• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
leapsa
Blogging

Leapșa Liebster – e cazul să scap de ea

by Daniela Bojincă august 12, 2015
written by Daniela Bojincă

După patru nominalizări, mi-am zis că este cazul să scap de leapșa asta de-a dreptul enervantă ce, sincer vă spun, a început să-mi mănânce zilele și să mă roadă așa, încet, încet, pe interior.

Când am primit prima nominalizare, de la Xaara Novack, eram la Untold. Și, neavând timp, nici nu m-am uitat peste ea. Mă gândeam că-i o leapșă faină, dat fiind că în germană înseamnă „drag”. Apoi, am plecat la Summer Well și, când am ajuns acasă, m-am mai trezit cu încă trei nominalizări, la intervale scurte de timp.

Abia atunci mi-am zis să intru și eu să văd despre ce-i vorba. O provocare: să răspunzi la niște întrebări. După care să pui niște întrebări. Și să nominalizezi. Practic să-ți dai un interviu pe propriul blog și să nominalizezi alte persoane care să facă același lucru.

Fiecare trebuie să răspundă la 11 întrebări și să pună tot atâtea către nominalizați. Practic, eu am 44 de întrebări (câte 11 de la fiecare). N-am vrut să o fac. Mi-am zis că mă eschivez eu într-un fel și trec peste. Doar că m-am răzgândit ca să le pot mulțumi celor patru într-un mod mai special: așa că celor care m-au nominalizat, le doresc la fiecare atâția ani de GHINION câte întrebări mi-au pus ei mie. Pam Pam!

Dar să începem și leapșa asta, zic! Însă, înainte de toate, să vă spun cum m-am hotărât eu să fac leapșa asta, că doar n-am făcut insolație să mă apuc să răspund chiar la toate întrebările puse, așa că m-am hotărât să iau, în ordinea nominalizărilor, câte o întrebare de la fiecare, până ajung la 12 întrebări (ca să fie 4 de la fiecare). Și nu, n-am să le înșir pe toate și apoi să răspund, ci am să scriu întrebarea și răspunsul: scurt și la obiect.

Iar de nominalizat, n-am să nominalizez pe nimeni. Nu-mi place să fac asta. Dacă omul ăla nu vrea? În schimb, am să vă las pe voi, în caz că vreți, să preluați această leapșă și să răspundeți la aceleași întrebări la care am răspuns și eu.

 Î: 1. Piesa vestimentară favorită în vara aceasta. Ce ați purtat cel mai des? (Xaara Novack)
R: Vara asta mi s-a pus pata pe salopete cât mai colorate. Adică piese din alea vestimentare dintr-o singură piesă. Gen asta de mai jos.

https://www.facebook.com/3.14shky/posts/1002588339792810

Î: 2. Să presupunem că te-ai putea întoarce în timp și te-ai întâlni cu tine când aveai 16 ani. Ce sfaturi ți-ai da? (Rareș Manolache)
R: Nu mi-aș da niciun sfat. M-aș lăsa să trăiesc la fel căci, altfel, n-aș mai putea ajunge omul care sunt azi.

Î: 3. La ce vârstă ai câștigat primii tăi bani și ce ai făcut cu aceștia? (Marian Buzarnescu)
R: Sincer, nu mai știu cât aveam. Oricum, sub 10 ani. Am primit câțiva lei la adunat de prune și, din câte-mi aduc eu aminte, mi-am luat dulciuri. Mi-a plăcut de mică să fiu independentă și să câștig bani din ceea ce fac.

Î: 4. Care a fost obiectul de studiu preferat la școală? (Ioana Moldovanu)
R: Mă duceam cu drag și fără pic de groază la orice oră de informatică. Profa știa cum să-și predea materia.

Î: 5. Ce oraș ați dori să vizitați în viitorul apropriat? (Xaara Novack)
R: Mi-ar plăcea să vizitez multe orașe, doar că nu știu pe unde exact mă vor purta pașii în viitorul apropiat. Însă, cel mai tare, în momentul de față, mi-aș dori să vizitez Moscova. Dar știu că nu se va întâmpla asta în viitorul apropiat.

Î: 6. Ai un citat după care te ghidezi în viață? Care e acela? (Rareș Manolache)
R: Nu, n-am așa ceva. Nu mă ghidez după lucruri pe care alții le-au spus, ci doar după propriile mele experiențe.

Î: 7. Dacă ai câștiga la loto, ce ai face cu banii? (Marian Buzarnescu)
R: Nu joc la loto. Dar, dacă aș juca și-aș câștiga, în primul rând aș investi în ceva ca să-mi asigur viitorul, iar apoi m-aș plimba prin lume să o cunosc.

Î: 8. Care crezi că a fost cea mai mare invenție a omenirii? (Ioana Moldovanu)
R: Inventarea tehnologiei și dezvoltarea ei în absolut toate domeniile.

Î: 9. Un cântec preferat, care vă obsedează sau un earworm de care nu puteți scăpa? (Xaara Novack)
R: N-am cântece preferate. Dar mi se întâmplă ca, uneori, să devind obsedată de câte o melodie și să o ascult ore întregi, zile în șir. Momentan sunt obsedată de melodia asta:

Î: 10. Dacă banii nu pot cumpăra fericirea, crezi că vei putea fi vreodată cu adevărat fericit fără să ai niciun ban? (Rareș Manolache)
R: Știu că poate pare ciudat, dar există oameni care încă trăiesc fără niciun ban, din trocuri, sau oamenii din triburi și, cu siguranță, sunt fericiți acolo, în lumea lor. Pentru noi însă, fericirea s-a transformat în lucruri care pot fi cumpărate cu bani: ești fericit când cumperi un laptop, când pleci într-o vacanță și alte d-astea. În ziua de azi nu poți fi fericit fără bani, pentru că nu poți trăi fără ei. Însă, dacă s-ar schimba ceva, la nivel de societate, cu siguranță am putea trăi și fără existența banilor.

Î: 11. Cu barbă sau fără? (notă: la fete întrebarea se referă la preferințele pentru masculi, nu cum preferă ele să își poarte părul facial) (Marian Buzarnescu)
R: Cu barbă, conform studiilor, bărbații par mai sexy. Fără barbă, nu zgârie :)). Deci fără.

Î: 12. Când ai plâns ultima oară? (Ioana Moldovanu)
R: Când am văzut filmul Age of Adaline (adică acum câteva seri). Las trailer-ul aici, poate îi surâde cuiva.

 

The Age of Adaline Official Trailer – “Someone To Love”Love is worth waiting a lifetime for. Discover The Age of Adaline starring Blake Lively, in theaters 4/24!

Posted by Age of Adaline on Thursday, 12 February 2015

august 12, 2015 8 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
summer well
Muzică

Cam așa a fost la Summer Well anul ăsta

by Daniela Bojincă august 11, 2015
written by Daniela Bojincă

După cum bine știți și după cum vă anunțam și în articolul de aici, la invitația Orange România, am fost la festivalul Summer Well de pe Domeniul Știrbei (un loc superb, apropo).

Pe scurt, mi-a plăcut la Summer Well. Muzică bună, distracție multă. Păcat că a ținut doar două zile și că fiecare trupă a cântat cam în jur de o oră. Cu siguranță ar fi fost și mai fain dacă festivalul ar fi durat mai mult nu doar ca număr de zile, ci și ca număr de ore pe zi.

Însă, așa cum v-am obișnuit când vă povestesc despre vreo activitate de genul acesteia, zic să o iau și de data aceasta în ordine cronologică. Sau aproape cronologică, în funcție de cum mă mai ține memoria.

https://instagram.com/p/6Icub2nvBx/?taken-by=danielabojinca

În prima zi a fost cu ghinion. Ne-am hotărât să mergem mai mulți bloggeri cumașina lui Pandutzu (aka băiatu cu steagu) și, surpriză, mașina avea pană. Așa că dă-i și caută vulcanizare sâmbăta, după ora patru. O adevărată fericire, dacă pot spune așa.

Dar nu-i bai, s-a rezolvat relativ repede cu pana și am ajuns și la festival (la al doilea concert – Kwabs). Iar după ce i-am ascultat pe toți ( Kwabs, The Maccabees, La Roux și Foals, fără Circa Waves că nu i-am prins), am dat verdictul: LA ROUX au fost CEI MAI TARI! Adică eu am adorat la propriu vocea tipei. E absolut genială. Pe locul doi în prima zi situându-se cei de la Foals.

N-am reușit să fac prea multe activități în prima zi de Summer Well . În pauze am fost mai mult prin recunoaștere, ca să știu exact unde trebuie să mă duc a doua zi ca să fac ce mi-am propus. În prima zi doar m-am dus cu Sorin, bloggerul meu bodyguard, la standul Orange să ne luăm baterie externă pentru telefon și cartelă gratuită pentru net nelimitat la Summer Well și următoarele 58 de zile (60 în total). Și era foarte tare că atunci când se descărca puteai să te duci să o schimbi cu una încărcată. Sau, dacă nu, mai aveai opțiunea V-tree, să-ți încarci telefonul. Și, uite așa, nu mai aveai probleme cu descărcatul telefonului. Aplauze pentru Orange la faza asta căci, pentru orice festivalier, este important ca bateria telefonului să fie mereu încărcată astfel încât să poată să facă cronici live de la festival.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1001661169885527&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

A doua zi, iar i-am ratat pe primii care au concertat și anume pe Sohn, din cauza traficului. Am ajuns abia la Foxes. E bine și așa, decât deloc, nu? Iar în cea dea doua zi cel mai mult mi-au plăcut cei de la Kasabian și cei de la Jungle. Habar nu am, au fost, să zicem, mai pe spiritul și caracterul meu.

Însă, dacă ar fi să spun care mi-a plăcut mai mult per ansamblu, dintre toți cei care au cântat în astea două zile, aș rămâne tot la LA ROUX. M-am îndrăgostit iremediabil de muzica lor.

Acum, să mă laud cu cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat în cadrul festivalului. Dacă ați fost acolo, cu siguranță i-ați auzit pe cei de la Jungle, în mijlocul concertului lor, spunând: „We love your flags, guys!”. Ei bine, eu fluturam unul dintre steagurile alea (ăla de se vede mai jos, că-s mai scundă decât Sorin, el fluturându-l pe celălalt). Practic i-am luat gloria lui Pandutzu care, în momentul ăla, făcea poze.

steag summer well

Foto pandutzu.com

În cea de-a doua zi am și reușit să fac mai multe activități. M-am plimbat pe la cortul Orange, să mă joc, evident. Doar că n-am prea reușit. Nu știu cum se făcea, dar în fiecare pauză erau atât de mulți, încât nu apucam repede să încep că și începea următorul concert. N-a fost cu noroc pentru mine. Dar măcar am ajuns acolo și am încercat, nu?

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1002248363160141&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

Mă bucur că am prins balonul de la Orange la Summer Well. Balonul ăla chiar a fost o experiență faină. Și, pentru că-i mai frumoasă poza cu el, am să vi-o arăt și vouă. Iar dacă veți avea ocazia, nu ezitați să vă urcați într-o asemenea jucărie. E atât de fain încât nu poți descrie sentimentul.

https://instagram.com/p/6K8VtsHvPE/?taken-by=danielabojinca

Ohhh, da. Cum era să uit să vă spun despre cel mai frumos pahar pe care-l am acum acasă? Cred că-i cea mai frumoasă și mai vie amintire de la festival, căci o să-l am mereu cu mine, să-mi amintească de experiența asta frumoasă la care, cu siguranță, am să revin. E un festival frumos, cu muzică bună. Trebuie să mai existe ediții viitoare, doar că puțin mai lungi. Să apuci să te bucuri mai mult de festival, nu să simți că abia a început și s-a și terminat. Așa că, Summer Well, festival frumos, ne vedem și la anul. Sper!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1002005849851059&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

august 11, 2015 3 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
uber romania
Calatorii

Cum a fost prima mea cursă cu Uber

by Daniela Bojincă august 10, 2015
written by Daniela Bojincă

Astăzi, când am plecat din București, am mers cu un Uber de undeva din zona JW Mariott, până la Gara de Nord.

De obicei nu merg cu taxiul prin București. Folosesc metroul, tramvaiul ori autobuzul. De data asta, cel mai simplu îmi era să iau tramvaiul. Însă, aseară, Sorin m-a convins să-mi instalez aplicația și, în caz că nu mai avem cu ce pleca de la Summer Well, să chemăm un Uber. Doar că n-a mai fost nevoie.

Și, dacă tot mi-a dat Sorin un cod ce poate fi folosit pentru o cursă gratuită, am zis să încerc și eu azi un Uber.

Aveam tren la 8:45. Mi-am pus alarma să sune pe la un 7:00, asta ca să fiu sigură că la 7:30 sunt în picioare. Am deschis aplicația Uber și, surpriză, niciun Uber disponibil. Așa că m-am dus la baie, sperând ca atunci când mă întorc eu să fi ieșit vreunul pe traseu. Și, când m-am întors, surpriză. Nimic. Niciun Uber.

M-am îmbrăcat. Mi-am verificat geanta să am biletul de tren, telefonul, bateria externă și portofelul cu actele și cu banii. Erau toate la locul lor. Și da. Atâtea am eu într-o geantă. Poate o umbrelă când e vremea nașpa. Sau o bluziță în caz că stau până seara târziu și mi se face frig. Irelevant.

După ce m-am îmbrăcat, niciun Uber. Nimic. M-am pus să mă încalț și să ies pe ușă în direcția tramvaiului 1 sau 11, care mă ducea până pe Podul Basarab. Speram în momentul ăla, la 8 fără 15 minute, să vină tramvaiul repede și să ajung la gară să prind trenul. 

Dar am zis să mai fac o ultimă încercare și să mai arunc un ochi pe aplicație. Și, ce să vezi, un Uber la 5 minute! L-am chemat repede și m-am simțit cea mai fericită persoană din lume: nu doar că prindeam trenul, dar aveam timp să și mănânc ceva și eventual să-mi iau și pe tren și să nu mor 6 ore de foame.

Pe ceas vă zic, Uber nu a venit în 5 minute. A venit în 4 minute și 25 de secunde! Un Peugeot 307. Frumos, îngrijit, primitor. Și cu un om cu zâmbetul pe față, bucuros că a început ziua bine încă de când a ieșit pe traseu:

– Deci nici nu știți cât am stat după un Uber să apară pe traseu! Mă gândeam că nu mai prind trenul.
– Da, vă cred. Dimineața e mai greu. Eu m-am și speriat. Cum am pornit, am și primit comandă. Nu mă așteptam!

Și era așa de fericit de comanda lui. Mi-a făcut și mie ziua mai bună. 

Mi-a plăcut că era politicos. M-a întrebat dacă vreau cumva o altă rută față de cea pe care a generat-o programul, ori dacă vreau să ascult altceva la radio și chestii de genul. Adică, omul chiar ține de stelele lui de pe Uber. Sau nu știu dacă e neapărat asta, ci pur și simplu așa sunt ei, politicoși. Și drăguți cu clientul din mașină. Geniali oameni! Geniali!

Și cursa ar fi fost ieftină, dacă aș fi plătit-o și nu ar fi fost gratuită. 8 lei. Un taxi normal mi-ar fi luat pe puțin dublu. Poate nu neapărat pe ceas, dar atât mi-ar fi cerut. Doar unul mi-a aruncat bagajele în stradă că făcea cursa 7 lei și nu i-am dat mai mult. La Uber nu se întâmplă din astea. Nu lași nimic în plus. Cât face în aplicație, atât îți ia și de pe card. Doar dacă vrei tu, am văzut acum, poți seta din cont cât la sută din sumă să fie bacșiș pentru șofer: undeva între 0% și 30%. Da, ai și opțiunea de 0%. Dacă nu vrei să lași, nu lași. Plătești cursa și atât.

uber romania

Mi-a plăcut cu Uber. Mi-a plăcut la nebunie. Și sunt sigură că, atunci când am să mă întorc în București, am să apelez la serviciile lor. 

Și, pentru că-s fată drăguță, vă las un cod promoțional pentru o cursă gratuită. Îl băgați la promoții și, următoarea voastră cursă cu Uber o să fie gratuită: danielab1394 (poate fi folosit de mai multe persoane, dar o singură dată de către fiecare).

august 10, 2015 10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
thecon
Blogging

TheCon susține bloggerii

by Daniela Bojincă august 9, 2015
written by Daniela Bojincă

O firmă de web design din România (de pe la Galați), TheCon, susține bloggerii și le rezolvă problemele într-ale bloggingului astfel încât blogul lor să fie cât mai bine optimizat, să se încarce repede și să fie cât mai drăguț din punct de vedere grafic atât pentru cititorii lui, cât și pentru blogger. Să fie, oarecum, pe gusturile tuturor în funcție de nișă și de toate cele.

Încă de când a apărut programul ăsta, am tot dat peste el. Și, când am dat eu peste el, sincer, nu mi se părea deloc cine știe ce și n-am avut încredere să-i las să-și bage nasul în blogul meu, fără ca eu să-mi fi dorit asta dinainte.

Însă, azi așa, mâine așa, poimâine așa, la un moment dat, tot apărându-mi chestii despre cum TheCon susține bloggerii, am zis hai frate să mă bag și eu, să văd ce și cum, de ce sunt în stare, cum colaborează cu bloggerii, dacă au răbdare cu ei și, mai ales, dacă țin cont de părerea bloggerului și nu fac ei ce-i taie capul și atât. Căci, în cazuri de genul, în care ei se oferă benevol să facă ceva pentru tine, se mai întâmplă și din astea.

Și uite așa am dat eu peste Marian din cadrul proiectului de susținere a bloggerilor al celor de la TheCon, un tânăr care și-a sacrificat vacanța de vară ca să învețe lucruri noi privind crearea și optimizarea site-urilor și să ne suporte căci, sincer vă spun, nu-i chiar ușor să lucrezi cu un blogger. Sunt ciudați. Acum vor ceva, după nu mai vor așa, te pun să schimbi și să modifici chestii până simți efectiv că-ți vine să-l iei la palme.

Ce se întâmplă în spate la TheCon, puteți vedea în reportajul de aici, făcut de Digi24. Marian, în momentul ăla, lucra chiar la blogul meu. Deci pot să spun că sunt o fericită deoarce blogul meu a apărut, într-un fel sau altul, la Digi24. Ieeeeeeiiiii.

Cu ce m-a ajutat pe mine Marian și proiectul celor de la TheCon, exact? Ei bine, blogul meu s-a ales cu următoarele:

→ are un logo drăguț – cel puțin eu m-am îndrăgostit de această variantă și-mi place la nebunie; adică îmi place tipa aia, mi se pare că mă caracterizează;

→ l-a făcut să se încarce mult mai repede, ceea ce eu habar nu aveam să fac;

→ mi-a implementat un plugin 3 in 1 pentru postările cele mai citite, recente și ultimele comentarii;

→ a încercat să modifice și pozele, doar că acolo am intervenit eu și nu l-am lăsat – bine, mint, l-am lăsat ca mai apoi să-l pun să modifice de enșpe mii de ori;

→ mi-a optimizat tema pentru mobil, căci era varză și mai nimeni nu putea să citească ok;

→ și, cel mai important, mi-a rezolvat o eroare care făcea să-mi pice blogul.

Proiectul este foarte fain, pe bune. Mie chiar mi-a plăcut experiența asta și, de ce să nu recunosc, mi-a prins foarte bine. Oamenii sunt buni în ceea ce fac și vin cu idei faine. Așa că, dacă ești blogger și vrei să iei și tu parte la proiectul celor de la TheCon, te invit să participi cu încredere în campania de susținere a bloggerilor.

august 9, 2015 9 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
summer well 2015
Muzică

Weekendul ăsta ne vedem la Summer Well!

by Daniela Bojincă august 7, 2015
written by Daniela Bojincă

Da, la invitația celor de la Orange România, susținătorii festivalului, weekendul ăsta o să ne vedem la Summer Well, unde o să fie multă distracție, muzică, filme (la Orange Pop Up Cinema) și o grămadă de activități pe care le puteți descoperi și voi fiind prezenți acolo.

Pe mine, sincer, n-aș putea spune unde mă găsiți, ori pe unde ne-am putea întâlni căci, la cum mă știu, pe lângă concertele pe care abia le aștept, sigur o să mă plimb pe tot domeniul Știrbei ca să am parte de o experiență cât mai vastă și să apuc să fac cam toate trăznăile pe care organizatorii ni le pun la dispoziție.

Dar, ca să dau oarecum un loc de întâlnire pentru cititorii mei, care știu că o să fie pe acolo, că doar se lasă cu distracție, puteți da ture pe la cortul Orange, unde o să mă găsiți jucându-mă, evident. Au o serie de device-uri, jocuri, un photo wall și un studio de înregistrări unde poți cânta melodii de la Summer Well, iar apoi, desigur, să te amuzi pe seama vocii tale (bine, nu știu de voi, dar eu sigur asta o să fac). Deși am  21 de ani, din perspectiva buletinului, corpul și mintea mea spun că am 12. 2 contra 1. Deci încă sunt la vârsta aia la care mă pot juca, nu?

Iar alături de mine vă puteți bucura și voi de experiența pe care cei de la Orange o oferă. Adică, cu cât mai mulți, cu atât e și distracția mai mare, nu? Întotdeauna te distrezi mai bine și mai frumos în grup. Măcar nu râzi singur, de nebun. Râzi cu cineva.

Însă, știți ce aștept eu cel mai mult în momentul de față? Să mă dau cu BALOOONUUUL! Da, au un balon cu aer cald în care te poți da. Iar sporturile astea extreme sunt, oarecum, moartea mea (în sensul bun al expresiei). Mereu mi-am dorit să mă dau în balon, la fel cum îmi doresc să mă dau și cu parașuta, ori să fac bungee jumping. Am eu o listă a mea cu experiențe faine pe care să le încerc în viața asta (na… fiecare om cu nebuniile lui,nu?).

Așadar și prin urmare, ne vedem la Summer Well ca să ne bucurăm de muzică bună, filme și o groază de activități interesante.

P.S. Sper să mă văd cu cât mai mulți pe acolo!

august 7, 2015 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bucuresti
Cultură

București vrea să fie Capitală Culturală Europeană în 2021

by Daniela Bojincă august 6, 2015
written by Daniela Bojincă

Nu sunt foarte mulți cei care știu că București candidează pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, alături de Cluj-Napoca, Craiova, Iași etc. Când am fost săptămâna trecută la Cluj-Napoca, cu Untoldul, am vorbit cu câțiva amici și despre chestia asta, iar verdictul lor pentru București a fost unul nimicitor: „E deja capitala României, e deja vizitat de enșpe mii de turiști, de ce ar fi tot el Capitală Culturală Europeană și nu un alt oraș, astfel încât România să aibă parte de și mai mulți turiști, în mai multe locuri, nu doar în unul singur? Eu zic că n-are șansă tocmai din cauza asta.”. Sau cam așa ceva m-a întrebat. Cert e că, fix la întrebarea asta, n-am avut un răspuns.

https://instagram.com/p/5oJhIZHvMl/?taken-by=danielabojinca

Fiecare oraș, din punct de vedere cultural merită, într-un fel sau altul, să fie Capitală Culturală Europeană căci, de-a lungul secolelor, fiecare și-a dobândit și și-a consacrat cultura.

Când vine vorba de susținerea unuia dintre orașe, nu pot fi obiectivă și să analizez situația din toate punctele de vedere, așa cum ar fi și normal. Nu pot pentru că Bucureștiul este orașul meu de suflet și, în cazul ăsta, devin pur subiectivă. Iubesc Bucureștiul mai mult decât iubesc orașul în care m-am născut și în care am trăit 20 de ani. N-aș putea să vă spun de ce, pentru că sentimentele, de cele mai multe ori, nu pot fi explicate.

https://instagram.com/p/5q4IbLHvIm/?taken-by=danielabojinca

Însă nu subiectivismul meu este cel care contează, ci derularea numărului mare de proiecte și impactul lor asupra societății ca întreg, nu doar asupra unei societăți culturale. Practic, prin astfel de proiecte se cere culturalizarea unui număr cât mai mare din populație și implicarea lor în cadrul proiectelor viitoare.

Iar Bucureștiul, slavă oamenilor care se implică și susțin orașul București să devină Capitală Culturală Europeană în 2021, nu duce lipsă de proiecte. Spre exemplu, numai între 7 și 9 august au loc o serie de evenimente (12 la număr – Summer Well, Plimbare prin Domeniul Știrbei, Festivalul Strada Armeneasca, Cinema în aer liber în parcul Titan, Copacul cu cărți din Cișmigiu și multe, multe altele), în București, cu scopul de a-l promova drept Capitală Culturală Europeană în 2021.

Cred că asta este, de fapt, cheia spre izbândă a orașului București, din punct de vedere cultural: proiectele culturale, implicarea oamenilor și impactul acestora asupra societății ca întreg.

Doar că, cum poate avea impact și cum pot ele să ajungă la oameni, dacă nu tot prin oameni? Așa că, dacă vrei să ajuți, să susții orașul București să devină Capitală Culturală Europeană, poți deveni voluntar în cadrul proiectului, sau îl poți susține urcând fotografii din București și scriind mesaje cu hashtagul #bucuresti2021.

https://instagram.com/p/zSCr7nnvE4/?taken-by=danielabojinca

Hai să susținem împreună orașul ăsta frumos, să ajungă acolo sus. Indiferent de resursele bogate pe care le are din punct de vedere cultural, cum ar fi cel mai mare Centru Istoric din țară, nu poate reuși singur. Lucrurile frumoase despre el, lucrurile pozitive, cât și alea mai puțin pozitive, căci altfel nu se poate, n-ar exista o armonie, trebuie să iasă cumva în față. Iar asta nu se poate întâmpla decât prin implicarea oamenilor.

august 6, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
cfr calatori
Calatorii

CFR, îți place să-ți bați joc de călători?

by Daniela Bojincă august 5, 2015
written by Daniela Bojincă

M-am dus la Untold cu trenul. Am găsit un tren direct, care venea de la București, pe Craiova, trecea prin Târgu-Jiu și se ducea la Cluj-Napoca. Mi s-a părut convenabil să fie direct căci, dacă e să schimbi, clar, cu CFR, pierzi celălalt tren, poate chiar și pe următorul.

Aleg mereu trenul în detrimentul unei mașini pentru că, pe mașină, de cele mai multe ori, îmi e rău. Habar nu am de ce. Nu mă știu să-mi fie rău de mașină dintotdeauna, ci doar de vreo doi-trei ani. În plus, în tren nu te poți accidenta așa cum se poate întâmpla dacă mergi cu autocarul, ori cu propria mașină. Să zicem că, în privința asta, sunt puțin cu capul. Tocmai de aceea nici nu mă uit la televizor. Să nu văd câte accidente au loc, zilnic. În tren mă simt mult mai în siguranță.

Trenul trebuia să vină la 21:24 și să plece la 21:32. Ei bine a venit la și 32. 22:32. Adică a avut întârziere de vreo oră și ceva. Eu sincer, nu mă pot plânge prea mult din cauza asta. Am stat acasă și vorbeam constant cu cineva din Craiova care-mi spunea că nu, încă nu a ajuns trenul în Craiova, dar să mai ajung și la Târgu-Jiu. Așa că stăteam frumos în pat și așteptam.

De plâns, încep să mă plâng abia începând de aici. M-am urcat în trenul CFR și, ce să vezi? N-am loc. Teoretic, pe bilet, aveam locul 91 din vagonul 6. Practic, pe locul meu stătea o doamnă care, și ea, avea bilet cu loc tot pe scaunul cu numărul 91 din vagonul 6. Teoretic, amândouă aveam un bilet pe care era tipărit același loc, același vagon și aceeași dată. Practic, doar una dintre noi putea sta pe scaunul ăla.

Ne-am intersectat de la Târgu-Jiu până la Petroșani, unde dânsa cobora. Însă, mă întreb, cum naiba au putut elibera două bilete pe același loc, pentru două persoane care mergeau dintr-un punt până-n altul, pe aceeași distanță? Când m-am dus eu să-mi iau bilet, doamna de la bilete mi-a spus că doar 91 mai e liber. Așa-i arăta pe calculator. Acum ori sistemul lor e prea prost, ori nu știu ce să zic. Undeva, oricum, s-a greșit.

Și amica mea, avea locul 95 din vagonul 6, de la Craiova la Cluj-Napoca. Însă locul 95 din vagonul 6 îl mai avea și o tipă din București care mergea tot până la Cluj-Napoca. Norocul ei a fost că locul 93 era, de fapt, liber. Și a fost liber mereu până la Cluj-Napoca, nu cum le arăta lor în sistem când am fost eu că doar 91 e liber.

Cele două vagoane care mergeau până la Cluj-Napoca, erau super aglomerate. Se dăduseră atât bilete cu loc, cât și bilete fără loc. N-am nicio treabă cu asta. Adică dacă tu vrei să-ți iei bilet fără loc, într-un vagon unde sunt bilete cu locuri și să stai în picioare, e fix problema ta. Problema era că erau super mulți ăștia fără loc și că nu aveau loc pe culoar, așa că ne înghesuiau pe noi. Și, scuză-mă CFR, dar nu ți-am dat 75.5 lei pe bilet ca să fiu înghesuită și să n-am loc, înțelegi?

Apoi, au băgat aer condiționat de, la un moment dat, tremurai de frig. Afară spre exemplu, când am coborât din tren, era mai bine decât în tren. Nu știu cum au ei aerul condiționat setat, dar ar trebui să fie setat pe o temperatură normală, astfel încât nici să nu mori de frig, dar nici de cald. Și când m-am întors, a fost aceeași problemă. În tren, am stat cu toții înfofoliți, căci nu mai puteam de frig, deși era super mega aglomerat cu oamenii care se întorceau spre București cu trenul de la Untold. Iar, când am ieșit afară, am simțit efectiv că mi se face rău de la trecerea asta bruscă de temperatură.

Drumul de întoarcere, a fost și mai și. Adică mult mai aglomerat vagonul, iar treburile au stat și mai haotic: n-aveai unde să-ți pui bagajele (sus era plin, jos stăteau oameni, sub scaune nu intrau). Trenul ăla, era trenul care ajungea la Târgu-Jiu pe la ora 14:40 și care pleca la 15:00 spre București. Trenul cu care eu plec de obicei spre București. Trenul ăla, e fără locuri în mod normal și e și foarte ieftin. Ei bine, de data asta l-au făcut și cu locuri. N-am mai prins să n-am unde să stau. Dar am prins altceva.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=998095356908775&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

Trenul era așa: locomotiva și două vagoane. Și, după locomotivă, cum numeri? Locomotivă, vagonul 1 și vagonul 2, nu? Ei bine, nu! Era locomotivă, vagonul 2 și vagonul 3. Așa știe să numere CFR. De la 2 încolo. Și, de unde să știe oamenii între ei că nu sunt alții care au sau nu au bilet în vagonul 1 și că nu există? Așa că cei din vagonul 2 s-au dus în ultimul vagon, după numărătoarea învățată la școală, iar ăia din vagonul 3, unde au apucat. Ne-a lămurit un controlor. Și, apoi, dă-i să te muți în ditamai aglomerația dintr-un vagon în altul, în timp ce trenul era în mers.

Partea cea mai urâtă în cazul de față era că unii își luaseră bilet să se ducă în tabără cu vreo lună înainte, ca să aibă elevii reduceri. Și, atunci, era fără loc. Acum, cu patru zile înainte, era cu loc. Așa că, săracii, au stat în picioare, pe hol, alături de ceilalți care își luaseră bilet fără loc. Și uite așa a început scandalul între ăia cu loc, care erau înghesuiți și care erau supărați că au dat 100 și ceva de lei până la București și stau în condițiile alea groaznice.

CFR, mi se pare mie, cât și celor care au călătorit cu trenul pe rutele astea în alea două zile, că și-a bătut joc la modul grav de călători. Puteau suplimenta cu vagoane. Sau puteau să nu dea atâtea bilete fără loc. Sunt 100 cu loc și mai sunt, să zicem, 20 care să stea în picioare pe culoar. Dar nu 100 și încă 100, frate!

Păcat că nu a pus Hyperionul un tren pe ruta București-Craiova-Cluj-Napoca și retur. Ei cu siguranță nu-și băteau joc de călători căci, la ei, nu există locuri în picioare. N-ai mai prins loc pe scaun, nu mai mergi cu trenul ăla. Ei oferă călătorilor o călătorie cât mai plăcută, cu aer condiționat la o temperatură rezonabil, tonomate să ai de unde să-ți iei apă și mâncare, WC mereu curat și wireless. Ohh, da și nici nu-ți opresc curentul de la prize, brusc, așa cum a făcut CFR.

august 5, 2015 5 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
untold
Muzică

Ce-a fost nașpa la Untold Festival?

by Daniela Bojincă august 4, 2015
written by Daniela Bojincă

Am scris patru articole (pe care le găsiți aici) despre cum a fost la Untold Festival. Patru. Și, în timp ce le scriam, îmi dădeam seama că nu reproșez nimic nimănui.  Pentru că, sinceră să fiu, organizatorilor nu prea am ce să le reproșez. Din punctul meu de vedere partea organizatorică a fost cât se poate de ok. Nu stăteai la cozi pe niciunde. Sau cel puțin eu n-am stat. Chiar și la toaletă am intrat imediat.

Totuși, Untold a avut o problemă imensă. Oamenii.

Oamenii, în marea majoritate a cazurilor, nu știu să respecte. Nu știu să se respecte nici pe ei și nici pe ceilalți. Iar când spun ceilalți mă refer atât la organizatorii care au depus un efort să le ofere un astfel de festival, cât și la ceilalți participanți, la fel ca și ei, în cadrul festivalului.

În prima dimineață, după ce s-a terminat prima zi de Untold, marea de oameni care a început ușor ușor să părăsească stadionul, a lăsat în urma ei o mare de gunoaie: sticle, doze, șervețele, cartoane și alte cele. Mi s-a părut dezgustător. Frate. Îți e lene să-ți iei gunoiul să ți-l arunci la coș? E așa greu să fii civilizat și să nu-ți lași gunoiul pe unde apuci? Adică sunt sigură că și tu îți dorești o lume curată și să nu fii nevoit să vezi în jurul tău gunoaie. Sunt sigură că-ți displace treaba asta. Nimănui nu-i place să fie înconjurat de gunoaie. Așa că, dacă nu-ți place, nu o face nici tu. Știi cum vine treaba aia, totul pleacă de la noi.

Problema asta a fost peste tot. În băi, unde au fost scenele și pe unde treceau oamenii ca să ajungă la ele. Era un coș la 100 de m în fața lor, iar ei preferau să arunce înainte. Sau după, undeva pe jos, numai la coș nu. Și, când plecai spre dimineață de la Untold, trebuia să faci slalom printre gunoaie. Și nu, nu cred că organizatorii trebuiau să pună pe cineva care să-ți ia ție gunoiul de pe jos, când erau atâtea locuri amenajate în care puteai să le arunci și care, mai tot timpul, erau goale. Asta ține de simțirea ta. Sau de nesimțirea ta.

untold

Poză baie Cluj Arena

În Cluj-Napoca, am mai fost. Și este un oraș tare curat, cu oameni cât se poate de civilizați. Problema au fost ăia din afară, care se credeau la ei acasă și care mergeau pe principiul: „A, uite, și ăla a aruncat! Un muc de țigară în plus pe jos nici nu mai contează!”. Însă, fără să-ți dai seama, un gunoi în plus contează. Dacă aduni unu cu unu și cu unu, îți dai seama cât de mult contează.

În grupul meu, a fost cineva care a mers pe principiul ăla de mai sus și și-a aruncat mucul de țigară. Și i-am zis așa: „Îl iei, sau îl iau?”. Nu l-a luat. Așa că, după ce i-am spus ce cred, m-am dus și l-am ridicat ca să-l arunc în coș. Dacă e ceva ce nu suport și ajung să spun în față fără niciun menajament, este aruncatul gunoiului la întâmplare. Am eu mai mulți pitici pe creier.

Apoi, că-mi amintii, nu mi-a plăcut o chestie din punct de vedere al organizării la Untold. Faptul că nu puteam cumpăra și cu cardul meu care era contactless. Trebuia să mă duc la bancă, să scot bani, apoi să mă întorc la ei și să-i pun pe cardul lor. Pierdere de timp. Da, chestia asta trebuia făcută cu cei care nu aveau card contactless. Cu al meu, de la ING, se poate plăti așa. Așa plătesc peste tot pe unde mă duc, mai nou, fără să mai stau să pierd timp să bag pinul, ori să îmi numere cash-ul și să-mi dea rest la el.

Sau cel  puțin unde am întrebat eu mi s-a spus că nu pot decât cu card de la ei, deși alți amici mi-au spus că a mers și cu cardul lor care este deja contactless.

Astea două sunt chestiile care nu mi-au plăcut. Prima nu ținea de organizatori, iar a doua a fost o primă experiență care, cu siguranță, va fi îmbunătățită de-a lungul edițiilor viitoare. Însă, per ansamblu, a fost foarte tare la Untold.

august 4, 2015 10 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
untold
Muzică

A patra zi la Untold Festival

by Daniela Bojincă august 3, 2015
written by Daniela Bojincă

Deși este despre a patra zi, ei bine ăsta-i penultimul articol pe care îl scriu despre Untold Festival, organizat la Cluj-Napoca (pe scurt, clujenii au făcut bucureștenii). O să mai urmeze unul despre chestiile nașpa de la Untold, că dacă tot povestim, zic să povestim și cu bune și cu rele. Până atunci, puteți citi despre cum a fost ZIUA 1, ZIUA 2 și ZIUA 3.

Într-a patra zi de Untold am făcut o grămadă de chestii, așa că am să le iau pe rând.

M-am trezit târziu. Adică la 12-13. După trei zile de Untold în care m-am culcat la 5 și m-am trezit la 7-8, a venit noaptea aia în care am acumulat oboseală și m-am trezit pe la 12-13. Iar vară-mea mi-a povestit că a ieșit pe uși, s-a dus la baie, i-a sunat alarma, a făcut cafea, s-a plimbat prin casă, în timp ce reacțiile mele erau să mă întorc ca un bebeluș de pe o parte pe alta. De obicei, când sunt obosită, dorm profund. Atât de profund încât nu aud absolut nimic în jurul meu. 

Apoi, am plecat în Piața Unirii. Și în Piața Unirii mi-am făcut un tatuaj cu și despre Untold. N-am plecat special pentru asta, dar m-am întâlnit cu Dărădan. Și Dărădan m-a compromis să-mi fac tatuaj. Așa că mi-am făcut tatuaj cu Untold. Primul. Și poate chiar nu ultimul (iar acum mă rog la toți sfinții ca ai mei să nu citească articolul ăsta).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=998284023556575&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

Apoi, m-am dus și am mâncat o pizza, undeva în cartierul Mănăștur, pe o străduță printre blocuri în capăt pe Strada Plopilor. Și am găsit și adresa pe Google Maps, că nu mai țineam minte nici cum se numește restaurantul. Îmi era prea foame. Dar am ținut minte cum am ajuns acolo și m-am orientat pe hartă. Restaurantul se numește La Șes și se află pe Strada Șesului. Iar pizza la oamenii ăștia e 10 lei. Și e mare. Și are di tăti. Și e mega gustoasă. Și e mai ieftină chiar și ca în Târgu-Jiu, unde pe o pizza din aia dau 25 de lei.

Am terminat cu pizza și ne-am dus în stația de autobuz, să ne îndreptăm spre scena Untold din Piața Unirii, unde avea să vină Alternosfera. Iar în stația de autobuz, îl vedem noi pe Unguru` Bulan. Așa că ne-am dus la el, am făcut poze și am mers spre Alternosfera. Iar ceea ce vreau să vă spun este că omulului nu i s-a urcat la cap. A rămas om. Și e tare, tare drăgălaș cu accentul lui ardelenesc.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=998216316896679&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=1

Și da. L-am trădat pe David Guetta pentru Alternosfera. Practic, cât și teoretic, dacă stau bine să mă gândesc, nu l-am trădat. Alternosfera s-a terminat până-n ora 24, iar David Guetta începea după ora 1. Doar că am fost eu mult, mult prea obosită încât să mă duc să mă pun la somn, ca să fiu sigură că mă trezesc la 5 și să prind trenul spre București, ca tot omul căruia i se termina festivalul Untold. Desigur, aș fi putut să plec să-mi iau direct bagajul și să merg la tren. Dar, după cum spuneam, am fost prea babă și am simțit că nu rezist să fac asta.

În plus, trebuie să recunosc, îmi doream mai mult să-i ascult live, cu voce, pe cei de la Alternosfera, decât pe David Guetta cu mixajele lui. Desigur, și David Guetta îmi place, doar că îmi plac mai mult cei de la Alternosfera. Și cântă băieții ăia așa de frumos live. 

Mi-au plăcut maxim cei de la Alternosfera. Cântă tare frumos. Și au fost singurii care au umplut Piața Unirii full. Nicio altă trupă de rock nu a reușit să facă asta. Erau mereu acolo câțiva în fața scenei și cam atât. Iar asta cred că spune multe despre ei, dacă au fost singurii care au reușit să umple Piața Unirii la scena de la Untold Rock și au fost singurii care au fost chemați de public și li s-a strigat bis-bis-bis timp de 5 minute.

Oricum, din ceea ce am văzut eu la Untold, oamenilor nu le prea place rockul, fie el clasic, hard sau mai știu eu cum. Sunt prea puțini. Le plac mult mai mult mixajele, fără voce, fără nimic. Ca-n club, gen. Ce-i drept, oamenii ăia, David Guetta, Armin Van Buuren și Avicii, au știut să facă mai mult spectacol decât ceilalți. Ceilalți au cântat și au încântat doar cu vocea și prezența lor.

Și am să le reproșez ceva celor de la Alternosfera. Au cântat prea puțin. Mult prea puțin. Însă cu lucrurile nașpa am promis că revin într-un alt articol și așa voi face!

Ceea ce vreau să vă mai spun este că mi-am făcut și poza de mai jos, cu Ianolia de la funions.ro (apropo, foarte tare blogul ei de recenzii).

https://www.facebook.com/playphotobooth/photos/a.852778601483951.1073741963.410436482384834/852802328148245/?type=1&permPage=1

august 3, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
untold
Muzică

A treia zi la Untold Festival

by Daniela Bojincă august 2, 2015
written by Daniela Bojincă

Așa cum deja v-am obișnuit de două zile, m-am apucat să scriu despre cum a fost în fiecare zi la Untold Festival. Drept urmare, primele două zile o să le găsiți aici și aici.

https://instagram.com/p/54Dg2RHvCj/

Astăzi urmează să vă povestesc despre ziua de ieri de la Untold și anume despre ziua cu umărul trei. Zi care, drept vă spun, a fost la înălțimea celorlalte două. Organizatorii chiar au știut ce și cum să facă astfel încât spectacolul ăsta să fie mega-super-extra-hiper-awesome!

În seara cu numărul trei mie, personal, nu știu de alții, dintre toți cei care au cântat la Untold, mi-a plăcut John Newman, Tinie Tempah și Armin Van Buuren. Și probabil mi-ar fi plăcut și cei de la Radio Killer dacă ar fi ajuns. Dar n-au mai ajuns. Așa că programul a fost umplut de Tinie Tempah și Armin Van Buuren.

Iar spectacolul cel mare din seara precedentă de la Untold, l-au avut cei de la Tinie Tempah și Armin Van Buuren, fără a putea spune care dintre cei doi a fost cel mai cel. În schimb aș putea spune că cel mai fain spectacol a fost făcut de Avicii în a doua zi de Untold. Desigur, sunt pur subiectivă și el mi-a plăcut cel mai mult din toate punctele de vedere.

Vreau să vă spun, în cadrul acestui articol, că Armin Van Buuren mi-a câștigat pe deplin inima atât prin faptul că e drăgălaș foc, foc, foc, cât și prin faptul că a avut un moment dedicat României, cu steag și toate cele. Și, în plus de asta, a încercat mereu să comunice cu publicul, nu doar să-i mixeze melodii pe care să danseze. 

Acum, să vă spun și despre păpușa gonflabilă? Hai că vă spun.

Inițial, am stat în fața scenei. Apoi ne-am urcat în arenă, pe scaune, să vedem mai bine. Și, de acolo de sus, în mulțimea de oameni, dansa în brațele unuia o păpușă gonflabilă, dezbrăcată, care a plecat așa prin mâinile oamenilor până la scenă. A fost maxim momentul :)). Toți cei de sus se uitau la tipul cu păpușa :)).

Eu l-am mai văzut și acum vreo două zile, prin parc, cu păpușa în brațe, doar că atunci era îmbrăcată. Desigur, era la fel de amuzant și toată lumea întorcea capul după el și păpușa lui gonflabilă. Ce-i drept, le stătea și bine.

Mă întreb oare cum o să fie a a patra zi? Ultima zi de Untold. Personal, mă aștept la un spectacol de zile mari pe toate scenele, că doar e ultima zi și trebuie să fie de-a dreptul memorabilă, nu?

Și, pentru că nu-s rea, vă las și vouă câteva poze profi, făcute de alții, că eu n-am telefon care să facă poze bune pe timp de noapte, ca să vedeți și voi, în imagini grăitoare, cum a fost a treia zi la Untold. Pam Pam.

P.S.: Nu aruncați cu pietre. Mulțumesc!

https://www.facebook.com/3.14shky/posts/997631010288543

august 2, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home