Hai să salvăm împreună internetul

Știu că poate ți se pare o prostie, dar treaba e cât se poate de serioasă. Dacă vrei ca internetul tău să fie la fel de bun ca până acum, fără să-ți interzică nimeni, indirect, desigur, la ce să te uiți, trebuie să salvăm împreună internetul și să nu acceptăm să decidă altcineva în locul nostru dacă să ne uităm pe YouTube sau pe Trilulilu, ori dacă să stăm mai mult sau mai puțin pe Facebook decât pe G+, Twitter sau orice altceva.

De exact o lună trăiesc într-o țară în care neutralitatea internetului tinde spre 0 pentru că altcineva decide la ce să mă uit, pe ce rețea de socializare să stau și cât timp. Și anume furnizorul meu de internet decide asta. Din punctul ăsta de vedere, îmi e și mai tare dor de România. Îmi e dor de internetul meu și mă gândesc cu groază că s-ar putea schimba.

Înainte să-ți spun exact cum stă treaba cu neutralitatea și de ce trebuie să o salvezi, am să-ți zic direct cum poți face asta, ca să nu pierdem prea mult timpul. Cel mai simplu e să susții neutralitatea în formularul de aici: https://savetheinternet.eu/ro/

Ce este neutralitatea pe internet?

Așa. Acum să-ți explic cum e cu neutralitatea asta a internetului din proprie experiență. Pe scurt, furnizorul tău de internet decide ce faci tu pe internet și are control deplin (adică asta se vrea). Dacă vrei să intri pe un anumit site și lui nu-i convine, îți scade din viteză, ți-l încarcă greu sau deloc. Și mai pe scurt, îți furnizează doar pe cine-l plătește mai mult. 

În SUA (unde sunt acum) cică sunt reglementări serioase care ar împiedica ISP-ul în a promova sau bloca un anumit conținut pe internet. Povești în partea asta de Est și din câte am înțeles nu numai. Dacă e să vorbești cu americanii în legătură cu filmele văzute pe internet, spre exemplu, o să-ți spună așa: „Poți să te uiți la filme. Te lasă furnizorul de internet. Dar durează mult, că-ți scade automat viteza internetului dacă stai într-un loc care lui nu-i convine.”

În UE, locul ăla din lume care începe să-mi placă din ce în ce mai mult, după ce o lungă perioadă de timp se promova doar transparența (ISP-ul putea afecta traficul, dar trebuia să te anunțe), prin Regulamentul UE 2015/2120 s-au introdus niște principii care garantează un Internet cât se poate de deschis (stai pe ce site vrei tu, cât vrei tu).

Însă au rămas trei subiecte la nivelul Autorităților de Reglementare care acum sunt supuse dezbaterii publice BEREC până pe 18 iulie (adică azi) și care pot transforma limita Internetului deschis.

Serviciile specializate

N-am să mă apuc să explic aici în termeni formali. Sunt complicați și greu de înțeles mecanismul. Mie spre exemplu mi-a luat să înțeleg ce vor de la viața mea mai exact și care e ideea lor. Însă, un serviciu specializat are anumite proprietăți atribuite de furnizorul de internet, spre deosebire de alte servicii care vin așa cum sunt. Chestia asta este pur comercială. Dacă tu ai o bandă de net de o valoare de 4X, furnizorul tău poate decide că 3X se pot duce pe un serviciu specializat, restul de 1X pe un serviciu normal. Iar ca exemplu, o să iau YouTube și Trilulilu. Dacă tu vrei să te uiți la ceva pe YouTube sau pe Trilulilu, furnizorul tău de internet decide că dacă stai pe YouTube filmulețele se încarcă cu o viteză de 3X, iar pe Trilulilu cu 1X. Nu există încă așa ceva. Ideea e că vor să opteze ca o companie cu suficiente resurse financiare  să cumpere servicii preferențiale, reducând competiția. Ceea ce nu e ok.

Managementul traficului

Chestia asta se leagă automat de prima. I se permite furnizorului de internet să-ți administreze traficul de date în rețelele proprii. Furnizorii de internet pot încetini anumite tipuri de comunicații și să le prioritizeze pe altele. În regulament treaba asta e ok, atâta timp cât e proporționată, transparentă și non-discriminatoare.

Treaba asta înseamnă că încărcarea filmelor, lagurile jocurilor și așa mai departe, e cauzată de furnizorul tău de internet care zice: „Ionică, asta nu tată! Fă altceva pe net!”

Zero rating

Prin conceptul de zero rating furnizorul tău decide ce aplicații să fie folosite și care nu. Adică ei decid care date de descărcare să fie contorizate și care nu. Adică dacă vrei să descarci aplicația de Facebook, e ok, nu-ți ia din bandă. Dar dacă vrei să descarci Twitter (e doar un exemplu), îți scade din banda alocată ție. Îți contorizează datele alea, iar peste un anumit număr de date descărcate netul tău merge mai prost. Tratează tipuri diferite de trafic în mod diferit, impunând eventual și un preț adițional.

Mai multe despre toate astea, poți să găsești aici.

Sau explicațiile celui care a adus pe lume WWW și cercetător la MIT, Tim Berners.

Sursă YouTube (user heikoxxxxxx)

Sau discuția asta:

Sursă YouTube (user LastWeekTonight)

Deci, îți place ideea? Mie nu, recunosc. N-aș vrea să plătesc pentru un serviciu în care altul să decidă ce, când și cum să folosesc.