Daniela's Blog – Pagina 23 – Je suis Bojincă!

Fantastic Beasts And Where To Find Them

by Daniela Bojincă noiembrie 15, 2016

written by Daniela Bojincă

Am văzut ieri Fantastic Beasts And Where To Find Them și nu aveam cum să nu scriu despre asta. Filmul ăsta face parte din Universul meu, Universul Harry Potter, creat de fantastica J.K. Rowling. Harry Potter și Piatra Filosofală este prima carte pe care am citit-o. Țin minte că dispera maică-mea că nu voiam și eu să pun mâna pe o carte, să citesc și eu, să mă dezvolt și așa mai departe. Până când am dat de Universul Harry Potter și așa m-a apucat o poftă de citit, de prima carte am citit-o într-o singură noapte de credeau ai mei că m-am lovit la cap sau ceva.

Acțiunea din filmul Fantastic Beasts are loc prin anii 1920 și prezintă povestea lui Newt Scamander, autorul cărții despre animale din care studiază Harry Potter în primul său an la Hogwarts. Povestea nu are legătură cu seria Harry Potter. Nu e o introducere a aventurilor lui Harry Potter sau ceva. E pur și simplu o altă poveste care completează poveștile lumii vrăjitorilor și încuiaților din Universul Harry Potter.

Povestea lui Newt Scamander (Eddie Redmayne) se regăsește în câteva pasaje fugitive și în seria Harry Potter (faptul că fusese exmatricula de la Hogwarts pentru că pusese în pericol viața unui elev cu una dintre bestiile sale și cu Albus Dumbledore, al cărui nume apare fugitiv în film, profesor în perioada respectivă, îi luase apărarea). E interesat faptul că se păstrează tradiția ca personajele principale și cele care aduc o contribuție majoră în lumea vrăjitorilor să aibă probleme cu școala și să fie exmatriculați de la Hgwarts. Filmul Fantastic Beasts am putea spune însă că este o introducere în povestea bătăliei ce-l are ca personaj negativ principal pe Gellert Grindelwald (Jhonny Deep), despre care povestește fratele lui Albus Dumbledore într-una dintre cărțile cu Harry Potter.

Fantastic Beasts spune povestea lui Newt Scamander înainte să ajungă un magizoolog faimos, ale cărui însemnări despre animale și bestii să fie predate în școlile de vrăjitorie. Îl întâlnim pe Newt Scamander exact înainte ca acest lucru să se întâmple, când încerca să convingă pe toată lumea că bestiile nu fac rău nimănui dacă vrăjitorii învață să le trateze și să aibă grijă de ele așa cum trebuie. Așa cum aflăm și din trailer, Newt Scamander își pierde o parte din animalele din valiză și pleacă în căutarea lor alături de un Non-Mag (în SUA nu foloseau termenul de Încuiați, ci de Non-Magi) și două vrăjitoare. Aventura lor e căutarea și găsirea animalelor ălora drăgălașe e una tare interesantă și plină de peripeții, așa cum deja ne-am obișnuit să fie aventurile în Universul Harry Potter.

Pe lângă povestea generală a filmului, mai întâlnim o poveste despre conflictul dintre lumea încuiaților și lumea vrăjitorilor. Diferențele dintre cele două lumi sunt foarte vizibile în scenariul de față. Dacă în seria Harry Potter nu ne-am lovit atât de tare de conflictul ăsta, ci doar așa, fugitiv, în cazul de față este chiar o pisă de rezistență a filmului.

Dacă în Harry Potter aveam 3 vrăjitori gata oricând să salveze lumea, aici, trio-ului de vrăjitor i se alătură și un încuiat – Jacob Kowalski (Dan Fogler), care face toată povestea mult mai frumoasă prin comicitatea și naivitatea sa.

Pentru mine a fost un sentiment special și să aud intro-ul ăla din toate filmele cu Harry Potter, cât și sigla de la Warner Bros, alături de toate vrăjile alea pe care le rosteam și eu în copilărie sperând să se întâmple ceva și să ajung la Hogwarts printr-o minune vrăjitorească. Îți aduci aminte de copilărie și de serile alea în care stătea și te uitai la Harry Potter. Apoi, mai țineți minte cum începe orice film Harry Potter? De undeva dintre nori, coborând în jos, pe razele lunii, cu muzica aia specifică pe fundal? Ohhh, Doamne-Dumnezeule, demențial! Unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care orice fan Harry Potter le poate trăi.

Fantastic Beasts la IMAX

Am văzut Fantastic Beasts la IMAX. Și mi s-a părut foarte tare. Are efecte speciale care îți bucură ochii și simțurile pe de-a-ntregul. Începând cu începutul și până la sfârșit. Eu cred că merită vizionat în IMAX. Și, personal, sunt curioasă cum e chiar la 4DX.

Hai și tu la film

Pe mine m-a fascinat filmul Fantastic Beasts. Și știu că are legătură cu faptul că orice ar fi legat de lumea lui Harry Potter pe mine m-ar fascina. Dacă n-ai văzut însă seria Harry Potter și n-ai citit nici cărțile, poți să vezi liniștit filmul. N-are legătură cu povestea seriei, ci cu povestea lumii vrăjitorilor lui Harry Potter. Eu sunt sigură că povestea asta, alături de efectele speciale și de lumea asta fascinantă, o să prindă la fel de bine ca Harry Potter. J.K. Rowling e fascinantă cu imaginația ei. Cred că merită văzut la IMAX, pentru o experiență și mai frumoasă.

Filmul este adus în România de Freeeman Entertainment și intră în cinematografe din data de 18 noiembrie 2016. Bucurați-vă cât puteți, că următorul apare în 2018. Pam Pam!

Sursă YouTube (user Warner Bros. Pictures)

noiembrie 15, 2016 0 comment

Cultură

Vlăduț`s Story – sau cum să promovezi România frumos

by Daniela Bojincă noiembrie 10, 2016

written by Daniela Bojincă

Aseară am ajuns la un eveniment organizat de cei de la Romanian Art&Craft, în parteneriat cu TravelBadgers, despre Vlăduț`s Story. Am intrat într-o încăpere plină cu oameni pe care nu-i cunoșteam și, ce-i drept, m-am panicat puțin. Stau cam prost la capitolul „primele interacțiuni cu oameni necunoscuți”. Asta până când l-am văzut pe Vlăduț. Și m-am îndrăgostit. Și nu mi-a mai păsat de nimic altceva.

Vlăduț`s Story – Cine este Vlăduț și cu ce se ocupă el?

Simpaticul de Vlăduț, pe care îl puteți vedea în toate obiectele din poza de mai sus, este urmașul temutului Conte Dracula. Este copilul familiei Romanian Art&Craft și conte peste biscuiții lilieci, turtă dulce, caramele, prune în ciocolată, agende, pixuri și o grămadă de alte produse pentru copii și oameni mari. Întreaga poveste a lui Vlăduț o găsiți aici (e chiar interesant cum a ajuns Vlăduț să renunțe la sânge pentru dulciuri).

Chestii interesante despre biscuiții lui Vlăduț

Aseară, la eveniment, vedetele principale au fost micii prieteni ai lui Vlăduț, liliecii. Dar nu orice fel de lilieci, ci liliecii biscuiți care, de altfel, sunt foarte gustoși. Am mâncat vreo 2-3 și mi-am zis: „Daniela, pleacă de lângă ei, că mai sunt și alți oameni aici care vor să guste”.

Dar să vă zic chestiile interesante despre biscuiții ăștia, pe care le-am aflat în cadrul workshopului în care am învățat cum se fac ei de fapt:

sunt făcuți foarte ușor din unt, faină, două ouă, niște cacao și esență de rom/vanilie; se frământă, se lasă la frigider câteva ore și apoi se întinde coca aia și se taie cu forma, după care se bagă într-un cuptor cu ventilație scăzută; – știu, n-am dat rețeta completă, cu gramaje și toate etapele prezentate pentru că, cred eu, n-ar fi frumos;
au doar două forme de lilieci, lucrate manual, puțin diferite (ca orice lucru făcut manual); mi se pare super tare chestia asta, căci fiecare liliac în parte e făcut manual și, după ce m-am jucat și eu cu formele, am văzut că ia ceva timp și necesită puțină migală să scoți liliacul din formă fără să-i deteriorezi forma;
doamna care-i face e foarte dedicată întregului proces de creație al liliecilor; și e fain când vezi că cineva face lucruri din inimă;
Vlăduț și biscuiții săi sunt ambasadori ai României în străinătate; și cred că fac o treabă foarte bună.

Cum a ajuns Vlăduț ambasador în lumea întreagă?

E simplu. Magazinul celor de la Art&Craft se găsește pe aeroporturi în București, Sibiu și Târgu-Mureș. După ce treci de check-in, înainte să intri în avion, în zona aia cu magazine, îi găsești și pe cei de la Art&Craft cu multitudinea lor de produse cu și despre România. Și fie că ești străin, sau român și pleci peste hotare, iei ceva pentru afară, drept suvenir, să le arăți și altora câte ceva despre România. E un mod tare fain de a promova țara și cultura ei.

Unde îl mai găsiți pe Vlăduț?

Pe Vlăduț, dacă n-aveți drum prin alte țări și, implicit prin vreun aeroport, îl găsiți și pe site. El vă așteaptă acolo, cu toate cele, alături de cei de la Romanian Art&Craft și toate colecțiile lor.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la evenimet?

Deși cu timiditatea mea prostească, am reușit să mai cunosc oameni și să socializez cât de cât. Apoi, m-am distrat creând forme de ursuleți și inimioare în coca de biscuiți. A fost foarte tare partea asta a workshopului, după ce ni s-a explicat și arătat cum se fac biscuiții. M-a distrat cel mai tare parte asta. Ulterior i-au pus la cuptor și a ieșit ceva și din mânuțele noastre.

noiembrie 10, 2016 2 comments

Filme

Florence – the world’s worst opera singer

by Daniela Bojincă noiembrie 9, 2016

written by Daniela Bojincă

Am fost acum vreo două zile și-am văzut filmul Florence. Țin minte că am văzut trailerul filmului de acum vreo cinci-șase luni și pe cât de amuzantă mi se părea ideea în sine a filmului, pe atât era și de interesantă și abia așteptam să-l văd.

Apoi, îmi plac tare mult filmele care aduc pe marile și micile ecrane o poveste reală. Filmele astea au un altfel de impact asupra mea.

Înainte de film, eu eram entuziasmată și toată lumea-mi spunea: „Ahh, o să fie un film nasol. N-ai văzut trailerul? E doar o comedie nereușită despre o tipă bogată care credea că orice e posibil”. Dar eu am fost încrezătoare. mereu am fost încrezătoare când a venit vorba despre povești de viață reală, pe care unii chiar le-au trăit și au impresionat ulterior și pe alții cu povestea lor.

Cine este Florence?

Florence Foster Jenkins este o doamnă suficient de bogată încât să aibă propriul club de artă teatrală și muzicală în New York, prin care sprijinea muzica. Florence, moștenitoare a unei averi impresionante, cu o poftă de viață impresionantă în ciuda unei boli incurabile de care suferea de mai bine de 50 de ani, cu o influență destul de mare în societatea anilor 1940 din New York, visează să devină o soprană recunoscută și iubită de către public, în ciuda faptului că nu avea absolut deloc calități vocale.

Delicatețea ei, pofta de viață și naivitatea de care dădea dovadă în construirea carierei de soprană, m-au cucerit. Cred că trebuie să crezi cu adevărat în visul tău, încât să nu vezi absolut deloc realitatea din jur.

Povestea filmului

Filmul spune mai multe povești, contopite într-una singură. Și începem cu ele pe rând:

Visul lui Florence (Meryl Streep) de a deveni o cântăreață faimoasă, la vârsta de 76 de ani. În planul ăsta e prezentată revelația lui Florence de a deveni soprană. Ia lecții de canto și de pian și se consideră cea mai bună, încurajată fiind de soțul ei, de unul dintre cei mai buni profesori de canto și de propriul pianist, deși aceștia erau conștienți de adevăr.
Iubirea dintre Florence și St. Clair Bayfield (Hugh Grant). Filmul creionează foarte frumos și povestea de iubire dintre cei doi. E impresionant cum, pentru a-i menține starea de sănătate cât mai stabilă, St Clai Bayfield o protejează de crudul adevăr și de ridicol, încurajând-o pe drumul pe care și l-a ales mai nou, de a deveni soprană. Se luptă cu oricine și cu orice pentru a-i îndeplini dorința și face tot posibilul ca lucrurile să iasă așa cum și-ar dori Florence. Cred că trebuie să iubești un om enorm de mult încât să-i sprijini și să-i alimentezi nebunia asta.
Povestea pianistului Cosme McMoon (Simon Helberg) care m-a cucerit încă de la prima secvență. E interesant cum îi rămâne alături încă din prima clipă, de la prima lecție în care este șocat de anti-talentul vocal de care dă dovadă Florence. Desigur, este convins de salariul mare și de St Clair să-i rămână alături și să-i sprijine nebunia. Dar este interesant cum banii nu mai sunt neapărat o motivație de a-i rămâne alături și o să o susțină pentru că pur și simplu așa o să simtă. Evoluează interesant în familia asta nebună. Iar personajul lui este de-a dreptul genial.

Cum mi s-a părut filmul Florence?

M-a cucerit filmul. Mi-a plăcut enorm de mult povestea și mesajul ăsta nebunesc cum că dacă crezi nebunește în visul tău și îi mai convingi și pe alții să fie părtași nebuniei tale din iubire și admirație pentru tine, poți îndeplini orice, inclusiv să cânți la Carnegie Hall, pentru mii de oameni, fără pic de voce, iar oamenii ăia să te susțină într-un final pentru că spectacolul e mult prea amuzant și realizat din tot sufletul (căci ea chiar se dedica trup și suflet).

La sfârșit, am rămas cu mesajul ăsta: „Pot spune că nu pot cânta, dar nu că n-am cântat!” (între timp descoperă și ea că n-are voce, cu ajutorul unui ziarist binevoitor, fapt ce-i aduce moartea o lună mai târziu după concert). Practic, dacă ai un vis pe care-l împlinești într-un mod eșuat (oricât de bizar ar suna asta), lumea poate spune că nu ești bun într-o anumită chestie, dar nu că n-ai făcut-o. Și mi se pare genial.

Hai și tu la film

Povestea ei e genială. E plină de momente comice. Și de multă ambiție și încăpățânare. Merită să vedeți povestea asta pe marile ecrane, la cinema. E impresionantă. Și foarte frumoasă prin prisma ambiției. Filmul va intra în cinematografe din data de 11 noiembrie 2016, fiind distribuit de Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

noiembrie 9, 2016 0 comment

Filme

Doctor Strange – primul film IMAX care mi-a plăcut

by Daniela Bojincă noiembrie 3, 2016

written by Daniela Bojincă

Doctor Strange este primul film IMAX care mi-a plăcut cu adevărat din punct de vedere al efectelor. De fiecare dată când mergeam la IMAX, nu prea observam eu cine știe ce efecte. Oricum ochiul meu nu e sensibil la chestiile insesizabile și subtile, dar de efect. Așa că mereu întrebam: „Băi, am eu o problemă, sau chiar n-au fost efecte, că-n afară de intro n-am văzut nimic spectaculos?”. Și când răspunsul era: „Păi introul e cel mai spectaculos la IMAX!”, mă mai linișteam.

Mereu îmi ziceam că vreau să văd un film care să mă dea pe spate cu efectele lui mai ceva ca introul. Îmi ziceam mereu că experiența IMAX trebuie să fie ceva mai mult decât un intro. Așteptam să trăiesc cu adevărat filmul, după cum e și motto-ul de la IMAX.

Și a început Doctor Strange. Savurasem din plin introul și așteptam să mă bucur de poveste, dacă de efecte nu-s în stare. Și nici n-am apucat bine să mă resemnez că mai mult de un 3D nu o să prea observ, că m-au și dat pe spate efectele IMAX. Parcă intrasem cu totul prin ecran, așa cum de foarte mult timp așteptam. Ba chiar la un moment dat parcă intrasem în pielea personajului Doctor Strange când a fost plimbat forțat prin Multivers într-o etapă a inițierii sale într-ale misticismului. Simțeam că mă plimb și eu odată cu el și că încerc să mă feresc de toate cele, deși eram bine înfiptă în scaun. M-am bucurat ca un copil mic de o jucărie nouă când în sfârșit m-am bucurat și eu de efectele IMAX pe care mi le imaginam eu.

Cine este Doctor Strange?

Doctor Strange (Benedict Cumberbatch) sau Doctor Stephen Strange, este un alt personaj fascinant al celor de la Marvel. Doctor Strange este un strălucit neurochirurg, foarte arogant și plin de sine, dar cu un umor extraordinar de bun și de fin. E genul ăla de personaj care, oricât de nesuferit ar fi, te cucerește instant.

Anii de studiu ai medicinei și inteligența nativă a personajului joacă un rol important în scenariul filmului și în rolul pe care acesta îl are în salvarea omenirii din mâinile răului și întunericului, fiind un personaj creionat tare bine.

Povestea filmului Doctor Strange

Doctor Strange, strălucit neurochirurg, în drum spre o conferință, pasionat de viteză și de munca sa în același timp, suferă un accident de mașină care îi afectează nervii de la nivelul mâinilor astfel încât nu mai poate opera pe viitor. Pentru Doctor Strange, a cărui viață era reprezentată de cariera sa de medic, totul pare să se sfârșească în momentul în care își dă seama că nu mai poate opera și cariera sa medicală s-a sfârșit.

Prinde totuși o speranță când cineva îi spune că știe pe cineva care-l poate vindeca, dar că e tocmai în munții Himalaya. Ca un om care ar face orice pentru visul său și pentru viața sa, pleacă în Himalaya să o întâlnească pe Cea Antică (Tilda Swinton) și să se vindece. Doar că acolo întâlnește o lume în care nu ar fi crezut niciodată. O lume mistică. O lume a Multiversului și dimensiunilor paralele care pot schimba cursul real și actual al propriei dimensiuni. O lume ce stă să pice pradă unei forțe întunecate. Așa că personajul nostru principal capătă un rol important în timpul lecțiilor de inițiere într-ale misticismului și dimensiunilor alternante, transformându-se într-un pion important în încercarea de a salva lumea, cu egoul să ridicat la purtător, desigur (ceea ce face filmul și mai fain).

Dacă o să reușească sau nu, veți afla vizionând filmul la cinema (musai IMAX – e năucitor).

Cum mi s-a părut filmul?

Mi-a plăcut la nebunie. De la efectele de IMAX, până la poveste și umorul fin al lui Doctor Strange. Am râs cu lacrimi și m-am înfipt în scaunul ăla când lucrurile o luau puțin razna. Cum am mai spus și mai sus, m-am bucurat de filmul ăsta ca un copil care tocmai a primit o jucărie nouă. V-am zis că mi-ai plăcut efectele, la nebunie? V-am zis. Apoi, m-am îndrăgostit de și Doctor Strange și a sa personalitate.

Hai și tu la film

Dacă vrei să dea efectele alea IMAX cu tine de toți „pereții Multiversului”, zic că ar trebui să te duci să-l vezi. E fain. Și povestea-i faină. Și Doctor Strange e și mai fain. Apoi sfârșitul e așa, într-un fel care sigur o să-ți placă. Filmul e disponibil în cinematografe din 4 noiembrie 2016, fiind distribuit de Forum Film România.

Sursă YouTube (user Marvel Entertainment)

noiembrie 3, 2016 0 comment

Blogging

TransferGo – trimite bani rapid și ieftin

by Daniela Bojincă noiembrie 2, 2016

written by Daniela Bojincă

Acum vreo câteva zile am ajuns la un eveniment despre ce înseamnă TransferGo și vreau să scriu puțin și despre asta.

Știai că România este pe locul patru în UE după numărul de emigranți (peste 3 milioane)? Adică al oamenilor care se duc să muncească în altă țară ca să-și ajute familia pe care o lasă, cu greu, în urmă? Ei bine e adevărat. E un fapt care se află în statisticile Organizației Națiunilor Unite.

Deși emigrat, cu o poziție socială mult mai bună decât cea pe care o aveai în țară, tot nu-ți permiți să arunci cu banii pe fereastră, când există soluții mai ieftine. Fiecare bănuț contează, atunci când muncești din greu pentru ei să-i ajuți pe ceilalți. Am emigrat parțial, ca să am parte de o experiență – cu Work and Travel. N-am știut ce înseamnă cu adevărat muncile necalificate până vara ce tocmai a trecut. Dar după ce-am aflat, am învățat să am grijă mai mult de banii pe care i-am câștigat cu greu, sau pe care îi primesc de la alții care au muncit cu greu pentru ei. Am învățat să-i drămuiesc mai bine, cum s-ar zice. Dar am și rude care au emigrat de tot și de la care am învățat că fiecare bănuț contează.

Drept urmare, când vrei să trimiți bani acasă, rudelor, sau chiar prietenilor, cauți să o faci printr-un serviciu cu comisioane cât mai mici. Băncile, spre exemplu, au un comision mediu de transfer de 10£ (care depinde de sumă, de fluctuațiile valutare și mai știu eu ce alte criterii bancare). În schimb, oamenii de la TranferGo au o taxă fixă de transfer, indiferent de sumă și de fluctuațiile valutare, astfel încât cel căruia îi trimiți banii să primească exact suma respectivă. Nu folosesc niciun algoritm de calculare a comisionului, ci au un comision fix, indiferent că trimiți 100 de lire, sau 1000 de lire.

Ce este TransferGo?

TransferGo a fost pusă pe picioare de un vecin de-al nostru, un ucrainean, Daumantas Dvilinskas care, după ce a trimis bani în Ucraina și aceștia au ajuns de fapt în Latvia, a vrut să pună bazele unei companii care să ofere servicii mult mai accesibile, eficiente și mai ieftine imigranților (cu 90% mai ieftin și mai rapid decât o bancă).

Cât de ieftin și de rapid este TransferGo?

TransferGo îți oferă trei modalități prin care să trimiți banii ieftin și rapid:

Livrezi bani în următoarea zi lucrătoare, dacă nu-i grabă mare, cu 0.99£ comision pentru banii livrați;
Livrezi bani în aceeași zi, dacă graba-i puțin mai mare, cu 1.99£ comision pentru banii livrați;
Livrezi banii în 30 de minute, dacă treaba-i urgentă rău, cu 4.99£ comision pentru banii livrați.

Desigur, cel mai avantajos este să trimiți banii de pe o zi pe alta, unde comisionul este cel mai mic, căci, până la urmă, 5£ pentru unii, în banii noștri, chiar înseamnă ceva. Cu 25 de lei poți lua destule chestii (mâncare, spre exemplu: 25 de pâini; da, la mine acolo, în provincie, la Târgu-Jiu, e și pâine cu 1 leu). Însă, dacă treaba-i urgentă rău, după cum am mai spus, lași naiba și alea 5£ și ajuți omul atunci când are nevoie, dacă nu poate fi amânat nimic.

#casăștiți despre TransferGo

este prezent în peste 44 de țări;
în patru ani au fost trimiși peste 280 de milioane de euro;
în România este disponibil din iunie 2015;
15000 de români au trimis bani într-un an folosind serviciile TransferGo;
cei de la TransferGo sprijină comunitatea de români din Marea Britanie printr-o platforma educațională
Country Manager pentru România este Marius Nedelcu (din trupa Akcent – mi s-a părut foarte tare că omul ăsta se descurcă și cu muzica și cu industria de fitness în care a activat ca manager timp de 15 ani și mai nou și cu domeniul financiar);

noiembrie 2, 2016 2 comments

Muzică

Holograf lansează un nou single în Garajul Europa FM

by Daniela Bojincă noiembrie 1, 2016

written by Daniela Bojincă

Trupa Holograf este una dintre trupele copilăriei mele. Și nu pentru că aș fi vrut. Ori pentru că mi-au plăcut mie prea mult pe la vârsta aia, când de fapt nici nu înțelegeam eu care-i treaba cu dragostea, inima și alte chestii de genul păstrate în tematica melodiilor Holograf chiar și în ziua de azi. Însă îi acceptam într-atât de mult încât să nu încep să plâng isteric când eram mică și îi ascultau ai mei.

Trupa Holograf s-a înființat în 1978. Ceea ce înseamnă că-i din aceeași generație cu maică-mea, care-i născută în `71. Trupele generației mele sunt altele. Dar apoi am mai crescut. Și am început să le înțeleg piesele și să-mi placă. Așa că atunci când fetele de la HTag PR m-au invitat în Garajul Europa FM în cadrul emisiunii Deșteptarea pentru lansarea single-ului Deschide-mi inima, filmat în Veliko Tarnovo, m-am bucurat tare mult și abia am așteptat momentul.

Melodia Deschide-mi inima a celor de la Holograf face parte din albumul Life Line, lansat cu un an în urmă. Piesa a fost aleasă de fani să fie noul single al celor de la Holograf și, de ce nu, un nou hit. Cu ocazia lansării noului single, casa de discuri Universal Music le-a înmânat dublul disc de platină pentru vânzarea albumului Life Line.

Photo credit Silviu Pal

Cum a fost cu Holograf în Garajul Europa FM?

N-am mai fost niciodată în Garajul Europa Fm până acum. Și, în caz că nu știați, Garajul Europa FM chiar e un garaj. E amenajat tare fain, atât de fain încât să-ți placă să-ți petreci diminețile în garaj. Iar muzica se aude tare bine în garaj. Spre exemplu, mie mi-a plăcut mult mai mult cum a sunat melodia Deschide-mi inima în garaj, decât cum sună pe înregistrare. În garaj era totul natural. Bine, cred că oricui îi plac mai mult live-urile decât înregistrările. Live-urile sunt mult mai personale și mai pline de emoție.

Apoi, în Garajul Europa FM a fost interesant și dintr-un alt punct de vedere. E o experiență faină să vezi lumea din spatele camerelor de vedere. Mereu mă întrebam cum e să vezi o emisiune din spatele camerei, nu din spatele ecranului televizorului ori monitorului. Și e drăguț. Îți dă o stare aparte.

Sursă YouTube (user MediaProMusic)

noiembrie 1, 2016 0 comment

Filme

Cam așa a fost experiența VIP Cinema City cu Ouija

by Daniela Bojincă octombrie 31, 2016

written by Daniela Bojincă

Am sărbătorit Halloween-ul mai devreme, anume săptămâna trecută, într-un cadru restrâns, la VIP Cinema City, cu un film de groază bonus. A fost o experiență faină despre care vreau să povestesc în rândurile ce urmează.

Ce înseamnă să fii VIP Cinema City?

Am să o iau pe puncte, ordonat și frumos:

te bucuri de preparate culinare variate și gustoase, la discreție, căci e bufet suedez, realizate pe loc de un bucătar șef; eu am gustat câte puțin din fiecare și nu m-am putut hotărî asupra unui preparat favorit.
tot la discreție ai și nachos, popcorn și suc; mie cel mai mult mi-a plăcut sucul natural de portocale.
fotoliile din piele sunt confortabile și ajustabile (le reglezi tu pe un display cu touchscreen – dai scaunul mai pe spate și ridici partea din față să stai cu picioarele ca în pat); al meu însă, în momentele cheie ale filmului, se dădea singur ba pe spate ba pe față (a făcut filmul ăla să fie și mai intens trăit și să mă sperii de fiecare dată atât de tare încât am fost o comedie în sine pentru colegii din partea dreaptă și stângă a mea).
apoi ne-am bucurat și de mix-urile unui DJ: ăia mai talentați și-au etalat și talentele în materie de dans.

Cum a fost filmul Ouija: Origin of Evil

Nu pot spune că sunt fanul filmelor de groază, pentru că nu sunt. Iar ceea ce urăsc cel mai mult într-un film de groază sunt țipetele alea care nu te sperie, ci te asurzesc. Când toată sala râdea, căci sunt și oameni care nu-s deloc sperioși, eu mă înfigeam în scaunul ăla care se mai și ajusta singur după bunul lui plac.

Felul cum a fost construită povestea, de la înșelătorie până la a crede în forțe mistice, personal mi-a plăcut. Mi s-a părut interesantă.

Ce este Ouija și de ce Ouija?

Ouija este o planșetă a spiritelor, plană, marcată cu literele alfabetului, numere de la 0 la 9, cuvintele „DA” și „NU”, „Salut” și „La revedere”, cât și diferite elemente și simboluri grafice. Planșeta asta vine însoțită de o altă placă din lemn mai mică, cu o lupă în mijloc, care indică simbolurile grafice ce formează mesajul unui spirit, în timp ce participanții ședinței de spiritism țin mâna pe ea.

În jurul acestei plăci Ouija este formată intriga poveștii filmului. Când Doris Zander (Lulu Wilson) descoperă placa Ouija, dintr-o joacă de-a spiritele a întregii familii, totul devine real. Spiritele prind viață, Doris este posedată și prin ea se află povestea Doctorului Diavolului și a victimelor sale.

Povestea filmului se concentrează pe spiritul chinuit de Doctorul Diavolului și pe salvarea fiicei cea mică a familiei Zander din mâinile spiritului chinuit. Dacă reușește cineva să o salveze, rămâne de văzut.

Hai și tu la film

Nu știu cum e filmul ăsta într-o sală normală de Cinema, dar la VIP Cinema City cred că e mai interesant. Așa că dacă ai ocazia să experimentezi cum e să fii VIP Cinema City, zic să nu ratezi. Filmul e disponibil în cinematografele din țară din 28 octombrie 2016, fiind ditreibuit de Ro Image 2000.

Sursă YouTube (user Universal Pictures)

octombrie 31, 2016 1 comment

Filme

The Accountant: numerele spun povești

by Daniela Bojincă octombrie 26, 2016

written by Daniela Bojincă

The Accountant spune povestea relației dintre un contabil autist – Christian Wolff (Ben Affleck) și numerele în jurul cărora se învârte. E un film cu pac-pac, traume peste traume, o poveste de viață impresionantă, multă determinare și un mesaj bolduit, subliniat și înclinat despre autiști: sunt oameni foarte speciali și au nevoie de un strop de încredere și ajutor ca să-ți dovedească că pot deveni extraordinari – mi-a plăcut asta.

Cine este Christian Wolff?

Christian Wolff (Ben Affleck) este un autist cu probleme de comportament de mic copil. Un copil care, atunci când se face mare, cu ajutorul educației primite de la tatăl său, devine un om extraordinar, inteligent și cu o iubire aparte pentru logica matematică și lumea fascinantă a numerelor care spun povești și scot la suprafață secrete. A avut o copilărie traumatizantă și un tată care l-a iubit atât de mult încât l-a ajutat să se transforme într-un om extraordinar.

Povestea filmului

Dragul de Christian (the accountant) ajunge să țină contabilitatea unora dintre cele mai mari organizații criminale din lume, stând mereu în umbră, fără viață socială și cu tabieturi bine stabilite de boală. Însă, atunci când acceptă să își ofere serviciile unui client legitim, o companie de robotică, pentru a descoperi de ce există diferențe de milioane de dolari în bilanțuri, lucrurile o iau razna. El nu trebuia să descopere că există acele diferențe și lipsuri și nici logica tranzacțiilor. Însă, munca de cinci luni a unor oameni, el a făcut-o într-o singură noapte (pentru că putere de autist extraordinar).

Cum mi s-a părut filmul The Accountant?

Am mai spus că mie-mi plac filmele cu pac-pac, care au cât de cât o poveste care poate să fie reală și așa mai departe. Însă, de data aceasta, în filmul The Accountant nu mi-au plăcut neapărat scenele alea, de bătaie, în care oricum ăla care trebuia să câștige, câștiga și așa mai departe. Mi-a plăcut cum s-a conturat povestea evoluției unui autist. De la spasme, delirări și chestii din alea nasoale, la un om care, cu multă dedicație din partea fratelui, tatălui și un centru specializat (uneori), a ajuns un om extraordinar prin capacitățile sale intelectuale.

Trăim într-o lume în care oamenii cu probleme tind să fie izolați de cei din jur (ăia normali), deși se încearcă integrarea lor la nivel de societate. Un copil cu autism sever pare să fie ceva atipic, ciudat, rău, care ar trebui izolat undeva într-un loc specializat, cu alți autiști și oameni cu diverse probleme. Doar că nu-i așa. Oamenii ăștia nu trebuie izolați, căci oamenii ăștia sunt super inteligenți și am avea o grămadă de lucruri de învățat de la ei. Și fix asta subliniază mesajul acestui film.

Apoi, mi-a mai plăcut faptul că inteligența băiatului autist a fost subliniată încă din primele secvențe ale filmului.

Hai și tu la film

Dacă vrei să vezi o poveste extraordinară de viață, cu un om carea reușit să-și depășească condiția de boală chiar și cu ea la purtător pentru tot restul vieții, zic să vezi și tu filmul. Cred că povestea în sine face mai mult decât pac-pacul și bătaia. Filmul va avea premiera în România pe 28 octombrie 2016 , fiind adus pe marile ecrane de către Freeman Entertainment.

Sursă YouTube (user Movieclips Trailers)

octombrie 26, 2016 0 comment

Blogging

Coca-Cola The Secret – Escape Room

by Daniela Bojincă octombrie 24, 2016

written by Daniela Bojincă

Camera Coca-Cola The Secret, a celor de la Captive Escape Room, este prima cameră realizată în parteneriat cu un mare brand și care punctează astfel o premieră mondială. Nu-i de foarte mult timp deschisă și este, probabil, una dintre cele mai interesante camere a lor – fiind cea mai mecanizată, cât și din București – datorită poveștii și jocului neliniar.

Povestea camerei Coca-Cola The Secret

Odată ce ai trecut dincolo de tocul ușii, ai pășit în timp tocmai în 1886, când John Pemberton avea revelații asupra rețetei originale Coca-Cola. John Pemberton a angajat o echipă de designeri pentru a-i crea un model de sticlă. Însă, designerii de la 1886, foarte glumeți de felul lor, îi ascund vreo șase sticle prin cameră. Iar el trebuie să stea să rezolve niște puzzle-uri ca să le găsească. După vreo 60 de minute John Pemberton a găsit toate cele șase sticle și, pentru că i-a plăcut foarte tare ideea, a decis să păstreze biroul neschimbat până în ziua de astăzi.

Cei de la Captive Escape Room te invită să pășești în 1886 și să rezolvi și tu misterul celor șase sticle, într-un timp mai scurt decât al lui John Pemberton și-ți vor da un premiu special din partea Coca-Cola.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1308463682519403&set=a.180708518628264.42817.100000673527970&type=3

Cum am ajuns să pășesc în timp?

Malaezu se face vinovat. Și-a făcut o echipă de cinci oameni și ce și-a zis băiatul: bă, Daniela s-a întors din SUA, eu zic s-o ducem în escape-ul ăsta și să o pierdem acolo. O ducem tot în SUA, dar în 1886. Dar mna, când au ieșit ei, m-am strecurat și eu afară.

Cum mi s-a părut camera Coca-Cola The Secret

E acolo un puzzle chiar super ușor. Apoi mai e unul ușor, dar de care trebuie să te prinzi ca să-l faci ușor. Și unele destul de dificile. Unul dintre ele, mie, mi-a mâncat viața acolo. Știam că trebuie să fie altfel și nu știam cum să schimb asta. Până când, tadaaam, am reușit.

Decorul e foarte prietenos. E o atmosferă tare plăcută în camera Coca-Cola. Și mi-a plăcut o piesă de acolo. E tocmai din anii respectivi, e inclusă în joc și-l face să fie și mai interesant. Mi-a plăcut tare mult camera. E gândită tare interesant cu puzzle-urile ei neliniare, dar care au totuși legătură între ele ca scop final și, uneori, se intersectează pentru un cod.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1287307147987593&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3&theater

Am evadat?

Da. Am reușit să evadăm. Și am primit și-un premiu. Nu credeam că o să reușim. Mai aveam câteva minute și eu încă mă chinuiam la puzzle-ul ăla, arrghhh mama lui!!!! Și, în ultimele 30 de secunde, Malaezu, puțin mai mult coleric, a găsit cheia care să ne scoată din cameră. Și-am fost atât de fericiți și de entuziasmați cu toții, că am reușit să elucidăm misterul ăla al celor șase sticle și că ne-am întors în 2016. Deși era fain și în 1886.

Hai și tu

Zic să vă duceți și voi acolo și să rezolvați misterul celor șase sticle. E interesant și captivant, când nu te scoate din sărite că nu-ți iese câte ceva. Apoi, ai canapele și scaune și loc unde să-ți faci ceai și ciocolată caldă. Și, încă ceva, la sfârșit, dacă joci jocul ăla antic cu piatră-foarfecă-hârtie cu unul dintre băieții de acolo, pentru fiecare persoană din echipă care câștigă runda, echipa primește câte 5% reducere pentru următorul escape room. Noi am primit 15%, spre exemplu (am câștigat 3 din 5).

octombrie 24, 2016 0 comment

Filme

Jack Reacher. Să nu te întorci NICIODATĂ!

by Daniela Bojincă octombrie 22, 2016

written by Daniela Bojincă

Îmi era dor să merg la filme. Să mă reîntâlnesc cu oamenii ăia dragi, să fac poze și apoi să mai și scriu despre asta. Astăzi mă joc de-a scrisul cu Jack Reacher – omul cu bătaia bună și pac-pac-ul.

Jack Reacher. Să nu te întorci NICIODATĂ este un film cu bătaie, pac pac și, așa cum probabil vă așteptați, ceva iubire și scene care îți înmoaie suflețelul. Mie mi-au plăcut și alea pentru că sentimentala din mine zice că nimic nu-i mai frumos fără câteva momente care să te facă să zici: AWWWWW (inimioară din aia roșie).

Cine este Jack Reacher?

Jack Reacher (Tom Cruise) este un fost maior, sătul de viața de militar, cu multe reguli și lucruri stricte, dornic să-și trăiască viața fără să i se impună vreo regulă. A renunțat la cariera militară și s-a declarat rebel în propria-i viață. Doar că, odată cadru militar, ești pentru totdeauna un cadru militar. Iar când noul maior în funcție, Susan Turner (Cobie Smulders) este acuzat pe nedrept de o crimă pe care nu a comis-o, Jack Reacher se întoarce. Neoficial. Oficial e doar complice și magnet pentru probleme.

Jack Reacher e personajul ăla WOW din film. E un bn luptător, un bun trăgător și un foarte bun strateg. Toate privirile sunt asupra lui și toată lumea se așteaptă ca el să o scoată la capăt. Doar că mai apare un personaj cheie în film, un personaj controversat, care pare să-l scoată uneori pe Jach Reacher al nostru din probleme

Povestea filmului

Povestea filmului e simplă. Jack Reacher s-a retras din lumea violentă a militarilor. Actualul maior al Unității 110 are grave probleme. Reacher decide să-i sară în ajutor și să demonstreze că, undeva, are loc o mare nedreptate și că vinovații sunt alții. O mafie mare și urâtă care profită de pe urmele războaielor. Totul se concentrează asupra deconspirării unei mafii de armament. O mafie pentru care banii sunt mult mai importanți decât statul pentru care ar fi trebuit să lucreze. și oamenii. Apare și un copil isteț, care face parte din intrigă. E dornic și, în același timp, nevoit să ajute.

De ce să nu te mai întorci niciodată?

Pentru că viața e complicată. Pentru că adevărurile pe care ai putea să le afli ți-ar putea da viața peste cap și, fără să vrei, te-ar târî din nou într-o lume pe care nu o mai vrei, dar pe care nu o poți refuza. Lumea din care ai plecat și în care, inconștient, vrei să te întorci, s-ar putea să nu te întâmpine prea frumos și să te bage într-o poveste care nu-ți cade prea bine deloc. Lucrurile se schimbă, independent de tine. Și s-ar putea să-ți fie cam greu să le repari. Sau poate chiar aproape imposibil.

Cum mi s-a părut filmul Jack Reacher

Mi-a plăcut. Îmi plac filmele cu bătăi și cu pac-pac, pline de aventură, cu oarece evenimente succesive logice, cu conspirații chiar inteligente și, de ce să nu băgăm mână în foc și să zicem, chiar actuale. Îmi plac filmele, deși cu personaje și întâmplări fictive, destul de aproape de realitatea din zilele noastre. Apoi, chiar dacă au existat și momente din alea în care știai singur ce o să se întâmple, mai aveai parte și de surprize și întorsături ale poveștii. Ceea ce nu l-a făcut să fie un film plictisitor. Reușea să aibă momente în care să te țină în suspans.

Hai și tu la film

Eu zic că Jack Reacher. Să nu te întorci niciodată, adus pe micile ecrane de către RO Image de pe 21 octombrie 2016, e un film la care merită să te duci cu prietenii și să trăiți împreună suspansul și toate momentele cheie. Să faceți împreună conspirații și să pariați cine ce face și în ce scop. Iar la final să vedeți cine are dreptate.

Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)

octombrie 22, 2016 0 comment

Newer Posts

Older Posts