Cum ar fi să-ți faci propriul mulaj al feței?

Îmi place să cumpăr orice nu mi se potrivește ca vârstă. Spre exemplu, acum câteva zile, eram prin Noriel cu al meu prieten și am văzut la raftul de produse pentru bebeluși o chestie tare interesantă și anume o amprentă baby memory – un material în care își pune copilul mâna, sau piciorul și rămâne acolo ca un mulaj. Știți voi, cum au la Hollywood actorii amprentele. Doar că e un material special, nicidecum beton, pentru a putea păstra ca amintire, într-o ramă, amprenta copilului tău.

Știu. Sună ciudat. Dar nu-i chiar atât de ciudat faptul că și mie mi-ar plăcea să-mi las amprenta într-un astfel de material și apoi să o înrămez. Problema, la mine, este că sunt mult prea egoistă. Sau cel puțin ăsta este diagnosticul pe care mi-l pun cei din jurul meu.

Bine, eu nu mi-aș pune mâna, sau piciorul. Astea, la mine, acum, nu se mai schimbă. În schimb, mi-aș pune acolo fața. Și da, știu că există poze și alte din astea. Dar parcă treaba asta cu mulajul, sună mult mai interesant. Mult, mult, mai interesant. E ceva atipic în ziua de azi să-ți faci mulajul feței și să-l păstrezi drept amintire. Însă tocmai asta mi se pare că face ca amintirea să fie mult mai frumoasă, peste ani, când oi ajunge eu la bătrânețe.

Mă întreb, ca pe lângă poze, oare cum ar fi să le arăți propriilor tăi copii și, eventual, nepoților, un mulaj cu fața ta, înrămat. Poate atunci o să fie treaba asta ceva mai la modă decât fotografiile în ziua de azi. Mă gândesc că li s-ar părea faină ideea. La fel de mult cum îmi plac mie pozele alb-negru ale părinților și bunicilor mei. Sau poate o să creadă că mama și bunica lor era o ciudată încă din tinerețe (poate cea mai plauzibilă variantă).

În fine, eu mă gândesc serios șă-mi iau o drăcie din asta de la Noriel și să o păstrez ca amintire și, peste ani, să o arăt celor dragi. Știu că poate sună a idee de oameni nebuni (categoria aia de oameni în care mă încadrez eu 99,9% din timp).

Iar dacă îți place și ție ideea, dă-mi de veste să nu mă consider singura nebună căreia i-a trecut o astfel de trăsnaie prin cap. Mai știi, poate ajungem să inspirăm chiar și alți oameni să-și amprenteze chipurile. Adică, de ce doar bebelușii să facă asta? Zic doar să nu fie nimeni discriminat, nu de alta.