Tag:

escape room

Ursus Escape Room – locul în care nu orice buton face ceva

by Daniela Bojincă septembrie 25, 2017

written by Daniela Bojincă

Acum două săptămâni le-am trecut pragul celor de la The Codex și am încercat Ursus Escape Room. Un escape room care nu-i chiar ca toate celelalte. Aici jocul parcă devine pură realitate.

Ursus Escape Room a fost primul escape room live din România care acum a trecut și în offline. La sfârșitul articolului am să-ți las un video.

Ți se potrivește de minune Ursus Escape Room dacă ești la început în aventura asta a escape roomurilor

La Ursus Escape Room e bine să te duci cu încă doi prieteni, dacă vrei să aveți parte de o experiență faină. Dacă sunteți mai mulți, s-ar putea să nu prea aveți ce face și să ratați niște chestii chiar interesante.

Ursus Escape Room nu-i deloc greu. Îți trebuie doar puțină intuiție. Restul vine de la sine și nu trebuie să stai cine știe ce să te gândești. Aș zice că-i un escpae room cursiv tocmai pentru că toate provocările dau dintr-una într-alta foarte firesc și logic. Te prinzi imediat ce ai de făcut.

Povestea de la Ursus Escape Room este una cât se poate de contemporană și de reală

Prietenul vostru a rămas prins în birou. Și, cum voi sunteți prietenii lui de nădejde, v-a chemat să-l scoateți de acolo ca să vă puteți duce liniștiți la bere așa cum plănuiserăți de fapt. Odată intrați în cameră nu trebuie să-l scoateți doar pe el, ci și pe voi. Contra-timp, desigur.

Tare e că povestea începe chiar înainte să intri în cameră. Pentru că trebuie să-ți dai seama cum mai exact intri în camera respectivă. Și, dacă nu-ți dai seama, poți să pierzi acolo destul de mult timp în fața ei. Dar n-ai cum să nu-ți dai seama. E destul de simpluț și ai destule indicii despre ce ar trebui să faci.

Povestea mea din camera Ursus

Eu mi-am făcut propria mea poveste. Și propriul meu scenariu în cameră.

Când am intrat în cameră, am văzut un buton maaaare și roșu. Și mi-am zis: butonul ăsta sigur trebuie să facă ceva, orice buton face ceva. Așa că am urmat instrucțiunile grafice de pe el: l-am apăsat și l-am rotit spre dreapta; de 2 ori. Prima dat nu s-a întâmplat nimic. A doua oară, în schimb, a deschis repede un băiat ușa și eu eram: WTF?! Asta a fost tot? Atât de repede? Umm.. ok! Dar nu. Băiatul era doar îngrijorat de starea noastră pentru că, ghici ce, eu apăsasem de două ori pe butonul de panică. Ieeeeeeeei!

Nope. Eroare. A dat cu virgulă. Nu orice buton dintr-o cameră folosește în poveste. Dar e bine de știut pentru data viitoare. Acuma, ca să mă scuz, nici n-am văzut pe undeva să scrie: ATENȚIE! Acesta este butonul de panică!

Hai în camera Ursus a celor de la The Codex

Dacă vrei să te distrezi cu 2, maxim 3 prieteni într-o cameră intuitivă și interesantă, Ursus e numai bună pentru tine. Și dacă tocmai ai plecat trist de la birou că ți s-a terminat programul, ca majoritatea corporatiștilor. O să reintri în atmosfera de corporație. Dar asta s-ar putea chiar să-ți placă. Niciodată să nu spui niciodată.

Cei de la The Codex te așteaptă la ei acasă pe Strada Traian 109 din Sectorul 2, București.

Și în caz că te întrebai, am evadat în 37 de minute.

Sursă YouTube (user ursusromania)

septembrie 25, 2017 0 comment

elizabeth bathory the cage escape room bucuresti

Blogging

Am evadat din Castelul Contesei Elizabeth Bathory al celor de la The Cage

by Daniela Bojincă aprilie 11, 2017

written by Daniela Bojincă

În weekend am fost închisă într-un castel, Castelul Contesei Elizabeth Bathory, cu încă trei bloggeri. Și e la propriu castel, fapt pentru care mi-a și plăcut la nebunie. Până și ușa de la intrarea e ca într-un castel. Și pereții, și geamurile, și interiorul și tot. Din punctul ăsta de vedere are un mare plus. M-aș oferi drept obiect decorativ în camera aia, că atât de mult mi-a plăcut.

Povestea Contesei Elizabeth Bathory și a castelului ei

Elizabeth Bathory a trăit undeva pe la 1600, odată cu Matia al doilea, fiul cel mic al lui iancu de Hunedoara. Povestea contesei, cât și a camerei, ne duce înapoi în timp tocmai pe la anul 1600, în castelul Cachtice.

Elizabeth Bathory se spune că a fost o femeie suficient de frumoasă, astfel încât în procesul ei de îmbătrânire să fie geloasă pe frumusețea tinerelor fete care serveau la curtea în care se întâmpla să locuiască ea. Din cauza geloziei nebune a fost suspectate de atrocități inimaginabile precum uciderea a peste 600 de femei virgine doar pentru a face baie în sângele lor ca să-și păstreze frumusețea.

Iar ceea ce trebuie să faci tu și echipa ta în camera asta este să descifrați o serie de puzzle-uri care mai de care mai interesante. Să descoperiți povestea Contesei Elizabeth Bathory și să evadați din cameră. Simplu și ușor, nu? Asta până dați de puzzle-uri. Că alea nu mai par, uneori, chiar atât de simple.

Ce mi-a plăcut la camera Contesei Elizabeth Bathory

Camera are o dificultate de 9/10 și un record de 33 de minute. Noi am evadat în 56 de minute, asta și pentru că la început ne-am confruntat cu mici dificultăți tehnice, că altfel poate am fi evadat chiar și mai repede – dar măcar am evadat. Iar mie mi-au plăcut mult de tot puzzle-urile ei dificile și foarte interesante. Însă, mai mult decât puzzle-urile în sine, mi-a plăcut că a fost într-adevăr un joc de echipă. Nu prea puteai rezolva un puzzle într-o parte fără ca altul să te ajute fix din partea opusă a camerei pentru același puzzle. Ceea ce a fost tare fain, spre deosebire de alte camere în care poți rezolva un puzzle singur în timp ce colegii tăi rezolvă un altul sau chiar mai multe.

După cum ți-am spus și la început, mi-a plăcut la nebunie decorul și atmosfera camerei de 1600. Totul e gândit pentru era respectivă. Și trebuie să-ți dai seama de cum se făceau anumite activități pe la 1600 ca să poți rezolva și alte puzzle-uri. Dar o să înțelegi despre ce vorbesc eu aici abia când o să pășești în camera respectivă a celor de la The Cage.

Mi-a plăcut faptul că este o cameră intuitivă. Practic, trebuie să ai ceva intuiție ca să rezolvi anumite puzzle-uri, asta pe lângă logică.

Mi-a plăcut mult și staff-ul celor de la The Cage. Niște fete tare drăguțe care, mai întâi de toate, au stat cu noi la palavre. Dar pe lângă palavrele alea, au și ele ceva drăguț, care te fac să te simți bine și nu ca și când ai vorbi pentru prima dată cu niște străine. Gazde bune, ca să zic așa. Merită să le treci pragul.

De ce să intri în Castelul Contesei Elizabeth Bathory

Pentru că e o experiență minunată, într-un decor al anilor 1600. Și pentru că dai peste o multitudine de puzzle-uri care mai de care mai interesante, pe care sigur nu le-ai mai întâlnit și la alte escape-uri și care, de altfel, îți vor pune creativitatea la încercare. O să fie un el de test: cât de creativ sunt eu ca să-mi dau seama de anumite lucruri?

Și pentru că fetele de acolo sunt chiar drăguțe. Și pentru că povestea, așa cum a fost ea scrijelită de timp și de echipa de la The Cage, e foarte faină. Și-mi pare rău că nu pot să îți dau măcar un exemplu de puzzle care mi-a plăcut mie la nebunie. Aș strica tot farmecul.

Dacă vrei să le faci o vizită, te invit la ei pe Facebook și pe site.

aprilie 11, 2017 2 comments

Blogging

Am evadat din închisoare într-un escape room

by Daniela Bojincă februarie 17, 2017

written by Daniela Bojincă

În București s-a deschis de curând un nou Escape Room, al celor de la Escape Room Adventure. Momentan are o singură cameră, dar urmează cât de curând și a doua care pare tare interesantă din punct de vedere decorativ (m-au lăsat oamenii, la sfârșit, să arunc un ochi în cameră și să văd decorul de poveste din Pădurea Fermecată – neterminat încă) dar cred că și din punct de vedere al poveștii (nu, pe asta nu m-au lăsat să arunc nici măcar un ochi – suspansul trebuie totuși păstrat). Măcar nu mor de tot de curiozitate, ci doar pe jumătate.

Dar să revenim la prima lor camera, cea din care am și evadat: Celula lui Mr. Somebody. Și în care Emil voia să mă bage la loc.

Cine este Mr. Somebody

Mr. Somebody este personajul celor de la Escape Room Adventure. În jurul lui se întâmplă toată acțiunea din escape room, fie că vorbim de celula de închisoare, de muzeu (în viitor) sau de Pădurea Fermecată (viitoarea lor cameră). El e personajul principal. Capul răutăților ale cărui mistere trebuie să le rezolvăm noi.

Ce face Mr. Somebody în închisoarea din Escape Room

Mr. Somebody a încercat să fure un obiect mai ciudat din Muzeul Ciudățenilor (cel pe care vor să-l deschidă în curând), a fost prins și a fost băgat în închisoare. Mr. Somebody al nostru a reușit totuși să scape într-un mod tare straniu și încă neelucidat. Și tocmai de aceea ești tu acolo. Ca să descoperi cum a reușit Mr. Scomebody să evadeze din închisoare. Indiciile sunt chiar sub nasul tău și, pas cu pas, se leagă totul.

Ce mi-a plăcut mie în închisoare

Nu vreau să fie vreun spoiler, dar nu mă pot abține să nu spun asta. Jocul începe cu noi încătușați, întocmai precum fusese și Mr. Somebody. Adică experiența asta a evadării pe urmele lui e chiar pe urmele lui. Așa că primul pas e să scăpăm de cătușe și abia apoi să ne chinuim să evadăm din celula de închisoare.

Apoi, mi-a plăcut că pereții din închisoare ascund lucruri. Întocmai precum se întâmplă în filme cu tot felul de mesaje ce stau să fie descifrate de către investigatori. M-am simțit cumva, în celula respectivă, ca Simon Baker în The Mentalist. Dar asta nu-i neapărat un spoiler. Îți dai seama de cum intri în celulă.

Și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut ideea finală pe care au construit-o pentru evadare. E interesantă și-ți pune la încercare chiar propria creativitate. Noi n-am dat dovadă de creativitatea respectivă nici cu instrucțiunile în față, dar am evadat până la urmă în minutul 59. La limită. Dar ce mai contează atâta timp cât am evadat?

Echipa Internet Explorers formată din: Emil, Raluca, Alexandru și subsemnata.

De ce să te bagi singur în închisoare

Dacă îți plac jocurile de genul, de a evada dintr-un escape room, eu îți recomand să te duci și să vezi cum e să evadezi dintr-o închisoare. Nu e banal. E chiar complex și creativ. Și sunt sigură că o să-ți placă. O să te cucerească cu multe chestii camera aia, deși la început n-ai crede că ar putea să o facă, că-i o simplă cameră de închisoare în care, dacă e să o luăm așa, n-ai vrea niciodată să calci.

Apoi, poate o să te încânte și faptul că la Escape Room Adventure camerele sunt realizare de către profesioniști ce lucrează în lumea filmului. Și poate de asta te și simți ca într-un film la ei în escape room.

De găsit, găsiți închisoarea asta pe Strada Temișana nr 40, exact în spatele Casei Radio. Pentru detalii despre prețuri, disponibilitate cât și mai multe detalii, te invit să intri la ei pe site sau pe pagina lor de Facebook. Iar dacă ești student, să știi că prețul e redus la 30 de lei iar echipa trebuie să fie de minim trei persoane.

februarie 17, 2017 0 comment

Blogging

Coca-Cola The Secret – Escape Room

by Daniela Bojincă octombrie 24, 2016

written by Daniela Bojincă

Camera Coca-Cola The Secret, a celor de la Captive Escape Room, este prima cameră realizată în parteneriat cu un mare brand și care punctează astfel o premieră mondială. Nu-i de foarte mult timp deschisă și este, probabil, una dintre cele mai interesante camere a lor – fiind cea mai mecanizată, cât și din București – datorită poveștii și jocului neliniar.

Povestea camerei Coca-Cola The Secret

Odată ce ai trecut dincolo de tocul ușii, ai pășit în timp tocmai în 1886, când John Pemberton avea revelații asupra rețetei originale Coca-Cola. John Pemberton a angajat o echipă de designeri pentru a-i crea un model de sticlă. Însă, designerii de la 1886, foarte glumeți de felul lor, îi ascund vreo șase sticle prin cameră. Iar el trebuie să stea să rezolve niște puzzle-uri ca să le găsească. După vreo 60 de minute John Pemberton a găsit toate cele șase sticle și, pentru că i-a plăcut foarte tare ideea, a decis să păstreze biroul neschimbat până în ziua de astăzi.

Cei de la Captive Escape Room te invită să pășești în 1886 și să rezolvi și tu misterul celor șase sticle, într-un timp mai scurt decât al lui John Pemberton și-ți vor da un premiu special din partea Coca-Cola.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1308463682519403&set=a.180708518628264.42817.100000673527970&type=3

Cum am ajuns să pășesc în timp?

Malaezu se face vinovat. Și-a făcut o echipă de cinci oameni și ce și-a zis băiatul: bă, Daniela s-a întors din SUA, eu zic s-o ducem în escape-ul ăsta și să o pierdem acolo. O ducem tot în SUA, dar în 1886. Dar mna, când au ieșit ei, m-am strecurat și eu afară.

Cum mi s-a părut camera Coca-Cola The Secret

E acolo un puzzle chiar super ușor. Apoi mai e unul ușor, dar de care trebuie să te prinzi ca să-l faci ușor. Și unele destul de dificile. Unul dintre ele, mie, mi-a mâncat viața acolo. Știam că trebuie să fie altfel și nu știam cum să schimb asta. Până când, tadaaam, am reușit.

Decorul e foarte prietenos. E o atmosferă tare plăcută în camera Coca-Cola. Și mi-a plăcut o piesă de acolo. E tocmai din anii respectivi, e inclusă în joc și-l face să fie și mai interesant. Mi-a plăcut tare mult camera. E gândită tare interesant cu puzzle-urile ei neliniare, dar care au totuși legătură între ele ca scop final și, uneori, se intersectează pentru un cod.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1287307147987593&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&theater

Am evadat?

Da. Am reușit să evadăm. Și am primit și-un premiu. Nu credeam că o să reușim. Mai aveam câteva minute și eu încă mă chinuiam la puzzle-ul ăla, arrghhh mama lui!!!! Și, în ultimele 30 de secunde, Malaezu, puțin mai mult coleric, a găsit cheia care să ne scoată din cameră. Și-am fost atât de fericiți și de entuziasmați cu toții, că am reușit să elucidăm misterul ăla al celor șase sticle și că ne-am întors în 2016. Deși era fain și în 1886.

Hai și tu

Zic să vă duceți și voi acolo și să rezolvați misterul celor șase sticle. E interesant și captivant, când nu te scoate din sărite că nu-ți iese câte ceva. Apoi, ai canapele și scaune și loc unde să-ți faci ceai și ciocolată caldă. Și, încă ceva, la sfârșit, dacă joci jocul ăla antic cu piatră-foarfecă-hârtie cu unul dintre băieții de acolo, pentru fiecare persoană din echipă care câștigă runda, echipa primește câte 5% reducere pentru următorul escape room. Noi am primit 15%, spre exemplu (am câștigat 3 din 5).

octombrie 24, 2016 0 comment

Blogging

Fantoma de la Operă – primul record de cameră

by Daniela Bojincă decembrie 19, 2015

written by Daniela Bojincă

Fantoma de la Operă a celor de la Fabrica Escape este cea de-a patra cameră în care merg să evadez și prima din care am ieșit cu un record de 32 de minute (ieșeam și mai devreme, dacă nu mă bruia Emil și nu ascultam de el în legătură cu o chestie vitală în camera aia). Zici că-s sadomasochistă. Mă închid cu alți nebuni în cameră doar ca să avem de unde evada. Așa ceva…

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1063548590363451&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

Camera Fantoma de la Operă mie mi-a plăcut de când mi-a zis Emil că mergem acolo. Pe mine, ideea în sine m-a fascinat și abia am așteptat să trec pragul acelei camere și să văd dacă mă introduce în atmosfera poveștii și a filmului. Așteptam să văd ce puzzle-uri are și cât de complicată și interesantă e.

Scenariul camerei ne plasează pe noi pe la 1900, după 20 de ani de la întâmplarea evenimentelor, drept niște cercetători care încearcă să deslușească misterul uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu iz sumbru din istoria trecutului. Problema acestor cercetători apare abia atunci când, după ce au intrat în cameră, Fantoma de la Operă îi închide și nu le dă drumul până când aceștia nu găsesc inelul de logodnă al Christinei.

După ce i-am trecut pragul, uitându-mă în jur, m-a cucerit de tot. Decorul e întocmai precum la 1880. Cei care au decorat camera de recuzită a cântăreței Christine Daae, au fost atenți chiar și la cele mai mici detalii. Asta mă face să vă recomand din prima camera, fără să mai ajungem la puzzle-uri.

Însă, cum nu se poate să nu vă zic ceva și despre puzzle-uri, ca să știți totuși de ce vă duceți acolo, zic să trecem și la partea asta. Camerei, din punct de vedere al dificultății, eu i-aș da o notă de 6 spre 7. Nu e grea. Nu mi s-a părut grea chiar deloc. E foarte logică și-ți dai seama de cum se dezleagă un puzzle relativ repede. Mi-am dat seama și de ultimul și am fi ieșit cred la un record de 20 și ceva de minute, dacă nu mi-ar fi zis Emil că nu are cum să fie așa și am lăsat-o baltă (da, Emil, da, încă îți scot ochii cu asta). Noroc cu Ianolia care, la un moment dat, a zis: „Ia să vedem ce face asta, dacă facem așa!”. Și, tadadadaaaam, era ce-am zis eu de vreo 10 minute. Pam Pam.

Mie, după cum deja v-am spus, nu mi s-a părut complicată, deși ni s-a spus că sunt echipe care se chinuie și nu ies din camera aia. Bine, uneori depinde și de starea pe care o ai și de cât de repede te prinzi de anumite chestii.

Vă recomand să le faceți o vizită celor de la Fabrica Escape și să încercați să evadați din camera Fantoma de la Operă și să ne doborâți recordul. Cei care doboară recordul camerei ăștia și mă anunță aici pe blog, am să dau fiecăruia în parte câte o ciocolată. Pe bune. Și știți că eu fac foarte greu asta. În general, ciocolata nu o împart cu nimeni. E a mea. Toată a mea!

decembrie 19, 2015 4 comments

Blogging

Am fost mahmură 44 de minute. Și am jucat într-un film

by Daniela Bojincă decembrie 10, 2015

written by Daniela Bojincă

Da. Am fost mahmură 44 de minute. Mai exact, am fost mahmură timp de 44 de minute și 21 de secunde. Pe cronometru. Sau mă rog, cu secundele pe undeva pe acolo. Pe lângă asta, am jucat și într-un film. Și n-am avut rol de figurant, ori ceva de genul ăsta. Aș putea spune că am avut chiar un rol principal.

În filmul ăsta, am fost mahmură. Și am jucat în el, pe cronometru, 44 de minute și 21 de secunde. Și a fost foarte tare rolul ăsta de om mahmur din Hangover IV: Escape from Bucharest. Da, exact! Am avut un rol principal în Hangover IV: Escape from Bucharest. Ideea e că m-am îmbătat atât de tare, încât n-am mai ținut minte nimic. Și trebuia să evadez de undeva dintr-o cameră, în mai puțin de o oră, cu alți camarazi la fel de mahmuri ca mine. Și să știți că e tare amuzant să evadezi dintr-o cameră, în mai puțin de o oră, când nu-ți amintești efectiv nimic.

Desigur, noi eram niște simpli actori care jucau rolurile lui Alan și ale prietenilor săi, după o noapte de dezmăț în București. Cum a ajuns Alan în București și cum a ieși la suprafață povestea seriei Hangover IV: Escape from Bucharest? Ei bine, povestea sună cam așa: Alan și-a găsit jumătatea, pe Alina, pe internet. După șase luni de socializare pe internet, Alan și Alina au decis că e timpul să se întâlnească și să facă marele pas și anume: să se căsătorească.

Și, ca orice scenariu care se respectă pe tema dată, nici din acesta nu lipsește scena petrecerii burlacilor: o noapte de pomină în capitala României, București. Doar că lucrurile o ia razna. Protagoniștii noștri se fac praștie la propriu și se trezesc mahmuri cu o oră înainte de marea întâlnire cu părinții Alinei, momentul în care avea loc și cererea în căsătorie. Și ca să fie treaba treabă, constată că au pierdut inelul de logodnă și, cum nu-și amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat, trebuie să găsească cât mai repede niște indicii astfel încât să iasă din încurcătură. Ei, și abia aici începe adevărata distracție, vă spun eu!

E cumplit de greu să te afli într-o cameră, să nu-ți amintești nimic și să trebuiască să cauți și în ultimul colțișor vreun indiciu care să te ducă spre locul în care se ascunde inelul respectiv. Experiența, însă, a fost foarte faină. Mi-a plăcut modalitatea de organizare a camerei respective, din Escape Challenge. Are niște chestii cu adevărat complicate, la care să ajungi să te gândești cu greu, doar că fix asta e provocarea supremă care face ca lucrurile să fie și mai interesante.

Dacă vreți și voi să fiți actori timp de maxim o oră în Hangover IV: Escape from Bucharest, vă invit să le faceți o vizită celor de la Escape Challenge, la subsolul unei case vechi, de peste 100 de ani, pe Strada Armeneasca nr. 33, sector 2, București. Prețurile sunt de 50 lei/persoană (grupuri de 2-3 persoane) și 40 lei/persoană (grupuri de 4-6 persoane). În plus, grupurile de studenți au 10% reducere, iar copiii sub 15 ani, însoțiți de un adult, intră gratuit.

decembrie 10, 2015 7 comments

Blogging

Cum a fost la primul Escape Room din viața mea

by Daniela Bojincă decembrie 1, 2015

written by Daniela Bojincă

Am fost la primul Escape Room din viața mea.Aveam o vagă idee despre ce înseamnă un Escape Room. O cameră din care trebuie să evadezi. Mă gândeam eu că trebuie să găsești niște răspunsuri, să rezolvi tot felul de mistere și așa mai departe. Ca să evadezi, în general, trebuie să găsești niște „ieșiri secrete”. Ceea ce mi-am imaginat eu nu a fost deloc departe de adevăr. Trebuia să găsești răspunsuri și coduri secrete ca să afli alte răspunsuri ce, puse cap la cap, te ajutau să găsești modalitatea prin care să deschizi ușa.

În ziua respectivă, într-o sâmbătă parcă, acum vreo două săptămâni, aveam de gând să stau acasă și să învăț pentru parțial. Doar că, niște oameni încăpățânați, vecinii mei de cartier, Andreea și Doru, m-au scos forțat în oraș M-au amenințat la propriu. Așa că, mică fiind și eu, ce puteam face? Puteam eu să-i refuz? Nu puteam. Drept urmare am cedat și am ieșit pe ușă, în direcția metroului, ca să ajung la Quest Mission, de pe Strada Piața Amzei (zona Piața Romană).

Eram tare curioasă de ce aveam să găsesc acolo. Eram precum un copilaș din ăla care-și așteaptă nerăbdător cadoul. Sau pur și simplu ca unul de nu a mai văzut niciodată așa ceva căci, în fond și la urma urmei, eu nu mai văzusem niciodată un Escape Room. Era o noutate pentru mine și abia așteptam să am parte de experiența asta nouă.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1053226121395698&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&permPage=1

Când am ajuns acolo, la recepție ne aștepta o canapea tare drăguță și o măsuță plină cu bomboane. Mă simțeam ca la mine acasă. Practic, oriunde sunt întâmpinată cu dulciuri eu mă simt ca la mine acasă.

Apoi a venit Adrian și ne-a prezentat camera în care aveam să intrăm, CSI Bucharest, o cameră destul de complexă și plină de task-uri care mai e care mai interesante și care îți pun mintea la contribuție într-un mod alert. Pe scurt, camera CSI Bucharest, odată ce ai pășit în ea, te transformă într-un membru al echipei CSI și îți pune în mână dosarul unui diamant alb ce a fost furat și pe care trebuie să-l găsești. Cazul însă se complică atunci când unele dovezi sunt furate din biroul CSI Bucharest, iar misiunea ta este să descoperi nu doar cine a furat diamantul, ci și cine a furat probele din birou. Oh, da! Și să evadezi în cel mult o oră.

După cum am spus și mai sus, camera este una complexă. Cel puțin mie, fiind la prima evadare, așa mi s-a părut. A avut o grămadă de task-uri pe care trebuia să le rezolvăm. Și, ca să mă laud, trebuie să vă spun că anumite misiuni le-am rezolvat relativ ușor. Și eram tare mândră de mine – primul Escape Room, primele misiuni rezolvate. Din nefericire pentru mine și pentru echipa mea, n-am reușit să evadăm la timp din cameră. Dar ne-am distrat. Și am ieșit de acolo cu o nouă experiență și cu siguranță cu ceva lucruri noi învățate: gen cum să-ți gestionezi timpul mai bine.

Vă invit și pe voi să testați camera CSI Bucharest de la Quest Mission Escape Room, din Strada Amezi 1, etaj 2. Și, de ce nu, dacă vă pasionează treaba asta cu deslușitul puzzle-urilor, puteți încerca și camerele MI: Double Agent și Da Vinci Secret. Cu siguranță sunt la fel de interesante și de captivante. Iar dacă sunt constănțeni care-mi citesc blogul, să știți că cei de la Quest Mission au un Escape Room și în Constanța, pe Strada Ion Rațiu 119A (aceleași camere).

decembrie 1, 2015 3 comments

Personal

Despre mine: îmi plac puzzle-urile

by Daniela Bojincă noiembrie 27, 2015

written by Daniela Bojincă

Când eram mică (doamne, de câte ori am folosit sintagma asta pe blog) îmi plăcea foarte mult să fac puzzle-uri. Și acum îmi plac puzzle-urile, doar că acum nu mai am deloc timp de niciun puzzle. Un puzzel îți mănâncă foarte mult timp, mai ales dacă ești ca mine și nu faci azi câte puțin, mâine câte puțin, ci pe tot odată.

Dacă mă pun pe un puzzle, nu plec de lângă el până nu-l termin. Așa că, având în vedere timpul meu aproape inexistent pentru mine, mai bine nu mă apuc că, decât să mă amărăsc că nu-l termin când și cum vreau eu, mai bine stau în banca mea.

Țin minte că, prin clasele primare dacă nu mă înșel, mi-au pus ai mei în brațe un puzzle de la Noriel, de o mie de piese, destul de dificil, că era cu o locomotivă undeva într-o pădure sau ceva și era super mult negru și super mult verde și da, era greu să-ți dai seama care piesă vine unde.

Însă, acel puzzle era tare drăguț și m-a captivat. Am stat o zi întreagă să-l fac, singură și nici nu vă puteți închipui fericirea de pe chipul meu atunci când l-am terminat. Eram de o mândrie incredibilă. Mă lăudam peste tot pe unde apucam și o făceam chiar de mai multe ori. Iar acum, acel puzzle stă frumos, în cutie, la loc, nestricat. Când mă uit la el, crește inima-n mine de fericire. E un fenomen pe care nu l-aș putea explica în cuvinte.

Probabil că, pentru un copil, la vârsta aia, să termine un puzzle care i se părea de-a dreptul imposibil, era ceva cu adevărat măreț. Iar măreția aia a rămas undeva, în subconștient și, de fiecare dată când îl văd, se activează. Da, da, da! Probabil că asta trebuie să fie.

Ai mei m-au îndemnat tot timpul să fac tot felul de puzzle-uri, ca să-mi dezvolte abilitatea de a face conexiuni rapide. Și, cred eu, dacă ai un copil, ar trebui să-i pui un puzzle în brațe. Un puzzle o să-l dezvolte. Și, desigur, chiar și tu, om mare, te poți apuca de puzzle-uri.

Am niște prieteni, Teodor și Andreea, care sunt pasionați de puzzle. Ei mereu își ia câte unul. Și îmi povesteau ei doi că puzzle-urile astea i-au ajutat foarte mult să facă conexiuni mult mai rapide și să deslușească anumite situații cheie, dificile. Iar treaba asta mi-au demonstrat-o recent, când am fost într-un Escape Room. Analizau rapid fiecare chestie și-și dădeau seama în ce loc vine pisa puzzle-ului repectiv căci, în definitiv, un Escape Room este în sinea lui un puzzle ale cărui piese trebuie să fie puse frumos la locul lor.

Acum, dacă vă mai amintiți voi, cu vreo săptămână în urmă v-am spus ce mi-aș dori eu de Crăciun. Ei bine, acum mai puteți adăuga pe listă și un puzzle, în caz că vreți mai multe opțiuni.

noiembrie 27, 2015 6 comments