Cum să recuperezi GRATUIT taxe federale și statale din SUA

by Daniela Bojincă martie 8, 2017

written by Daniela Bojincă

!!! IMPORTANT UPDATES !!!

UPDATE 1: Acest articol a fost scris in anul 2017. Fapt pentru care este posibil ca unele informații să nu mai fie chiar de actualitate. Astfel, te îndemn ca pe lângă acest articol să citești și ce scrie pe site-urile respective, recomandate mai jos, cu precădere IRS. Unele lucruri s-au mai schimbat, altele au rămas la fel. E important să te documentezi din cât mai multe părți.

UPDATE 2: Conform mesajelor cititorilor, nicio bancă din România nu mai accepta încasarea cecurilor din SUA (mie în 2017 mi le-a acceptat + le-au acceptat în 2018 și 2019). Fapt pentru care singura variantă rămâne să ai deschis un cont bancar în SUA.

Dacă ai ajuns aici, înseamnă că te interesează cum poți să recuperezi taxe federale și statale din SUA, GRATUIT, în caz că ai fost acolo și ai lucrat cu Work and Travel pe vară. Și ÎȚI RECOMAND SĂ CITEȘTI ACEST ARTICOL CAP-COADĂ.

De asemenea, din propria mea experiență de a-i ajuta și pe alții, am să încerc să las în acest articol și câteva chestii care ți s-ar putea întâmpla în caz că nu recuperezi aceste taxe la timp. Sau eventuale dificultăți și impedimente legale cu care te-ai putea confrunta și la care ar trebui să te aștepți din partea birocrației din SUA. Dar nu te speria. Spun asta doar ca să fii foarte atent și să nu le întâmpini.

Eu am fost un caz fericit care a aplicat pentru taxe pe data de 6 februarie 2017 (imediat ce mi-am primit toate W2-urile, dar după multă informare în prealabil pe site-ul guvernului SUA, anume pe IRS, ceea ce îți recomand și ție să faci, ca să fii sigur că totul e ok), mi-au fost acceptate de către IRS pe 7 februarie 2017 (pe undeva pe la pasul 5 o să vezi și cum arată când îți sunt acceptate) și le-am primit pe 20 februarie 2017 (cele federale) și respectiv pe 28 februarie 2017 (cele statale).

E un lucru pe care vreau să-l lămuresc din start.

E legal să recuperezi singur aceste taxe federale și statale?

DAAAAA!!!! ESTE!!!! Pentru că lucrezi cu serviciul guvernului. Singura diferență e că o faci direct tu și nu plătești pe cineva dintr-o agenție să facă treaba asta. Nu-ți trebuie niciun atestat ca să faci asta. Nu trebuie să fii agenție ca să faci asta. E ca și când te duci singur la finanțe să-ți recuperezi niște taxe. Ai avut o perioadă de rezidență în statul respectiv (însuși faptul că ai locuit legal, acolo, la o adresă, înseamnă că ai avut o perioadă de rezidență conform guvernului american)? Ei bine înseamnă că poți să aplici și singur pentru taxe.

Am să fiu sinceră cu tine și am să-ți spun că am stat cu sufletul la gură de frică să nu le primesc, pentru că toată lumea zicea că a aplicat ba cu unii, ba cu alții și lor nu le-au venit, că nu-i legal, că trebuie să aplici cu agenția și așa mai departe. Lucruri care, sinceră să fiu, cred că pornesc din partea agențiilor pentru că pierd o parte din bani (vreo $60 pe puțin pentru fiecare om care nu aplică cu ei și aplică individual – bani care, după ce am văzut ce muncă trebuie să faci, consider că-s cam mulți). Dar eu mi-am primit aceste taxe. Și încă foarte repede (iar site-ul federal și cel statal îți permit urmărirea taxelor să vezi cam când ar trebui să ajungă la tine și așa mai departe).

După ce am mai discutat cu niște oameni, chiar din interiorul unor agenții și m-au lămurit că e totul cât se poate de legal și că ei tot prin IRS (Internal Revenue Service) le recuperează. Nu au cum altfel decât prin IRS, acest serviciu al guvernului, pentru că el se ocupă de toată treaba asta cu restituirea taxelor. Așa că e legal să o faci și singur direct prin IRS (pentru că lucrezi direct tu cu guvernul, nu altul dintr-o agenție pe care trebuie să-l plătești). Nici tu n-ai cum altfel, decât prin IRS (apropo, tot ce .gov e site al guvernului american). Asta ca să lămuresc treaba asta cu legalitatea și ilegalitatea.

Și, ca să te conving că totul e legal și că eu mi-am primit taxele, am să-ți las pozele cu cecurile, eliberate de statul american. Dacă n-ar fi fost legal, la cât de stricți sunt pe partea asta de legalitate, n-aș fi ținut azi cecurile astea în mână. Și am să explic mai jos care-i faza cu strictețea privind legalitatea și cum ei chiar țin cont de asta.

Cecul cu taxele federale

Cecul cu taxele statale

Cum recuperezi GRATUIT taxe federale și statale?

UPDATE IMPORTANT:

Cam după 15 martie se percep taxe pentru recuperarea taxelor statale. Așa că cel mai bine ar fi să încerci să le recuperezi înainte de 1-15 martie.

Gata cu introducerea și stabilirea legalității procesului. Zic să trecem direct la treabă. Și am să explic procesul cât pot eu de clar, pe pași.

Pasul 1: INFORMAREA!!!

Chiar dacă citești articol și încerc eu să-l fac cât pot de bine din punct de vedere al calității informațiilor, cred că e musai să te informezi și tu. Și eu am făcut la fel, de pe site-ul guvernamental IRS. Ai acolo secțiunea de Filing. Și secțiuni despre cum să te pregătești, care sunt opțiunile de filing, care sunt serviciile pe care IRS ți le pune la dispoziție ca să-ți recuperezi taxele (TurboTax, TaxSlayer, FreeTaxUSA, TaxAct și multe altele puse la dispoziție de IRS), cum să pregătești recuperarea taxelor și ce se întâmplă după ce ți-ai depus cererea de recuperare a taxelor. Toate astea, cu toate subsecțiunile lor le găsești pe IRS la secțiunea de filing chiar AICI.

Asta trebuie să găsești când dai click pe link-ul propus mai sus către IRS

Pasul 2: Alegerea serviciului pus la dispoziție de IRS.gov pentru recuperarea gratuită a taxelor

Dacă te-ai apucat să citești pe la secțiunea de filing, așa cum ți-am recomandat mai sus, cred că ai observat partea aia cu FREE FILING din secțiunea Your Filing Options. Ei bine, acolo ai două categorii:

categoria pentru câștiguri de sub $64.000;
categorie pentru câștiguri de peste $64.000.

Tu, la fel ca mine, dacă ai lucrat cu Work and Travel în SUA cred că te încadrezi în prima categorie. Iar acolo vei găsi toate serviciile puse la dispoziție de IRS.gov de a-ți recupera gratuit taxele și am să-ți las un link către ele chiar aici. Dacă dai click pe link-ul pe care tocmai ți l-am lăsat, vei da peste TurboTax, TaxSlayer, FreeTaxUSA, TaxAct și multe altele.

Doar că trebuie să fii atent. Foarte atent!!!

Pentru fiecare serviciu ai niște criterii acolo. Adică ce trebuie să îndeplinești ca să poți să folosești acel serviciu. Unii îți cer să ai între 17 și 50 de ani. Alții să ai peste 52, alții au niște state pentru care nu poți aplica pentru taxele statale prin ei, alții dau taxele statale gratuite numai pentru unele dintre statele americane, alții dau taxele statale numai pentru unele statale fie că îs gratuite sau nu, iar alții dau și taxele federale și cele statale gratuit (pentru orice stat), așa cum este TurboTax, cel prin care am și aplicat și pe care îl și recomand pentru ușurința serviciului de aplicare pentru recuperarea taxelor.

Ca să înțelegi mai bine despre ce vorbesc, am să-ți las un print screen.

Pasul 3: Completarea datelor pentru recuperarea taxelor federale și statale

Acum că ți-ai ales serviciu, zic să trecem la treabă și să-ți explic câte ceva, din experiența mea legată de completarea datelor. Pentru că eu am folosit TurboTax, am să-ți zic cum e cu TurboTax. Dacă e legal cu ei (că e mare tam tam și pe treaba asta – și e un bullshit), dacă-ți vin taxele (mie mi-au venit) și așa mai departe.

Am să revin puțin la partea de LEGALITATE privind aplicarea cu TurboTax:

În primul rând!!!!!, atâta timp cât se află pe pagina de servicii recomandate de către serviciul de recuperări taxe al SUA (IRS – Internal Revenue Service), înseamnă că-s ok. Altfel, n-ar mai fi lucrat ăștia cu ei.
În al doilea rând!!!!, dacă ai fost în America, cred că știi că americanii sunt super paranoici când vine vorba de respectarea legilor. Și asta mai ales dacă ești străin. Așa că, după completarea datelor și trimiterea cererii de recuperare a taxelor, ți-ar respinge-o (așa cum au făcut cu un amic, dar am să vorbesc despre asta ceva mai jos). Apoi, nu ți-ar trimite taxele, așa cum mi le-au trimis mie dacă, așa cum tot zic unii, e numai pentru rezidenți.
În al treilea rând!!!, faza cu rezidența e un bullshit pe care tot încearcă unii să-l răspândească privind TurboTax pentru că ăștia sunt cei mai ok. Dacă citești legislația pusă la dispoziție de IRS sau TurboTax (că au și ei așa ceva, chiar când completezi ai tot felul de trimiteri către legislație și îți explică ce înseamnă fiecare chestie ca să știi ce să răspunzi în funcție de ce ți se aplică ție), ai să-ți dai seama că atâta timp cât ai locuit în SUA, legal, la o adresă de care guvernul american a știut și ai muncit legal, cu un contract de muncă de care guvernul a știut (înregistrat în baza de date guvernamentală), printr-un program guvernamental, înseamnă că, lunile respective, ai fost un fel de rezident TEMPORAR. Drept urmare ți se aplică returnarea taxelor prin ei. Dacă n-aș fi fost rezident temporar, ei ar fi observat imediat asta la IRS, cât și cei de la TurboTax și-mi respingeau aplicația pentru că prima dată după trimiterea aplicației e în așteptare, apoi aștepți o zi să o accepte sau să o respingă, iar dacă o acceptă aștepți să-ți vină taxele.
NU POȚI APLICA CU EI DACĂ: ai lucrat de la distanță (din România spre exemplu) și angajatorul ți-a plătit niște taxe, așa cum e obligat, statului american. Ca să ți le recuperezi sunt alte proceduri.

Acum, că am lămurit și treaba asta cu legalitatea privind aplicarea prin serviciul TurboTax dar și prin orice alt serviciu oferit de guvern, zic să-ți povestesc câte puțin și despre completarea tuturor chestiilor care sunt cerute.

În primul rând, te întreabă niște date despre tine. Cum ar fi unde ai locuit în SUA, număr de telefon din SUA (eu am pus numărul angajatorului pentru că, în caz că sună, ei știu cine ești și despre ce e vorba – dar nu sună nimeni pe nimeni și nu poți pune decât un nr. de SUA), unde locuiești acum (și ca stat pui Foreign Country – pentru că ai și opțiunea asta), SSN-ul și alte informații din astea personale.

Apoi, informații despre angajator. Și mi-a plăcut la TurboTax, spre deosebire de FreeTaxUSA (prima dată am încercat cu ei, dar nu am trimis cererea pentru că luau taxe pentru taxele statale din Maine), că bagi doar numărul de înregistrare al firmei de pe W2 și ei îți identifică automat toate datele despre firma respectivă. Tot ceea ce trebuie să faci tu, ulterior, este să completezi suma câștigată pentru fiecare firmă în parte, taxele federale luate și cele statale de la fiecare firmă în parte (și pe astea le găsești tot în formularul W2 primit de la angajator). Pentru fiecare firmă în parte introduci separat datele de pe fiecare W2. După ce ai introdus pentru primul angajator, o să vezi că o să te întrebe dacă mai ai vreun W2 de introdus de la alt angajator.

După ce ai terminat cu toate W2-urile, or să-ți ceară informații standard despre cât ai locuit acolo, dacă ai avut asigurare (și ai avut pe lunile lucrate acolo o asigurare oferită de sponsor – tu doar trebuie să bifezi lunile și e important să spui că ai avut și lunile în care ai avut pentru că așa e legal să ai asigurare), dacă ai studiat în SUA, dacă ai beneficiat de credite din SUA, dacă ai avut și alte venituri (n-ai avut), dacă ai avut rezidență (și ai avut pe lunile cât ai locuit la o adresă acolo, în mod legal, cu care erai înregistrat la intrarea în SUA și lunile în care ai avut rezidența asta), dacă ai beneficiat de burse de școlarizare, dacă ai fost condamnat, dacă ai primit ajutoare și tot felul de chestii de genul care să-i ajute pe ei să-și dea seama dacă ești sau nu cetățean, dacă ai fost sau nu rezident și dacă totul este legal. La care e foarte ușor de răspuns pentru că știi ce ai avut și ce n-ai avut, cât ai stat în SUA și așa mai departe. Sunt informații la care n-ai cum să greșești răspunsul.

După ce ai completat tot ce te întreabă ei, îți verifică să fie totul ok, să nu fi omis ceva și treci la partea în care trebuie să spui unde vrei să primești banii. Și aici urmează următorul pas.

Pasul 4: Unde și cum să-ți trimită IRS banii din taxe?

Ai cam două opțiuni mari și tari aici:

Într-un cont bancar din SUA:
- care trebuie să fie pe numele tău, pentru că altfel banca o vede ca pe o fraudă și trimite banii înapoi către IRS, iar IRS îți ia un comision pentru tot deranjul ăsta care-i destul de mare.
- trebuie să ai grijă la clauzele din contractul tău cu banca, ca nu cumva să fie aproape de închidere (i s-a întâmplat unui amic), iar IRS să-ți trimită banii către bancă, banca între timp să închidă contul și să trimită înapoi banii către IRS, IRS să-ți ia un comision mare și tu să ai ulterior probleme să nu mai poți să-ți recuperezi taxele nici pe anul ăla nici pe următorii (așa cum amicul ăsta al meu pățește chiar acum – din fericire, am reușit să-l ajut să recupereze taxele federale și doar pentru cele statale vede ca fiind o problemă de ilegalitate din trecut); De ce de ilegalitate? Pentru că dacă banca returnează banii către IRS, guvernul american vede ca ceva necurat la mijloc și-l transformă imediat într-o ilegalitate – asta ca să vedeți cât de repede o dau ei pe ilegalitate și cum, de fapt, TurboTax și procesul prin care îți recuperezi singur taxele sunt legale.
Pe adresa de acasă, prin cec eliberat de stat (eu mi le-am trimis la Târgu-Jiu, după cum puteți vedea în pozele de mai sus cu cecurile, pentru că aia era și adresa din buletin și din pașaport și de pe W2-uri și din DS-uri și am zis să vadă că e totul ok). Sincer, mi-a fost puțin frică. Mă așteptam să se piardă undeva pe drum (pentru că poștă), sau să nu mi le trimită (pentru că aveau de plătit ei taxe poștale – că eu n-am plătit nimic, doar le-a luat maică-mea din poștă). Dar au venit. Și au venit relativ repede (cele federale erau estimate să vină până pe 1 martie, iar cele statale până pe 17 martie – și am zis mai sus când au venit de fapt).

Puțin mai jos am să zic cum poți scoate banii dacă i-ai cerut prin cec.

Pasul 5: Submit your e-file!

Gata. Acum, după ce ți-ai cerut taxele la o adresă, sau în contul bancar din SUA, poți da Submit. Prima dată o să-ți apară ambele ca PENDING, apoi cam a doua zi, dacă nu a treia o să ți se transforme în ACCEPTED sau REJECTED (în cazul în care cei de la IRS au găsit vreo chestie care nu-i pe placul lor). Dar e ok. O să-ți zică care-i faza în neregulă cu el și dacă trebuie să modifici ceva, sau să vezi dacă trebuie să modifici ceva și poți da Submit din nou. O să se rezolve într-un final, dacă e ceva de rezolvat. Asta dacă nu cumva ești într-o situație ca aia de mai sus a amicului meu.

Uite așa mi-a arătat mie la o zi după ce am dat Submit my e-file:

Pasul 6: Cum urmărești unde ți se află taxele și când ar trebui să ajungă?

Și treaba asta este foarte importantă. Pentru că, în caz că ți se dau niște termene și ele nu ajung, te poți duce la poștă să întrebi (în țară, dacă știu ceva), iar apoi să dai mail celor de la IRS care sunt foarte rapizi.

Taxele federale și statale se urmăresc independent și de aici nu mai ai treabă cu serviciul prin care ai aplicat (gen eu cu TurboTax), ci direct cu guvernul și statul în care ai lucrat după cum urmează:

Taxele federale le poți urmări direct pe site-ul IRS al guvernului, cu ajutorul SSN-ului, a sumei pe care o ai de recuperat (aia federală totală) și a unei întrebări despre tine (dacă ești singură, căsătorită. bla bla). Poți face asta fix AICI.
Taxele statale le poți urmări pe site-ul statului respectiv (îl cauți pe google după cum urmează: maine state return sau numele statului unde ai fost tu și ai plătit taxe statale + state return). Site-ul pentru statul Maine este acesta (tot cu extensia .gov – și am fost foarte atentă ca site-urile pe care intru să fie cu această extensie). Procesul este același ca la IRS: SSN, suma și întrebarea respectivă.

Apoi aștepți să-ți ajungă acasă. Și or să-ți ajungă. Dacă mi-au ajuns mie, sigur o să-ți ajungă și ție. Pe mine nu m-a ajutat nimeni. Nu mi-a zis nimeni ce trebuie să completez și unde, ce trebuie să răspund la niște întrebări sau la altele, ci pur și simplu am stat și m-am documentat de pe IRS (conform pasului 1 – am citit tot ce pun ei la dispoziție + ce pune la dispoziție TurboTax și inițial FreeTaxUSA).

Cum poți scoate banii dacă i-ai cerut prin cec, acasă?

Eu am primit două cecuri. Și, când am ales asta, m-am întrebat: Bun, acum dacă n-am cont în SUA că l-am închis, cum naiba îmi scot eu banii de pe cec?

Și am aflat că, cu acele cecuri te duci la BRD (cei care și acordă împrumuturi pentru Work and Travel). Ca să fiu sigură, am sunat la BRD ca să aflu dacă chiar pot să le dau cecurile și ei să-mi dea banii, cât și să aflu care sunt comisioanele.

Mi-au zis că e OK, că acceptă și, ulterior, când am primit cecurile, m-am dus și la bancă. Iar procedeul și treaba cu comisioanele stă în felul următor:

deschizi un cont în dolari la BRD pentru care, dacă e să dureze mai mult de o lună, plătești 4 lei administrarea contului pentru o lună; dacă banii intră mai repede, nu plătești nimic și închizi contul gratuit;
trebuie să depui în cont, la deschidere, 20 de dolari pe care îi recuperezi când îți scoți și banii intrați de pe cecuri;
de așteptat se așteaptă o lună de zile sau maxim două pentru că e un procedeu mai complicat: trebuie să trimită cecurile să fie verificate de fiecare bancă emitentă din state (că nu-s false, bla bla), ei trebuie să trimită banii în țară, ăștia să-i proceseze și ulterior tu să-i scoți – tot procesul ăsta durează în jur de o lună de zile;
comisionul se ia pe fiecare cec în parte (federal și statal) și este undeva la 0.5% din sumă (gen 0.5% din 476 de dolari și 0.5% din 206 dolari – în total vin aproximativ 4 dolari – sumă infinit mai mică față de cât cer agențiile, plus că ăia 20 de dolari pe care îi pui în cont îi scoți cu banii care-ți intră, deci nu-i pierzi);

Ceea ce mi s-a părut ok, la sumele pe care le cer agențiile sau alte terțe.

Later UPDATE: După aproximativ 2 luni au intrat și banii și am 683 de dolari în cont.

Alte lucruri pe care ar trebui să le știi despre recuperarea taxelor

Mai repet o dată că totul este legal. Dacă nu ar fi fost, nu le-aș fi primit și mi le-ar fi respins din prima. Ei chiar nu se joacă cu treburile astea, în special când vine vorba de străini.
E important să-ți recuperezi taxele an de an, ca să nu fie probleme ulterioare, pentru că e-file-urile astea se fac în anul curent pentru cel trecut. În caz că nu ai taxele recuperate pe anii trecuți, procesul e ceva mai complicat: în sensul că trebuie să completezi e-file-ul, să-l printezi, să-l semnezi și să-l trimiți prin poștă la IRS.
Termenul limită de filing al e-file-ului pentru anul trecut este 15 Aprilie anul curent!!!! Dacă totuși ai trecut de termenul ăsta, IRS îți mai dă o marjă de vreo 6 luni până pe 15 Octombrie anul curent (dar e șansă să nu-ți mai recuperezi banii – pentru că de ce naibii n-ai completat până în aprilie, nu?);
E important să fii foarte atent la tot ceea ce completezi, fie că iei din W2, fie că sunt acele întrebări standard. Unele întrebări sunt chiar capcană.
E important să-ți urmărești taxele.
W2-urile se introduc manual!
Ai nevoie de ultimul paychek și Job Offer-ul de la fiecare angajator doar în cazul în care nu ți-a trimis angajatorul W2-ul. Poți lua datele din paycheck: suma totală câștigată, taxele federale totale, taxele federale statale, adresa angajatorului. Și am ai nevoie de niște date pe care le poți lua din Job Offer: Employer identification number (EIN) și Employer state ID (e identic cu EIN, iar la sfârșit îi mai adaugi 00 – nr EIN + 00 la sfârșitul lui). Dacă e vorba de second job și nu ai Job Offer de unde să iei EIN (că e diferit de la un angajator la altul), poți să substitui W2-ul cu formularul 4852 când faci e-file-ul așa cum scrie aici. În W2 îți trebuie EIN la e-file și de aia trebuie să-l substitui (ei oricum te au în baza de date la IRS după SSN și nu le trebuie neapărat EIN).
Trebuie să știi că introduci câte un W2 pentru fiecare angajator și poți adăuga mai multe. În fiecare formular de W2 pe care trebuie să-l completezi manual, trebuie să introduci doar datele de pe W2-ul de la angajatorul respectiv, nu sumele totale de pe toate W2-urile.
Serviciile astea de recuperare a taxelor pe care le recomanda IRS îți calculează automat, după ce ai băgat tu datele, care sunt sumele de taxe federale și statale pe care le ai de recuperat. Și după ce mai completezi un W2, îți recalculează conform ultimelor sume adăugate (ți le adună el pe toate). Ulterior o să trebuiască să faci și tu un calcul manual, ca să-l verifici și să confirmi că e ok.
ASTA-I FOARTE IMPORTANT!!!! La un moment o să te întrebe dacă vrei să recuperezi totalul de taxe calculat de IRS ulterior, sau cele introduse de tine. Chiar dacă sunt aceleași sume, sau IRS calculează o sumă mai mare (după o să fie tot aia bună) tu să bifezi că vrei să-ți calculeze IRS, pentru că dacă bifezi să-ți ia în calcul calculele tale conform datelor introduse îți scade 200 de dolari din sumă (habar nu am de ce, n-am elucidat încă misterul, probabil consideră că tu vrei să-l tragi în țeapă, așa că mai bine îi lași pe ei să calculeze ce vor că oricum or să fie corecți).

De ce nu am vrut să-mi recuperez banii prin agenție sau alte terțe?

Pentru că am muncit prea mult pe banii ăia. Și consider că, dacă pot să fac munca asta singură și foarte rapid, nu văd de ce aș plăti pe altcineva să o facă. $60 sau comision din sumă de nu știu cât la sută sunt sume prea mari care nu sunt deloc raportate la munca pe care o fac cei care introduc toate datele. Simple as that. A fost alegerea mea să nu vreau să dau niciun ban agenției sau altcuiva. Și nu cred că-ți strică $60 în plus în buzunar, sau orice altă sumă.

Update 1 important 2018:

Fiecare stat în parte are propria lui legislație. Astfel, există state care pentru a recupera taxele statale îți cer să trimiți anumite acte prin poștă, fapt pentru care o să-ți apară un mesaj că nu-ți poți recupera taxele statale pentru că ai o adresă străină și îți vor cere să completezi prin trimiterea actelor prin poștă, către adresa menționată pentru fiecare stat în parte (nu-i panică).

Update 2 important 2018:

Pentru că există problema de mai sus pentru unele state care nu acceptă să faci rpocesul ăsta pe net, ci prin poștă, există posibilitatea de a pune adresa din america peste tot și să-ți pui banii în cont (dacă mai ai deschis contul din SUA). Apoi am descoperit că din contul respectiv, prin homebanking (și sigur ai), poți transfera banii pe Paypal (fără comision). Iar de pe Paypal îi poți transfera într-un cont în lei, la o Bancă din România (eu spre exemplu am la ING și mi-am tot transferat dolari din Paypal direct în contul din lei – calculează la cursul valutar din ziua aia și îi convertește automat când are loc tranzacția). Aici comisionul este super-super mic.

Desigur, chiar și dacă nu întâmpini problema de mai sus, dar nu vrei să te mai complici cu cecurile să vină în țară, apoi să aștepți să le aprobe banca, poți pune banii în cont și apoi pe Paypal și apoi în contul din România.

IMPORTANT ESTE SĂ VERIFICI ÎN HOMEBANKIND DACĂ POȚI TRANSFERA BANI PE PAYPAL ȘI CUM (sigur poți, dar e bine să fii sigur și să verifici dinainte)

Ai întrebări și ești încă nelămurit de ceva?

Dacă ai întrebări, să știi că eu sunt aici. Poți lăsa un comentariu dacă vrei, sau îmi poți trimite un mail cu întrebările tale și ce ai vrea să-ți explic mai bine (ori mai mult), la adresa de e-mail: contact[@]danielabojinca.ro

Sau du-te pe formularul de contact și scrie-mi întrebările tale acolo. Eu am să-ți răspund cu plăcere și am să te ajut cu tot ce pot.

martie 8, 2017 46 comments

Filme

Kong: Insula Craniilor – sau povestea unui adevărat conducător

by Daniela Bojincă martie 7, 2017

written by Daniela Bojincă

Am văzut filmul Kong: Insula Craniilor și mi s-a părut interesant. Cred că ce mi-a plăcut cel mai mult la filmul ăsta a fost mesajul transmis. Dar o să vorbesc mai pe larg despre asta în secțiunea aia cu lucrurile care mi-au plăcut (cu care cred că deja ești familiarizat dacă intri pe aici și mai citești câte ceva din când în când).

De obicei, după cum deja cred că ai observat dacă mi-ai mai citit și alte articole despre filme, nu prea zic ce nu mi-a plăcut pentru că sunt nesemnificative chestiile care, uneori, nu-mi plac iar apoi, dacă stau și mă gândesc mai bine, îmi dau seama că nu-i chiar așa de urâtă treaba pe cât o văzusem eu inițial.

De data asta nu o să fie la fel. Astăzi, o bună parte din zi am stat și am tot citit pe net despre treaba asta, să mă asigur că așa stă treaba cu ce mă irită pe mine în privința filmului Kong: Insula Craniilor. Geografic și științific mă irită, ca să zic așa. Iar dacă e să greșesc că poate n-am căutat suficient de bine, vă rog să mă corectați.

Povestea filmului Kong: Insula Craniilor

Acțiunea începe, practic, undeva la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sare fix în mijlocul Războiului Rece, în momentul retragerii trupelor americane din Vietnam. Dar cele două se leagă foarte bine și o să înțelegi asta când o să vezi filmul.

Câțiva soldați, o fotografă de război și un colonel trebuie să-și schimbe direcția Vietnam-America cu direcția Vietnam-o insulă necunoscută până în prezent de undeva de prin Sudul Pacificului. Un loc din care s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată (scapi de Vietnam, dar de natură pare-se că nu).

Pe insulă ajung în urma nebuniei unui om de știință, Bill Randa (John Goodman) și a teoriilor sale bizare despre insula nou descoperită, cum că ar fi ceva acolo despre care ei, americanii, ar trebui să afle primii și nu rușii (și e interesantă legătura asta din film cu americanii și rușii care se luptă să afle sau să găsească unii dintre ei primii anumite lucruri sau informații). Problema e că, pentru anumite descoperiri, se folosesc de bombe detonate la nivelul solului. Ceea ce se dovedește a nu fi tocmai o idee foarte înțeleaptă.

Doar că acolo nu doar că se confirmă anumite teorii ale cercetătorului Randa, dar se descoperă și multe alte lucruri. Precum maimuța asta super drăgălașă de care m-am îndrăgostit de când sunt mică, Kong, cât și alte minunății, dar și oribilități pe care le ascunde frumusețea aia de insulă.

Acum, cum se descurcă ei cu descoperirile, rămâne să vezi din film. E interesantă abordarea.

Ce mi-a plăcut la filmul Kong: Insula Craniilor

Mi-a plăcut mult rolul lui John Goodman. E un personaj cheie în filmul Kong și are niște replici foarte interesante. Cum ar fi aia cu:„Domnule Senator, dacă nu vreți să găsească rușii primii ce ascunde acea insulă, sponsorizați-mă acum”. Adică e interesantă paralela asta dintre americani și ruși. Din nou. Și din nou. Și din nou. Pe mine mă fascinează chestiile astea așa, subtile.

Apoi, mi-a plăcut Samuel L. Jackson care joacă rolul colonelului. Are o relație specială cu Kong. Și, într-un fel, se găsesc foarte multe similarități între cei doi. Cum ar fi dorința asta de a-și apăra ce-i al lor sau ceea ce au în grijă.

Un alt personaj care din punctul meu de vedere face mare parte din film este Hank Marlow (John C. Reilly). Are un umor aparte și, desigur, este unul dintre personajele cheie ale filmului. Știe multe. Face multe. Și se dovedește a fi un om chinuit foarte util.

Tom Hiddleston în rolul lui James Conrad (căutător) pare să fie piesa aia de puzzle care îl întregește și îi dă forma finală. Știu. Sună poetic, dar așa mi se pare mie. Chiar dacă are un rol așa, clișeic, nu pot să spun că nu mi-a plăcut. Practic, era tipul care întotdeauna avea dreptate.

Și închei cu ce mi-a plăcut cel mai mult la filmul Kong: Insula Craniilor – povestea. Povestea despre lupta asta pentru ceea ce-ți aparține. Pentru conservarea lucrurilor de care ești responsabil și pentru lupta asta cu toate forțele în momentul în care cineva vine la tine acasă și începe să arunce cu bombe. Kong pare să fie un adevărat conducător. Ține la ce i-a fost lăsat în grijă drept moștenire și-și apără vietățile și insula cu toate forțele sale.

Ohh.. cum era să uit de coloana sonoră? Foarte bună coloana sonoră. Da, da, da! Plus și pentru coloana sonoră. Și pentru peisaje.

Ce nu mi-a plăcut la filmul Kong: Insula Craniilor

Îmi cer scuze, dar am avut o problemă cu o scenă din film. Și anume scena aia când apar aurorele australe, în mijlocul Oceanului Pacific, ca și când ai fi fost la pol. Atât de intense se vedeau. Într-adevăr, ele apar și pe restul globului, uneori, când sunt explozii solare foarte puternice. Dar, în general, apar la poli, că de aia se numesc polare. Apoi, după că au apărut ca și când ar fi o frumusețe naturală a locului respectiv, așa cum întâlnim la poli, au mai apărut și o singură noapte din trei. Adică: au venit și au dispărut la fel de repede, fără o continuitate în peisajul nocturn, ca să zic așa. Da, e un film SF, dar să fie SF și geografic până la capăt.

În timp ce eu mă plâng de treaba asta prietenul meu râde cu gura până la urechi și-l citez: „Aaaa, tu nu ai o problemă că au apărut animale fantastice mai multe ca-n Fantastic Beasts și de dimensiuni colosale și inexistente, dar ai o problemă cu au adus niște aurore câteva grade mai la nord într-o noapte.”

Dar ca să înțelegi ce zic. Am să las poza asta mai jos.

Se vede diferența? Adică da, ele apar pe tot globul uneori, dar la o altă intensitate. Problema mea nu e că apar neapărat. Ci că apar ca și când, geografic vorbind, s-ar afla într-o cu totul altă parte față de cea în care am fost plasați la începutul filmului. Cred că mi-ar fi plăcut și mai mult filmul dacă și-ar fi asumat aurorele australe pe tot parcursul său, în fiecare noapte de pe insulă.

Și mai e o chestie care nu că nu mi-a plăcut neapărat, dar e amuzantă și, cred eu, aduce un plus filmului treaba asta. Adică nu știu dacă nu mi-a plăcut sau doar mi s-a părut amuzant, dar am să vă povestesc. Ziceam despre o tipă care făcea fotografii în război. Mno, tipa asta e prea tare. Indiferent de cât de nasoală e situația și ca mai are puțin și moare acolo, ea face poze. Chit că e posibil să nu le mai vadă nimeni, niciodată.

Și cam atât cu ce nu mi-a plăcut mie. Nu ține neapărat de povestea filmului pentru care chiar vă invit să mergeți să-l vizionați. Nu influențează în vreun fel povestea. Dar am avut eu un ghimpe frustrant pentru că ador aurorele și am observat acest mic detaliu poate chiar nesemnificant și pe car, probabil, alții nici nu l-ar fi băgat de seamă.

Hai și tu la filmul Kong: Insula Craniilor

Nu cred că mai trebuie să-ți spun de ce să vezi filmul Kong. Am zis deja. Povestea merită. Apoi, merită și efectele 3D care chiar mi-au plăcut și m-au făcut să tresar de câteva ori încât am impresia că l-am făcut pe Malaezu să se uite la două filme, nu la unu: cel de pe marele ecran și comedia cu mine care tresăream la fiecare chestie și mă speria fiecare efect 3D mai vizibil și mai real. Eu mai aveam puțin și făceam un infarct pe scaun din cauza sperieturilor, iar el mai avea puțin și făcea un infarct pe scaun de râs de mine.

Filmul apare în cinematografe din 10 martie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

martie 7, 2017 0 comment

Filme

Logan – un film memorabil despre viitor

by Daniela Bojincă martie 6, 2017

written by Daniela Bojincă

Săptămâna trecută am fost și am văzut filmul Logan la Grand Entertainment din Băneasa. Am refuzat să mă uit la orice fel de trailer. N-am vrut să-mi fac vreo părere deloc despre filmul ăsta. Nu voiam să mă las dezamăgită de trailer, sau să mă extazieze prea tare și să mă dezamăgească filmul. M-am lăsat așa, dusă efectiv de povestea filmului de pe ecranul ăla imens din sala de cinema.

Și n-am regretat absolut deloc că, în afară de faptul că e vorba despre o poveste a mutanților și a lui X-Men, nu știam absolut nimic. Și a fost mult mai bine așa, căci filmul ăsta m-a ținut cu sufletul la gură pe toată durata lui și m-a lipit de spatele scaunului de foarte multe ori.

Povestea filmului Logan

Logan îi plasează pe Logan (Hugh Jackman), Charles (Patrick Stewart) și micuța Laura (Dafne Keen) undeva departe de prezentul nostru, prin anul 2029, într-o eră aparent liniștită, cu primii doi bătând în retragere, departe de lumea mutanților care, în prezent, după lungi cercetări și exploatări nereușite se dorea a fi exterminată și în același timp îmbunătățită printr-un singur specimen. Specimen care, din punctul meu de vedere, e o întruchipare perfectă a unuia dintre personaje și chiar foarte bine aleasă. E unul din momentele alea în care exclami un what the fuck din tot sufletul.

Deși în retragere și încercând să-l convingă și pe Charles de treaba asta, Logan se regăsește în postura de revenire pe frontul de luptă și apărând lumea asta a mutanților care, de altfel, nu era absolut deloc periculoasă și nu avea nicio dorință de luptă, contrar scopului pentru care fuseseră creați.

Aparent, în spatele personajului rece se regăsește un suflet cald și bun. Iar relația dintre el și micuța Laura devine una specială pentru totdeauna. Dar asta o să înțelegeți abia când o să mergeți să vedeți filmul.

Ce mi-a plăcut la filmul Logan

Mi-a plăcut enorm de mult cum a fost construită povestea de ansamblu. Dar, mai mult, mi-a plăcut cum a fost conturată povestea dintre Logan, Charles și Laura. Procesul de consolidare al relației dintre cei trei, cât și motivul consolidării acesteia este extraordinar de frumos. Asta că-s eu mai sentimentală.

Cred că faptul că Logan, Charles și Laura mi-au plăcut ca personaje, nu mai trebuie spus. S-a înțeles asta deja. Pe lângă ei, eu m-am îndrăgostit de personajul lui Pierce (Boyd Holbrook). Deși nu are tocmai un rol bun absolut deloc, nu cred că n-are cum să-ți placă. Povestea, prin el și cu el devine mult mai interesantă.

Apoi, deși trist, mi-a plăcut mult finalul poveștii. Aici întâlnim punctul culminant al relației dintre Logan și Laura. Dar și dintre Charles și Logan. E așa o amestecătură de sentimente frumoase. Trecând peste asta, finalul e interesant și fain pentru că nu-i ca celelalte finaluri cu happy end. E și cu bad end. Dar sunt prea bine contopite cele două, încât fericirea aia amestecată cu tristețea are un rezultat frumos, oricât de aiurit sună ce zic eu acum.

Hai și tu la filmul Logan

Dau vine pe facultate că n-am scris mai devreme despre el. Știți voi, instituția aia care-ți mănâncă cei mai frumoși ani din viață. Altfel, filmul a intrat în cinematografe din 3 martie 2017 și vă așteaptă să-l vedeți la cinema. Pentru el mulțumim celor de la Odeon Cineplex că ni l-au adus și nouă pe marile ecrane.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

martie 6, 2017 2 comments

Blogging

Cele mai fericite 45 de secunde din timpul unei zile

by Daniela Bojincă martie 2, 2017

written by Daniela Bojincă

Treaba asta cu cele mai fericite 45 de secunde din timpul unei zile mi se pare atât de importantă încât am să trec direct la subiect, fără o introducere lungă și plictisitoare. Desigur, poate că te întrebi de ce 45 de secunde și nu mai mult, ori mai puțin. Din punctul meu de vedere poți să fii fericit mai mereu. Dar sunt acolo niște secunde care fac diferența printr-un zâmbet mai larg și mai sincer decât toate celelalte. O stare de împlinire sufletească mai autentică decât toate celelalte.

Cele mai fericite 45 de secunde din timpul unei zile din viața mea

Sincer, nu m-am gândit niciodată la asta. N-am urmărit niciodată care sunt cele mai fericite 45 de secunde din timpul fiecărei zile din viața mea, până să mă provoace cei de la Fundația Policlinici Sociale Regina Maria. Și am stat și mi-am analizat fiecare zi și mi-am dat seama că cele mai fericite 45 de secunde timpul fiecărei zile din viața mea sunt sunt când mă trezesc și e lumină în cameră. Practic sunt primele 45 de secunde în care mă bucur de impactul unei noi zile în viața mea.

Fiecare dimineață, pentru mine, e un nou start. Un nou început. Ai șansa zilnic să schimbi ceva pentru tine și pentru cei din jurul tău. Să fii un om mai bun și să faci ca ziua respectivă să conteze atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău.

Dar mai poți face și altceva în 45 de secunde

Și să te facă tot fericit. Și de data asta nu doar pe tine, ci poate încă 2000 de persoane fără venituri și fără asigurări de sănătate și 150 de copii din familii defavorizate din cadrul Fundației Policlinici Sociale Regina Maria. Doar 45 de secunde durează completarea unui formular 2% direct la ANAF sau la unul dintre cele 8 hotspoturi* de fericire amenajate în București și în Clinceni.

Banii donați de tine vor acoperi serviciile medicale și tratamentele medicamentoase de care au nevoie de 2150 de pacienți din cadrul fundației. Poți face fericiți niște oameni ajutându-i să fie sănătoși, sau cel puțin să li se mai amelioreze suferințele. E o fericire imensă când, din puținul tău, poți să ajuți un om să fie bine, să zâmbească și să-i dea putere de viață. Contează. Și sunt sigură că, undeva acolo sus în Univers, contează și fapta ta de bunătate.

Pentru ei cele mai fericite 45 de secunde din timpul unei zile pot fi cele dăruite de tine prin completarea formularului 2%.

Mai jos am să-ți las un clip intitulat 45 de secunde de fericire care să te convingă să faci o faptă bună în viitorul apropiat.

https://www.youtube.com/watch?v=Jd7CWJWkK7U

Sursă YouTube (user Fundatia Policlinici Sociale Regina Maria)

cele 8 hotspoturi de fericire amenajate în București și în Clinceni sunt: Policlinica Socială Baba Novac (Str. Dristorului nr 88), Policlinica Socială Sala Palatului sau Cafeneaua Socială Sheida (Str. Ion Câmpineanu nr 23), Centrul Educațional Băneasa (Str. Constantin Dobrogeanu Gherea nr 23), Afterschool „Micul Prinț” (Șoseaua Principală nr 1, Clinceni), Storage Room (Str. Smârdan nr 35), Freddo (Str. Smârdan 24), Club Bound (Str. Smârdan 36) sau la sediul Fundației Policlinici Sociale Regina Maria (Str. Gârlei nr 88)

martie 2, 2017 0 comment

Blogging

Cum a fost experiența la Școala Moto Ami

by Daniela Bojincă februarie 24, 2017

written by Daniela Bojincă

Într-o sâmbătă de februarie am fost la Școala Moto Ami, singura școală moto care funcționează și pe timp de iarnă. Mi se pare cool să înveți să mergi cu motocicleta. Dar nu cred că-i de mine. Nu cred că sunt foarte responsabilă când vine vorba de viteză și băgat piciorul în accelerație, dacă înțelegi ce vreau să spun. Poate de aia și ai mei tot evită să fac până și școala de șoferi.

După cum deja cred că te-ai prins, n-am niciun fel de carnet. Dar îmi place să conduc. Am încercat. Pe un câmp, la marginea orașului. Și ce să vezi, m-am împrietenit repede cu pedalele. În special cu accelerația. Deci stofă de șofer care să învețe repede, aș avea. Și-mi și place. Dar zic să aștept să pice de undeva din cer responsabilitatea și abia apoi. Siguranța e mai importantă decât orice.

Prietenul meu în schimb, care-i un șofer responsabil și calm, s-ar încumeta să învețe să conducă o motocicletă. Și chiar și-ar dori să facă asta. Așa că, fiind entuziasmat, i-am cedat lui locul pe motocicletă, să aibă parte de prima ședință, să vadă ce și cum, dacă i-ar plăcea cu adevărat și chiar s-ar încumeta cândva în viitorul ăsta să învețe să se plimbe cu motocicleta.

Așa că l-am dus frumos de mânuță la Școala Moto Ami și l-am lăsat să-și facă de cap timp de 2 ore, cât durează o ședință. Am intrat în hala în care își desfășoară oamenii activitatea pe timp de iarnă, l-am cunoscut pe Alex, unul dintre cei patru instructori și imediat l-a pus la treabă.

Ce faci la prima ședință la Școala Moto Ami?

Prima dată a început să-i explice câte ceva despre motocicleta pe care avea să ia prima lecție: cum e cu schimbarea vitezelor, accelerația, frâna și plecarea de pe loc, poziționarea, echilibrul, circularea cu viteză redusă, și normele de siguranță. Iar apoi l-a trimis să se echipeze cu vestă, cotiere, genunchiere și cască de protecție, ceea ce mi se pare foarte tare că-ți oferă ei asta și nu trebuie să le cumperi tu de la început și să fii obligat să le ai ca să poți să faci școala moto (oh, iar pentru ieșirile în trafic îți dau ei o vestă cu air-bag, ceea ce e foarte tare). Tot ceea ce trebuie să ai tu sunt pantaloni lungi și proprii bocanci la fiecare ședință.

E tare că la început îți explică principiile de bază, apoi te lasă să ți le aprofundezi până te echipezi și abia apoi treci efectiv la treabă.

Cum se desfășoară ședințele și cursurile?

Cei de la Școala Moto Ami au următoarea propunere pentru cei care îi aleg:

7 ședințe (14 ore) sunt în poligon;
4 ședințe (8 ore) sunt în trafic;
2 ședințe (4 ore – când e cald afară doar) sunt ședințe de enduro, undeva pe lângă București (dacă alegi să te duci iarna, poți împărți aceste ședințe pentru poligon și trafic);
o oră obligatorie de legislație + un Curs complet pentru proba teoretică și practică în care îți explică cum stă treaba cu poligonul, cum arată, ce trebuie tu să faci acolo la examen și așa mai departe;
simulări de examen;
curs mecanică (ca să știi și tu chestii elementare în caz că ți se strică motocicleta);
curs de prim ajutor (tot ca să știi și tu niște chestii elementare).

Dar pentru că nu pot vorbi doar de experiența mea din exterior, am zis să-i iau un interviu și lui. Să ne povestească aici cum a fost experiența pentru el, cel care a experimentat-o la propriu, ca să zic așa. Și pentru asta i-am pregătit un set de întrebări. Și sper să ne și lămurească prin răspunsurile lui

Interviul

*pentru că numele noastre au aceeași inițială, D.Î. sunt eu cu întrebarea și D.R. e el cu răspunsul;

Daniela: Hai salut!Ia spune-ne tu nouă aici cum a început prima ta ședință la Școala Moto Ami?

Doru: Salut! Prima mea ședință a fost ceva nou și captivant. A fost prima dată când am condus o motocicletă. Am avut scuter vreo patru ani de zile deci nu am probleme de echilibru și mi s-a părut destul de ușor. Mi-a plăcut că au modele mici de motociclete și ușor de manevrat. Pentru început ți se pun întrebări ca să își facă o idee despre tine și despre ce trebuie să îți explice.

D.Î.: Cum ți s-a părut instructorul, în timp ce discuta cu tine chestiile de bază?

D.R.: Instructorul mi s-a părut un băiat prietenos și glumeț. Îți explică și îți arată de 2-3 ori ce trebuie să faci ca să fie sigur că ai înțeles și îți răspunde la toate întrebările.

D.Î.: Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut la Școala Moto Ami?

D.R.: Mi-a plăcut faptul că ai posibilitatea să faci școala chiar și iarna. Că au echipament de protecție, iar când e vremea mai caldă, la finalul cursurilor, îți oferă și ședințe de enduro pe un circuit în afara Bucureștiului. Pe lângă asta au și cursuri opționale de mecanică și prim ajutor.

D.Î.: Cum s-a desfășurat exact prima ședință la școala moto?

D.R.: Prima dată după ce te împrietenești cu tipul și află cam ce experiență ai cu motocicletele, îți iei echipamentul de protecție și faci cunoștință cu motocicleta. Ți se spune cum să te comporți cu ea de la pus pe cric și poziția motocicletei până la pornit motorul, plecarea de pe loc, schimbatul vitezelor etc. Îți explică cum să parcurgi traseul cu jaloane și, după ce se asigură că ai înțeles tot, îi dai drumul la câteva ture cu viteza întâi să te obișnuiești cu motocicleta. În timpul ăsta este atent la ce faci și îți mai dă câteva indicații. Când ești sigur pe tine poți să schimbi viteza și să mergi puțin mai tare, să faci niște opriri mai bruște cu ambele frâne și plecări de pe loc.

D.Î.: Cum ți se par structurate ședințele, dat fiind faptul că ai deja un permis?

D.R.: Ședințele sunt structurate ok. Parcă ar fi mai bine dacă ar mai adăuga una-două ședințe de condus în trafic. Mi se par foarte importante și patru mi se par că sunt cam puține. Poate o ședință două luate de la poligon și făcute în trafic ar fi mult mai ok. Oarecum să existe un echilibru între cele două.

D.Î.: În încheiere, de ce ai recomanda cuiva să se ducă la Școala Moto Ami?

D.R.: Recomand Școala Moto Ami în special celor care vor să facă cursurile pe timp de iarnă, fiind singura de genul ăsta din București, cât și celor care vor o experiență pe un traseu de enduro.

*îți mulțumesc, Daniela, că mi-ai cedat prima ședință la școala moto, zise el cândva în viața asta

Cam asta a fost cu experiența noastră de la Școala Moto Ami. Dacă vreți să luați legătura cu ei, îi găsiți pe site.

februarie 24, 2017 2 comments

Filme

Fist Fight – #teacherfight

by Daniela Bojincă februarie 22, 2017

written by Daniela Bojincă

Am văzut aseară filmul Fist Fight căruia cred că i s-ar fi potrivit mult mai bine numele de #teacherfight așa cum, de altfel, apare pe alocuri în film titlul bătăliei ăștia căci, după cum bine cred că îți poți da seama deja, filmul este despre o crâncenă bătaie între doi profesori dintr-o școală de undeva din SUA, popularizată în lumea întreagă sub hashtag-ul #teacherfight.

Din trailer mie, sincer, nu mi-a plăcut. Îmi stârnea o oarecare curiozitate, dar nu credeam că o să fie un film bun deloc, spre deosebire de prietenul meu care avea așteptări peste măsură de la filmul ăsta din trailere. După cum o să puteți vedea din articol, m-am înșelat. Filmul a fost chiar bun și a adus în discuție o problemă a zilelor noastre. O problemă cu care ne confruntăm și pe care nimeni nu pare să încerce să o rezolve.

Povestea filmului #teacherfight – Fist Fight

Acțiunea se petrece în ultima zi de școală dintr-un liceu din SUA. Un liceu cu probleme, nu mediocru ci absolut slab de-a dreptul, în care elevii fac farse profesorilor de la clasă, directorului și absolut tuturor celor care fac parte din staff-ul instituției respective.

Dintre toți profesorii, doar unul singur, Ron Strickland (Ice Cube) pare să țină piept elevilor problematici și chiar să-i pună la punct prin duritatea sa și metodele, să zicem, neconformiste ale acestuia. Între timp, toți ceilalți erau blânzi și chiar controlați de către elevi și toanele acestora adolescentine.

Dintr-o neînțelegere și și presiunile ce erau din cauza tăierilor bugetare care puneau în pericol slujbele profesorilor, Strickland și Andy Campbell (Charlie Day) ajung să pună de-o bătaie cum n-a mai văzut america: o bătaie între profesori, chiar în incinta școlii și cu privirile tuturor elevilor și profesorilor asupra acesteia.

Ce mi-a plăcut la filmul #teacherfight – Fist Fight

Ideea de la care a pornit totul, e interesantă. Dar ce mi-a plăcut și mai mult este spre ceea ce a dus ideea inițială și ce avea să reformeze mai departe în învățământul american, un învățământ care pare (în film) degradat în adevăratul sens al cuvântului și poate chiar dincolo de el.

Ce-i drept, mi-au plăcut și farsele elevilor îndreptate către profesori. Dacă sistemul de învățământ i-a degradat în vreun fel, n-a ajuns să degradeze și imaginația. Aia a rămas în picioare și încă în continuă dezvoltare.

Mi-au plăcut mult cei doi actori Ice Cube și Charlie Day. Cred că nu puteau găsi alți actori care să se potrivească mai bine celor două roluri. De la voce, priviri, poziții ale corpului până la mimică și gestică, pe mine m-au cucerit. Rolurile astea par efectiv construite pentru ei doi. Și asta face filmul ăsta să nu mai fie un simplu film de comedie.

Că tot am zis de comedie, mi-a plăcut că n-a rămas doar un film de comedie, ci este un film care se duce dincolo de barierele comediei și de hai să ha ha ha și hi hi hi la filmul ăsta. Nu. Filmul aduce în față o poveste care ar putea fi chiar reală, ce a rezultat din cauza managementului ineficient al conducerii și din cauza elevilor din ce în ce mai greu de controlat. Și chiar pune sub semnul întrebării anumite aspecte care sunt pe ordinea de zi a realității noastre.

Mi-a plăcut și faptul că au adus în față și caracteristicile profesorilor problematici, nu doar a elevilor. Pentru că în lumea asta, din păcate, se crede ori că numai elevii sunt ăia problematici, ori că numai profesorii sunt ăia problematici și odraslele niște sfinți. Ei bine, nu! Fiecare tabără are uscăturile ei.

De ce să vezi acest film

Pentru că, așa cum am spus și la început, filmul Fist Fight – #teacherfight aduce în discuție o problemă cât se poate de reală. O problemă cu care învățământul din lumea întreagă și mai ales cel românesc cred că se confruntă. Și pe care nimeni nu pare să o rezolve. Filmul o să apară în cinematografe din data de 24 februarie 2017 și este distribuit de cei de la Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

februarie 22, 2017 0 comment

Filme

John Wick Chapter 2 – Noul Chuck Norris

by Daniela Bojincă februarie 21, 2017

written by Daniela Bojincă

Cred că se cuvine a începe acest articol spunându-ți că John Wick este personajul unei trilogii și că, din punctul meu de vedere, primele două filme nu prea pot să fie văzute independent. Așa că dacă vrei să vezi filmul ăsta care, de altfel, e foarte tare, zic să te apuci mai întâi să-l vezi pe primul. Și, ca să te conving, am să-ți spun câteva cuvinte despre primul, mai întâi. Sau cel puțin ca să știi câte ceva despre primul înainte să-l vezi pe al doilea. Asta ca să-l înțelegi pe al doilea.

Primul film cu John Wick (2014)

John Wick (Keanu Reeves) este cel mai mare criminal din lumea interlopă. Atât de mare încât poate să omoare jumătate de oraș în maxim jumătate de oră. În primul film, John Wick se retrăsese din lumea interlopă (sau cel puțin așa credea) și după moartea iubitei sale soții care îi dăruie un pui de beagle (Daisy) și un bilet pe care scria să nu uite să iubească, tot ceea ce voia era să-și trăiască văduvia în liniște și pace alături de cățelușa sa. Doar că, la fel ca în viața reală, socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. Dar rusul Iosef Tarasov (Alfie Allen) îi dă peste cap planurile în momentul în care vrea să-i cumpere mașina, un Mustang absolut minunat din 1969 și, pentru că John Wick îl refuză, își pune oamenii să-l bată până-l lasă inconștient și să-i fure Mustangul ăla minunat. Și uite așa trezesc ei în John Wick fiara aia adormită care omoară pe oricine îi stă în cale să-și recupereze mașina.

Cu crimele sale, înrăutățește situația și pe capul său se pune o sumă imensă de bani ca să fie prins transformând totul într-o joacă din astea de-a șoarecele și pisica foarte interesantă și mult mai macabră și intensă. Doar că John Wick e prea bun și ajunge să existe și-n capitolul doi.

Emil are ceva cu mine că în ultimul timp ba încearcă să mă bage în închisoare după ce eu evadez, ba vrea să mă împuște.

Povestea filmului John Wick Chapter 2 (2017)

John Wick (Keanu Reeves) ajunge în sfârșit la Mustangul lui. Și totul părea să fie din nou roz bombon cu picățele. Doar că intră în scenă Santino D`Antonio (Riccardo Scamarcio – care deși e un nenorocit fără pereche în filmul ăsta și nu înțelegem de ce-l ador, e născut pe 13 noiembrie; e 13-ist de-al meu, dragul de el).

Ca să ieșit din lumea interlopă, se pare, e nevoie să semnezi un fel de contract cu sânge pe care doar după ce-l onorezi poți să fii declarat ca ieșit din organizația interlopă mondială. Și când Santino îi propune să-și onoreze contractul, John Wick îl refuză. Doar că, ca orice contract (și oamenii care au semnat orice tip de contract știu cât de nenorocite pot să fie unele clauze), trebuie respectat dacă ți la viața ta. Iar John Wick este silit să-l respecte. Ceea ce-l transformă, din nou, într-o mașinărie de ucis. E un nou Chuck Norris al erei noastre. Omoară, la propriu, jumătate din oraș. Și sfârșește, după o grămadă de amenințări și încercări de a fi omorât, tot în viață. Pam Pam.

Ce-l pune Santino să facă și ce pățește John Wick de fapt, vă invit să aflați vizionând filmul.

Ce mi-a plăcut la filmul John Wick Chapter 2

Știu că sună morbid, dar mie mi-a plăcut cum John Wick (Keanu Reeves), omora la ei în film cu rapiditatea cu care taie maică-mea legumele (și le taie de zici că e la foc automat). Zici că-i clarvăzător și anticipează dinainte care, cum și de unde vin.

Personajul lui în sine e genial creat. Atitudinea, mișcările corpului, felul cum vorbește, intonația și accentuarea fiecărui cuvânt ca făcându-l să pară cel mai important.

Mi-a plăcut tare mult că am revăzut parcă chiar prin ochii mei locuri prin care am fost și eu în New York astă-vară, cum ar fi Podul Brooklyn și Central Park. Parcă retrăiam momentele în care am fost și eu acolo și mă bucuram de minunățiile alea. Și, în general, mi-au plăcut toate locațiile în care s-a filmat.

Mi-a plăcut să-l revăd pe Winston (Ian McShane), cu pasivitatea lui. Omul ăsta e prieten cu oricine, aliat cu oricine și împotriva oricui. Și-și joacă rolul ăsta atât de bine și de frumos.

De asemenea mi-a plăcut enorm de mult faza cu somelierul și croitoreasa. Job-urile astea două pot fi privite și dintr-o altă perspectivă, se pare.

Mi-a plăcut cum au încheiat prima poveste la începutul celui de-al doilea film și cum s-a continuat, de aici, povestea generală a lui John Wick și a vieții sale. Practic au dat dintr-o poveste într-alta parcă foarte natural. Și mi-a plăcut.

De ce să te duci să vezi filmul?

Eu zic că unul dintre motive, după povestea genială, e să te duci să-l vezi pe Chuck Norris în varianta lui John Wick. Sunt sigură că o să-ți placă mult.

Filmul a intrat în cinematografe din data de 17 februarie 2017 și este distribuit de cei de la Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Zero Media)

februarie 21, 2017 2 comments

Blogging

Am evadat din închisoare într-un escape room

by Daniela Bojincă februarie 17, 2017

written by Daniela Bojincă

În București s-a deschis de curând un nou Escape Room, al celor de la Escape Room Adventure. Momentan are o singură cameră, dar urmează cât de curând și a doua care pare tare interesantă din punct de vedere decorativ (m-au lăsat oamenii, la sfârșit, să arunc un ochi în cameră și să văd decorul de poveste din Pădurea Fermecată – neterminat încă) dar cred că și din punct de vedere al poveștii (nu, pe asta nu m-au lăsat să arunc nici măcar un ochi – suspansul trebuie totuși păstrat). Măcar nu mor de tot de curiozitate, ci doar pe jumătate.

Dar să revenim la prima lor camera, cea din care am și evadat: Celula lui Mr. Somebody. Și în care Emil voia să mă bage la loc.

Cine este Mr. Somebody

Mr. Somebody este personajul celor de la Escape Room Adventure. În jurul lui se întâmplă toată acțiunea din escape room, fie că vorbim de celula de închisoare, de muzeu (în viitor) sau de Pădurea Fermecată (viitoarea lor cameră). El e personajul principal. Capul răutăților ale cărui mistere trebuie să le rezolvăm noi.

Ce face Mr. Somebody în închisoarea din Escape Room

Mr. Somebody a încercat să fure un obiect mai ciudat din Muzeul Ciudățenilor (cel pe care vor să-l deschidă în curând), a fost prins și a fost băgat în închisoare. Mr. Somebody al nostru a reușit totuși să scape într-un mod tare straniu și încă neelucidat. Și tocmai de aceea ești tu acolo. Ca să descoperi cum a reușit Mr. Scomebody să evadeze din închisoare. Indiciile sunt chiar sub nasul tău și, pas cu pas, se leagă totul.

Ce mi-a plăcut mie în închisoare

Nu vreau să fie vreun spoiler, dar nu mă pot abține să nu spun asta. Jocul începe cu noi încătușați, întocmai precum fusese și Mr. Somebody. Adică experiența asta a evadării pe urmele lui e chiar pe urmele lui. Așa că primul pas e să scăpăm de cătușe și abia apoi să ne chinuim să evadăm din celula de închisoare.

Apoi, mi-a plăcut că pereții din închisoare ascund lucruri. Întocmai precum se întâmplă în filme cu tot felul de mesaje ce stau să fie descifrate de către investigatori. M-am simțit cumva, în celula respectivă, ca Simon Baker în The Mentalist. Dar asta nu-i neapărat un spoiler. Îți dai seama de cum intri în celulă.

Și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut ideea finală pe care au construit-o pentru evadare. E interesantă și-ți pune la încercare chiar propria creativitate. Noi n-am dat dovadă de creativitatea respectivă nici cu instrucțiunile în față, dar am evadat până la urmă în minutul 59. La limită. Dar ce mai contează atâta timp cât am evadat?

Echipa Internet Explorers formată din: Emil, Raluca, Alexandru și subsemnata.

De ce să te bagi singur în închisoare

Dacă îți plac jocurile de genul, de a evada dintr-un escape room, eu îți recomand să te duci și să vezi cum e să evadezi dintr-o închisoare. Nu e banal. E chiar complex și creativ. Și sunt sigură că o să-ți placă. O să te cucerească cu multe chestii camera aia, deși la început n-ai crede că ar putea să o facă, că-i o simplă cameră de închisoare în care, dacă e să o luăm așa, n-ai vrea niciodată să calci.

Apoi, poate o să te încânte și faptul că la Escape Room Adventure camerele sunt realizare de către profesioniști ce lucrează în lumea filmului. Și poate de asta te și simți ca într-un film la ei în escape room.

De găsit, găsiți închisoarea asta pe Strada Temișana nr 40, exact în spatele Casei Radio. Pentru detalii despre prețuri, disponibilitate cât și mai multe detalii, te invit să intri la ei pe site sau pe pagina lor de Facebook. Iar dacă ești student, să știi că prețul e redus la 30 de lei iar echipa trebuie să fie de minim trei persoane.

februarie 17, 2017 0 comment

Filme

Lego Batman e un film pe care trebuie să-l vezi

by Daniela Bojincă februarie 15, 2017

written by Daniela Bojincă

Lego Batman e un film pe care trebuie să-l vezi. Dar doar dacă îți plac filmele cu super-eroi. Altfel, s-ar putea să nu te încânte. Însă, dacă vrei, ai putea să încerci. S-ar putea să-ți placă umorul lui și să treci peste grafica de lego (care mie una mi s-a părut interesantă ca abordare).

Povestea filmului Lego Batman

Așa după cum cred că vă și așteptați, Lego Batman îl are în lumini chiar pe… tadadadaaaaam… BATMAN! Bruce Wayne în viața de zi cu zi, bogătaș, ce avea propriul lui castel pe propria lui insulă, ia înfățișarea lui Batman pentru a apăra Gotham City de răufăcători. Dar nu o face oricum. Ci, orbit de o anumit prezență feminină în cadrul unei petrecerei de învestire, Bruce Wayne/Batman, adoptă un copil orfan – Robin. Iar aventura lui de a apăra orașul de răufăcători se transforma în aventura lor, oricât de mult adora Batman să lucreze singur – acum e un tată cu responsabilități. Un tată atipic, dar tot cu responsabilități.

Povestea dintre Batman și noul să fiu Robin se întrepătrunde cu vechea poveste dintre Batman și Joker, unul dintre răufăcători. Joker însă nu e mulțumit cu titulatura de un simplu răufăcător. El vrea să fie cel mai cel dintre cei mai cei pentru Batman. Vrea să fie dușmanul lui numărul unu din întregul Univers. Și are un plan pentru asta. Unul interesant care face tot filmul.

Ce mi-a plăcut la filmul Lego Batman

Mi-a plăcut ideea asta de grafică cu lego. Dacă din trailer pare să nu fie cine știe ce, când te uiți la film, de la cap la coadă, începe să-ți placă. E o abordare interesantă.

A fost interesant faptul că s-au legat de toate filmele cu Batman din 1966 până acum. Un fel de trecere în revistă a tuturor momentelor cu impact ale lui Batman. Așa că, dacă ești fan, s-ar putea să-ți placă treaba asta.

Mi-a plăcut la nebunie de Joker. Are o fază chiar demențială. Și, oricât de atipică e ea, parcă mai mai să-ți și rupă o lacrimă și să-i susți ascensiunea în răutate împotriva lui Batman. Ba chiar să ți-o și dorești.

Mi-a plăcut, desigur, povestea. Sau, mai bine spus, îmbinarea celor două povești: cea a relației dintre Robin și Batman cu cea a relației dintre Joker și Batman și cum astea două construiesc una singură tare frumoasă.

A fost interesant că s-au reunit aproape toți răufăcătorii împotriva lui Batman, chiar și Voldemort. Partea și mai interesantă e că Ralph Fiennes, cel care i-a dat viață lui Lord Voldemort în Harry Potter, deși Voldemort apare și în filmul Lego Batman, acesta îi dă viață lui Alfred, majordomul lui Batman și nicidecum lui Voldemort.

Și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut că sunt mai înaltă decât Batman. Ieeeeei!!!

Hai și tu să vezi filmul Lego Batman

Dacă ești pur și simplu fan, zic că sigur o să-ți placă. Iar dacă ai și vreun pici pe care vrei să-l iei cu tine, să știi că filmul este și dublat în limba română. Eu, ce-i drept, îl recomand la IMAX. Și subtitrat. Dar dacă mergi cu un copil cel mai bine e, probabil, să vă duceți să vedeți varianta dublată în limba română. Filmul a intrat în cinematografe din data de 10 februarie 2017 și este distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă Youtube (user Warner Bros. Pictures)

februarie 15, 2017 2 comments

Blogging

Cum a fost experiența antrenamentului EMS cu XBody înainte de Crăciun

by Daniela Bojincă februarie 13, 2017

written by Daniela Bojincă

Am ceva despre care nu am povestit pe blogul meu, până acum, din nefericire. Iar asta pentru că e nevoie de implicarea a două persoane ca articolul ăsta să poată să fie creat. Și cum sărbătorile au venit iar apoi cu sesiunea nu ne-am mai potrivit să povestim aici întâmplarea asta pe care, de altfel, ți-o recomandăm. Și ți-o recomandăm oricând, nu doar înainte de Crăciun.

După ce am să explic eu câte ceva despre EMS, XBody și așa mai departe, am să las un interviu cu Mădălina, prietena mea, cea care a fost practic cobaiul acestui articol, deoarece eu sunt cardiacă iar medicul mi-a recomandat să nu încerc acest antrenament. Recomandare care, de altfel, a venit și din partea celor de la Pure Shapes, cei care se ocupă de toată treaba asta.

Să începem cu începutul și anume:

Ce înseamnă EMS?

EMS este un acronim al electrostimulării musculare. Este o tehnică recunoscută de medicina generală și este folosită atât pentru reabilitarea post-traumatică, cât și pentru remodelarea corporală.

Ce face mai exact EMS?

EMS, sau electrostimularea musculară, transmite niște impulsuri de o anumită intensitate (intensitate ce variază în funcție de grupele de mușchi – tu setezi intensitatea, cu ajutorul antrenorului, pe aparat, iar treaba asta mi se pare genială) unei veste (care-i pe tine), cu ajutorul aparatului XBody, care contractă mușchii, iar apoi emite vibrații relaxante.

Electrozii din vestă sunt plasați pe fiecare grupă de mușchi, astfel încât întregul corp să fie lucrat.

Dar nu e doar atât. În timp ce se întâmplă toată treaba de mai sus, antrenorul face exerciții cu tine. Dar o să vă vorbească Mădălina mai mult despre asta.

Care sunt beneficiile antrenamentului EMS?

Beneficiile am să le împart în două categorii. Cele pentru bărbați și cele pentru femei.

Pentru femei, cu ajutorul aparatului XBody, electrostimularea musculară ajută la refacerea musculaturii post-natal, scăderea în centimetri și a greutății, tonifică mușchii și, desigur, așa cum toată lumea se așteaptă, elimină și celulita (că doar ăsta e unul dintre marile visuri ale femeilor – să fie slabe și fără celulită).

Pentru bărbați, cu ajutorul aparatului XBody, electrostimularea musculară ajută la rezistență, cât și la definirea mușchilor și așa mai departe.

Cât durează o ședință de EMS cu XBody?

Știu că, poate, te-ai aștepta să spun cine știe cât, dar nu. O ședință de EMS cu XBody durează nici mai mult, nici mai puțin de 20 de minute. Iar dacă ți se pare puțin, așa cum mi s-a părut și mie la început, du-te la o ședință de genul și ai să vezi că 20 de minute o să ți se pară cât două ore, pentru că întregul tău corp este solicitat.

Interviul

Daniela: Bună, Mădălina! Pentru început, aș vrea să povestești puțin care a fost prima impresie când ai intrat pe ușa celor de la Pure Shapes. Cum ți s-a părut? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Cât și ce ai îmbunătăți?

Mădălina: Bună, Daniela! Fiind învățată cu sălile de sport obișnuite și știind că trebuie să stai câteva ore bune pe zi acolo ca să obții rezultate, mi s-a părut imposibil să obțin aceleași rezultate în doar 20 de minute, dar m-am înșelat.

Prima dată când am intrat la Pure Shapes am văzut un apartament aproape normal, cu birou, baie și toate cele, ceea ce e un avantaj, pentru că te simţi mai în largul tău, mai ca acasă. Antrenorul (care apropo, atât Valentin, cât și Raluca sunt foarte de treabă) se ocupă doar de tine, reglează impulsurile în funcție de cât poți tu suporta, face exercițiile cu tine și te motivează. După antrenament poți face duș, nu ai nevoie să pleci cu niciun bagaj de acasă, în afară de voie bună. Costumul pentru antrenament îți este asigurat de ei, prosopul, apa de asemenea și cam asta e tot ce îți trebuie.

D.: Acum că ne-ai povestit despre treaba asta, aș vrea să ne povestești puțin și despre prima experiență cu aparatul XBody și cu vesta. Cum a fost? Ce ți-a plăcut? Ce nu ți-a plăcut?

M.: Păi am îmbrăcat costumul de antrenament, după care costumul XBody, pe care îl reglează antrenorul, (îl strânge mai precis) în funcție de corpul tău. După care, în timp ce alergi acesta reglează impulsurile pe fiecare grupă de mușchi, te întreabă până unde poți suporta, dacă le mai crește sau scade pe vreo grupă. La început impulsurile se simt ca niște furnicături, în timp ce faci și exercițiile furnicăturile astea îți îngreunează exercițiile, în sensul că simți mușchii mai încordați decât dacă ai face exercițiile fără aparatul XBody și transpiri. Mult.

Mi-a plăcut că simțeam cum îmi lucrează fiecare mușchi din corp, că antrenorul făcea execițiile cu tine (te ambiționează asta), că este foarte atent la cum te simți când faci execițiile, dacă ai nevoie să îți fie scăzute impulsurile în timpul antrenamentului, dacă te deranjează vreunul, dacă ai nevoie de apă, prosop ș.a.m.d.

Deși lucrezi 20 de minute te simți ca după 2 ore de sală și efectul se vede destul de repede, plus că faci febră musculară (semn că mușchii au fost solicitați mult). Ah, da, îmi place și faptul ca la sfârșitul antrenamentului ai parte de câteva minute de masaj, tot prin impulsuri.

D.: Am fost la câteva ședințe cu tine și am văzut că antrenorul tău personal făcea și diferite exerciții cu tine în timp ce aparatul XBody îți stimula mușchii prin EMS. Poți să ne povestești puțin despre asta, despre cum ți s-au părut ție exercițiile?

M.: Da, amândoi făceau execițiile cu mine. Mi s-au părut destul de complexe, în 20 de minute, prin exercițiile acelea îți erau lucrați toți mușchii, plus că se schimbau de la ședință la ședință atât exercițiile, cât și intensitatea impulsurilor, pentru că deja aveai nevoie de exerciții mai grele și de o intensitate mai mare a impulsilor.

Având Maladie Scheuermann nu puteam să fac orice exercițiu, deoarece mă durea coloana. Antrenorii au ținut mereu cont de acest lucru și ori de câte ori nu puteam face anumite exerciții mi le schimbau cu altele, aveau grijă să nu mă deranjeze vreun impuls când le efectuez ș.a.m.d.

D.: Sunt curioasă și cred că și cel care citește acum acest articol, ce ți-a plăcut cel mai mult de-a lungul ședințelor EMS cu XBody?

M.: Mi-a plăcut că făceam sport, mă simțeam mai activă și nici nu trebuia să pierd foarte mult timp, 20 de minute erau suficiente, astfel aveam timp să îmi rezolv toate celelalte treburi de zi cu zi.

Am precizat și de-a lungul celorlalte întrebări ce mi-a plăcut, de la antrenori, la mediul prietenos ce te face să te simți ca acasă acolo, la exerciții și până la rezultate.

D.: Super! Acum că ne-ai spus și asta, ai putea să ne povestești cum a fost experiența ta generală, de-a lungul tuturor ședințelor la Pure Shapes? Și, desigur, dacă au avut vreun efect toate ședințele astea?

M.: A fost o experiență pe care aș mai încerca-o și pe care o recomand. După cum am zis, exercițiile erau complexe, aparatul ajuta foarte mult la amplificarea lor, nu pierdeam nici atât de mult timp ca la o sală de sport, plus ca antrenorii se ocupă foarte atent de tine, ai acolo toate condițiile necesare, este foarte primitor și cel mai important.. rezultatele, sunt vizibile (mușchi tonifiați, câțiva centimetri în minus în talie și celulita inexistentă acum). De asemenea, faptul că îți puteai programa ședințele în funcție de programul tău și că primeai și mesaj înainte cu câteva ore ca să îți reamintească de antrenament și să confirmi sau nu prezența.

După experiența din SUA pe care am avut-o împreună am luat în greutate, deoarece mâncam hoatic acolo și chiar aveam nevoie de o schimbare în stilul de viață, te ajută și fizic și psihic mișcarea.

D.: Și, în încheiere, ai ceva să le spui celor de la Pure Shapes? Un sfat, o încurajare, sau o idee prin care să îmbunătățească ceva anume?

M.:În primul rând să le mulțumesc că m-au ajutat să ajung la acest rezultat. Îi încurajez cu toată inima să o țină tot așa!

D.: Îți mulțumesc tare mult Mădălina că mi-ai acordat acest interviu și că ai fost cobaiul articolului meu!

Gata și cu interviul. Dacă te-am convins că oamenii sunt eficienți cu o tehnologie nouă la noi în țară, să știi că aparatul XBody, așa cum am menționat și în articol, îl găsești la cei de la Pure Shapes, din zona Unirii, de pe Bulevardul Unirii, Nr. 57, Bl. E4, Sc. 4, Etj. 1, Ap. 92, Sector 3, Bucuresti, Interfon 092. Așa că dacă îți place ideea, noi te invităm să le faci o vizită.

Daca, totuşi ai nevoie de mai multe păreri despre ei, ii poţi căuta pe google şi le poţi verifica recenziile primite din partea clienţilor sau poţi intra pe pagina lor de Facebook pentru alte poze şi recenzii.

februarie 13, 2017 0 comment

Newer Posts

Older Posts