțeleg de ce ai prefera să duci copilul la terapeut și nu i-ai cumpăra un premergător să stea pe lângă tine și nu l-ai ajuta chiar tu.

mai 8, 2016 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
divorțul
Personal

Divorțul – soluția CTRL+Z

by Daniela Bojincă mai 6, 2016
written by Daniela Bojincă

Nu pot spune că știu ceva, din proprie experiență, despre divorț. La fel cum nu știu nici despre căsătorie. Cred că poți vorbi despre ce înseamnă, cu adevărat, una sau alta, abia atunci când le experimentezi, când le trăiești. Nu poți știi cum sunt stările pe care nu le trăiești. Dar ne putem da cu părerea despre ele, fie că vrem să le trăim ori ba, chiar dacă nu avem cele mai avizate păreri.

divorțul

Și eu am o părere despre căsătorie. Și despre divorț. Prima e idealistă. A doua o văd ca pe o soluție CTRL+Z. Nu merge, dai un pas înapoi și încerci să o apuci pe alt drum.

Pentru mine căsătoria e o chestie mult prea importantă ca să te avânți din prima în ea. Nu e o simplă prietenie în care te dedici când poți, când vrei, sau când ai chef. E o chestie permanentă în care te dedici tot timpul. Iar atunci când te plictisești, dai un CTRL+Z la viață și uite așa apare divorțul. Că practic despre asta este vorba azi. Despre hai să facem nunta, ne distrăm, ne place, ne plictisim și divorțăm.

Personal, n-am înțeles niciodată de ce oamenii se căsătoresc ca să divorțeze. Azi merge, mâine nu mai merge. N-am înțeles niciodată cu ce schimbă niște hieroglife pe o coală de hârtie, mersul unei relații. N-am înțeles niciodată ce se schimbă în cuplurile care ajung mai devreme sau mai târziu la divorț, după ce semnează niște acte. Sunt niște simple hârtii care nu înțeleg cum te pot afecta psihologic. Cum poți iubi o persoană înainte să semnezi actele și să te plictisești de ea după ce le semnezi. În plus, mai cheltui și bani aiurea.

Cred că atunci când luăm o decizie, ar trebui să lăsăm și creierul să-și spună părerea, nu doar inima. Ar trebui să cântărim lucrurile. Desigur, din punctul meu de vedere, nu actele țin sau formează o relație. Pentru mine sunt prea puțin relevante. Sentimentele sunt cele care contează și care țin doi oameni împreună.

Vorbeam cu un amic, acum ceva timp, iar el îmi spunea că divorțul este efectul căsătoriei, în timp ce căsătoria este cauza divorțului. E funny ca tocmai un tip căsătorit să-ți spună asta. Dar, dacă stai să analizezi, îți dai seama că el chiar are dreptate. Cum altfel ar putea exista un divorț, dacă nu există înainte o căsătorie?

Cel mai rău, din punctul meu de vedere, e atunci când sunt implicați și copiii. Ei suferă să nu-și vadă părinții împreună, să nu conviețuiască împreună și să nu crească alături de ei. Pe lângă asta, sunt ca o coardă cu două capete de care trag ambii părinți alături de un avocat bun. Sau ca o minge de ping-pong. Sau de tenis. Sau de fotbal. Sunt pasați de la unul la altul și, din punctul meu e vedere, nu asta înseamnă fericirea pentru un copil.

Dar, decât să existe neînțelegeri și certuri infinite, cel mai bine, chiar și pentru copil, e ca părinții să se despartă de comun acord. Iar dacă nu, ei bine de asta există câte un avocat pentru divorț și partaj. Ca să rezolve el chestiile dificile, când de la sine nu se poate.

Pentru mine, căsătoria, e ceea ce văd la cuplurile care au vreo 20-30-40-50 de ani împreună. Sau, mai bine spus, exemplu de căsătorii durabile, care contează. Căsătoria nu e un act. E tot o relație. Profundă. Nu? 

mai 6, 2016 8 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
nomasvello
Personal

Cum a fost la Nomasvello

by Daniela Bojincă mai 5, 2016
written by Daniela Bojincă

Sinceră să fiu, am acceptat destul de greu să le cal pragul celor de la Nomasvello România. Să zicem că atunci când e vorba de tratamente pentru piele, pentru că am o piele tare sensibilă, sunt destul de reticentă. Nu accept orice și nici oricum. Trebuie să fiu convinsă că ceea ce urmez să fac e bine și nu-mi dăunează. Așa că m-am apucat pe cercetat, să văd ce înseamnă cu adevărat epilarea definitivă, tratamentele de rejuvenare facială, tratamentele de tonifiere și fermitate și curățarea facială Pro Skin.

nomasvello

Și după ce am citit despre toate cele, mi-am dat seama că singura care mi s-ar potrivi ar fi rejuvenarea facială și epilarea definitivă de la Nomasvello. Pentru tratamentele de tonifiere și fermitate sunt prea tânără. Iar pentru curățarea facială Pro Skin, fiind cardiacă, nu mă încadrez (se folosește o brățară galvanică). Așa că, dintre rejuvenare facială și epilare definitivă am ales rejuvenare facială. Mi s-a părut mai accesibilă și mai „ușoară”.

Ce este aceea o rejuvenare facială?

O rejuvenare facială este, în principal, un tratament pentru acnee, riduri și pete. Prin rejuvenare facială se împrospătează aspectele pielii căci, cu ajutorul luminii intens pulsate (IPL), se estompează ridurile acneea și petele.

Personal, n-am nici riduri și nici acnee. dar am câteva pete de la soare pe față. Și mi-am zis să încerc, cu două ședințe, să vedem dacă are sau nu are vreun efect. Și, după cele două ședințe, am observat că unele dintre petele mai puțin pronunțate, au dispărut, iar altora le-a rămas doar conturul. Drept dovadă, are un efect vizibil încă din primele ședințe, din totalul recomandat de 8-12 sesiuni consecutive (la 21 de zile distanță una de alta).

Care este procesul pentru o rejuvenare facială?

M-am gândit, când m-am apucat să scriu despre asta, să vă spun și care este procesul pentru o rejuvenare facială. Adică ce se întâmplă mai exact, pentru că asta m-a interesat și pe mine când am căutat să mă documentez despre aceste tipuri de tratamente.

Te așezi pe masă și doamna o să îți curățe tenul cu niște dischete, în caz că ai machiaj sau pur și simplu praf de afară. Apoi, îți acoperă ochii cu niște dischete și îți pune niște ochelari, ca să te afecteze cât mai puțin lumina intens pulsată și îți acoperă cu un creion alb, care să respingă lumina, toate alunițele de pe față. După aceea, îți dă cu niște gel rece pe față (care pe mine mă relaxa și chiar îmi plăcea) și începe să pulseze în zona respectivă lumina, cu ajutorul aparatului. Toată treaba asta se face de două ori pe față, la fiecare ședință în parte: frunte, nas, obraji, bărbie, buza superioară. După ce s-a terminat procesul ăsta, se aplică o cremă hidratantă pe față și se evită expunerea la soare.

nomasvello

Doare?

Asta a fost prima mea întrebare, în momentul când am intrat pe ușa celor de la Nomasvello. Dacă doare, iar apoi care este procesul? Practic, de asta am ales o rejuvenare facială și nu o epilare definitivă. Știam că la epilare doare, pentru că îți carbonizează firul de păr de la rădăcină și e destul de dureros. Dar nu doare nimic. Uneori, unde mai e câte un fir de păr din acela foarte subțire, puf, pișcă, să zicem. Dar nu se simte cine știe ce. Gâdilă. Dar durerea este exclusă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la cei de la Nomasvello?

De obicei, când intri într-un salon, încearcă să te facă să alegi cât mai multe tratamente, fie că ai sau nu nevoie, doar ca să mai facă ei niște bani. Te ia cu texte din alea că cel mai bine e să faci aia și aia, atâtea și atâtea ședințe că bla bla bla, o să vezi tu ce bine o să fie după și așa mai departe.

Când am ajuns la centrul Nomasvello din Unirii, doamna respectivă mi-a spus că n-am nevoie de tratamente faciale și nici nu ar trebui să-mi obișnuiesc tenul de pe acum cu astfel de tratamente, căci am un ten tânăr, ferm și frumos. Nu mi-a spus: „Aaaa, dar știi, că ai petele astea și nu se duc ele doar cu două ședințe, trebuie să le faci pe toate 8-12 și apoi să continuăm cu tratamente de întreținere și așa mai departe”. Ba din contră, mi-a recomandat niște metode naturiste pentru o curățare facială eficientă. Pe blogul Nomasvello au o grămadă de astfel de metode, tratamente și sfaturi utile interesante.

Apoi, mi-a plăcut și cum era aranjat salonul. Era primitor și cald, în culori verzi și cu alb. Atmosfera era plăcută și relaxantă, ca să zic așa. Însă doamna care îmi spunea fiecare pas pe care urma să-l facă și îmi explica de ce face așa și nu altfel, m-a cucerit. Mi-a fost tare drag de dânsa. Așa ar trebui să se întâmple peste tot. Oamenii să fie primitori, că doar e în interesul lor și să îți explice tot ceea ce fac.

mai 5, 2016 8 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
paste fericit iepurașul
Personal

Iepurașul a fost darnic anul ăsta

by Daniela Bojincă mai 3, 2016
written by Daniela Bojincă

Nu știu despre voi, dar eu anul ăsta am avut parte de un iepuraș tare darnic. Aș putea spune că iepurașul a fost mai darnic ca niciodată. Dacă ani la rând mi-a adus ba iepurași de ciocolată, ba ouă de ciocolată, ba hăinuțe, ba biciclete de copii, ba jucării sau mai știu eu ce altceva, ei bine anul ăsta mi-a adus o răceala zdravănă, de n-am mai poposit niciodată pe la mine, care m-a pus la pat imediat ce am și căpătat-o.

paste fericit iepuras

Miercuri, pe 27 aprilie, alergam să prind trenul de 8.50 care avea să plece din Gara de Nord, spre Târgu-Jiu. Am urcat în el pe la și 45. M-am așezat frumos la locul meu și am simțit cum începe să mă ardă, brusc, gâtul. Și atunci mi-am zis că sigur răcesc.

Și-mi făceam eu planuri, să ies cu bicicleta, să mă plimb prin oraș, să stau cât mai mult pe afară, să scriu articole despre cât de frumos și de bine e în natură (surprinzător, m-am săturat de betoanele din București). Și am ajuns acasă pe la 15 (CFR și întârzierea). Am mâncat. Am mai vorbit cu ai mei. M-am plâns de gât și a început și mai rău. Cert e că, pe la 18-19, m-a trimis maică-mea să mă bag în pat că eram mai mult moartă decât vie și așa am zăcut toată perioada asta. În pat, sub plapumă de iarnă, cu foc în centrală, tras de nas, tuse, ceaiuri fierbinți și multe pastile.

Știți voi expresia aia cu răcită cobză? Ei bine eu am fost răcită cobză cobză cobză!

Recunosc, m-am ridicat din pat ca să mă duc la masă. Și la toaletă. Și cam atât. În rest am dormi și mi-am plâns de milă. În gând, că de vorbit nu prea puteam. Era un adevărat chin. Practic, s-au dus în van toate planurile mele de plimbăreală, ieșit cu bicicleta și orice altceva.

Iepurașul nu mi-a înțeles bine dorința. Îi cerusem, într-adevăr, să mă relaxez și să mă odihnesc. Iar el a dat-o în extremă cu odihna. Mi-a oferit un cadou care să mă țină la pat și să mă odihnesc de-a binelea. Data viitoare o să încerc să nu-mi mai doresc chiar atât de multă odihnă, că se pare că nu-i tocmai bine. O să fiu mai precisă cu iepurașul.

Iar dacă vă întrebați cum îmi mai e acum, ei bine m-am ridicat din pat. Încă trag de nas și încă dau niște concerte extraordinare pe timp de noapte și spre dimineață. Uneori, mă mai doare capul. Partea bună e că nu mai tușesc chiar atât de rău, nu mă mai doare gâtul.

Paște fericit și vouă, chiar și în a treia zi de Paște! Sunt încă în termen, ca să zic așa.

mai 3, 2016 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
8-idei-de-cadouri-pentru-miri
Guest Post

Guest Post: 8 idei de cadouri pentru miri în 2016

by Daniela Bojincă aprilie 21, 2016
written by Daniela Bojincă

Ți-ai ales rochia și pantofii asortați iar el și-a cumpărat un costum care-i vine ca turnat pentru nunta prietenilor voștri, însă când vine vorba de cadouri pentru miri nu ați făcut mari progrese. Iasmina Șeulean vine cu 8 idei de cadouri pentru miri în 2016.

8-idei-de-cadouri-pentru-miri

Alegerea unui cadou pentru miri presupune câteodată mici bătăi de cap, astfel că de cele mai multe ori invitații preferă să ofere drept cadou de nuntă tradiționalul plic, cu intenții bune pentru o viață fericită împreună.

Însă dacă aveți o relație apropiată cu viitori însurăței, sunteți prieteni, rude sau părinți, veți dori să le oferiți un cadou de nuntă mai personal, pe lângă clasicul plic, pentru a-și aminti cu drag de voi.

Care sunt cele mai inspirate și deosebite cadouri de oferit viitorilor soți? Pentru a evita alegerea unui cadou tipic pe care este posibil ca și alți invitați să il dăruiască, cum ar fi seturi de tacâmuri, blender, robot de bucătărie, trebuie să le cunoașteți foarte bine pasiunile, gusturile și hobby-urile.

Indiferent dacă viitori miri au înclinații gastronomice, iubesc obiectele de decor sau doar iși doresc ceva pentru a le aminti de ziua nunții, aveți la dispoziție 8 idei ingenioase care să vă ajute în alegerea cadoului de nuntă ideal.

1. Un coș cadou

Acesta este un cadou ideal pentru casă nouă. Puteți să adăugați în el câte puțin din toate: ciocolată belgiană, un vin nobil, bomboane franțuzești, miere raw, dulceață de casă; totul așezat într-un simpatic coș din paie. Adăugați și o felicitare scrisă de mână cu o urare de casă de piatră și ați găsit „rețeta” cadoului ideal pentru un cuplu de căsătoriți.

2. O sticlă de șampanie personalizată și 2 pahare pictate

Cadourile personalizate pentru miri sunt la mare căutare, acestea reprezentând un cadou elegant, special creat pentru ei cu un mesaj din partea nașilor, părinților sau a prietenilor apropiați. Un set de șampanie personalizată cu un mesaj de felicitare și 2 pahare pictate cu numele mirilor este un cadou inedit și personal care le va aminti cu drag de ziua lor specială.

3. Cadouri „asortate”

Dacă tot am vorbit de cadouri personalizate, la fel de populare sunt și cadourile „asortate” – un set de halat de baie și papuci de casă pentru ambii parteneri sunt ideale pentru o zi la spa sau un răsfăț chiar la ei acasă, un set de ceai cu căni personalizate cu un mesaj sau numele lor și data nunții, pernuțe de dormit personalizate cu un mesaj haios etc. Aceste cadouri simpatice, gândite pentru ei, le vor înfrumuseța atât casa cât și simțurile :).

4. Cărți cu rețete

Savuroasele cărți pentru gătit sunt un cadou apreciat de catre mirii gurmanzi, celor cărora le place să experimenteze în bucătărie. Cartea lui Jamie Oliver -Gătește în 15 minute oferă rețete simple și gustoase care pot fi preparate în doar 15 minute, lor rămânându-le suficient timp pentru al petrece împreună, plutind pe propriul norișor al iubirii.

5. Album Handmade de nuntă

Pentru a-și păstra amintirile de la nuntă într-un loc special, un cadou sentimental potrivit este un album foto handmade de nuntă, creat special pentru fericitul cuplu, în culori pastelate cu flori din organza și dantelă, cu locuri compartimentate inedit pentru poze si mesaje.

6. Ramă foto gravată

Tot la capitolul „cadouri cu poze de la nuntă” le puteți dărui o ramă foto gravată cu data nunții și numele celor doi, care să încadreze poza lor favorită. Un cadou personalizat de suflet care iși va găsi cu siguranța un loc de cinste în noua lor casă.

7. Copacul Familiei

Dacă sunt pasionați de artă, acest cadou este ideal pentru ei. Le puteți dărui un bonsai realizat prin pictură și lucru manual, alcătuit din pietre semiprețioase pentru bunăstare și iubire sau pietre reprezentative pentru zodiile celor doi.

8. O excursie tip „City Break”

Acest tip de cadou pentru miri poate fi oferit dacă bugetul vă permite și știți cu siguranță ca mirilor le-ar plăcea o escapadă romantică. Cadoul acesta este preferat de către părinții sau rudele apropiate cuplului. Un „city-break” de câteva zile la Paris, Veneția, Roma sau Londra, îi va găsi pe miri la întoarcere mai îndrăgostiți ca niciodată.


Articolul este scris de Iasmina Șeulean care apreciază „frumosul” în orice formă a sa. Iasmina lucrează într-o echipă despre care ea zice că-i minunată – www.Kadoly.ro, o echipă care își dorește să creadă că nu realizează doar cadouri personalizate, ci amintiri unice ce dăinuie o viață.

aprilie 21, 2016 5 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
trenul regal
Cultură

Trenul Regal – palatul de pe șine

by Daniela Bojincă aprilie 20, 2016
written by Daniela Bojincă

Duminică am fost și am vizitat Trenul Regal. L-am ratat de multe ori. L-am ratat când a mai fost prin București, în Târgu-Jiu și în Craiova. Iar acum am primit un mesaj, din Albania, cum că Trenul Regal staționează la linia 14, în Gara de Nord,  până vineri, 22 aprilie și poate fi vizitat zilnic între orele 09:00 și 18:00. Este o activitate adresată atât elevilor în cadrul săptămânii „Școala Altfel”, cât și celor care au terminat deja cu școlile și vor pur și simplu să-și îmbunătățească cunoștințele referitoare la căile ferate din România.

trenul regal

Pictură proprie în Pixlr

Pentru elevi, prețul este de 6 lei, iar în rest de 9 lei – pentru Trenul Regal, iar pentru Muzeul CFR este de 2 lei și respectiv 4 lei. Personal, mi se pare o sumă modică. Așa că, dacă vreți să vedeți trenul regal, mai aveți timp azi, mâine și vineri.

Am fost tare entuziasmată când am aflat că pot, în sfârșit, să vizitez Trenul Regal. Eram curioasă cât de luxos este și cum se lăfăiau marii noștri conducători în lux. Mă așteptam să mă orbească și să mă dea pe spate. În schimb, am fost orbită de modestie. Nu știu cum arată alte trenuri regale, dar al nostru este tare modest.

Ce găsești în interior?

După ce te minunezi de locomotiva veche, pe cărbuni, în stilul anilor respectivi, care te duce cu gândul la Hogwarts (pentru fanii Harry Potter) – care apropo, acum este înlocuită de o locomotivă electrică, intri în vagoane. Primul „compartiment” este dedicat unei săli de mese în care obișnuiau să ia micul dejun regele și regina, după care intri în dormitoarele celor doi, separate de către o baie comună, deloc luxoasă, ci mai degrabă extraordinar de simplă.

Apoi, mai găsești o serie de alte dormitoare și de bucătării. O sufragerie și o sală de mese mai mare, cât și o cameră cu fotolii, în care se retrăgeau pentru discuții sau ceva de genul ăsta. N-aș putea să vă spun exact, căci ghid nu am avut decât în camera unde se lua micul dejun și în dormitoarele regelui și al reginei, plus bucătăria acestora. Apoi ne-a lăsat în voia sorții, să admirăm ce avem chef.

În tren, predomină lemnul de mahon și pielea. Mobilierul de bucătărie este unul cât se poate de simplu, alb, (seamănă cu al bunică-mii de la țară), iar băile seamănă cu băile alea pe care începeau să le aibă oamenii prin 1970-80. Mai multe poze din tren, făcute așa cum trebuie, puteți găsi aici. Desigur, pentru anii 1920-1930, mobilierul de bucătărie respectiv și băile, putem spune că erau un lux. Dar nu sunt un lux  acum, așa cum ne minunăm de interiorul luxos al Peleșului sau mai știu eu ce alt castel/palat regal.

Ce mi-a plăcut la Trenul Regal?

Mi-a plăcut modestia. Simplitatea. Mă bucur că nu am văzut un contrast mult prea mare.

Mi-a plăcut și locomotiva. Eu sunt pasionată de tot ceea ce are o amprentă a timpului. 

Apoi, mi-a plăcut tare mult că ne-au lăsat să facem poze, gratuit. E ceva foarte rar în ziua de azi, când peste tot ți se cer bani să faci poze.

Și mi-a plăcut tare mult sufrageria. Tare frumoasă mai era, așa, nici foarte simplă, nici foarte luxoasă.

Pe spatele biletului, mi-a plăcut că sunt informații despre Trenul Regal. Cum a fost el comandat și așa mai departe. Informații utile, zic eu. E fain să-ți dea și ceva scris, cu care să rămâi efectiv. Și mi-a mai plăcut că avea un pliant pe mese, prin sufragerie și prin diferite compartimente, cu informații în engleză. Era același, ceea ce era și mai interesant, că după ce îl vedeai de câteva ori, te stresa și-l deschideai să vezi ce scrie :)).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1145789375472705&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3

Ce nu mi-a plăcut la Trenul Regal?

Ei bine, da, sunt și lucruri care nu mi-au plăcut. Spre exemplu, una dintre bucătăriile din capătul trenului, era murdară. Pe pereți erau pete de ulei. Mi s-a părut aiurea. 

Apoi, am înțeles că e închiriat pe la tot felul de evenimente. Și părea, oarecum, ca o haină din aia ponosită, de care nu prea ai grijă. Cred că ar trebui mult mai bine întreținut. Până la urmă, este una dintre valorile noastre naționale.

Și, nu în ultimul rând, nu mi-a plăcut că nu am avut un ghid dintr-un capăt în altul al trenului. Am avut în primul vagon, cel cu dormitoarele regelui și reginei, iar apoi pauză. Era mult mai interesant să se intre pe grupuri, că nu erau nici mulți oameni și să se povestească despre fiecare compartiment în parte, ale cui sunt camerele, pentru cine erau și celelalte bucătării din celelalte vagoane, când obișnuiau să se întâlnească în sufragerie, ce era cu mini-camera aia cu fotolii, puțin întunecată și așa mai departe. Cred că era și mai interesant decât frumusețea în sine a trenului regal.

Chestii interesante despre Trenul Regal

Trenul Regal a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand, pentru a se putea deplasa mult mai ușor alături de Regina Maria atât pe teritoriul României Mari cât și în străinătate, în țările vecine, fiind considerat ca o punte de legătură între Coroană și comunitățile locale, cât și un simbol al statului român.. A fost fabricat în Italia și, din păcate, a ajuns în București abia după un an de la moartea lui Ferdinand, fiind inaugurat în anul 1928. 

În 1940, Regele Mihai a folosit trenul în foarte multe ocazii, în călătoriile sale prin comunitățile românești.

aprilie 20, 2016 3 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
film fan
Filme

FAN – iubire, demență, dăruire

by Daniela Bojincă aprilie 17, 2016
written by Daniela Bojincă

FAN este fix despre asta, dacă e să mă întrebați pe mine. Un film despre iubire, demență și dăruire, toate duse la un nivel extrem.

film fan

Sinceră să fiu, nici nu știu cu ce să încep mai întâi, despre filmul ăsta. Cu povestea lui, sau cu părerile mele? Am atât de multe de spus despre el, de bine, încât nu știu cu ce aș putea începe prima dată. Dar am să vă povestesc așa, puțin, cam despre ce e vorba în film.

Avem două personaje principale în filmul FAN. Gaurav Chandna (Juniorul) și Aryan Khanna (Seniorul). Cel din urmă este unul dintre cei mai faimoși actori ai Indiei, iar cel dintâi pare a fi copia lui fidelă, unul dintre cei mai mari fani ai acestuia. Juniorul își dedică întreaga viață venerându-și Seniorul: lipește postere și fotografii pe orice bucățică de perete din cameră și își imită Seniorul în cadrul celui mai mare festival local de tinere talente, câștigând ani la rând premiul întâi.

Nimic straniu până aici. Oricare dintre noi are, până la urmă, un idol pe care îl „venerează” într-un fel sau altul și al cărui exemplu îl urmează. În povestea celor doi lucrurile se complică în momentul în care Juniorul decide să-și ia inima în dinți și să se ducă tocmai în Mumbai, să-și întâlnească idolul. 

cel mai mare fan

Însă, de cele mai multe ori, super-starurile nu sunt ce par a fi la televizor. Și, trebuie să admitem, deși fanii i-au adus în topuri, nu-i pot iubi și nici nu le pot oferi ceva mai mult decât talentul lor. Iubirea e ceva mult prea profund. Iubirea o împărtășești cu apropiații, cu oamenii care fac parte cu adevărat din viața ta. Apoi, cealaltă iubire e doar bunătate față de cei din jur, dar niciodată iubire în adevăratul sens al cuvântului. Și super-starurile sunt, în cele din urmă, oameni. Cum noi nu-i iubim pe toți, nici ei nu iubesc pe toată lumea.

Dar poate, oare, Juniorul să înțeleagă asta în momentul în care își întâlnește Seniorul și i se pare că nu primește nici măcar o fărâmă de bunătate din partea lui, după ce el își riscase chiar viața și libertatea ca să-l întâlnească? Cu siguranță, atunci când îți dedici întreaga viață unei persoane și o iubești cu toată ființa ta, înțelegerea asupra faptului că ea nu-ți împărtășește sentimentele nu este chiar prima opțiune pe care o iei în calcul. Iar lucrurile, de aici, o iau razna. Deraiază într-un hal fără de hal, căci toată dragostea Juniorului se transformă într-o dorință avidă de răzbunare.

Totul se schimbă la 180 de grade. Iar tu ajungi, ca spectator, să te întrebi de cine să-ți fie mai mult milă? Pe cine să susții? Cine are dreptate? Cine e mai îndreptățit? Și, mai ales, care dintre cei doi ar trebui să plătească?

În mare, cam despre asta este filmul. Iar mie, pe lângă poveste, mi-au mai plăcut câteva lucruri: abaterea de la filmele indiene clasice, interpretarea și montajul. Să le luăm pe rând.

fan

Filmele indiene clasice și FAN

Filmele indiene clasice sunt caracterizate de dansurile și melodiile tradiționale. Sunt un fel de musical-uri care ori te cuceresc, ori te plictisesc. FAN nu a avut astfel de momente clasice, cu melodii și dansuri tradiționale, ceea ce îl face și mai interesant. E o nouă perspectivă asupra filmelor indiene.

Interpretarea

Apoi, interpretarea pe mine m-a dat pe spate cu adevărat abia după ce am văzut filmul. Și știu că asta poate suna ciudat, dar am o explicație bună. Ideea e că interpretarea a fost atât de bună, încât mie dacă nu-mi spunea cineva la ieșirea din sală, eu habar nu aveam că Juniorul și Seniorul au fost jucați de către același actor, Shah Rukh Khan, care își schimba mimica feței în funcție de personajul pe care îl avea de jucat. Juniorul semăna cu Seniorul, într-adevăr, dar nu cât să spui că sunt una și aceeași persoană. Iar treaba asta, mie, mi s-a părut senzațională.

Montajul

Ei bine, dacă interpretarea a fost excepțională, montajul a fost și mai și. Au fost scene de bătaie și scene foarte dinamice, care îi implicau pe amândoi în același timp, scene care au fost, din punctul meu de vedere, extraordinar de bine făcute la montaj, fiind același actor care interpreta două roluri. Interpretarea și montajul au fost foarte bine îmbinate, ceea ce face din FAN un film care să merite.

Și, un ultim PLUS  pe care i-l aduc eu acestui film sunt locațiile filmărilor. Mi s-a părut tare fain ca un film indian să fie filmat atât în India (Delhi și Mumbai), cât și în Europa (Londra și Dubrovnik). Filmul devine și mai interesant, cu o acțiune care se complică cu fiecare locație în parte în care cei doi se întâlnesc. Iar treaba înseamnă că devine serioasă și că se investește din ce în ce mai bine în filmele indiene.

Personal, după ce am văzut FAN, unul dintre puținele filme indiene care mi-a și plăcut, alături de Bajirao Mastani, chiar cred că bollywood-ul va ajunge undeva la fel de sus ca filmele hollywoodiene. Se vede un progres al calității filmărilor, montajului, interpretărilor și poveștilor. Ceea ce este un mare plus.

Filmul este distribuit în România de către BML Movie Entertainment. 

Sursă YouTube (user YRF)

 

aprilie 17, 2016 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home