Copilul problemă – o dramă a unei societăți

by Daniela Bojincă
copilul problema

Zilele trecute am văzut o dramă nemțească foarte impresionantă – Copilul problemă. N-am apucat să o văd în cinematograf, iar cum cinematografele s-au închis, cei de la Bad Unicorn au găsit varianta de a urca acest film, cât și altele, aici, pe viemo.

Copilul problemă spune povestea unei fetițe traumatizată încă din fragedă copilărie, deși are abia 9-10 ani, care face orice ca să ajungă la mama ei. Deși exact acele lucruri o îndepărtează de o viață normală, alături de mamă. Excesele ei e furie te impactează într-o manieră destul de dură.

Benni, copilul problemă, mi s-a părut o fetiță tare simpatică care pe cât de mult încerca să se adapteze și să se controleze, nu reușea. Iar sistemul din care făcea parte nu o ajută prea tare. Ba din contră. Este un sistem defect care nu reușește să integreze un copil problemă. Nimeni nu o dorea. De la familii, la cămine. Pentru că excesele ei de furie sunt considerate un pericol pentru cei din jurul ei.

E emoționant cum un copil de 9-10 ani trece prin astfel de stări, cu o armată de specialiști în spatele ei. O armată de specialiști care nu reușesc să o ajute să-și descopere calea către o viață liniștită, alături de oamenii care o iubesc.

Deși oamenii încearcă să o ajute, sistemul le pune o mulțime de piedici. Societatea le pune piedici.

M-a emoționat și modalitatea în care a fost creat personajul lui Benni. Un copil bun, empatic, iubitor de animale, care își idolatrizează mama alături de care nu poate să fie, dornică să-și facă prieteni care o înțeleg, însă cu probleme de natură psihiatrică destul de severe. E o antiteză comportamentală care îi creează atât personajului, cât și ție, un carusel de emoții. Foarte interesant construit.

copilul problema

Filmul este unul premiat și nominalizat pentru diverse premii în numeroase festivaluri, fiind apreciat peste tot. Câteva dintre acestea ar fi Premiul Filmului German pentru diverse categorii, Premiul Academiei Europene de Fil și Premiul publicului la TIFF. În plus, este impresionant pentru un film de debut. Merită vizionat într-o seară, pe canapeaua comodă din sufragerie. Sau în pat. Cu niște ronțăieli alături.

You may also like

Leave a Comment

* By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More