Marți am văzut filmul Poveste de dragoste și, trebuie să recunosc că, de la început, am fost tare entuziasmată de el. Trailer-ul e bun și atrăgător. Te face să vrei să cunoști povestea și să te duci la film. Are tot ce-i trebuie.
Povestea filmului o are în prim plan pe Aprilia (Raluca Aprodu) și pe Sebastian (Dragoş Bucur). Ea, o tânără actriță sătulă de relația cu un bine cunoscut regizor de film, nerăbdătoare să atingă culmile succesului în lumea cinematografică. El, un tânăr violonist talentat, dornic să se afirme pe marile scene ale lumii și să-și găsească și trăiască marea iubire.
Lucrurile sunt foarte simple. Se văd, se plac, iar povestea continuă. E o poveste de iubire drăguță, care se împlinește într-un oraș superb pe timp de iarnă, în Brașov. Peisajul e superb, decorul e frumos, plăcut ochiului spectatorilor. Aici, din punctul ăsta de vedere, au un mare plus.
Un alt plus, l-ar putea reprezenta prezența lui Dragoș Bucur în film. Pentru multe persoane prezența lui este cea care motivează publicul să iasă din casă la acest film. Cel puțin eu, în jurul meu, am auzit de câteva ori că: „Vreau să-l văd pe Dragoș Bucur cum joacă în filmul ăsta.”
Deși mi-a plăcut povestea (că na… fată), nu mi-a plăcut deloc cum a fost jucată și distribuită pe marile ecrane. Și nu neapărat din cauza actorilor, ci efectiv din cauza scenariului. Cum a fost jucat totul, pe mine personal nu m-a dat pe spate. Erau multe chestii cărora eu nu le-am găsit sensul. Desigur, asta poate însemna și că am eu o problemă și n-am înțeles filmul.
Însă, cred eu, o acțiune care se desfășoară în vreo doi ani de zile, nu o filmezi numai iarna că doar Brașovul nu-i la Polul Nord. Mai are și el primăvară, vară, toamnă și eventual trecerile între fiecare sezon în parte. Dacă nu zicea la un moment dat Aprilia de „iubirea noastră de doi ani de zile”, jur că eu credeam că-i vorba de cel mult o lună-două în care se desfășoară toată această frumoasă poveste de dragoste dintre cei doi (facem abstracție de momentul cu „un an mai târziu” – de unde suntem introduși practic în povestea lor de iubire, intensă).
Apoi, mie nu mi-au plăcut uneori nici replicile dintre cei doi. Sau, mai bine spus, să zicem că nu erau pe gustul meu. Adică era ceva mult prea clișeic, lucruri care, în mod natural, nu s-ar spune. Mă așteptam la replici ceva mai, nu știu, intense, reale, potrivite. Chestii pe care un cuplu normal și le-ar spune pe bune.
În schimb, au fost anumite scene amuzante care m-au făcut să râd copios. Am să pun asta ca un plus pentru film. De obicei, într-un cuplu, sunt tot felul de momente amuzante, prin urmare se integrează perfect și în scenariul de față.
Desigur, eu nu vă recomand să vă faceți o părere despre filmul ăsta doar din ce am scris eu. Eu vă recomand să-l vedeți și să vă faceți singuri o părere despre el. Știți voi, gusturile nu se discută și, ce mie nu mi-a plăcut, voi s-ar putea să nu aveți nicio problemă cu asta. Ba din contră, poate chiar vi se par niște momente interesante, putând eventual să mă contraziceți.
Filmul intră în cinematografele din toată țara din data de 27/11/2015 și este distribuit de ZAZU Film.
Sursă YouTube (user ZAZU FILM)
