• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
retete burgeri danielaa bojinca blog improvizatie
Bucătărie

Mi-am inventat propria rețetă de burgeri

by Daniela Bojincă noiembrie 11, 2018
written by Daniela Bojincă

Mi-am propus ca în fiecare weekend să gătesc câte ceva. Lucruri de care am poftă, pe care le descopăr și îmi fac cu ochiul sau preparate despre care îmi povestesc alții. De data asta am avut poftă de burgeri.

Da. Deci recent am avut poftă de burgeri. Pe care voiam să mi fac eu cu mânuțele mele, să pun ce am eu poftă în burgeri, de la carne, până la tipul de cașcaval, sosuri și chifle. Voiam să fie complet pe gustul meu. Și mi-a ieșit ceva chiar mai mult de atât. Fapt pentru care el mi-a dat chiar nota 11 (asta așa, ca să mă laud).

Când mi s-a pus pata că vreau să fac burgeri după cum mă taie pe mine capul, nu voiam chiar să fac totul de la 0 și să mă complic. În sensul că m-am gândit să cumpăr carnea de burger de la Edenia, gata cântărită și condimentată – eu doar trebuind să o prăjesc în tigaie. Doar că sorții n-au fost de partea mea, iar cei de la Edenia aveau în Auchan (care e vis-a-vis de mine), numa conopidă.

Iar eu voiam carne de vită. Eram gata-gata să renunț când mi-am dat seama că în Auchan eu și carne tocată, de vită. Problema era că nu era codimentată și nici în gramaj suficient pentru mine. Eu aveam nevoie de 200 de grame, iar caserolele aveau vreo 700 de grame. Aia a fost. Pofta devenea din ce în ce mai mare. Am luat carne de vită angus și mi-am preparat-o singură. Ceea ce a fost și mai bună, că a fost complet pe gusturile și mofturile mele.

Ingrediente burgeri:

  • 2 chifle cu susan (suficient de mari)
  • 6 felii de cașcaval (eu am folosit de la Delaco, pentru sandvișuri – momentan e preferatul meu)
  • 200 de grame de carne de vită
  • 1 roșie 
  • 1 ceapă
  • 20 de grame unt
  • 50 de grame de brânză (știu, sunt dubioasă)
  • sos BBQ
  • ulei de măsline
  • 1 linguriță de sare
  • un praf de piper
  • condimente – după preferințe (eu am folosit coriandru, busuoic, mentă, cimbru, pătrunjel, rozmarin, tarhon, garam masala – știu, iar sunt dubioasă, dar mie îmi plac cocktailurile de condimente)

ingrediente burgeri daniela bojinca blog retete

Mod de preparare burgeri:

  1. Mai întâi am preparat carnea. Am cântărit 200 de grame de carne și le-am amestecat cu 1 linguriță de sare, un praf de piper, ulei de măsline și restul condimentelor prezentate în lista de ingrediente). Apoi am împărțit cantitatea în două jumătăți egale și le-am modelat ca pe plasilină, în formă concentrică, cam cât chiflele de mari și de rotunde.
  2. Am tocat roșia și ceapa și am sfărâma brânza și am tăiat în jumătăți egale chiflele.
  3. Chiflele le-am prăjit puțin în tigaie, în ulei de măsline. Iar pe jumătatea inferioară am pus imediat o felie de cașcaval, ca să se topească, iar după aceea brânză sfărâmată și un strat de sos BBQ.
  4. Apoi am prăjit carnea, în 2-3 picături de ulei de măsline, cam 2-3 minute pe fiecare parte. Te sfătuiesc să o înțepi cu o furculiță, din când în când, ca să verifici dacă s-a făcut la mijloc.
  5. Peste carne, cât era fierbinte, am mai pus o felie de cașcaval și apoi un strat de sos BBQ. Peste am mai pus un strat de brânză sfărâmată.
  6. Roșia tăiată cubulețe am pus-o cu busuioc, pătrunjel, cimbru, un praf de sare, un praf de piper și câteva picături de ulei de măsline într-o tigaie și am lăsat-o vreo 5 minute (în timp ce amestecam), până când a început sosul lăsat de roșii să fiarbă. Apoi am pus roșiile cât încă erau fierbinți în burger și cu o linguriță am pus și puțin sos (pe restul l-am mâncat apoi cu pâine, că tare bun mai era).
  7. Ceapa tăiată cubulețe am caamelizat-o în unt, în tigaie. Am amestecat în ea până când a început să se maronească ușor. Ulterior am pus-o în burger, peste roșii. Iar apoi am adăugat a treia felie de cașcaval și jumătatea superioară de chiflă.

retete burgeri danielaa bojinca blog improvizatie

Asta e rețeta mea de burgeri. Improvizată și inventată pe parcurs. Ideea cu ceapa și roșiile preparate astfel mi-a venit în timp ce preparam carne. Nouă ne-a plăcut tare mult. Cum ziceam și la început, am primit nota 11. A ieșit tare gustos. Fiecare ingredient îi dădea un gust și o aromă aparte.

Dacă o să faci vreodată rețeta asta, să-mi spui și mie cum ți-a ieșit și dacă ți-a plăcut. Și poate-mi mai dai și niște idei pentru viitoarele rețete.

noiembrie 11, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
ikea jysk perna cu spuma cu memorie daniela bojinca blog
Personal

Am vrut să ajung la IKEA, dar am aterizat la JYSK

by Daniela Bojincă noiembrie 5, 2018
written by Daniela Bojincă

Yep. Fix asta am făcut. Am vrut să mă duc până la IKEA, dar am ajuns din greșeală la JYSK. Ceea ce într-un final n-a fost rău absolut deloc.

Atunci când m-am mutat în București mi-am luat o pernă din aia cu puf, care cred că e cea mai proastă pernă pe care am avut-o vreodată. În timp, adică în vreo 3 ani și ceva, s-a făcut toată numai cocoloașe de ajunsese să mă doară capul și să mă trezesc mai obosită decât înainte să mă pun efectiv la somn.

Și nu știu cum naiba facă ăștia acum pernele cu puf, că pernele bunică-mii pe care le am de când sunt mică, la Târgu-Jiu, care-s tot cu puf, îs la fel de bune și acum. Nu s-au cocoloșit, nu nimic.

Ajunsesem să dorm fără pernă. Lucru care, pentru coloana mea, nu era neapărat rău. Uneori, noaptea o mai dau oricum deoparte și tot fără ea dorm. Însă mă frustra faptul că nu aveam și eu ce să pun la spate când stăteam în pat să mă uit la un film. Sau să citesc. Sau orice, numa pernă la spate să am și eu, că nu știu cum să zic, dar peretele nu-i prea confortabil.

Așa că am zis că mă duc la IKEA să-mi iau o pernă cu spumă cu memorie. Voiam un anume model care știam că se găsește la IKEA. Și, într-o zi frumoasă de duminică, după ce am dat o tură prin Parcul Izvor, am zis să merg la IKEA și să-mi iau în sfârșit perna aia pe care tot zic că o cumpăr de câteva luni.

Și m-am dus la IKEA. Doar că m-am dus la Pallady. Ăla care încă nu e deschis și e în cosntrucție. Și, fraiera de mine a mai și căutat pe Google, m-am uitat și pe maps să văd pe unde e. Toate păreau ok. Plus că aveam și impresia că a fost inaugurat acum ceva timp. Doar că eu am confundat inaugurarea cu a celor de la kika. 

Și uite așa am ajuns eu în față la IKEA Pallady, care era înconjurat de schele. Deci doar IKEA Băneasa e deschis. Și mi-am băgat picioarele că știam că trebuie să iau metroul până în partea ailaltă, la capătul Cotrocenilor. Și am zis că nu știu, nu mă interesează, dacă tot am ajuns în zona aia eu trebuie să plec cu pernă cu spumă cu memorie acasă.

Așa că mi-am aruncat privirea în jur și am văzut mare în fața ochilor: JYSK. Și mi-am zis: Bravo, Bojincă! Aveai JYSK și-n Afi Cotroceni, dar lasă că-i mai mișto ăsta. Sigur găsești o pernă care să placă și mofturilor tale.

Am intrat. Am întrebat la casă unde-s pernele cu spumă cu memori și direct acolo m-am dus. Aveau o mulțime. Accesibile pentru toate buzunarele. Și le-am probat pe toate, în sensul că aveau din fiecare model câte o pernă scoasă. Și le-am luat, m-am dus pe o canapea și m-am pus cu capul pe fiecare să văd cum sunt. 

Și, după 30-45 de minute am ales una. O pernă cu spumă cu memorie de la Wellpur. Care era și redusă cu 100 de lei. Am luat-o aproape de pomană. E foarte faină. În sfârșit stau și eu bine la filme, cu pernă la spate. Dorm și excelent pe ea. Toate bune și frumoase. Sunt puțin mai fericită în viață, acum. N-am bătut drumul și pierdut timpul degeaba.

Perna e asta, apropo:

perna cu spuma cu memorie jysk daniela bojinca blog

noiembrie 5, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
supa crema de usturoi daniela bojinca blog retete cover
Bucătărie

Am gătit o supă cremă de usturoi tare gustoasă

by Daniela Bojincă noiembrie 4, 2018
written by Daniela Bojincă

Mi-am propus ca în fiecare duminică să încerc să gătesc ceva ușor, simplu de făcut și care să fie mai  altfel. Adică mai altfel față de mâncărurile zilnice pe care le mănânc: cartofi prăjiți, cartofi la cuptor, orze, ciorbe și alte din astea.

Vineri seara stăteam pe internet, ca tot omul care tocmai a ieșit de la muncă și care n-are altceva mai bun de făcut în drum spre casă. Și, cumva, din greșeala, am dat click pe o reclamă a celor de la Kaufland. Voiam să ies imediat când, ce să vezi, văd în meniu o secțiune cu Rețete. Dau din curiozitate să văd ce rețete au și, ce să vezi, oamenii au o întreagă categorie cu Ce gătim azi?. Și-am zis că n-are ce să fie rău, hai să văd ce propun oamenii că poate-mi dau ceva idei că și așa m-am cam plictisit de ce mănânc în mod normal.

Și au propuneri efectiv pentru ficare zi. Poți intra aici, dacă vrei să-ți dea și ție vreo idee. Am văzut că sunt rețete destul de simple de făcut. Și par tare gustoase.

Spre exemplu, pentru ziua de joi aveau ca recomandare supa cremă de usturoi. Și-am zis așa – deși eu urăsc usturoiul din tot suflețelul meu, supa asta pare să fie tare gustoasă. În plus, are țelină. Mie îmi place țelina. Gata, asta gătesc pentru weekend!

Și nu m-am înșelat. Supa cremă de usturoi este demențială. Usturoiul îi dă o aromă de mamă-mamă. Ștergi cu pâine farfuria, nu alta.

În plus, se face și foarte ușor. Și am să las și aici ingredientele.

Ingrediente supă cremă de usturoi

  • 6 căpățâni de usturoi (eu am pus vreo 7 jumate)
  • 2 cepe
  • 1 țelină
  • 2 cartofi
  • 2L de apă
  • 100 ml de smântână (cred că am pus vreo 200, ceea ce a făcut supa să fie și mai cremoasă și gustoasă)
  • 1 lingură de sare
  • 1 linguriță de cimbru (pentru plaiting)
  • 1 linguriță de usturoi e măsline (pentru plaiting, mai mult)
  • piper (tot pentru plaiting, dacă vrei – eu n-am pus, de exemplu, că sunt alergică)

Mod de preparare supă cremă de usturoi

Rețeta de pe site e puțin ciudată. Cel puțin primii doi pași în care usturoiul ba se fierbe cu restul legumelor, ba se adaugă după ce au fiert legumele. Mie mi s-a părut logic așa:

  1. Se pun la fiert în cei 2L de apă, tocate cuburi mai mari (ca să nu se sfărâme), cartofii, cepele și țelina. Și, deși în rețetă se pune și cimbrul la fiert, eu am preferat să-l pun la sfârșit, în farfurie, ca să fie mai pronunțată aroma.
  2. Între timp, după ce le-ai lăsat să fiarbă, cureți usturoiul. 
  3. Când începe apa să fiarbă, se pune și o lingură de sare și se amestecă în continuare până se topește (de câteva ori e suficient).
  4. După ce au început să fiarbă, adaugi usturoiul în oală și le mai lași la fiert, împreună, cam 10 minute.
  5. Apoi strecori legumele fierte și le pui în blender, ca să le pasezi. 
  6. După ce s-au pasat bine legumele, adaugi puțin câte puțin și zeama care a rămas în oala în care ai fiert legumele și continui încă de câteva ori cu blenderul (eu am folosit blenderul de la mixer și, cum nu aveam capac, nu am pus și zeama și legumele în același timp, ca să nu fiu nevoită să zugrăvesc ulterior bucătăria; dacă tu ai capac la blender, poți pune liniștit și zeama și legumele – scapi de un proces).
  7. La sfârșit, după ce ai obținut o supă cremă omogenă, adaugi cei 100 de ml de smântână (sau 200 ml, depinde cât de cremoasă îți place ție să fie) și mai pornești pentru ultima dată blenderul, până se încorporează smântâna.

Durează cam 30-50 de minute cu totul. Depinde cât de repede cureți usturoiul.

compozitie supa crema de usturoi daniela bojinca blog retete

Și tadaaaaam! Ai o super supă cremă de usturoi, care-i super gustoasă și cremoasă.

Am pus apoi supa într-o oală și am lăsat-o vreo 20-30 de minute să se răcească. Apoi am pus-o în farfurie, cu puțin cimbru deasupra și cu câteva frunze din busuoicul de pe pervaz. Dacă vrei și îți place, poți să pui și niște piper, alte condimente și chiar câteva picături de ulei de măsline. Rezultatul final arată uite fix așa:

supa crema de usturoi daniela bojinca blog retete

noiembrie 4, 2018 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
bohemian rhapsody queen album movie freddie mercury daniela bojinca blog
Filme

Un film numai bun pentru weekend – Bohemian Rhapsody

by Daniela Bojincă noiembrie 2, 2018
written by Daniela Bojincă

Luni am fost la avanpremiera filmului Bohemian Rhapsody, la IMAX în Afi Cotroceni, un film biografic al faimoasei trupe Queen. Trupa în vogă pe vremea alor mei și care mi-a plăcut și mie. Nu cât să fiu un fan înfocat, da mi-a plăcut.

Bine, sinceră să fiu, n-am fost niciodată un fan înfocat al nimănui și n-am dezvoltat niciodată vreo pasiune năucitoare pentru muzicieni/actori/cărți. Mie pur și simplu îmi plac, sau nu-mi plac. N-aș putea explica de ce, dat fiind faptăul că în jurul meu sunt înconjurată de oameni care adoră tot felul de lucruri și cum apare în peisaj subiectul, cum se dezlănțuie fascinația. Dar să trecem peste subiectul ăsta care mă face să par dubioasă.

Filmul Bohemian Rhapsody este un film tare criticat de critici pentru că nu respectă neapărat ordinea cronologică iar unele lucruri ar fi distorsionate. Dar nici nu cred că și-a dorit asta. Nu și-a dorit să fie un film care să respecte un pattern. Ci mai mult un film care să aducă emoție și să te facă să vibrezi de foarte multe ori. Mie asta mi-a și plăcut cel mai mult la acest film. Faptul că trezește în tine emoție. Că te face să suspini și că-ți trezește admirație față de măreția unei trupe care, la momentul respectiv, a revoluționat industria.

Queen însăși, prin membrii săi, nu a respectat patternurile impuse de vremea respectivă. A performat mereu după cum a simțit și după propriile valori asupra a ceea ce vor și trebuie să ofere oamenilor care ascultau Queen.

Așa s-a născut, de altfel, Bohemian Rapsody. Prin nesupunerea în fața regulilor și a trendurilor din vremea respectivă. Prin risc și dorința de a aduce altceva publicului larg. Ceva tipic Queen și atipic oricui altcuiva. Prin propria identitate.

bohemian rhapsody queen movie album film membrii trupa daniela bojinca blog

Bohemian Rhapsody e un film la care s-ar putea să plângi

Eu am făcut-o de câteva ori. E multă emoție acolo. Multă pasiune și dedicare. Greșeli și păreri de rău.

Freeddie Mercury e motorul întregului sistem, iar dramele lui sunt dramele tuturor. Am nutrit, oarecum, sentimente de antipatie față de deciziile sale. Niște decizii nepotrivite în momente nepotrivite. Dar, până la urmă, stă în esența noastră să greșim. Sau să luăm decizii pe care alții să le considere greșeli.

Până la sfârșitul filmului ajungi să înțelegi că n-ai cum să nu-l iubești pe Freddie Mercury. Și nu doar pentru vocea excepțională și pentru ceea ce a însemnat împreună cu Queen. Ci efectiv pentru omul din spatele artistului. Omul care, trăind pentru artă, la un moment dat a uitat să mai trăiască și pentru el, dar și pentru artă. Omul creativ, plin de idei și nonconformist. Pe dos mereu față de trendurile impuse de către lumea muzicii. Dar fix asta este ceea ce l-a consacrat și ceea ce a consacrat Queen. Faptul că într-o lume plină de similitudini, exista ceva cu totul diferit cae ieșea în evidență.

Bohemian Rhapsody te trimite în timp

Nu știu cum a fost pentru ceilalți, sau cum o să fie pentru tine care o să vezi filmul, însă eu am simțit că văd pe ecran chiar trupa Queen. Atât de bine și-au interpretat personajele, actorii. Și atât de bine semănau. Păreau că sunt chiar ei. 

Și e un sentiment așa plăcut ca totul să pară atât de real. Rami Malek, cel care l-a interpretat pe Freddie Mercury, parcă l-a reînviat și l-a adus în fața noastră pe marile ecrane. Nici Joseph Mazello care l-a interpretat pe John Deacon nu a fost mai prejos, sau Ben Hardy interpretându-l pe Roger Taylor.

Filmul intră în cinematografe de azi, 2 noiembrie, fiind distribuit de către Odeon Cineplex. Și, dacă n-ai deja tot programul stabilit pentru weekend, îți recomand să te duci să-l vezi.

Trailer:

Sursă YouTube (user 20th Century Fox)

noiembrie 2, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
viata cu aparat dentar dupa o luna daniela bojinca blog
Personal

Viața cu aparat dentar după o lună de zile

by Daniela Bojincă noiembrie 1, 2018
written by Daniela Bojincă

A trecut o lună și puțin de zile de când mi-am pus aparat dentar. Fapt pentru care m-am decis să scriu un articol despre cum e viața cu aparat dentar în prima lună și să demontez toate preconcepțiile legate de purtarea lui, care pe mine m-au terorizat psihic până când am văzut efectiv cum stă treaba.

Înainte să-mi pun aparat dentar am tot întrebat în stânga și în dreapta oamenii care deja  au o experiență într-ale purtării aparatului dentar, cum e viața după ce-ți pui aparat dentar, ca să știu la ce să mă aștept. Și n-a fost neapărat cea mai bună idee. 

Bine, într-un fel e ok să întrebi oamenii. Îți faci o idee despre cum stau lucrurile. Doar că în cazul meu lucrurile păreau să stea groaznic de rău.

În ultimii 3-4 ani, am avut niște dureri de nu puteam dormi nopțile. Iar acum vreun an și jumătate s-au agravat atât de tare și făcusem niște infecții de mă durea și când pășeam. Desigur, e și vina mea pentru că mi-a fost frică să mă duc la stomatolog, că dacă mă doare și mai tare. Iar când lucrurile s-au agravat mi-am zis că dureri mai groaznice de atât nu o să pot avea. Și cam așa a și fost. Tot ce a urmat apoi a fost un mizilic. Și bine, am și nimerit la o clinică cu stomatologi extraordinari, unde am cam uitat ce e aia durere. Despre cei de la Crystal Dental Clinic e vorba. Am mai scris despre ei pe aici, când povesteam că nu dădeam 2 bani pe stomatologi, până când am început să dau sute.

Ei bine, după 1 an jumate de invervenții, am scăpat de tot de durere. Și când am aflat că urmează dureri groaznice de la aparatul dentar, pentru că trage de dantură în toate părțile ca să îți indrepte coroana, că nu poți dormi noaptea, că nu poți mânca și nu poți dormi și așa mai departe, m-am cam speriat. Pentru că durerile îmi erau descrise atât de nasol, încât le asociam cu momentele alea în care nu dormeam nopțile, eram extrem de irascibilă, nu puteam să mestec mai nimic că imediat ma durea ceva.

Îți dai seama că nu voiam să o iau de la capăt. Însă știam că, din punct de vedere medical, am nevoie de un aparat dentar. Și am zis: aia e, am trăit un an și jumătate cu dureri groaznice și în cele mai rău cazuri sedată cu nurofen, n-oi muri încă maxim doi.

Așa că am ales să-mi pun aparatul dentar într-o vineri seara, ca în weekend să fiu sigură că stau în casă, eu cu păturica mea, sub ea, la căldurică și că pot îndura în liniște și pace durerile ce aveau să urmeze. Și a fost o decizie bună. 

Însă n-a fost chiar așa de rău și conform cu așteptările de teroare pe care mi le creasem în urma părerilor primite din stânga și în dreapta. Așa că hai să-ți povestesc cum a fost, pe categorii de probleme.

Durerea provocată de un aparat dentar

În urma experienței acumulată în primele zile și în ultima lună și ceva, pot spune că depinde efctiv de fiecare persoană în parte.  Depinde de propriul organism. Depinde efctiv de rezistența ta la durere și de felul în care percepi intensitatea durerii. O durere care mie mi se pare banală, pe care o suport și îmi desfășor activitățile în mod normal, ție s-ar putea să ți se pară calvarul de pe pământ. Asta pentru că eu m-am obișnuit cu ea și acum o percep diferit. Și trebuie să fie cu adevărat insuportabilă ca să mă dea peste cap.

Dar să-ți zic ce dureri am avut de la aparatul dentar. N-am prea avut. După ce mi l-am pus simțeam doar un disconfort pentru că buza superioară era împinsă de bracketi și păream că am botox. 

Apoi, a doua zi, am simțit un disconfort și la nivelul danturii. În sensul că simțeam o presiune asupra lor în sensul în care aparatul dentar trăgea de dantură în procesul de îndreptare. Nu era o durere insuportabilă, ci doar un disconfort. 

Singura durere pe care o aveam, în primele zile, era doar atunci când voiam să mestec. Dantura mea nu mai suporta încă o presiune, cea provocată de masticație. Așa că în prima zi, deși durerea nu era insportabilă, am zis să nu mă forțez și să mănânc mâncăruri care să nu implice masticația: piureuri, supe creme și pâine cu diverse.

Apoi, în a doua zi am zis că, la naiba, nu trebuie să mă obișnuiesc să nu mestec și că, cumva, trebuie să-mi obișnuiesc creierul cu senzația de presiune când mestec. Și am început, de a doua zi, să mănânc carne. Îmi lua de 3 ori mai mult decât în mod normal (iar eu și așa mănânc încet), dar n-a fost rău. Mi-am tăiat bucățele mici carnea și a fost totul ok.

În următoarele zile deja am început să mă obijnuiesc și să nu mai simnt nicio presiune. Poate doar uneori se muta când de pe măsele pe dinți, când invers.

Desigur, n-am mâncat chestii interzise precum alunele. E important să respecți anumite indicații date de doctor. Și nu am mai mușcat din mâncare pentru că am niște coroane care îmi interzic asta.

aparat dentar bracketi daniela bojinca blog

Poză imediat după ce mi-am pus aparatul dentar.

Greața provocată de un aparat dentar

N-am aflat încă dacă au mai pățit și alții dar, mai mult decât disconfort, presiune și durere, eu în prima zi am avut grețuri mai ceva ca o gravidă. Simțeam un gust de metal în gură și îmi dădeam efectiv stomacul peste cap. Mă enerva la maxim mai mult starea de reață decât eventuala presiune. Nu suportam efectiv aparatul dentar. Simțeam că e ceva în plus și bleah. Dar mi-a trecut a doua zi. Și apoi nu am mai avut deloc senzația asta. Probabil, fiind un corp străin, e ceva normal, până îl acceptă organismul.

Periajul cu aparat dentar

Iarăși, mi s-a spus că e extrem de complicat și că viața o să-mi fie complet schimbată. Nimic mai fals. Mi s-a părut chiar mult mai simplu.

La început mi-am luat o periuță orto, manuală. Apoi, de ziua mea am primit o periuță de dință electrică, cu capete speciale orto – un Oral B PRO 2000, cu senzor de presiune. O să scriu despre ea, că mi se pre tare potrivită și curăță mult mai bine decât o periuță manuală.

iar cât ai aparat dentar, n-ai nevoie de ceva mai sofisticat. Pentru că nu poți folosi toate opțiunile alea minune. Și n-are rost să dai banii pe ceva mai sofisticat, când nu o poți folosi cu tot ce oferă când oricum în 2 ani de zile, până scapi de aparat, s-ar putea să apară ceva și mai wow și revoluționar într-ale spălatului pe dinți. Iar asta mi-a spus-o și stomatologul.

Cât de dificil e să mănânci cu aparat dentar?

În primele zile, până te obișnuiești, pentru că e ceva acolo care trage de dantură și pare că nimic nu e la locul lui, e mai dificil. E un mic disconfort de ceva în plus și că te ține să nu mai mesteci la fel ca înainte. Apoi te obișnuiești și nici nu mai simți că e acolo. La mine a durat vreo 3-4 zile.

Desigur, cei care mă cunosc ar putea spune că și acum sunt dubioasă când mănânc. Pentru că nu mușc din nimic. Dar nu mai fac asta de aproape 1 an, de când mi s-a fisurat un dinte și am o coroană de care trebuie să am grijă că am dat niște bani pe ea. Iar doamna stomatolog mi-a zis așa, când am zis că mi se pare imposibil să nu mușc nici măcar din pâine: iei frumos cartea de bune maniere și o respecți – adică tai cu furculița și cuțitul. Și fix asta am făcut. Mi-a fost greu la început, dar m-am obișnuit și acum parcă mi se pare dubios să fac altfel. Și nu e deloc dificil. Dificil e să rămâi fără dinți și măsele și să nu mai poți mânca. 

Deci da, îmi tai totul în bucățele micuțe și mestec încet. Asta ajută și digestia și nici nu te îngrași. Tot răul spre bine, ce pot să zic. Încerc să văd efectiv părțile pozitive și partea cât mai plină a paharului.

Rămâne mâncare în aparatul dentar?

Înainte să-mi pun aparat dentar, oamenii îmi spuneau că trebuie să stau cu pasta de dinți și periuța mereu după mine. Că rămâne mâncare printre bracketi și trebuie rapid să te duci să-ți faci ritualul de spălat pe dinți.

Lucru care este parțial adevărat. Uneori rămâne, alteori nu. În 99% din cazuri eu n-am avut problema asta. Iar atunci când am avut, am clătit rapid gura cu apă și gata. N-ai mereu timp să te speli pe dinți după ce mănânci un corn, rapid, de foame.

Desigur, după mesele principale e indicat să te speli pe dinți. Și nu neapărat indicat, ci e chiar obligatoriu. Dar nu pentru că rămâne ceva între bracketi sau intre dinti, ci pentru a menține o igienă orală și pentru a evita depunerile. Acum, dacă sari odată peste spălatul pe dinți, din lipsă de condiții, aia e. Clătești cu apă și-ți zic eu că se duce mâncarea de printre bracketi. 

Cât trebuie purtat un aparat dentar și cât de repede acționează?

Mie mi-au spus că între 1 an și jumătate și 2 ani. Ceea ce pare rezonabil. Însă iar au intervenit diverse păreri cum că nu știu cine poartă aparat dentar de 6 ani. Habar n-am cât de ok e, dacă stomatologul ăla mănâncă niște bani aiurea sau omul chiar are probleme super grave care se rezolvă într-un timp mai lung și foarte lent.

Eu, aveam cumva strâmb incisivul. Venea peste cel din față cam un sfert, spre jumătate. Și se și vede în poza de mai sus. Ei bine, cam după 3-4 săptămâni, e și el aliniat frumos, în formație, cu ceilalți (dacă analizezi cele două poze din acest articol, o să-ți dai seama că s-au aliniat). Deci lucrurile se mișcă destul de repede. Am observat deja că unii dintre ei s-au distanțat și pot băga periuța interdentară printre ei, pentru un periaj mult mai corect și eficient. Fapt ce mă face să cred și să sper că nu o să am nicio șansă să sar de 2 ani de zile cu aparatul.

E inestetic un aparat dentar?

A fost. Muhahahahahahahhaa! Acum nu mai e. Acum e chiar la modă. Nu mai râde nimeni la tine. Ți-l colorezi cum ai tu chef, în fiecare lună. Iar lumea din jur e chiar încântată de oamenii care au aparat dentar. Brusc devii și mai drăgălaș decât erai înainte.

Știu că îmi povestea un coleg că atunci când și-a pus el, evita să vorbească pentru că lumea râdea de el că avea aparat dentar. Practic, eu am ales să mi-l pun în epoca potrivită.

Cam atât despre lucrurile despre care, de fapt, nu trebuie să-ți faci prea multe griji și pe care trebuie să le vezi cum se manifestă pe propria ta piele. Ce se aplică la unii, cu siguranță nu se aplica la tine și invers. 

noiembrie 1, 2018 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Bucătărie

Cel mai simplu și gustos mic dejun pe care l-am făcut vreodată

by Daniela Bojincă octombrie 28, 2018
written by Daniela Bojincă

Nu prea îmi e foame dimineața. În timpul sătpămânii mă trezesc la 8 și plec rapid la birou, ca să ajung undeva în jur de ora 9. M-am obișnuit de ceva timp să-mi iau un mic dejun după ora 9, la birou, ce constă în iaurt cu cereale. Iar dacă în timpul săptămânii mănânc undeva după ora 9, în weekend mănânc undeva pe la ora 11 la mic dejun. În weekend prefer să lenevesc mai mult, să citesc, să mă mai uit la ceva pe YouTube și să mă ridic mai târziu din pat.

Acum o săptămână, sâmbătă dimineața, trebuia să merg la stomatolog pe la 8.30 să-mi facă profilaxia. Și nu puteam să mănânc nimic. Așa că, până am ajuns acasă, deși nu fac asta de obicei, m-am gândit numa la ce am prin frigider și la ce aș putea mânca la mic dejun. Fapt ce m-a făcut să fiu foarte creativă și mi-am făcut un mic dejun așa, la plesneală. Și s-a dovedit a fi foarte gustos. Și foarte simplu de făcut. Fapt pentru care l-am mai făcut de câteva ori (iar după cum bine o să observi, n-am fost inspirată să fac din prima toate pozele). Așa că am zis să-l împărtășesc și cu alții.

Ingrediente mic dejun simplu și gustos

  • un ou
  • o roșie
  • 2 lingurițe ulei de floarea soarelui sau ulei de măsline (în funcție de preferințe)
  • 1 linguriță de oțet balsamic (opțional – eu am adăugat abia a 3-a oară când am făcut și am observat că este și mai gustoasă rețeta)
  • condimente – după preferințe; eu am folosit: sare, piper, pătrunjel uscat, cardamon, rozmarin, mentă uscată, cimbru, coriandru, busuoic, tarhon și curry

Știu că poate par multe condimente, dar eu ador cocktail-urile astea de condimente. Pun condimente aproape în orice.

Mod de preparare

  • Se prăjește oul cu o linguriță de ulei (eu pun ulei doar cât să fie tigaia unsă). Eu am folosit o tigaie mică, pe care am luat-o de curând de la Pepco și care este foarte utilă atunci când vrei să gătești în cantități de fix o porție.

mic dejun cu ou daniela bojinca blog

  • Roșia se taie cubulețe și se adaugă peste câte un praf din fiecare condiment, împreună cu un praf de sare și un praf de piper, plus o linguriță de ulei. Apoi se pun în tigaie și se amestecă constant, până când sosul lăsat de roșii dă în clocot. Fiind o cantitate atât de mică, durează cam 1-2 minute.
mic dejun cu rosii la tigaie daniela bojinca blog

Da. Poza asta a fost făcută înainte de cea anterioară. Iar după ce m-am săturat să mi se murdărească aragazul de stropi de ulei și sos, am decis să-l îmbrac în folie de aluminiu.

  • Roșia cubulețe se pune alături de ou în farfurie, iar sosul se pune peste ou. Nimic complicat. Totul simplu și extraordonar de gustos.

mic dejun rosii la tigaie ou ochi daniela bojinca blog

 

Timpul de preparare este de aproximativ 5-10 minute, în funcție de cât de repede se prăjește oul, în cât timp tai roșiile și pui condimentele și până dau roșiile un clocot.

Îți recomand, pe cât se poate, ca roșiile și oul să fie de țară, iar roșiile din grădină. Alfel, dacă n-ai roșii gustoase, cu toate condimentele din lume, e posibil să nu iasă atât de bun. Eu am noroc că-mi trimite maică-mea produse naturale, din propria grădină, de la Târgu Jiu.

Sper să-ți placă și poftă bună!

octombrie 28, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
ziua mea daniela bojinca blog hospice casa sperantei trofeul opel campionatul national de viteza in coasta brasov
Personal

De ziua mea o să aibă loc un eveniment super fain la Brașov

by Daniela Bojincă octombrie 11, 2018
written by Daniela Bojincă

Sâmbătă, pe 13 octombrie, e ziua mea. Fac 24 de ani. La mulți ani mie! Yay!

Iar de ziua mea o să aibă loc un eveniment super fain la Brașov. Și anume Campionatul Național de Viteză în Coastă de la Brașov – Trofeul Opel. Însă de data aceasta este un eveniment cu totul special. Și nu doar pentru că eu sunt o pasionată a raliurilor, pentru că mă lua tata cu el mereu la campionatele de raliu din Râna, Gorj.

Țin minte că încă din primii ani de viață urcam cu ai mei la Rânca și mergeam cu tata la raliu. Mâncam pe capota mașinii și făceam poze cu toți participanții. Și erma interesată de fiecare mașină în parte, ca un adevărat pasionat al raliurilor. Și trăiam efectiv pentru fiecare cursă în parte. Stătema cu sufletul la gură. Eram curioasă de timpi și speram să-mi câștige preferatul.

Desigur, o parte din inima mea e acolo. În raliuri. În vrum, vrum, turații, frâne și mașini pe două roți. Însă de data aceasta este mai mult decât atât.

Asta pentru că echipa Transitions, formată din Emil Ghinea (locul 1 la categoria H3 a Cupei Gorjului), Andrei Dumitrescu și Silviu Dumitrescu (a urcat pe podiumul Cupei Gorjului din septembrie 2018), își donează cursa de la Campionatul Național de Viteză în Coastă de la Brașov – Trofeul Opel, copiilor de la Hospice Casa Speranței.

Trofeul Opel o să aibă loc în perioada 13-14 octombrie 2018 și adună peste 80 de participanți și o grămadă de spectatori (na, mulți pasionați de raliuri în România), pe drumul ce leagă Brașovul de Poiana Brașov.

Hospice Casa Speranței, cea mai mare fundație din România la ora actuală în acest domeniu, de 26 de ani de când există în România, luptă pentru a oferi alinare și confort copiilor și adulților care înfruntă o boală incurabilă. Aceștia oferă îngrijire paleativă, gratuit și necondiționat, pentru peste 26.000 de mii de pacienți, cât și pentru familiile acestora.

Acum, dacă vrei și tu să ajuți, să știi că poți să o faci printr-o donație aici. Un copil o să-ți fie recunoscător pentru că i-ai alinat suferința, sau chiar ai contribuit la vindecarea lui. 

Eu cred că lumea asta o să fie mai bună, când fiecare dintre noi o să fim mai bun. Și o să-i ajutăm pe ceilalți. 

octombrie 11, 2018 2 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
permisul auto 1 an scoala de soferi
Școala de Șoferi

Cum e la 1 an de la permisul auto

by Daniela Bojincă octombrie 9, 2018
written by Daniela Bojincă

Pe 2 octombrie s-a făcut un an de când am luat permisul auto. Sau carnetul de conducere. Sau cum vrei tu să-i spui.

Bine, practic s-a făcut anul pe 4 octombrie, că abia atunci mi-a ajuns permisul auto acasă. Și, deși eu am promovat examenul pe 2 octombrie și e trecută ca dată a eliberării, nu am putut conduce mașina până în data de 4, când l-am primit. Așa că după ce am primit prin poștă permisul (în doar două zile), m-am dus la Dedeman și am luat semne de începător (aka lămâi/mămăligi) și am trecut la volan.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1671284926256478&set=a.424025627649087&type=3&theater

Cum e la 1 an de la permisul auto

Am condus ceva de atunci. Dar nu mult. N-am făcut-o zi de zi, ci doar când mai mergeam în weekenduri pe la Târgu-Jiu și ieșeam cu taică-miu cu mașina. Practic, cu taică-miu în dreapta pot spune că am făcut o a doua școală de șoferi. Și dacă la început îmi tot comenta că ba schimb viteza prea repede, ba prea târziu, ba merg prea încet, ba prea tare, ba iau prea repede piciorul de pe ambreiaj, ba prea încet, acum e și el mulțumit de evoluția mea și mi-a zis chiar weekendul trecut: tată, la cât ai condus tu anul ăsta, ești foarte bine.

Iar să-mi spună taică-miu asta, nu-i chiar de ici de colo. Că omul e pasionat de raliuri, mașini și mecanică, iar toate astea i-au fost și job. Și conduce de hă hă hă. Crecă și când era bunica gravidă cu el, omul conducea acolo. Atât de pasionat e.

Ceea ce mi-a prins foarte bine. Mi-a dat sfaturi care să mă ajute să conduc mai bine, să mă obișnuiesc cu condusul la drum lung și dincolo de granițele orașului. Că eu în timpul școlii n-am ieșit niciodată din oraș. Ceea ce mi se pare o idee de-a dreptul cretină, la nivel de sistem. Pentru că tu, când termnini școala de șoferi, nu prea știi să mergi cu mai mult de 30 la oră, maxim 50 (că na, limită de viteză cu 20 de km mai puțin decât cea noramlă, deci dacă în oraș ai limită de 50 de km/h, tu trebuie să mergi cu 30; și așa e timp de un an de zile, cât ai lămâile/mămăligile alea în geam) și viteza 1, a 2-a, maxim a 3-a.

Mi s-ar părea normal să te scoată câteva ședințe și din oraș. Să mergi și cu un 60-70, să înveți să schimbi vitezele până într-a 5-a și să vezi cum se comportă mașina pe viraje mai strânse sau mai largi, la o viteză ceva mai mare decât aia cu care iei virajul de pe os tradă pe alta în oraș).

Și mi s-ar părea normal să reglementăm cumva limitele alea de viteză, de acum ai 70 în localitate și brusc 30, apoi mai ai 50m de 70 e km și apoi dai în 50. Mi se par absurde. Fă frate o limită pe toată localitatea aia de 2-3 km. Na, ca orice deținător de permis auto care a condus și el ceva acolo, am și eu frustrări. 

permisul auto 1 an scoala de soferi

Cât de mult am condus într-un an

Cum ziceam, n-am mașină în București, Mi se pare o pierdere de timp. Prefer metroul. Apoi, nici bani să-mi cumpăr o mașină n-am avut. Toți banii mei s-au dus pe stomatolog. Prioritatea mea a fost, oarecum, alta. Dar la anul plănuiesc să-mi iau o mașinuță ca să mă pot deplasa când am chef, unde am eu chef în afara Bucureștiului, în weekenduri.

Am condus când mergeam acasă, în weekenduri, cu tata în dreapta, ca să mă învețe chestii și să-mi dea sfaturi și feedback, ca să nu fiu o pacoste și un pericol în trafic. Am făcut drumuri de București – Tg-Jiu, Tg-Jiu – Novaci (spre Transalpina, Rânca, partea aia), prin oraș și de la Tg-Jiu la țară, undeva la vreo 30 de km de Tg – Jiu.

Cum a fost cu tata în dreapta?

Obositor, jur. Și stresant. Aș vrea o diplomă de erou. Dar mi-a prins bine tot stresul lui. Am învățat de ce trebuie să treci schimbătorul prin toate vitezele înainte să oprești și să ajungi frumos în viteza 1, nu să o pui pe liber și să frânezi. Am învățat să simt mașina mai bine și să iau curbele cât mai corect și, cred eu, am învățat să conduc mai bine. 

Așa că dacă ai pe cineva care să te streseze, cu experiență, ia-l în dreapta ta cât de mult poți. O să-ți prindă bine sfaturile, mai ales dacă conduci la intervale mari de timp.

Apoi, să știi că nu permisul auto te face șofer, ci efectiv experiența. Trebuie să conduci cât mai mult ca să înveți să simți mașina și să estimezi corect viteza și toate manevrele pe care le faci pe șosea. 

Și dacă tot am dat-o pe sfaturi, mai am unul. Care cred că e cel mai important. Nu te da mare la volan, niciodată. Așa se fac cele mai mari accidente. Din aroganță. Nu te crede prea bun. Nu exagera cu viteza, nu brusca și nu-i brusca nici pe ceilalți în trafic. Până la urmă e important să ajungi din punctul A în punctul B, întreg. Că ajungi cu 5 minute mai târziu sau mai devreme, e complet irelevant, crede-mă. Și da, știu că timpul contează. Dar e degeaba dacă viața ta se termină dintr-o prostie.

Să știi că am scris o serie de articole
despre experiența cu Școala de Șoferi

care s-ar putea să-ți fie utile.
Click pe mașinuță ⇓scoala de soferi

octombrie 9, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
10 ani de poveste webstock
Blogging

10 ani de poveste într-o singură conferință

by Daniela Bojincă octombrie 8, 2018
written by Daniela Bojincă

Vinerea care tocmai a trecut, pe 5 octombrie, a fost Webstock. Cea mai mare conferință de Social Media din România. Reușește să strângă anual sute de participanți, de la reprezentanți ai brandurilor, bloggeri, vloggeri, oameni din agenții și oameni pasionați de cum merg lucrurile la nivel de online. Și speakeri, desigur. Iar ediția aceasta a reprezentat ediția a 10 ani de poveste.

E, să-i zicem, pentru bloggeri, un blog meet imens. Unde poți să faci o mulțime de lucruri ca să te distrezi prin prisma activărilor brandurilor prezente la Webstock. Asta dacă și ai răbdare să stai la cozi. Eu n-am avut, recunosc. Fapt pentru care am preferat să socializez cu oricine nu stătea la o coadă. Acesta e unul dintre acele momente în care chiar îmi pare rău că nu sunt o fire răbdătoare, care poate să aștepte și să stea într-un singur loc să facă ceva, un timp îndelungat. Eu până și pe scaun mă fâțâi, sau ceva. N-am pur și simplu stare. 

Anul acesta la Webstock a fost despre povești ispiraționale precum a lui Cornel Amariei (inventator) și a Mihaelei Noroc (călătoare prin lume care fotografiază numai femei și le spune poveștile). Sau cel puțin așa l-am perceput eu. Povești despre oameni frumoși, gata să te inspire. Povești despre a fi prezent în online și a face lucruri în offline. Nu e suficient doar să ai o voce. Trebuie să mergi dincolo de ea și să inspiri oamenii prin acțiunile pe care le faci dinolo de ecranul unui calculator și dincolo de o platformă de socializare.

Anul ăsta s-a pus accentul pe offline. Pe a face lucruri palpabile pentru tine și pentru cei din jurul tău. Pentru întreaga societate. Iar fostul Ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a avut cel mai inspirațional discurs pe acest subiect. Și Cabral. 

A urmat a doua parte a conferinței, împărțită în trei mari categorii – New Trends Stage, Creativity Stage și Galaxy Stage. Eu m-am dus la Galaxy Stage unde s-a vorbit despre puterea Insta Story-ului în mijlocul unei comunități mari, despre cum să spui o poveste și, poate cel mai important lucru, despre asocierea cu lucrurile în care crezi. Cu brandurile pe care le-ai folosi cu plăcere și nu doar le-ai recomanda altora pentru un venit în plus la bugetul familiei. Lumea ar fi mai frumoasă. Iar cititorii mai puțin supărați. 

Un exemplu este chiar proiectul celor de la Samsung, care și-au ales o listă de vreo 30 de influenceri cu care lucrează constant. 30 care le folosesc produsele și se asociază cu Samsung pentru că le place brandul și le plăcea și înainte.

A doua parte de pe Galaxy Stage a fost despre cum spunem o poveste. Și mi-a plăcut mult de Alex Cotet care a pus în evidență fricile de care dau dovadă cei care fac reclamele, în proiectele lor, iar mesajele parcă își pierd din esență atunci când îți e frică să comunici fix cum simți și ceea ce simți cu adevărat. Pe Alex sigur îl știi de la Sector 7. Sau din reclamele astea pentru ZOOT.

Sursă YouTube (user ZOOT Romania)

Probabil te întrebi cu ce am rămas după conferința asta. Ei bine, cu poveștile inspiraționale. De multe ori mi se pare că online-ul n-are pic de esență și că uităm efectiv să trăim în realitate. Nu ne putem deconecta de la virtual. Și tot ce facem e să privim lucrurile printr-un ecran. Și eu tind de multe ori să fac asta. Să fac poză unui peisaj înainte să mă bucur de el, ori să scrolez pe Facebook sau pe Instagram în timp ce mănânc, fără să mă bucur cu adevărat de mâncare și de persoanele care stau cu mine la masă.  Cred că online-ul ar trebui să fie mai mult despre offline, ca să zic așa.

octombrie 8, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
calendar refolosibil daniela bojinca blog diy
Personal

Mi-am făcut un calendar hand-made refolosibil

by Daniela Bojincă octombrie 3, 2018
written by Daniela Bojincă

Pe la începutul lui septembrie, chiar în primul weekend din septembrie, aveam o stare accentuată de plictiseală. Iar ziua de 1 septembrie, sâmbăta, mi-am petrecut-o efectiv stând pe YouTube și uitându-mă la diverse: de la documentare, până la vloguri și, pe seară, am sfârșit cu un DIY despre cum să-ți faci tot felul de lucruri personalizate hand-made precum suport de pixuri, semne de carte și un calendar hand-made refolosibil lună de lună și an de an, până te plictisești de el și vrei să-l schimbi din diverse motive (culori, mărime etc.). O să vezi despre ce vorbesc.

După ce m-am uitat la DIY, am dat repede fuguța până în Pepco (care e chiar vis-a-vis de mine) și mi-am luat toate cele necesare. Trebuie să menționez că am făcut asta în timp record, chiar înainte să se închidă cu vreo 20 de minute. 

Apoi am ajuns acasă și m-am pus pe treabă.

Ce ai nevoie pentru un calendar hand-made refolosibil:

  • un tablou A3 (A4 e mult prea mic)
  • hârtie albă A3, în cazul în care tabloul nu are deja una (al meu a avut, spre exemplu)
  • hârtie/carton colorat
  • postit-uri colorate (de dimensiuni mici, cele dreptunghiulare din poza de mai jos)
  • foarfecă
  • scotch/lipici
  • marker nepermanent (pentru whiteboard)

Toate astea m-au dus undeva la vreo 20-30 de lei.

materiale calendar refolosibil diy daniela bojinca blog

Cum se face calendarul hand-made refolosibil:

Foarte simplu. Extrem de simplu. Totusi, o sa-ti ia ceva timp si o sa-ti explic si de ce.

Se scoate hârtia din tablou, iar dacă e colorată pe aprtea din față o întorci invers și folosești partea albă a ei (nu o sa se vadă ce e pe spate, pentru că o să vină chestii aplicate, apoi partea tabloului din spate e închisă la culoare și nu o să se vadă desenele sau scrisul de pe ea).

Pe acea hârtie va trebui să dai niște dimensiuni. Spre exemplu, eu am măsurat fix ca în video pentru că na, eram sigură că sunt măsurătorile corecte. Mai exact, am lăsat 1 cm la margine, apoi 4 cm pentru partea colorată unde avea să fie scrisă ziua și 1 cm de pauză între fiecare căsuță destinată zilei din calendar.

Apoi, tai hârtiile colorate în pătrate cu latura de 4 cm. O să ai nevoie de fix 36 de pătrate. Spre exemplu, eu pentru fiecare zi am folosit câte o culoare. Luni – roșu (pentru că luni), Marți – galben, Miercuri – verde Joi – mov, Vineri – albastru, Sâmbătă – roz și Duminică – portocaliu. Dar poți să le combini în ce mod vrei tu și cu ce culori îți plac ție. Eu am zis că o să încerc să fac și unul sub formă de mozaic, cu culorile amestecate.

Pătratele colorate le lipești apoi în pătratele de pe hârtie pe care tocmai le-ai obținut dând dimensiunile de mai sus. Le lipești fie cu scotch (cum am făcut eu – dai scotchul în două ca să ai parte lipicioasă pe ambele părți și să se prindă și de pătratul colorat și de hârtie), fie cu lipici (și e mult mai simplu, doar că eu n-am mai găsit lipici în Pepco la ora aia, înainte de închidere.

Ulterior nu-ți rămâne decât să lipești postit-urile colorate (am folosit aceleași culori enumerate mai sus) și să montezi la loc tabloul.

Iar ca să fie refolosibil, scrii cu markerul nepermanent (pentru whiteboard) pe geamul tabloului, în dreptul pătratelor colorate și ale postit-urilor, precum în poza de mai jos. De șters se șterge extrem de rapid cu un șervețel normal. Iar pe spațiile libere (cele 4-5 care rămân), poți scrie ceva mesaje, sau chestii de făcut, sau ce vrei tu, ca să-ți personalizezi calendarul cum ai chef lună de lună.

Et voila, ai un calendar hand-madeb pe care poți să îl scrii singur în fiecare lună. Și colorat. Și drăguț. Eu mi-s tare mândră de el.

calendar refolosibil daniela bojinca blog diy

Dacă vrei să vezi și vizual cum se face calendarul, îți las videoul Andreei Balaban, de unde de altfel m-am inspirat și eu. Calendarul e la minutul 9:20. Dar te sfătuiesc să te uiți și la restul chestiilor, pentru că-s la fel de interesante.

Sursă YouTube (user Andreea Balaban)

octombrie 3, 2018 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home