Cristi Minculescu și Iris revin cu turneul „Din nou împreună”

by Daniela Bojincă septembrie 9, 2015

written by Daniela Bojincă

Fac parte din generația tânără. Aș putea spune că eu, personal, n-am crescut cu trupa Iris. Eu am crescut cu trupele momentului din anii 1990-2000. Știți voi, formațiile care apăreau pe atunci.

Părinții mei însă au crescu cu Cristi Minculescu și cu trupa Iris și, pentru că lor le-a plăcut tare mult și ascultam și eu, inevitabil, prin casă, a ajuns să-mi placă și mie ceea ce Iris cânta.

Când s-au despărțit însă, nu i-am blamat. Știu să înțeleg că, fiecare lucru în viața asta, fie el bun, fie el rău, la un moment dat ajunge să se sfârșească, ca în urma lui să apară altceva. E normal. Ăsta este, până la urmă, chiar și cursul vieții.

Recunosc, formula Iris care a urmat ulterior nu mi-a surâs. Dar deloc. Așa că am renunțat. Pentru mine, Iris, însemna altceva și îl avea în componență pe Cristi Minculescu. Fără el nu mai putea fi tot Iris.

Însă, acum, Iris revine. Cristi Minculescu și Iris revin în turneul „Din nou împreună”, după 3 ani de absență, în mai multe orașe din țară, cum ar București, Pitești, Timișoara, Cluj-Napoca, Suceava, Iași, Bacău, Buzău și Craiova, cât și în Chișinău, Republica Moldova, în perioada 18 septembrie – 15 octombrie.

Dar, cred eu, la Craiova, pe 21 septembrie, la Teatrul Marin Sorescu, o să fie probabil cel mai frumos spectacol căci, Cristi Minculescu, strâns legat de Craiova, are o iubire aparte pentru acest oraș dat fiind faptul că o bună parte din viață și-a format-o pe meleagurile lui, printre oamenii lui.

“Eu percep Craiova ca pe cel mai frumos oraş din lume, aşa l-am şi botezat în mintea mea, plus că aşa cum şi cântăm, îmi inspiră “dragoste şi credinţă/ mândrie şi suferinţă”. Calea Brestei, strada Dezrobirii şi Calea Bucureşti formează pentru mine triunghiul echilateral afectiv şi emoţional în care am trăit multă vreme.” – Cristi Minculescu

Așadar, dacă ți-a plăcut cândva Iris, iar dacă ți-a plăcut cu siguranță nu i-ai putut uita, dacă ai crescut cu melodiile „Baby”, „Nu mă uita”, „De vei pleca” sau „Strada ta”, dacă vrei să-i redescoperi, ori chiar să-i descoperi, Cristi Minculescu și Iris te invită, craiovean fiind, ori piteștean, ori băcăuan etc., să retrăiești alături de ei, timp de aproape două ore, cei 35 de ani de succes, într-un concert pentru toate vârstele.

Desigur, ai nevoie și de bilete, iar biletele se găsesc la casa de bilete a sălii de spectacol, în reţeaua magazinelor Germanos, Orange, Vodafone şi Diverta sau online pe www.iabilet.ro.

septembrie 9, 2015 2 comments

Calatorii

Ce-aș putea să văd 3 zile în Brașov?

by Daniela Bojincă septembrie 8, 2015

written by Daniela Bojincă

Mâine plec la Brașov. Și stau 3 zile acolo. Adică de miercuri până vineri. Și, dacă tot merg la Brașov, voiam să vă întreb ce-aș putea să văd pe acolo, în afară de Piața Sfatului și Biserica Neagră pe care le-am văzut de vreo câteva ori până acum. Cu siguranță trebuie să mai fie și altceva pe acolo: un muzeu, clădire istorică făcut acum muzeu și alte locuri de genul.

Desigur, am să vreau să revăd Piața Sfatului și Biserica Sfatului, dar parcă vreau și altceva. Sunt 3 zile. 3 zile în care un turist vrea să viziteze o posibilă Capitală Culturală Europeană. Drept urmare, ce-i de văzut în orașul vostru? Care sunt, pe lângă festivaluri, locurile alea de trebuiesc musai vizitate măcar în o dată în viață din orașul vostru? Adică, fără chestiile astea, dacă nu le aveți, înseamnă că orașul, istoric fiind, cu clădiri impozante și frumoase, nu merită totuși titlul de Capitală Culturală Europeană.

Am căutat și pe net și am mai găsit câteva chestii care îmi fac cu ochiul și-mi par interesante, cum ar fi: Muzeul Județean de Istorie, Casa Mureșenilor (astea două sunt în Piața Sfatului, cică), Strada Sforii cică ar fi faină, Bastionul Țesătorilor, Poarta Șchei, Poarta Ecaterinei, Turnul Negru și Strada după Ziduri.

Ohh, și aș vrea să urc acolo sus, pe Tâmpa. Tare mult mi-ar plăcea să fac asta. Multă lume mi-a zis că-i tare frumos acolo sus și pe bune că îi cred pe cuvânt. Priveliștea de acolo trebuie să fie o splendoare.

Însă, pentru că sunt cârcotașă de la mama natură (toate reproșurile să se ducă la ea), eu mai vreau și altceva. Adică ce altceva aș putea să mai văd în Brașov în afară de cele enumerate mai sus? Ceva mai mult, orice? Adică, zic eu, un oraș care se vrea Capitală Culturală Europeană parcă nu poate avea doar câteva chestiuțe de vizitat. Trebuie să vină în fața turiștilor cu o ofertă cât mai amplă și mai interesantă din punctul meu de vedere.

Așa că, dacă aveți să-mi spuneți și alte locuri faine din orașul Brașov pe care le-aș putea vizita, sunteți liberi să o faceți. Eu aștept orice propunere. Sunt sigură că fiecare loc are povestea lui și frumusețea lui ce abia așteaptă să iasă în calea unui nou turist.

Vă mulțumesc anticipat pentru orice propunere! 😀

septembrie 8, 2015 13 comments

Personal

Cum să ai o seară memorabilă în 3 pași simpli

by Daniela Bojincă septembrie 7, 2015

written by Daniela Bojincă

Nu știu dacă tu, cititorul meu, te-ai întrebat vreodată cum poți avea parte de o seară memorabilă, o seară pe care să fii sigur că nu ai să o uiți vreodată în viața ta, însă, chiar dacă te-ai întrebat ori nu, eu am să-ți spun prin intermediul acestui articol.

Desigur, poate nu este tipul de seară memorabilă pe care ți-l dorești, însă eu până acum n-am reușit mai mult, ori mai bine. Ceea ce am să descriu mai jos este, până acum, cea mai memorabilă seară pe care sunt sigură că am să o țin minte cu tot cu dată și oră: 5.09.2015, cu apogeul la ora 23:30.

Însă, nu vreau să mă lungesc prea mult, așa că am să trec direct la enumerarea și descrierea celor 3 pași simpli.

1. Ieși în oraș

Aparent, la mine, ca să am parte de o seară memorabilă, mai întâi de toate, trebuie să ies în oraș și să vreau să mă relaxez plimbându-mă, pălăvrăgind cu o persoană dragă și alte din astea de socializare. Și, dacă pentru mine așa începe, de ce nu ar începe la fel și pentru tine?

2. Cumpără ceva dintr-un loc de unde nu o face nimeni

Da. Unde vezi un magazin/tarabă/chioșc/orice altceva, du-te și tu și cumpără-ți ceva. Eu, spre exemplu, m-am dus și mi-am luat o înghețată la cornet, cu tiramisu, dar nu din aceea gata ambalată. Era într-o ladă frigorifică, abia începută. Se vedea că nimeni nu prea cumpărase în ziua aia de acolo și nici în restul verii nu o prea făcuseră mulți oameni. Mie însă mi-a fost poftă de înghețată fix atunci, în momentul ăla.

3. Du-te acasă și ia masa de seară

Nu oricum, însă. Mănâncă și tu ceva care să-ți pice greu la stomac: unt topit în cuptorul cu microunde pus pe pâine cu miere, gen. Sau mă rog, orice altceva ce ești sigur că o să pice greu la stomac.

Rezultatul:

Ai urmat cei 3 pași de mai sus? Perfect! Acum așteaptă să mai treacă puțin timp, să înceapă procesul de digerare și să te apuce niște dureri de stomac insuportabile, până simți că nu mai poți respira, vezi negru în fața ochilor și aproape că pici din picioare. Ohh, și asta nu e tot căci, durerea aia, se va extinde în fiecare celulă a corpului tău astfel încât, atunci când te va întreba cineva ce te doare mai exact, nici să nu știi ce să-i spui că pe tine te doare din vârful degetului mare de la picior, până în creștetul capului.

Pe bune, crede-mă pe cuvânt, va fi o seară memorabilă! Tocmai am experimentat asta și pe bune că știu ce îți spun. Ar trebui să mă crezi pe cuvânt.

septembrie 7, 2015 0 comment

Calatorii

România frumoasă – Defileul Jiului

by Daniela Bojincă septembrie 6, 2015

written by Daniela Bojincă

Am fost, weekendul trecut, duminică, la o ieșire la iarbă verde, undeva pe Defileul Jiului, cu al meu prieten, părinții mei și părinții lui.

Când eram mică, obișnuiam să merg cu ai mei și prietenii lor în fiecare weekend la iarbă verde. Apoi, ei au mai îmbătrânit, s-au mai ramolit, iar ieșirile nu au mai fost atât de dese pe cât erau pe vremea aia (mă simt de parcă aș avea suta de ani și aș vorbi despre acum hă hă hăăă).

Nu mai ieșisem de nu știu când la iarbă verde și, într-un fel, parcă și uitasem cât de frumos e să petreci o zi întreagă numai în natură, departe de tehnologie și alte tipuri din astea de civilizație și evoluționism. În natură e superb. Să stai așa, doar tu cu pomii, cerul, pietrele, muntele și susurul râului.

În plus, zona Defileul Jiului, deși foarte intens circulată, este o zonă extraordinar de frumoasă căci, până la urmă, ea nu este formată doar de zona prin care se face trecerea prin munți, ci este un întreg Parc Național.

Unde am stat noi, era o zonă tare liniștită, aproape de Jiu, unde efectiv nu prea auzeai mașini, ci doar sunetul naturii. Și da, natura are sunetele ei specifice: păsări, râu, frunzele copacilor în bătaia vântului. Și se creează așa, o melodia armonioasă specifică locului respectiv. Ceea ce îți dă o stare de bine. Te liniștește. Îți încarcă bateriile, ca să zic așa.

Pe scurt, Defileul Jiului este unul dintre locurile alea pe care merită să le vizitezi măcar o dată în viață. E frumos, liniștit și verde. Mult verde. Și parcă nici nu îți trebuie mai mult. E suficient ca să te simți bine cel puțin o săptămână întreagă de acum înainte.

Mai jos am să las și niște poze, făcute săptămâna trecută, ca să vezi cât de faină este zona aia.

Fain pe Defileul Jiului, nu-i așa? Adică ai da și tu o tură pe acolo? E frumos. E liniștit. E parcă fix ceea ce-ți dorești după o săptămână întreagă de muncă ca să te mai relaxezi și tu puțin. Și ca să ai chef să începi o săptămână nouă. Și alte din astea.

septembrie 6, 2015 4 comments

Muzică

Cum s-a văzut Media Music Awards din online?

by Daniela Bojincă septembrie 4, 2015

written by Daniela Bojincă

Prost. Foarte prost. Și a fost și din vina organizatorilor, cât și a unor cântăreți cam paraleli cu vocea plăcută naturală.

N-am ajuns la Sibiu și bine că n-am făcut asta. Aș fi regretat o asemenea experiență artistică proastă. Mi-a fost de ajuns să intru le livestream și să mă uit acolo.

Foarte multe voci nașpa

Sincer, până la Holograf, Alex Velea și Andra, credeam că sonorizarea organizatorilor e cea mai slabă sonorizare de când lumea căci, atunci când cântau unii, mă zgâria atât de tare pe ureche, încât îi puneam pe mut și mai reveneam în TAB-ul respectiv doar ca să verific dacă au plecat de pe scenă, să mă asigur că auzul meu este în siguranță.

Holograf, Alex Velea și Andra, în schimb, au avut aproximativ aceeași voce de pe înregistrările din studio. Logic, se cunoștea că nu sunt în studio, pentru că rezonanța era alta și toate cele, însă vocea lor era bună și nicidecum falsă, pițigăiată și nici nu pierdeau notele muzicale pe scena aia imensă de la Media Music Awards.

Apoi, pentru că nu l-am prins chiar de la început, am dat înapoi să văd cine a mai cântat și cum. Mi-a plăcut Nicole Cherry. Are voce fata și, oriunde ar cânta, indiferent de condiții, se vede treaba asta. Ahh, da și Lora, Corina, Tiberiu de la Fameless. Și ei s-au auzit ok.

În rest, praf. Efectiv ziceai că-s niște unii care rag pe acolo. Aș fi putut cânta și eu pe scena aia. M-aș fi auzit la fel de bine ca ei.

Media Music Awards și show-urile erotice

Media Music Awards, mi s-a părut că se transformă într-un show erotic. Corina l-a transformat într-un show erotic cu mișcările ei și cu banana de la sfârșit în jurul căreia numai că dansa nu puteai spune. Ăla a fost un început de show erotic și nu cred, chiar nu cred că despre asta este vorba la Media Music Awards. Acolo ar trebui să fie vorba despre muzică bună și atât. Spectacolul să fie decent căci, în timp ce Corina își făcea spectacolul erotic, camerele de filmat surprindeau o grămadă de copii pe umerii părinților. Acum, dacă spectacolul nu era pentru copii, trebuia să nu-i lase să intre și nu cred că ar fi fost vreo problemă. Și totuși Media Music Awards nu-i despre show-uri erotice. E despre muzică și atât.

Sunet praf

Cea mai amuzantă fază a fost când a intrat Alina Eremia pe scenă și a început să cânte pe scena Media Music Awards. Se auzeau negativul și vocile de background, iar ea cânta și nu se auzea nimic. Săraca, se uita disperată din 5 în 5 secunde în spate, probabil la unii din staff, încruntată, că ea cânta acolo de zor și nu se auzea nimic. Și ca să se întâmple asta la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din România, după cum Pavel Bartoș a zis, mi se pare destul de aiurea. Neprofesional, ca să zic așa.

Premiile de la Media Music Awards

Delia le-a luat aproape pe toate pentru piesa Pe aripi de vânt. Asta înseamnă să ai în spate o echipă care să se priceapă la speculații și să știe ce prinde la public. Le-a ieșit. Au fost în topuri vreo 18 săptămâni și, drept urmare, le-au luat majoritatea premiilor la Media Music Awards.

Treaba asta e ca și cu citatele lui Poptămaș, articolele lui Radu F. sau Otravă. Ei știu ce prinde la public, chiar dacă viața reală nu se bazează absolut deloc pe așa ceva.

septembrie 4, 2015 2 comments

masca exfolianta si hidratanta ten uscat

Personal

Mască exfoliantă și hidratantă pentru ten uscat

by Daniela Bojincă septembrie 3, 2015

written by Daniela Bojincă

Eu am probleme cu tenul. Și, dacă tot le am, mi-am zis să le împărtășesc cu voi, mai ales că acum, pentru tipul meu de ten uscat, am găsit o mască care să-mi elimine țesutul uscat și ca să îmi și hidrateze tenul în același timp. Iar după ce aplici această mască exfoliantă și hidratantă îți recomand să aplici pentru hidratarea tenului după exfoliere această mască hidratantă naturală pentru ten uscat.

Seamănă cu măștile astea exfoliante de aici, doar că cea făcută în casă mie mi se pare mult mai eficient. Dacă însă nu ai chef și nici timp să cumperi ingrediente și să faci o mască în casă, care e cea mai bună, pe testate, căci am testat foart emulte și din comerț, fără niciun efect, poți să și cumperi una dintre măștile de aici. Sunt ok, dar nu cele mai bune. Tot ce faci cu mâna ta e mai bun. Dar așa, ca să-ți faci o idee de comparație cu ce e prin comerț.

În ultimele luni, am tot încercat diferite tipuri de măști, ba exfoliante și apoi hidratante, ba nu știu cum, ba nu știu cu ce ingrediente.

Citisem undeva că după o mască exfoliantă, trebuie să aplici neapărat una hidratantă, motiv pentru care îți recomand să o aplici după aceea pe cea recomandată mai sus. În general eram mulțumită doar după ce foloseam această mască pe care am să o lasă mai jos, fără altceva după, deoarece în compoziția ei masca asta are și ingrediente hidratante. Însă aceastea sunt ca să nu fie exfolierea agresivă și nicidecum pentru a-ți hidrata cu adevărat tenul. Drept urmare ai nevoie de o mască hidratantă naturală ulterior. Masca hidratantă o aplic doar pe ea, fără alte elemente exfoliante.

Acum, bineînțeles, trebuie să ai grijă să folosești o mască potrivită tipului tău de ten. Adică pentru ten uscat/mixt/gras. Dacă ai făcut o mască pentru ten gras, ori pentru ten mixt, iar tu ai un ten uscat, rezultatul final va tinde spre 0 absolut. Tipul de mască exfoliantă pentru ten uscat este recomandată strict persoanelor care au un ten uscat. Pentru ten mixt, ori un ten gras se folosesc alte tipuri de măști, cu alte ingrediente.

Am făcut introducerea de mai sus pentru a înțelege importanța aplicării măștilor pentru fiecare tip de ten în parte. Nu trebuie să amestecăm capra cu varza, căci fiecare-i cu treaba ei.

Zic să vă dau rețeta mea pentru masca exfoliantă și hidratantă specifică pentru un ten uscat.

Ingrediente mască exfoliantă și hidratantă pentru ten uscat:

– 3-4 lingurițe de zaț de cafea (de la cafeaua de dimineață, să fie proaspăt – zațul de cafea ajută la exfolierea celulelor moarte);
– albușul de la un ou (ajută la exfoliere);
– o linguriță de miere (pentru a aplica și un plus de hidratare și a nu irita tenul deja uscat);
– o linguriță de lapte (și laptele are grăsimi și ajută la hidratare și în același timp ca zațul de cafea să acționeze eficient pentru exfoliere);
– zeama de la un sfert de lămâie (hidratează);
– o linguriță de ulei de măsline (din aceleași considerente – uleiul de măsline este hidratant, tonifiant și acționează împreună cu zațul de cafea în exfoliere fără a-ți irita tenul);

Atunci când aplicăm o mască pentru exfoliere și avem un ten uscat, este foarte importat ca pe lângă ingredientele principale de exfoliere (în cazul nostru zațul de cafea și albușul de ou) să avem și ingrediente hidratante precum: uleiul de măsline, laptele, zeama de lămâie și miere. Altfel riscăm ca exfolierea să nu se facă blând, ci agresiv. Iar exfolierea agresivă este benefică tenului gras și nicidecum tenului deja uscat.

Mod de preparare și aplicare:

– se amestecă, până se face o pastă;

– se aplică cu o dischetă pe față, uniform, în mai multe straturi (să fie cât mai mult zaț de cafea), evitându-se ochii și buzele – vă rog, nu vă speriați de poza de mai jos;

– după ce a fost aplicată se masează cu o dischetă fața, ca zațul de cafea să poată îndepărta celulele moarte (1-2 minute); se poate masa și cu degetele și e chiar mai eficient așa;
– se lasă 20-30 de minute, iar apoi se curăță cu o altă dischetă îmbibată cu apă caldă.

Masca asta o folosesc cam o dată la două-trei zile, după baie, sau după ce am stat cu fața vreun sfert de oră la aburi. De obicei, când uit să o mai aplic și stau timp îndelungat așa, am fața foarte încărcată și plină de mici pielițe și foarte aspră. După ce o aplic și dacă mai fac asta și constant, tenul meu este foarte fin și lucios. Pe bune, e precum un ten de bebeluș. Pentru mine și tipul meu de ten uscat, tipul ăsta de mască cu ingredientele pe care le folosesc, e foarte bun.

În plus, cu această compoziție îți poți da și pe mâini și pe picioare. Rezultatul este cam același: piele fină și catifelată.

septembrie 3, 2015 10 comments

Filme

Agentul de la U.N.C.L.E – un film captivant

by Daniela Bojincă septembrie 1, 2015

written by Daniela Bojincă

Am fost săptămâna trecută, marți cred, și am văzut filmul Agentul de la U.N.C.L.E. Am tot văzut că-i intens promovat pe absolut toate rețelele de socializare și mi-am zis să-l văd și eu. Speram doar să nu fie un film eșuat precum Fifty Shades of Grey care, de altfel, a fost la fel de intens promovat.

M-am uitat la trailer, am văzut că-i ceva cu spioni și-mi părea destul de interesant pentru gusturile mele așa că n-am mai stat mult pe gânduri, mi-am luat prietenul și ne-am dus la cinema.

Filmul este un fel de re-ecranizare a serialului Agentul de la U.N.C.L.E care era pe TV prin anii 1960, sau ceva de genul. Asta, sinceră să fiu, m-a dezamăgit puțin la el. Mi s-ar fi părut cu adevărat un film bun dacă scenariul ar fi fost unul 100% original. Așa, dacă pur și simplu iei ideea unui alt scenariu, personajele și chiar scenariul în sine, filmul parcă își pierde din strălucire. Sau cel puțin în opinia mea se întâmplă treaba asta. Alții poate n-au absolut nicio problemă cu treaba asta. și nu, nu este același lucru cu ecranizarea unei cărți, ca să spunem că și în acest caz, scenariul filmului este însăși acțiunea cărții.

Pe scurt, filmul Agentul de la U.N.C.L.E are ca subiect principal colaborarea dintre KGB și CIA în timpul războiului rece pentru a reuși împreună să pună capăt acțiunilor criminale ale unei organizații cu gândire nazistă. Totuși, CIA și KGB, oricât de buni le-ar fi spionii, nu pot reuși asta fără fata unui om de știință răpit de către propriul frate, unul dintre capii organizației. Astfel, filmul se axează pe aventurile celor trei spioni care, de cele mai multe ori, sunt de-a dreptul comici.

Din filmul ăsta, Agentul de la U.N.C.L.E, mi-a plăcut tare mult de Napoleon Solo (Henry Cavill) – spion american – și de Illya Kuryakin (Armie Hammer) – spion rus. Bine, de Illya nu doar că mi-a plăcut, ci m-am îndrăgostit lulea. Deci era atât de drăguț cu accentul lui de rus, de nu vă spun. Și, nu știu de ce, dar îmi părea mie mult mai simpatic decât Solo. Pur și simplu, Illya m-a cucerit, așa că, dacă ar fi să vă spun un fel de „De ce să vezi filmul ăsta?”, fără să stau pe gânduri v-aș spună că pentru Illya și personajul pe care îl creează sub acest nume.

Apoi, ca să fiu sigură că vă conving, am să vă las trailerul mai jos. Chiar dacă scenariul nu este unul original, filmul este oarecum bun și captivant. Te prinde, iar asta îl face să merite să fie vizionat.

Filmul încă îl mai găsiți în cinematografe.

Sursă Youtube (user Warner Bros. Pictures)

septembrie 1, 2015 4 comments

Calatorii Personal

Ghidul arogant și escroc de la Peștera Muierilor

by Daniela Bojincă august 28, 2015

written by Daniela Bojincă

Am mers ieri, cu încă patru oameni, la Peștera Muierilor. Am vrut să mergem pe Transalpina și, înainte, să vizităm Peștera Muierilor. A fost, chiar și pentru mine, prima dată când am intrat în ea. Eram tare bucuroasă. mereu auzeam cum că-i una dintre cele mai frumoase peșteri din țară, iar eu, din Gorj fiind, nu o vizitasem în veci. Așa că, acum, am fost tare bucuroasă să fac asta.

Până când am ajuns acolo și, un ghid arogant și escroc mi-a stricat toată bucuria și liniștea mea. Păcat, nene, păcat că ai făcut asta. Acum o să ai un articol dedicat ție (aici, pe blog), primăriei și escrocheriilor voastre (sau doar a ta, că poate primăria habar nu are de escrocheria pe care tu o faci), cât și unul în ziar. Și nu, asta nu e calomnie. E fix așa cum e ghidul respectiv.

Menționez, încă de la început că, ghidul despre care vorbesc este un domn înalt, cu pielea gălbuie, blondin, care bate undeva spre 50 de ani – cu plus sau cu minus, dar undeva pe acolo. Vorbește clar, rar și apăsat. Probabil o să-l recunoașteți dacă mergeți pe acolo.

Am ajuns la Peștera Muierilor la 18:10. La ora 19:00 era următoarea intrare și ultima pe ziua respectivă. Pe afișe, peste tot, scria că la ora 18:45 se deschide casa de bilete. Nu s-a deschis atunci, dar nu ar fi asta neapărat o problemă. Să zicem că, ghidul, cel care trebuia să vândă și biletele, a întârziat puțin în peșteră din diferite motive: a alunecat cineva, s-au pus prea multe întrebări. N-a chestiile astea se întâmplă. A venit cineva la 18:55 și ne-a spus să așteptăm puțin că va veni un coleg care va deschide casa de bilete și ne va da bilete pentru intrare.

La ora 19:05 a venit domnul blondin și înalt. A început să facă glume proaste cu un copilaș de vreo 7-8 anișori despre femei și, fără să ne vândă vreun bilet la casa de bilete, ne-a băgat în peșteră.

Peștera Muierilor, ei bine, este de-a dreptul superbă. Este de o frumusețe a naturii extraordinară. Doar oamenii sunt escroci.

Înainte să intrăm, pe noi, cei care eram acolo, două studente, două eleve și un adult (practic doar el nu era student), ne-a frapat ce puteți vedea în imaginea de mai jos: nu scria niciunde de reduceri pentru elevi și studenți dar, în sinea noastră, ne-am zis că eh, cine știe, poate doar nu scrie.

Însă, la ieșire, am descoperit că, imaginea asta, spune crudul adevăr: nu oferă reduceri elevilor peste 18 ani, indiferent că sunt a-12-a ori a 11-a (în caz că au fost dați mai târziu la școală și îi împlinesc mai repede), și nici studenților.

Domnul, la ieșire, s-a așezat în fund pe o piatră și, cu mâna întinsă, fără să dea bilet, ori bon fiscal, cerșea bani. Una din fetele cu care eram, i-a spus că e elevă. Domnul, a întrebat-o în ce clasă iar ea, politicoasă i-a spus că a 12-a. Atunci, domnul, a zis că are deja 18 ani și că nu contează că mai e elevă. Dacă are 18 ani împliniți nu mai beneficiază de reducere pentru elev.

Când m-am dus și eu să-i plătesc, înainte să-i dau banii, i-am explicat că există Legea Educației nr. 1/2011 cu cele două articole care vizează elevii și studenții și care spun următoarele:

Art. 84 alineatul (4): Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film și la alte manifestări culturale și sportive organizate de INSTITUȚII PUBLICE.

Art. 205 alineatul (3): Studenții beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale și sportive organizate de INSTITUȚII PUBLICE. (sursă: http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php)

Domnul, foarte, dar foarte arogant, dându-și ochii peste cap, mi-a spus că nu există lege pentru așa ceva. Că nu se acordă nicio reducere la muzeu (căci Peștera Muierilor este un muzeu care aparține unei instituții publice a statului și anume Primăria Baia de Fier) pentru elevii și studenții care au peste 18 ani. Și cred că mi-a repetat de vreo trei ori că nu există o astfel de lege și că statul nu acordă nicio reducere pentru elevii și studenții care au peste 18 ani, așa că el de ce ar face asta?

Apoi mi-a luat banii și se făcea că nu mai știe să dea rest la cei 50 de lei. Îmi dăduse cu 10 lei mai puțin și a trebuit să îi repet de vreo două ori că mai are să-mi dea 10 lei și că 50-10 fac 40, nu 30 cum a calculat.

Dacă ajunge articolul ăsta la acest domn, ceea ce m-aș și bucura să se întâmple, sper să afle și el că există o lege a educației și că Peștera Muierilor nu-i a lui și n-a descoperit-o el ca să facă ce are chef și cum are chef pe acolo.

Iar dacă vă întrebați de ce mama naibii i-am plătit dacă nu mi-a dat bon, ori bilet, ei bine de fraieră. Dacă nu mi-a dat bon era tot dreptul meu, legal, să nu-i plătesc. Însă mi-am dat seama abia după ce am ajuns la mașină, nervoasă fiind, că trebuia să nu-i dau niciun ban. Greșeala mea pe care mi-o asum. Data viitoare n-am să o mai repet.

Totuși, am scris articolul ăsta care sper să ajungă cât mai departe!

Later edit: Gabriela zice mai jos într-un comentariu că, același domn despre care vorbesc eu, ei i-a dat reducere șicu legitimația de transport! Deci, practic, domnul, la tura noastră, a vrut doar să profite de niște bani în plus pe care i-a făcut la negru! Bravo, nene, bravo!

august 28, 2015 8 comments

Personal

M-am dat cu uniciclu direct pe off-road

by Daniela Bojincă august 27, 2015

written by Daniela Bojincă

Dacă mă urmărești și pe Facebook, cu siguranță ai văzut filmulețul ăsta de mai jos în care se vedea clar cum mă dau eu cu uniciclu pe off-road.

Prima mea incercare cu uniciclul, in papuci, pe off-road, a fost un real succes! Și m-am și filmat între timp!

Posted by Daniela Bojincă on Wednesday, 26 August 2015

Ieri a fost prima dată când m-am urcat pe el. L-a adus un prieten de-al tatei. Și, desigur, înainte ca eu să aflu de el, l-a încercat tata. Apoi m-a chemat și pe mine să încerc să mă dau pe el. Surprinzător, mi-am găsit foarte repede echilibrul și am reușit să merg cu el pe o distanță de vreo 200-300 de metri și retur, pe o alee neasfaltată, că era mai palpitant nu? Și în papuci. Cu șosete. Practic, asta-i echipamentul de bază :)). Nu. Dacă nu le ai cu sporturile din prima și nu vrei să pici și să te julești, nu încerca asta acasă, ca mine. I-ați măsuri de siguranță.

Bineînțeles, prima dată când m-am urcat pe el, nu m-am urcat chiar pe off-road, ci prin service pe la tata, pe unde e betonat. Deci a fost relativ ușor.

Ideea este că uniciclu ăsta-i foarte tare. Când e pornit, funcționează giroscopul și nu te lasă să te duci în față sau în spate. Tu trebuie să-ți menții echilibrul doar lateral, fix ca pe bicicletă. Și bine, n-ai ghidon ce-i drept. Hai, să zicem că, e puțin mai complicat decât pe bicicletă. Dar nu foarte complicat.

Dacă te-ai dat cu rolele, sau cu placa, ori cu snowboardul, măcar o dată în viața ta și știi să-ți ți echilibrul, o să ți se pară foarte fain căci, tot ceea ce trebuie să faci este să apeși ușor pe vârfuri, ori pe călcâi, ca să te duci față spate. E simplu. mai greu cu lateralele, când faci stânga dreapta și ai tendința să te înclini mai mult și să pici. Pe partea aia nu funcționează giroscopul. Lateral trebuie să te obișnuiești singur cu echilibrul.

Însă, experiența asta e foarte tare. Iar jucăria asta e utilă pentru distanțe medii în orele de vârf din marile orașe. Ajungi imediat unde ai nevoie. Și nu e ca și când te-ai lenevi și n-ai mai face sport, căci trebuie să depui puțin efort fizic și în cazul de față.Îți folosești întreg corpul pentru viraje și mers față-spate.

Iar dacă te întrebi de unde-i luată jucăria asta, ei bine el a luat-o din China cu 400$ (vreo 200+taxele de transport și vamale care cam atât ajung). În România chestiile astea, mult mai slabe ca cea din video, ajung undeva între 4000 și 16000 de lei. Cam mult. Asta pentru că adaosul lor e foarte mare.

august 27, 2015 10 comments

Personal

Știai că la Noriel găsești și altceva pe lângă jucării?

by Daniela Bojincă august 26, 2015

written by Daniela Bojincă

Înainte de toate vreau să-ți spun că, începând de azi, am hotărât să acord mai multă atenție în perioada următoare celor de la Noriel, așa că te rog să nu te sperii de articolele pe care le vei mai întâlni pe aici despre ei. Te asigur că am să încerc să le fac să fie cât mai utile atât pentru tine, cât și pentru restul cititorilor. Astăzi am să-ți spun că poți găsi și altceva în afară de jucării pentru copii, spre exemplu: lapte praf. Ceee, până și eu îmi mai cumpăr jucării de aici, deși am 21 de ani.

Sinceră să fiu, nu știam că la Noriel găsești și altceva în afară de jucării pentru copii de toate vârstele (chiar și nenea la 80 de ani are în interior un copil care, câteodată, se mai joacă). Iar partea interesantă e că nici n-am observat asta, deși intru de fiecare dată prin Noriel când mă duc în Mall (asta spre disperarea persoanelor care mă însoțesc în momentul respectiv).

Fie că intru să cumpăr ceva, fie că intru doar ca să mă uit să văd ce puzzel nou mi-aș putea cumpăra, ori să mai admir mașinuța aia superbă cu radio-comandă (ce, nu știați că sunt pasionată de mașini? – am dezvoltat o pasiune pentru mașini de când ținea tata pe dulap mașina lui de jucărie cu radio-comandă pe care și-o luase din primul salariu, ca să nu o stric eu, asta până când am pus mâna pe ea și am dat cu ea în toți pereții și în toate ușile!), eu nu am observat și alte chestii pe acolo. Tot zic că o să-mi iau propria mea mașinuță cu radio-comandă. Așa că, până atunci, o mai admir câte puțin de fiecare dată.

Eu cu mașina tatei despre care vă vorbeam

Dar da, după cum deja am mai spus, cei de la Noriel au și lapte praf de toate felurile. Adică de la lapte de început, pâna la laptele de continuare, de noapte, de creștere etc. Desigur, eu personal consider că, cel puțin la început, copilul ar trebui să bea lapte matern, asta dacă mama poate să-i ofere, nu există probleme de sănătate, iar copilul poate să se hrănească cu laptele respectiv.

Eu, spre exemplu, am crescut cu lapte praf. Și nu pentru că mama avea probleme de sănătate și nu putea să mă hrănească cu lapte matern, ci pentru că eu îl refuzam. Am avut o personalitate puternică încă de mică și, când am spus nu, apăi nu a rămas. Așa că nu a existat altă soluție decât să fiu hrănită cu lapte praf ca, ulterior, să fac trecerea către laptele de vacă de care acum nu mă mai despart.

Însă, mare fiind, trebuie să recunosc că, de curiozitate, să văd cum era când eram eu bebeluș, am mai încercat experiența laptelui praf. Adică am rugat o mămică să-mi dea și mie din laptele făcut din laptele praf pentru copil. Și, mamă ce mi-a plăcut! Chiar și nepreparat mi-a plăcut. E dulce. Iar cum mie îmi place tot ce este dulce, mă-nțelegeți.

În plus, din experiență vă spun, laptele praf pentru copii nu-i bun doar pentru laptele lor, ci și la prepararea ciocolatei de casă. Cu laptele praf special pentru copii, ciocolata de casă iese mult mai bună – e mai fină și mai gustoasă decât cu laptele praf obișnuit.

Iar ca o concluzie a acestui articol: să știți că treaba aia cu omul cât trăiește învață, e adevărată. Aproape zilnic afli câte ceva nou, fie că este o informație banală, sau una cu adevărat importantă de care să ții cont și pe viitor, nu doar pe moment.

august 26, 2015 8 comments

Newer Posts

Older Posts