Surpriză de la Editura All

Astăzi, de la Editura All, pe care îi puteți găsi aici, am primit o surpriză umoristică, tare faină. Mie personal îmi plac tare mult surprizele, doar că nu prea știu cum să reacționez la ele… cât mai frumos. Iar Iulia, de la Editura All, tocmai a înțeles asta astăzi. Adică faptul că nu mă pricep la întâmpinarea surprizelor. Dar deloc. Iulia dragă, îmi cer încă o dată scuze că ți-am stricat surpriza.

Ideea este următoarea. Eu dacă nu știu de dinainte că urmează să primesc o surpriză, nu știu să o primesc. Adică o primesc ca și când aș fi cel mai dezamăgit om de pe Pământ. Adică cam așa: „Ăăă.. ce-i asta? Cred că-i o eroare pe undeva. Sigur trebuia să primesc asta? Adică de ce-am primit o pagină umoristică foarte tare???”. Pe când, dacă știu de dinainte sunt ceva de genul: „Mamăăă… am primit surpriza mea!!!”. Deși, în sufletul meu, bucuria este la fel de mare în ambele cazuri atunci când primesc ceva. Manifestările sunt însă diferite.

Să revenim însă la surpriza celor de la Editura All, surpriză care de altfel este tare frumoasă și… plină de umor. Dar să lăsăm pălăvrăgelile deoparte, deocamdată, prezentându-vă surpriza.

Click pentru mărire

Click pentru mărire

Intitulată: „Dacă citești asta înseamnă că ai umor”, cele două pagini umoristice au rolul de a prezenta într-un mod, desigur, umoristic, ca de altfel și stilul scriitorului Andrew Nicoll, lumea acestuia împreună cu lumea personajelor sale principale din cele două cărți și anume: „A fost odată ca niciodată” și „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, cărți care au apărut la Editura All pe Strada Ficțiunii și despre care vă voi povesti eu câte ceva cât de curând.

Cine este Andrew Nicoll? Ei bine, conform primei pagini umoristice, Andrew Nicoll este un scriitor care s-a săturat de cărțile acelea în care personajele stau și se uită pe pereți, torturate de lipsa de sens a vieții. Și pentru că el consideră că fix din cauza celor amintite anterior se vând numai romane polițiste – pentru că, din perspectiva lui, spun povești, s-a hotărât să scrie povești care să spună câte ceva despre condiția umană. Și i-a ieșit.

Totuși, poate vă întrebați ce vor să spună cele două cărți. Așa că eu, copil bun la suflet și tare cuminte(hapicu, hapciu, hapciu), am să vă spun cu cea mai mare plăcere. Nu de alta, dar sper să vă placă și vouă.

Prima, „A fost odată ca niciodată”, spune povestea unui primar care se pricepe să rezolve micile probleme și conflictele caraghioase. Îi place să fie primar, dar mai presus de toate îi place de secretara lui, Agathe Stopak.

„Of, Doamne, când mi-ai smuls atomii din țărână, de ce m-ai făcut bărbat, când ai fi putut să mă faci picătură de parfum, ca să mor fericit în decolteul doamnei Stopak?”

A doua, „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, spune povestea lui Otto Witte dinainte de a ocupa tronul Albaniei, acesta remarcându-se ca acrobat într-un circ ambulant. Și dacă a reușit să ajungă regele Albaniei cu ajutorul unor prieteni, o ladă de costume, o cămilă și o pereche de mustăți, de ce nu ar reuși să câștige și alegerile prezidențiale din România? Și da. După ce a fost 5 zile regele Albaniei vrea să fie 5 ani președintele României. Eu zic să-l votăm, că de ce nu?

Despre cărți însă, așa cum v-am amintit și mai sus, vă reamintesc din  nou că vă voi poveste în articolele viitoare, în amănunt. Până atunci însă vă mai spun doar atât.

De azi…

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze: