Bullets over Lipscani

Joia trecută au venit ai mei în București. Dacă eu n-am mai fost de o groază de timp, au zis să vină ei să-și viziteze copilul dacă el nu se sinchisește să o facă. Și, cum eu sunt un copil cuminte, exemplar, pe care orice familie și l-ar dori, am zis să-i scot la teatru. Asta așa, ca să-mi spăl păcatele. Sau măcar o parte din ele.

Joia trecută s-a jucat la Godot Cafe Teatru piesa Bullets over Lipscani. O piesă interesantă pe care, oricât te-ai chinui, nu poți să o înțelegi din prima. Piesa asta și mesajul ei le înțelegi pe parcurs.

Ce o face să fie și mai interesantă este locul în care se joacă piesa asta. Pentru mine cel puțin, încă reprezintă un șoc cum arată o „sală” de teatru prin București. Eu sunt obișnuită cu sălile de teatru clasice și, în București, încă n-am dat peste așa ceva. Mă simt ca într-o altă lume. Știți voi, ca atunci când vine un copil de la țară, care nu a văzut niciodată în viața lui nimic, într-un oraș mare, cu de toate. Exact așa mă simt și eu când intru într-un teatru cafenea, sau studio, sau mai știu eu cum altfel că au enșpe miliarde de denumiri (triplă cacofonie – hai că-s bună). Mi se pare tare interesantă această abordare și, drept urmare, piesele parcă sunt mai atrăgătoare și captivante. Treaba asta le-a plăcut și alor mei și, subtil, mi-au zis că le-ar mai plăcea să meargă la așa ceva.

Ce mi-a plăcut și mai tare într-un teatru cafenea a fost faptul că poți comanda ceva de mâncare și de băut. Adică, poți să bei și să mănânci în timpul piesei. Și asta-i o abordare nouă și interesantă pentru mine. iar dacă nu ați mai încercat așa ceva, vă sfătuiesc să o faceți acum. E fain să încerci lucruri noi mereu.

Piesa Bullets over Lipscani, văzută de la o masă dintr-o cafenea, de undeva din spate, cu toate jocurile alea de lumini, are ceva aparte. În mare, ca să nu fac spoilere și să vă îndemn și pe voi să mergeți să o vedeți, piesa este despre căutarea adevărului suprem: existența sau inexistența providenței, despre minciuni, șiretlicuri și moarte, toate astea fiind presărate cu momente comice. E un amalgam de situații care se întrepătrund și se completează perfect.

Dintre actori mi-au plăcut Cătălin Babliuc și Dan Rădulescu. Desigur, mi-a plăcut și Smaranda Caragea, cea de-a treia actriță din piesă, doar că, băieții, mi-au plăcut mai mult. Pe ei i-am mai văzut și în piesa de teatru Omul-Pernă, iar dacă acolo mi-a plăcut mai mult Dan Rădulescu decât Cătălin Babliuc, ei bine în piesa Bullets over Lipscani mi-a plăcut mai mult de Cătălin Babliuc și cum a dat viață personajelor sale. Bine, eu sunt pur subiectivă.

Dacă vreți să-i vedeți pe cei trei cum joacă Bullets over Lipscani, vă invit să vă eliberați o seară și să vă duceți la Godot Cafe Teatru. Cu siguranță o să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult cât mi-a plăcut mie și părinților mei.

https://www.youtube.com/watch?v=JxG2deKFJ0s

Sursă Youtube (user HotNews Romania)