Am fost aseară la Spotlight, pe Calea Victoriei. Un eveniment tare fain pe care chiar ți-l recomand. Azi, duminică, 15 aprilie, este ultima zi a festivalului Spotlight 2018. Așa că dacă n-ai ce face în seara asta, de la 20:30 până pe la 23:00, zic să dai o fugă pe Calea Victoriei și să te bucuri de proiecții.
Mai jos am zis să povestesc puțin despre Spotlight 2018, cu bune și cu rele. Ce mi-a plăcut și ce nu.
Spotlight 2018 cu bune
Îmi place ideea evenimentului în sine. Bine, mie îmi place orice eveniment cultural care reușește să scoată oamenii din casă într-un număr cât mai mare. Iar Spotlight a reușit să umple Calea Victoriei, dintr-o parte în alta.
Proiecțiile sunt cu adevărat spectaculoase. Cel puțin cele de pe Palatul CEC, B.C.U, Ateneu și Arcul de Triumf. Toate sunt faine și speciale în felul lor, precum proiecția dedicată aniversării centenarului, de pe clădirea M.A.I.. Te captivează cu totul. Dar pe locul 1, pentru mine, rămân proiecțiile de pe Palatul CEC, apoi pe locul 2 vine Ateneul, iar pe 3 proiecțiile de pe Arcul de Triumf.
Mi-a plăcut și faptul că am văzut foarte mulți turiști străini care se bucurau nu numai de Spotlight, ci și de traseu în sine (de la Piața Națiunile Unite, până în Piața Victoriei și către Arcul de Triumf). Un traseu de promenadă numai bun pentru un turist, cât și pentru bucureșteni.
Un alt plus, pentru mine, l-a avut și faptul că, din loc în loc, exista o hartă cu locurile în care se aflau proiecțiile. Astfel încât să știi ce urmează și cât mai ai. Sau în ce direcție să o iei, în cazul în care voiai să vezi și proiecțiile de pe T.N.B și Universitate (eu le-am ratat pe astea – am ajuns destul de târziu și voiam să le văd pe cele de pe Calea Victoriei). Așa că, dacă vrei să ai timp să le vezi pe toate, îți recomand ca în seara asta să te duci chiar de la 20:30. Cred că e un interval destul de bine calculat, până la ora 23:00, ca să ai timp să vezi toate proiecțiile și să te bucuri de fiecare în parte.
Uite aici și programul cu clădirile care o să aibă proiecții:
https://www.facebook.com/spotlightbucharest/posts/2019961421663364
Spotlight 2018 cu rele
Știu. Sunt pretențioasă. Iar uneori sunt extrem de pretențioasă și cer prea mult de la lumea din jurul meu. Și am așteptări mari. Imense. Probabil că aici se încadrează și nemulțumirile mele. În categoria de prea multe pretenții.
Lipsa educației.1
Nu mi-a plăcut absolut deloc faptul că oamenii erau haotici. Se împingeau unii pe alții să meargă mai în față, de parcă nu tot acolo ajungeam cu toții și anume spre următoarea proiecție. Și nici nu mergeau frumos, organizați, ci ar fi vrut să intre efectiv prin cei care mergeau în sens invers direcției lor. Mi se pare așa că, uneori, zici că suntem ieșiți de curând din peșteri, sau ceva. Pentru că, oricât ar fi de aglomerat, cred că poți să fii cât de cât organizat și civilizat. N-am avut o problemă cu faptul că era aglomerat (așa cum au unii pentru că, mna, se sufocă sau alte chestii de genul), ci cu faptul că nu știm să ne respectăm unii pe alții într-un grup relativ mare.
Lipsa educației.2
Apoi m-am indispus în fața proiecției de la Hotel Novotel. Și nu pentru că proiecția ar fi fost în vreun fel. Era chiar frumoasă. Ci pentrun că pe partea pe care se proiecta (clădirea veche), unde e terasa, terasa au lăsat-o deschisă și au ieșit câțiva din hotel, pe terasă. Iar poiecția aia numai proiecție nu era, cu ei acolo. Și, în ciuda faptului că oamenii au început să strige la ei, oamenii își făceau liniștiți selfie și sfidau pe toată lumea. Cred că Novotel și-ar fi putut închide terasa pentru 2 ore și jumătate, iar lumea să se bucure de proiecția de pe clădirea lor, așa cum se bucura de toate celelalte.
Lipsa educației.3
Și ca pachetul să fie complet, după ce s-a încheiat ziua de festival de sâmbătă seara, la ora 23:00, pe Calea Victorie nu mai era o mare de oameni, ci o mare de gunoaie. Cred că nu ne pică mâna dacă ne ținem sticlele, ori șervețelele, sau orice altceva, în mână, sau într-un buzunar, sau în geantă, până la primul coș de gunoi, nu? Chiar dacă sunt persoane plătite care să facă curat ulterior, asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm în urma noastră mizerie mai rău ca-n concina de porci.
Ce-i drept, nu erau coșuri de gunoi care să facă față numărului mare de oameni. Dar asta nu-i o scuză. Există oameni care-și țin gunoaiele în mână până la primul coș de gunoi.
În rest, toate bune și frumoase. Am reușit să mă bucur, cumva, de proiecții și de o plimbare prin centrul Bucureștiului la ceas de seară. Și, în ciuda punctelor negative din cadrul festivalului, chiar recomand să te duci la Spotlight. Lucurile care nu mi-au plăcut și care s-ar putea să nu-ți placă nici ție, nu țin de festival absolut deloc. Țin de noi, oamenii. De educația poporului.