Salut! Sunt Daniela și am reușit să scriu singură o licență, pe un subiect care m-a pasionat și încă mă pasionează, pentru care am fost notată cu 10. N-am scris-o în chiar cel mai util timp, așa că m-am gândit să dau din casă despre cum poți scrie o licență într-un timp scurt, de 10. Pentru că da, se poate. Deși nu-i neapărat recomandat.
E martie. Jumătatea lui martie, deja. Și probabil că ai început să te panichezi că se apropie perioada în care ar trebui să predai draftul de licență cap-coadă profesorului, iar tu ai tot tărăgănat-o de pe o zi pe alta și n-ai citit nici măcar un rând din bibliografia pe care se presupune că o ai, ce să mai vorbim de a avea scrise primele rânduri din introducere. Și ce vorbesc eu de predat licența în format final profesorului, se apropie chiar perioada când trebuie să o perdai la secretariat și să o susții. Tic Tac, Tic Tac, știi ce zic?
Și te înțeleg perfect. Bine, nu e neapărat ceva ce eu am făcut, dar e pe-aproape. Și eu m-am panicat, pe undeva pe la jumătatea lui aprilie și mai ales în luna mai când mi-am dat seama că am un haos în lucrarea mea de licență, dar o să vorbesc despre asta ceva mai jos. Important este cum am trecut peste.
O să o iau cu începutul.
De ce să-ți scrii singur licența?
Pentru că, altfel, sincer, nu meriți să termini o facultate. Dacă nu ești în stare să faci o cercetare, să emiți o ipoteză, să aduci argumente, să le dezvolți și să ajungi la o concluzie, ai trecut prin facultatea aia ca gâsca prin apă. Bine, e grav că ai ajuns și până în anul în care ar trebui să-ți dai licența, din punctul meu de vedere.
Ca să demonstrezi că ai măcar puțin habar de domeniul ăla, în cazul în care o să și ajungi să lucrezi în el. Bine, mai nou ajung toți proștii să lucreze pe tot felul de poziții. Dar în fine. Ne abatem prea mult de la subiect.
E importat să-ți scrii singur licența. E moral să o scrii singur. Dacă vrei să schimbi ceva în țara asta și oriunde în lume, fii corect și fă lucrurile pe barba ta cum s-ar spune.
Iar asta, sincer, e și o frustrare de-a mea pentru că se întâmplă ca mulți să-și cumpere licențele sau să le plagieze. Dar hei, trăim în țara tuturor posibilităților negative.
Care a fost licența mea?
Licența mea a fost în domeniul securității, cumva și pe parte militară și de recrutare pentru organizații precum ISIS și așa mai departe. E o combinație, dar domeniul este cel al securității, pentru că eu am terminat Studii de Securitate în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității București.
Iar titlul lucrării mele a fost: Metode de recrutare ale jihadiștilor în mediul online, autoradicalizarea și influența acestora asupra securității statului.
Când m-am apucat eu de licență?
Ei bine, eu m-am apucat chiar din vacanța de vară dintre anul 2 și anul 3. Dar stai așa, nu te ambala. Știu că ți-am zis că am scris o licență într-un timp foarte scurt și-am mai luat și 10 pe ea. Pentru că chiar așa e.
În vară, de fapt, am pus mâna pe o carte care se numește În pielea unei jihadiste. O mărturie despre filierele de recrutare a Annei Erelle. Nu aveam un subiect de licență. Nici profesor coordonator, deși unii colegi trimiseseră deja și structura licenței și se apucau deja să scrie primul capitol. Eu, în schimb, citeam tot ce-mi pica în mână și nu aveam niciun gând pentru licență.
Dar, după ce am terminat cartea asta, mi-am zis: heeeey, ăsta ar fi un subiect bun. Ia să mă apuc eu să studiez tema asta, în profunzime. Și să-mi găsesc profesor căruia să i se pară la fel de interesantă și care să poată să mă ajute pe partea asta.
Și, de atunci, am tot citit chestii pe subiect. Fie articole, fie cărți, am reluat cartea Annei Erelle și mi-am subliniat cu creionul tot ce mi s-a părut important pentru licență.
Deci da, e important oarecum să te apuci din timp. Doar că și asta-i cu dus și întors. O să revin asupra acestui paragraf, ceva mai jos.
Cum mi-am găsit profesorul și cât de important este acest aspect?
Știi că îți ziceam mai devreme că majoritatea colegilor mei aveau profesori încă de la sfârșitul anului 2, pentru licență, iar eu nimic? Aveam și posibilitatea să merg către profa de comunicare din anul I, pentru că are oarecum legătură și cu asta, dar am avut ceva rețineri. Așa că atunci când am început anul 3 am zis să prospectez piața, cum ar veni. Am așteptat vreo două săptămâni să cunosc toți profii noi și care s-ar fi potrivit și l-am ales, într-un final pe proful de Securitate militară și asistentul dumnealui. Și pot spune că am făcut o alegere mai mult decât excepțională.
Asta pentru că nu m-au stresat nicio clipă cu predatul materialelor în nu știu ce zi, până la nu știu ce oră. M-au lăsat să lucrez în ritmul meu lent și foarte lent. Adică să mă apuc de scris la licență, practic, la jumătatea lui aprilie.
Bine, asta după ce mi-a luat 3 săptămâni să-i conving să-mi accepte subiectul, că nu prea aveau încredere că găsesc materiale, fiind un subiect de actualitate. Dar, cum eu citisem pe vară, i-am bătut la cap până, probabil, i-am terminat psihic pe bieții oameni și mi-au zis: ok, dacă ești încăpățânată și ai tu o idee, de ce să nu te susținem? Și uite așa, m-am făcut eu cu profesor coordonator și un profesor asistent. Olteancă insistentă.
Dacă m-ar fi stresat cineva, probabil că nu aș fi luat 10-le ăla și aș fi scris presată de cineva și n-aș fi dat niciun randament.Sau probabil încă aș scrie la licență și n-aș mai fi la master. Eu nu funcționez pe bază de stres și presiune. Când îmi auzeam colegii că le-a zis X că nu-i bagă în licență că n-au deja 20 de pagini scrise în ianuarie, mulțumeam Universului pentru alegerea făcută, că eu aveam 0 pagini scrise în ianuarie. Dar alții sunt fix pe invers. Și funcționează cu ei să pui presiune. Fapt pentru care este foarte important tipul profesorului pe care ți-l alegi. Să fie fix pe aceeași lungime de undă cu tine.
Când m-am apucat eu de fapt de licență?
M-am apucat într-adevăr să citesc din vară. Iar apoi, tangențial, mai citeam câte ceva lunar, pe tema pe care mi-am ales-o. Și-mi notam pe hârtiuțe, anapoda, informații pe care le consideram relevante. Însă fără să le dezvolt, astfel încât să mai înțeleg ceva apoi, când m-aș fi apucat într-un final de redactatul licenței.
Așa că, la jumătatea lui aprilie, când m-am apucat eu de fapt să scriu efectiv licența, m-am trezit cu o grămadă de hârtii și worduri pe calculator cu informații pe care habar nu aveam de ce le-am scris acolo și la ce voiam, de fapt, să le folosesc. Așa că apucă-te Danielo și recitește la foc automat tot ce ai citit tu până în aprilie, ca să vezi ce și cum scrii, ce și cum dezvolți ca să-ți formulezi propria teorie pentru că, practic, despre asta este licența. Despre a încerca să-ți formulezi și tu o teorie, fie și pe baza a ceea ce au spus deja alții pe subiect. La sfârșit trebuie să fii capabil să faci o cercetare. și să emiți o teorie pe subiect.
Așa că de data asta citeam și informația pe care o extrăgeam din ce citeam, fie și de câteva cuvinte, o propoziție, sau o frază, încercam să o transform în paragrafe. Să dezvolt, în funcție de teoria mea, ipoteză și concluzia la care încercam să ajung.
Totuși, eu am avut oarecum noroc că a fost un subiect de actualitat,e pe care l-am putut dezvolta și am putut emite teoriile mele, nu doar pe ale altora, prin baza cercetărilor făcute nu doar din cărți, ci și practic prin observațiile la nivel de Social Media.
Serios, serios, m-am apucat însă la jumătatea lui mai
M-am panicat groaznic că nu am timp să scriu. Pentru că aveam un job full time, apoi facultate după-masa și stăteam cam 12 ore pe zi plecată de acasă. Când ajungeam seara nu mai aveam forță să scriu și să citesc. Practic de asta am și tărăgănat-o, așa, de pe o zi pe alta, sperând că o să fiu mai liberă și citeam când și când și notam informații aiurea. Și cred că în situația asta se regăsesc mulți dintre studenți. Totuși, asta nu e o scuză să-ți scrie altul licența, sau să day copy-paste în prostie.
Nici în weekenduri nu prea stăteam bine cu timpul, pentru că aveam o grămadă de chestii de făcut pentru facultate pe lângă licență și mă simțeam și foarte obosită. Așa că licența mea era undeva în pom și pomul în aer.
Fapt pentru care, în mai, mi-am luat 2 săptămâni de concediu și am scris la greu la licență. Mai și citeam, dar încercam să mă bazez pe tot ce citisem și observasem la nivel de Social Media până atunci și să scriu cât mai mult din ce gândesc eu. Desigur, unde încă le mai aveam anapoda, reciteam și-mi dezvoltam paragrafe, pe care ulterior încecam să le leg într-un fir logic de textul efectiv al licenței.
Cum și cât scriam la licență?
2 săptămâni eu n-am ieșit din casă. Am fost eu, cărțile, foițele care mă frustrau că nu înțelegeam de ce naiba mi-am notat anumite chestii fără sens și laptopul. Apoi, din când în când le mai arătam și profilor ce-am mai făcut, pe la ce capitol am mai ajuns. Și faptul că am fost încurajată mereu și susținută atât de domnul profesor, cât și de asistentul dânsului, m-a ajutat tare mult din punct de vedere psihic. Aveam, spre exemplu, colegi care erau temrinați psihic de profesori, cu termene peste termene, cu corecturi peste corecturi referitoare la citări (de parcă nu se puteau astea corecta la sfârșit, ca să poată studentul să scrie naiba liniștit ce are în cap).
Revenind. În alea 2 săptămâni scriam zilnic. De dimineața până seara. Nu scriam mult, pentru că încercam să scriu cât mai corect, să dezvolt eu cât mai mult, nu să copiez paragrafe întregi de la alții. Încercam să formulez o idee și o teorie pentru fiecare chestie citită. O explicație, ceva. Și asta contează. Contează să se vadă munca ta acolo, ideea ta, teoria ta, concluzia la care ai ajuns tu singur singurel și cum ți-ai validat sau invalidat propria ipoteză de la care ai pornit toată aventura asta.
Cum mi-am structurat licența?
După recomandarea celor doi profesori. Am avut un capitol de Introducere, pe care l-am scris la sfârșit, în funcție de ce făcusem în licență (doar ipoteza o aveam de la început), trei capitole interioare și un capitol de câteva pagini pentru o concluzie. În total am avut vreo 46 de pagini.
Însă contează foarte mult și cum îți structurezi informația pentru fiecare capitol. Iar dacă ai citit deja până aici, probabil ai aflat că eu am făcut-o foarte prost. Că-mi notam chestii pe unde apucam, iar la sfârșit a trebuit să încropesc un puzzle din mii de piese care nu-mi dădeam seama care cum pe unde vin.
Așa că e important, de la început, când citești și-ți extragi o informație, să o dezvolți în cel puțin un paragraf pe care să-l poți dezvolta ulterior, dacă nu chiar în mai multe. Ca să înțelegi ce e acolo și să poți integra înformația mai ușor în textul licenței.
Apoi, e important să nu-ți complici structura cu n capitole și y subcapitole. Îți complici viața. 3-4 capitole mari și late, dar bune.
În interiorul fiecărui capitol, trebuie însă să fii atent să ai o logică și cursivitate. Și, de asemenea, să ai punți de legătură între capitole, după cum îmi zicea mie asistentul domnului profesor. Adică, ce vreau să zic, e că atunci când începi un capitol, să-l închei cu o logică a continuității următorului. Și să spui despre ce urmează să scrii în următorul capitolului, ca o continuare a celui anterior (uneori doar titlul capitolului, dezvoltat puțin în câteva rânduri, e suficient).
Cum stă treaba cu citarea, notele de subsol și bibliografia… mama lor
Treaba asta este de-a dreptul infernală, pe cuvânt. Dacă scrisul licenței efectiv mai e cum mai e, apăi asta te omoară încet și sigur. Ai enșpe mii de forme în care să citezi ceva în funcție de tipul materialului, dacă are sau nu traducere, traduci tu, n-a tradus nimeni, autori colectivi, singulari, articole de reviste, de publicații de draci și laci.
Dacă ai pățit și tu ca mine și la cursul ăla din anul I despre citări ai făcut un mare nimic, fii sincer față de profesorul tău, spune-i asta și rogaă-l să te ajute. Și citește și tu despre stilul pe care îl folosește facultatea la care ești. Vezi cum se citează. Întreabă, dacă nu ești sigur. Dar să știi că e foarte importantă citarea. Comisia o să se uite la asta.
De asemenea, o să se uite pe bibliografie. Vezi cum se scrie și asta. Câte bordeie atâtea obiceiuri.
Îți mănâncă ficații, știu, dar este importantă. Și este și mai important să citezi orice sursă folosită, ca să nu fie considerat plagiat un anume paragraf, sau parte din el.
Eu am avut noroc că asistentul domnului profesor m-a ajutat și mi-a corectat licența la virgulă și punct. Și mi-a și explicat de dinainte cum se citează anumite lucruri. N-am avut foarte multe de corectat pe partea asta. Dar a contat implicarea, ajutorul și susținerea celor doi.
Cum stă treaba cu comisia?
E foarte simplu. N-au timp să-ți citească licența. Dar se uită la notele de subsol, bibliografie, ce ai citat, unde ai citat din X autor și te întreaba de ce ai folosit autorul acela și la ce l-ai folosit, ce a zis el, etc.
În general te pun să povestești despre ce ai scris: care a fost ipoteza de la care ai plecat, ce tipuri de surse ai avut, ce argumente ai avut și care este concluzia la care ai ajuns. Ai validat sau nu ipoteza aia? Ce ai mai descoperit pe lângă? De ce e așa și nu invers. Important e să nu te panichezi. Tu ai scris-o, nu?
Rezumatul unei licențe de 10, scrise în scurt timp
Am un articol lung, așa că m-am gândit să scriu un rezumat a ceea ce am zis mai sus. Scurt și la obiect:
- structurează-ți licența cât mai logic – câteva capitole și nu te complica prea tare cu n subcapitole, poate doar dacă chiar ai nevoie și te îndrumă profesorul; uneori nu e nevoie să spargi informația în nu știu câte părți
- orice notezi când citești, dezvoltă în minim un paragraf, dacă nu chiar în mai multe, ca să poți să le înțelegi ușor ulterior și să le legi în licență astfel încât să aibă logică
- ai consecvență în idei și leagă capitolele între ele; la sfârșitul fiecărui capitol spune ce urmează să supui analizei în următorul
- apoi leagă și paragrafele între ele, astfel încât să ai consecvență și logică în idei
- fă citarea și bibliografia ca la carte, în funcție de stil; profii din comisie pe asta se uită prima dată, că nu au ei timp să stea să citească prea mult prin licență; își aruncă rapid ochii peste capitole, note și bibliografie și te întreabă ceva în legătură cu vreun paragraf
- nu uita ce naiba ai scris și nu te panica în fața comisiei; e posibil să te întrebe unde ai folosit cartea X și ce ai luat de acolo – se uită la bibliografie, caută la notele de subsol, citesc repede unde ai făcut citarea și bam, întrebarea. Doar că dacă ai scris tu licența aia, cel mai probabil ai habar și îți este floare la ureche să dezvolți.
- citește cât mai mult și notează-ți chestii, pe care apoi le dezvolți, cum ziceam mai sus, pentru că e important să ai cât mai multe perspective asupra subiectului
- scrie capitolul de Introducere la sfârșit (în afară de ipoteza de cercetare, aia trebuie să o ai de la început)
- alege-ți o temă care să-ți și placă și de care să fii interesat, ca să-ți facă plăcere să nu ieși din casă și să fii un sinsitrat
- alege-ți profesorul astfel încât să fiți oarecum pe aceeași lungime de undă; să nu te streseze sau să te streseze, în funcție de cum reacționezi tu mai ok în situații de genul
- dacă nu te-ai apucat la timp, lasă orice altceva și doar scrie; în ritmul tău, dar scrie
Și cam atât. Sper că ți-a fost util articolul, iar acum pune mâna și citește pentru licență și dezvoltă-ți ideile pe care le scoți din ceea ce citești.