Teatru: Köln

by Daniela Bojincă
Köln

Köln

Fix acum o săptămână eram la Godot Cafe Teatru și mă bucuram de o piesă tare faină, în regia lui Alexandru Unguru, Köln. Piesele lui Alexandru sunt așa, într-un fel anume. Te îndrăgostești de ele, de personaje și de poveștile lor. Se întâmplă în așa fel ca fiecare cuvânt să aibă o anumită încărcătură care să-ți rămână în suflet și să pleci cu ea acasă. Și-mi place asta.

Köln este despre viață, cu toate ingredientele ei. Köln este despre fericiri și neîmpliniri, despre aspirații înalte și multe eșecuri. Despre copii și despre părinți. Și despre dăruirea sufletului oamenilor din jur, fie că îți sunt prieteni, iubiți, iubite sau rude.

Köln este orașul care culege printre clădirile sale și poveștile a două românce, fugite de problemele de acasă și refugiindu-se în orașul ce pare să le adopte cu toate neajunsurile și neîmplinirile lor. Atunci când destinul pare să fie cu totul împotriva ta, cauți să fugi, să te ascunzi și să cauți soluții. Sau să te afunzi în nefericire și să speri că ceva, cândva, o să pice din cer.

La început, e comedie. Râzi cu gura până la urechi. Sau cel puțin eu am făcut asta și atunci înseamnă că eu, pe persoană fizică, am probleme la mansardă (nu că asta nu ar fi adevărat oricum). Apoi devine tragică. Mi-a rupt și două lacrimi. M-a atins, acolo, la corasonul meu de piatră. Iulia Verdeș și cu Alexandra Badea au reușit să-mi topească inima aia de piatră și să mă îmbuneze. M-au mișcat, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Pe mine mă mișcă greu anumite lucruri, în special problemele din jurul meu. Toată lumea are probleme, așa că am cam devenit imună la ale altora și-mi pasă mai mult de ale mele.

Știi, atunci când ceva din jur reușește să miște ceva în tine, înseamnă că merită atenția ta. Că e important sau, în cazul de față, foarte bine jucat.

Köln a reușit să mă facă să trec de la o stare la alta. De la fericire, la tristețe și invers. A trezit în mine sentimente. Și m-a făcut să mă gândesc la câte suntem în stare să facem din disperare, din dorința de a trece peste, de a reuși, de a uita, de a ne da o nouă șansă la o nouă viață și cum trecutul bată-l vina, rămâne ca o urmă adâncă în suflet care nu are de gând să dispară niciodată de acolo și care te va urmări veci pururi.

Köln este o piesă care merită. Tocmai de aceea vă invit să vă duceți să vedeți piesa lui Alexandru. O să vă miște. Și o să vă dea de gândit. Se va mai juca pe 18 februarie 2016, tot la Godot Cafe Teatru, de la ora 21:30. Pentru mai multe detalii, urmăriți pagina asta de pe Facebook.

You may also like

Leave a Comment

* By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More